15.05.24

15.05.24
Azi noapte, pentru prima oară de la ieșirea din spitalul de psihiatrie, am avut greață puternică, durere de burtă, durere de cap și apoi sete toată noaptea și m-am trezit de multe ori. Nu știu dacă e otravă - am avut aceleași simptome și la internare în jurul datei de 4 aprilie și încă un timp, fiind în spital, apoi simptomele digestive s-au remis. Ei spun iar că decizia rămâne aceeași, dar nu știu dacă există real o decizie ca eu să fiu otrăvită sau torturată/omorâtă cu simptome digestive, e posibil ca ei numai să vrea să dea această impresie, ca unii să creadă că așa au hotărât unii oameni ”responsabili” să facă.

17.05.24
Azi am fost la medicul psihiatru Cârlig și i-am explicat că și în ce fel noul tratament îmi face rău, mai ales prin incontinență urinară, și am rugat-o să îmi prescrie vechiul tratament și a fost de acord, dar voi merge din nou la control peste o lună să analizăm dacă a fost bine.

Azi mi-am gătit niște dovlecei luați de la Lidl de mine și au fost extrem de amari, absolut sigur dovleacul, nu alt ingredient, a gustat și mama și a observat și ea același lucru, a trebuit să îi arunc, cine știe ce otravă sau substanță toxică aveau în ei. Nu am gustat mult.

Mi se pare ciudat că unii spun că abia acum au înțeles (eventual) că e adevărul ceea ce am povestit despre deschiderea magică a cărților - da, e adevărul, din 1988 probabil, din câte țin minte - dar am evitat să fac tam-tam ca să nu ajung ”animal de circ” sau să fiu omorâtă de fanatici, nu știu dacă erau vreunii care știau de la început. Unii spun că eu sunt singurul lucru ”magic” din lume. Și acum alții mi-au luat controlul asupra propriei mele minți și am început să îmbătrânesc și să decad, să mor câte puțin, fiindcă m-au otrăvit și torturat mult, mulți ani, de multe ori. Le-am explicat de mult că nu trebuiau să mă omoare și toți au râs și au spus altceva. Am spus că am fost perfecțiunea. Mi s-a spus mereu că ei cred aberații politice și că nu vor ca lumea să înțeleagă adevărul despre mine, fiindcă ar deveni oameni ”terminați”, ceea ce nu e adevărat. Tocmai că dacă persistă în greșeală sunt oameni terminați - mai ales datorită mecanismelor politice ale societății care abuzează individul. Cei care cred în forțe magice sau într-un Dumnezeu supra și super inteligență au sufletul senin și încearcă să reușească în viață ce pot ei face mai bine, mai performant, mai util sau frumos. Fiecare domeniu de activitate intelectuală permite explicarea întregii lumi sau realități prin prisma propriilor concepte și teorii - și la fel și politica - prin excelență, ar crede unii. Și psihologia privește de exemplu acitivitatea psihică a omului drept mecanisme, inconștiente sau nu, de apărare sau chiar atac a altor entități psihice și diverse tulburări psihice apar din punct de vedere al rezistențelor, al avantajelor obținute din relația cu alții - astfel fiind menționați, gândiți termeni sau conținuturi psihice care se aseamănă cu cele din știrile politice. Oricum, între politică și psihologi există mai multe conexiuni, cum ar fi și faptul că mulți psihologi, și colegi de-ai mei, au fost angajați la Servicul Român de Informații.

Unul din coșmarurile mele a fost teama ca alții îmi vor lua controlul - ceea ce s-a întâmplat (din nenorocire) prima oară abia anul acesta - și mă vor transforma într-o armă de distrugere semiconștientă și vor amenința și crea tensiune și lucruri rele în lume prin mine, fără să fiu vinovată - aceasta datorită proprietăților magice ale creierului meu, aflat în conexiune cu o forță mare sau extrem de inteligentă. Probabil că lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat totuși, fiindcă ar fi dispărut conexiunea cu acea forță. Pe mine nu trebuiau nici să mă lovească, am fost perfecțiunea, chiar dacă ei au mințit și m-au masacrat 40 de ani. Am fost un om respectabil. Fără greșeală. Gândiți-vă numai la virtutea de a nu intenționa măcar, de a nu încerca niciodată măcar să fac rău oamenilor și nici măcar unui singur om (de exemplu prin urmărirea mass-mediei), fiindcă mă torturau și mă respingeau și mințeau despre mine - în zeci de ani de tortură reală și puternică, o atitudine ce era de așteptat pentru oricine dintre cei care mă cunoșteau, fiind eu evident un om bun și inteligent și evident virtuos. Nu am urmărit deloc știrile (o singură dată demult), în ciuda izolării complete și monstruoase. Am avut o atitudine frumoasă de dragoste și înțelegere față de oamenii buni sau cât de cât normali. Iubirea pentru viață și oameni și fericirea de a exista, încă din copilărie.

E adevărat, am avut - firească în cazul meu - atitudine de dezgust față de politică în sensul ei de îndobitocire, îndoctrinare sau de ceva rău sau exagerat în viața oamenilor, cum mi s-a părut în ultimii ani. Ei spun că eu nu am făcut niciun rău, dar oamenii au făcut răul în numele meu - deci ar fi bine să fie adevărul, zic eu; astfel nu m-ar fi omorât și poate nici acum sau poate nu m-ar fi mai lovit diverși nebuni și eventual mi s-ar fi dat drepturile - dar din păcate acum e prea târziu oricum pentru aceasta. Am explicat totul de mult, dar nimeni nu a vorbit cu mine niciodată. Nimeni nu mă cunoaște - mă întreb acum ce s-a întâmplat cu toți cei care (dacă ei existau real) știau și observaseră clar dovedită de multe ori această proprietate aparent paranormală a deschiderii magice a cărților la orice cuvânt sau semnificație clară din trecutul meu apropiat deschiderii respective. Oricum, barbarii și bestiile omoară și distrug orice miracol pe care nu îl înțeleg, în mod inuman. Nu a existat niciun motiv să fiu lovită sau omorâtă, nici cu încetinitorul. Am impresia că unii oameni au fost transformați în mașini care funcționează cu fise politice - e extrem de hidos, mai ales cum se ceartă la televizor - eu aud prin perete de la mama doar tonul lor de voce agresiv - mi se pare exagerat adesea și pe multe programe de televizor și multe ore. Oameni proști, dar câteodată mi-e milă sau simt dezgust sau amândouă. Cultura mediatică mi se pare excesiv de politizată. Poate că există cultură reală în rest, dar mie mi-a fost interzis accesul prin izolare completă, în mod bizar poate. Nu cred că din cauza acelei conexiuni psihice. Ieri mă gândeam la întreg caleidoscopul lumii și gândiți-vă și dvs. la frumusețea logică, etimologică, a acestui cuvânt, ”caleidoscop”.

Nu voi mai pomeni despre această proprietate magică a deschiderii cărților și vreau să țineți minte că aceasta nu e un motiv suficient să credeți că aș fi nebună, când de fapt alte motive nu sunt și nici motiv să fiu ucisă de vreo alt fel de inchiziție și transformată în sfântă, așa cum au fost martirizați și omorâți atâția creștini pentru motive similare și credințele lor. Poate totuși m-am înșelat spun eu, nu pot jura că așa a fost, dar alt fel de credințe greșite nu am avut niciodată și nici delir, cum au mințit psihiatrii - care se pare că persecută adevărul și credințele, corecte sau nu, ca în Evul Mediu. Poate fiindcă era vârsta mea medie și vârsta mediatică a omenirii.

18.05.24
Iar au început să mă amenințe cu ideea că vor să mă omoare; în ciuda faptului că eu am explicat totul, spun ei, proștii și acum ced că eu aș avea nu știu ce legătură cu politica ??! iar cei inteligenți nu vor să spună adevărul.??

Seara, din nou rafale de petarde la geamul meu - aproape zilnic, seară de seară, ca și în orașul București - și simultan mă doare în piept - acum mă irită că înțeleg că oamenii nu doar că au mințit despre mine cu scopul de a mă omorî, dar și joacă roluri diverse în raport cu acele minciuni și eu, ca întotdeauna din copilărie, singurul om pur și nevinovat și mereu sincer, deschis și fără să joace niciun rol, mereu....e ceva hidos, tragic și macabru să te înregimentezi în așa teatru fără nicio legătură reală cu victima... e adevărul, toți au jucat o comedie macabră... aș putea explica, eu nu știam la început că ei erau așa... ei spun că ei vor neapărat să mă facă nebună, nu să mă omoare, căci nimeni nu mă ”vrea” și tot ce moare se va naște... totuși eu am fost ceva cu adevărat bun și inteligent, ei cred ceva greșit, probabil, mă gândesc eu acum, despre duhul meu sau un anumit spirit ???

21.05.24
Ieri, în fața geamului meu -

21.05.24
Vechile idei și azi - cea pe care ei insistă cel mai mult - că oamenii cred că eu sunt altceva decât sunt, ceea ce e logic oricum, fiindcă m-au izolat din 84, deci normal că nimeni nu știe cum sunt cu adevărat, dar și eu cred că, din păcate, pare clar că oamenii au creat o imagine publică a mea, deci minciună.
și cealaltă idee - că oamenii vor să mor crezând că eu aș fi omorât pe cineva anume, ceea ce e exclus, era imposibil, eu nici măcar nu am gândit răul și nu am dorit răul niciunui om, absolut sigur, niciodată; câteodată mă gândesc că poate au dreptate că așa cred unii, că aș fi omorât pe cineva, poate că e adevărat că au mințit despre mine ceva similar și apoi, cum au spus unii, au vrut să mor și m-au otrăvit și au mințit că eram nebună ca să ascundă că m-au judecat și m-au condamnat greșit -- dar e monstruos, puteau să se oprească! poate nu a fost așa, totuși toate lucrurile rele povestite de mine sunt sau au fost adevărul

22.05.24
Poze de azi - dar nu ies așa cum arăt în oglindă - asta e. Văd o dungă pe frunte ciudată, poate totuși e umbră, eu nu am modificat poza a doua, iar la prima am mai scos din galben, că deocamdată nu sunt icterică.

ei spun că se comite o crimă monstruoasă asupra mea dintr-o monstruoasă confuzie ?!(au mai spus asta)-- că oamenii cred că aș fi o mașină de război (?!) și eu sunt de fapt opusul a ceea ce cred ei că aș fi ???

zilele trecute am început să mă simt mai rău - ei au intrat din nou peste mine cu ideea că ”trebuie să mă ardă” și azi boala veche a revenit în forță - dinainte de spital nu mai fusese! - și am din nou dispnee și apnee diurnă și arsuri ale extremității cefalice - probabil că amble simptome sunt de sorginte cardiacă - mă gândesc să merg totuși măcar peste 2 săptămâni la cardiolog - dar poate nu... uneori medicii...

23.05.24
Eu nu am fantezii politice și nu am avut deloc - în afară de 2-3 vagi idei pacifiste desigur, în tinerețe și ceva despre Republica Moldova, adică să fie cu România, fiindcă pe vremea aceea așa era moda. Dar se pare că unii oameni au idei delirante politice despre mine - cel mai mult că poporul român a fost mințit de celelalte popoare despre mine și de aceea mă omoară.??! Au intrat iar peste mine în franceză azi cu ideea că numai eu sunt nevinovată și toți ceilalți (toți ce?) au greșit și au dat vina pe mine, din lașitate etc. Ca și în engleză au ideea că ”da, dar dacă lumea ar înțelege”. M-am săturat. De 20 de ani toți spun același lucru - că trebuie să mă omoare ca să ascundă adevărul. Și m-au lovit și otrăvit mult, nu doar izolat - azi au spus iar că nu vor mai fi din nou produse alimentare pe piață - fiindcă iar mi s-a dat șuncă presată și tare și elastică ca talpa. Alții spun că, mereu, mie mi s-a dat tot ce a fost mai rău de pe piață. Nu înțeleg ce vor să spună -- unii spun că eu reprezint România, din cauza asta.??? Alții spuneau ieri că lumea crede că eu am fost crescută de o forță politică străină - nu înțeleg. Ei spun că eu nu aveam de unde ști nu știu ce. Nu am știut nimic în afară de ce am scris deja de mult, dar repet, asta e irelevant; chiar dacă un om nu știe un anume lucru pe care nu îl poate ghici, asta nu înseamnă că e nebun sau vinovat de ceva.
A intrat o persoană extrem de rea peste mine (din nou) cu ideea că ea mi-a făcut tot răul cu putință, dar nu reușește să mă schimbe, fiindcă eu sunt un om extrem, extrem de bun. Apoi alții că nu am greșit nimic toată viața și toți vor să mor și toate celelalte idei mai vechi.

24.05.24
Culori și jocuri de lumini, ai timpului pași:

Ei spun că toți au încercat să mă intimideze prin tortură să nu mai scriu adevărul pe acest blog, dar, fiindcă eu am fost torturată încontinuu din copilărie, nu pot înțelege așa ceva și spun în continuare adevărul, ceea ce pe unii îi irită, fiindcă oricum mă omorau chiar dacă nu scriam nimic. Ei insinuează că ei mă torturează ca să înțeleg că trebuie să nu scriu adevărul, dar, dacă nu am scris, ei m-au torturat la fel sau mai rău. Ei spun că oamenii încă (?) nu au înțeles că eu sunt îngerul și altcineva e dracul. Cine?!

26.05.24
Ei spun aceleași lucruri la infinit - că am suferit prea mult ca să mă ”vrea” cineva și deci că trebuie să mă omoare și că toți au mințit încontinuu despre mine și că absolut nimeni nu vrea să fie adevărul despre mine, prin urmare mă omoară. Bine, dar de ce nu se putea să fie cumva implicit, tacit, adevărul și eu acceptată, nu omorâtă? Că oamenii nu vor să recunoască că nu sunt nebună și că nedreptatea asupra mea e cea mai oribilă din istorie (asupra unui om) și niciodată de fapt nu s-a mai întâmplat așa ceva?? Oare?