Mîini criminale

Listă
I. Obiecte furate din casa mea
* punga cu scrisori primite de mine și diverse obiecte cu rol de amintiri, unele de la sfîrșitul liceului (de pildă caietul de absolvent, cu numele colegilor și scrisul și semnătura lor)
* Stetoscopul meu din facultatea de medicină (l-au luat pe cel mai scump, cu piese de schimb și au rămas cele de ”jucărie” și piesele detașabile de la cel mai scump)
* Cartea de rugăciuni din copilărie, cu pagini de rugăciuni scrise de mine înăuntrul ei
* toate bijuteriile mele de argint cu cutia lor (albă de carton) cu tot
* multe poze - toate cele de la tanti Piri și de asemenea unele din pozele mele - cele vechi cu familia lăsate mie de tata dar și cîteva din cele cu mine
* cerceii mei de aur - 2 perechi - în formă de inel și cei mici vechi de la mamaia de la botezul meu
* actul meu de pensie (calculare) de la casa de pensii de anul acesta 2017
* șalul alb și vechi de la mamaia
* dopul negru din sticlă multifațetată de la un clondir vechi, roz, de la mamaia (ținea lichioruri în el)
* casetele cu mine și familia mea cînd eram copil, înregistrate la diverse ocazii festive, și cîteva casete cu muzică. Mi-au lăsat deocamdată caseta cu înregistrări numai cu mine, recitînd sau cîntînd la diverse ocazii.
*pînzele mele cu etamine pictate de cusut cu mîna, cu ațe colorate cu tot
*obiecte vestimentare, care au ajuns în posesia mamei de-a lungul anilor fără să îmi ceară
*etc.

II.Lucruri aduse în casă de străini
* poza veche a lui tanti Piri cu colega ei ca balerine
* pictura portret a capului meu așa cum mă vedea mamaia
* mărțișoare și mici vechituri de cînd eram tare mică sau din timpul școlii generale
*praf, slin, scîrnă pe uși, tocuri de uși, mașină de spălat, etc, mai ales la începutul șederii mele în locuința mea actuală
* o revistă despre California și universități de acolo (un bărbat care semăna cu unul din revistă a apărut zilele trecute pe strada mea)
* acte ciudate cu lucruri cu care eu nu aveam legătură și cu codul meu numeric modificat
* actele bătrînului meu bunic (tataia) de naștere, de căsătorie, de deces
*etc.
__________
_________ Concluzie: este evident de ce a nu fura este una din cele 10 porunci, alături de a nu ucide.

5 august 2017

azi iar a venit mama la mine. Eu am început de cîteva zile să merg prin casă cu o proteză de gambă, inclusiv afară pe distanțe mici. Mama nu a dat semne că s-ar bucura. De cum a venit, ca de obicei, a început să facă zgomote care mă deranjează. Bineînțeles că nu am devenit nervoasă sau rea, la fel cum am rămas bună și calmă mereu, in ciuda chinurilor la care m-au supus din 1984 zi de zi. Apoi am rugat-o frumos să mă lase de-acum înainte să dezgheț eu frigiderul, să pun eu mașina de spălat și să pun eu apă la flori cînd e necesar - azi ea a făcut toate aceste lucruri și una din plantele mele din casă este aproape gata să moară dacă i se pune apă prea multă - și tocmai mă gîndeam că nu trebuie să îi pun și în acel moment ea a pus apă. În ce privește mașina de spălat și frigiderul, este adevărat că zgomotul .lor simultan plus zgomotul apeoi la chiuvetă îmi făceau mult rău și ea tocmai mă trezise din somn venind în vizită la mine. Adică și-a băgat ghearele în domeniul meu de acitivitate. Poate dvs nu înțelegeți acest lucru, dar, dacă o altă femeie intră în teritoriul unei femei, dacă acea intrusă face treburile zilnice ale femeii, atunci în mod cert, nu este delir, sănătatea femeii agresate are de suferit. Avînd în vedere că începusem să merg, am rugat-o doar să se oprească. Apoi ea ami-a pus o întrebare legată de ce va trebui ea să spună protezistului, ce am absolută nevoie pentru mersul cu proteza și eu i-am răspuns cu calm ca de obicei. Bineînțeles, așa cum a făcut de zeci de mii de ori din 84, a jucat teatru că eu îi fac nervi ei zi de zi, că eu o chinuiesc și a inventat ca de obicei o vină inexistentă a mea față de ea, etc. etc. și apoi a început să se smiorăcie, să plîngă prefăcut, să-și stoarcă lacrimi, cum face uneori din 84. Unii au intrat atunci pe mintea mea cu ideea absurdă că oamenii cred că eu sînt mama mea. Cînd eram copil mă păcălea mereu plîngănd, deși nașul meu mă avertizase că mama mea plînge prefăcut - eu mergeam mereu la ea să îi spun să se liniștească și o imploram să nu mai plîngă și atunci ea se oprea brusc din plîns, și rîdea sau zîmbea și apoi mă pupa grețos - inclusiv după ce mă bătea - și pupătura ei îmi trezea repulsie fizică. Asta e. Aseară am descoperit că se deschisese gura de aerisire de la debara și pe acolo intra de mult vîjîit și păianjeni și otrăvuri cu miros poate. Acolo m-au obligat să am două guri de așa zisă aerisire și pe cea d esus nu o pot atinge deocamdată. Cum am mai povestit și la baie m-au obligat, deși am spus clar că nu vreau, era zidită și vecina de jos care venea atunci la mine, nu avea nici ea.

4 august 2017

Am fost otrăvită mulți ani. Pînă și apa cumpărată de la supermarket lasă, în timp, o urmă verde- albastră pe recipient. În ultimul an au utilizat otrăvuri de gaze din nou (vecinii de deasupra) și trimit miros oribil și neplăcut în dreptul chiuvetei de la bucătărie. (Precis nu este miros de chiuvetă înfundată sau stricată). Și continuă să fîsîie zi și noapte la baie, cum au făcut de 11 ani. În rest, motoare și televizoare. Mirosul în jurul chiuvetei era ca de usturoi, abia după mult timp m-am gândit că o fi fost și arsenic, dar nu știu dacă sunt gaze de arseniu toxice.

3 august 2017

Pentru prima oară în viața mea i-am răspuns mamei mele în gînd. Unii spun că ăsta e singurul ”lucru” pe care nu l-am încercat. Nu e adevărat. Întreaga mea viață am fost o persoană normală și, în mod firesc, nu am încercat nimic. Pur și simplu am încercat doar să mă echilibrez în mod adaptativ atunci cînd am fost chinuită mai rău. Adică am făcut gimnastică, am mîncat mai puțin sau am ascultat muzică clasică, care nu rănește. Cît despre mama - m-a chinuit 33 de ani deja. Eu nu i-am făcut niciodată rău și nu am gîndit nimic rău și nu am mințit niciodată. Nici față de alte persoane nu am vorbit niciodată în gînd, nici nu știam că unii își transmit gîndurile în mod așa-zis telepatic. Dar ea repetă uneori aceeași frază de 4-5 ori și, cel mai greu pentru mine, în afară de faptul că spune minciuni despre mine, e faptul că mă stoarce de energie și vlagă atunci cînd vine la mine acasă, în special cînd îmi vorbește sau cînd dă drumul la apă la chiuvete sau în baie, aproape mereu în contradictoriu, deși eu nu am contrazis-o niciodată. Azi nu am mai putut, după ultimele 2 luni de calvar. Cînd am stat la ea acasă, de obicei nici ea nu îmi vorbea mult cu glas tare, respectiv anul trecut.

6 ianuarie, 2021. Mama nu mi-a răspuns atunci când am încercat să îi răspund în gând. Ulterior nu am mai încercat cu nimeni, nici cu mama, niciodată. Este destul de rău că, fiind singură, nu am urmărit aproape deloc mass-media și unii spuneau peste mintea mea că nu e deloc bine fără mass-media ani mulți, că ei înțeleg să nu urmăresc politica, dar chiar deloc?! În ultimul timp am început să privesc filmulețe pe youtube, și acestea sunt mass-media.

1 august 2017

ar m-am uitat în dulapuri și am descoperit ceva neplăcut.
Nu doar că mi-au furat punga cu corespondența mea (scrisori, felicitări, vederi), pe care le-am primit de-a lungul vieții pînă în 1992 cînd am fost închisă la psihiatrie, cînd aveam 21 de ani.
Lucrul acesta m-a durut foarte mult. Mai mult decît atît - mi-au băgat din nou în dulapuri vechituri pe care ei le-au adunat de-a lungul vieții mele și dracu știe unde sau cine (posibil niște vecini) le-a păstrat ca să îmi împută mie casa cu ele și să mă scîrbească.
Mi-au pus printre altele un portofel cu actele bunicului meu Ironim Moldoveanu, care, deși el era născut în 1898 arată ca noi. Numai certificatul lui de naștere pare vechi.
În plus, spre marele meu dezgust, după ce mi-au adus în casă vechituri, adică mărțișoare și alte fleacuri de cînd eram copil mic, ei le-au amestecat pe cele vechi cu cele mai noi, de pildă amintiri din vremea cînd eram profesoară la liceul IL Caragiale, între anii 2003-2005. Eu nu aș fi făcut așa ceva.
Cînd voi putea ieși din casă, poate într-o săptămînă, voi lua vechiturile și lucrușoarele din 2003-2005 și le voi arunca undeva pe stradă, poate pe la biserica armenească, la un coș de gunoi stradal, fiindcă acolo a început povestea vieții mele legată de așa-zis părinții tatei. Ca un fel de ritual, dar, repet, nu cred că mă vor lăsa în pace, am povestit deja cum m-au torturat încontinuu din 1984. În acest apartament în care stau mi-au adus multe gunoaie și mizerie, și mai ales, mi-au luat lucrurile la care țineam, inclusiv poze cu mine, nu numai cele cu așa-zis familia mea.
Acum am de adăugat un alt lucru care m-a scîrbit - se pare că vecinul mamei de la Voluntari, cel care a cumpărat casa nașilor mei unde am copilărit, este vinovatul, sau prin el și mama sau Carmen asistenta de la psihiatrie, s-au întîmplat aceste lucruri - am descoperit acum alte vechituri în dulapul unde țineam încă niște cărți din facultatea de medicină - pe lîngă tot ce mi-au luat au introdus aici și o poză veche cu tanti Piri sora mamaiei, cînd era balerină împreună cu perechea ei de estradă. Am povestit deja că mi-au luat toate pozele vechi de la tanti Piri, care erau toate cu așa zis familia mea - mamaia, nașu, tata, nașa și doar cîteva numai cu tanti care oricum mi le promisese înainte să moară, cîteva poze care îmi plăceau. Acum sînt scîrbită că mi-au băgat la loc această poză cu tanti Piri. Lîngă ea mi-au pus și un tablou mic pictat de mamaia, care încercase să îmi facă mie un portret. Și asta e urît. SIncer, țineam mai mult la pozele mele cu niște colegi din liceu care nu mai sînt. Au intrat unii peste mine cu ideea că oamenii trebuie să creadă că eu am fost rea și proastă sau nebună și din această cauză aberantă, adică faptul că ei cred că oamenii TREBUIE să creadă răul despre mine, ei mi-au luat pozele cu mine, nu doar pozele vechi cu așa- numita mea familie, care de altfel au fost oameni buni cu mine. Tot așa am ținut și la filmele de poze pe care le-am făcut eu în tinerețe și la punga cu scrisorile mele, printre care erau nu doar cei dragi care mi-au scris ci și cîteva lucruri ale mele, de pildă caietul de la absolvirea liceului cu numele și scrisul colegilor mei.

A mai intrat unul peste gîndurile mele cu idea că unii mi-au luat lucrurile și apoi le-au băgat din nou pentru a îi păcăli pe oameni că eu fac vrăji sau că altcineva face vrăji peste mine.
Acum vecinii de sus iarăși fîsîie la baie încontinuu încet, pentru a crea ideea că ei mă otrăvesc cu gaze, ceea ce poate e adevărat.
după 2 luni de chinuri și tortură azi m-au mai lăsat puțin în pace și mă simt mai bine, mulțumesc lui Dumnezeu. Huliganii și copiii nebuni de afară s-au mai liniștit. Vreme de 2 luni, în timp ce eu eram chinuită monstruos, cei de afară urlau înjurături sau pur și simplu urlau ca vîrcolacii la lună. Fie ca tot binele să fie spre rău pentru cei buni, pacea fie cu voi, oameni buni, iertați-mi aerul de binecuvîntare, nu sînt prefăcută, am rămas aceeași din copilărie, nu mă pot schimba. Studiați ablativul în latină...sînt mii de interpretări, eu o am pe a mea în ce privește structurile gramaticale și sintaxa în general. În ce privește tot răul spre bine, bineînțeles că uneori e și invers și omul bun are mai puțin rău de tras la spate.

una din ciudățenii a fost că alaltăieri o farmacistă de la care am cumpărat laxativ mi-a vorbit la persoana a treia ca și cum credea că vorbește cu altcineva prin mine, deci credea că sînt nebună. În caz că oamenii chiar cred că eu sînt nebună nu evina mea fiindcă efectiv nu am avut nicio șansă, am fost închisă de la 13 ani și mereu s-au purtat așa cu mine, chiar dacă eu am vorbit mereu corect și bine și normal. De fapt ei sînt para-noici. Eu am scris din nou adevărul aici, fiind foarte singură și fiindcă nu mi se permite de 33 de ani să fiu cu cineva. Sînt mereu conștientă că nimeni de pe facebook nu mă place și nimeni nu vorbește cu mine. (În afară de cîteva excepții în 7 ani) Mereu verific cutia poștală de 2-3 ori chiar pe zi, la parterul blocului.... mereu nimeni.

6 ianuarie 2021
repet azi - e un lucru foarte răui, dăunător chiar, să ți se ia puținele lucruri la care ții - și mie mi-au luat cu adevărat câteva obiecte, dar nu știu cine.

20 martie 2017

Am luat în mod normal pastilele psihiatrice ca întotdeauna, și el tot a venit peste mine să mă violeze sexula și să mă chinuiască monstruos azi noapte și în nopțile amnterioare. Unii îmi tot intră mereu în calculator și sînt și chinuită încît nu am putut să termin povestirea - mai am de scris despre orori imense din ultimii 15 ani cînd a fost de trei ori mai mult rău ca înainte, plus diverse abuzuri medicale asupra mea încă din 1984. Bineînțeles că mă voi sinucide, eu nu sînt nebună și nu pot înnebuni și fără copil nu pot sta. Am implorat dreptul de a avea copil și de a munci și eventual și dreptul la studii fiindcă am fost un om inteligent și foarte calm și echilibrată psihic- că nu am avut niciun drept din 1984 - am explicat și dovedit totul și am avut mereu drepate, am fost un om de valoare cu adevărat nu trebuiau să mă omoare. Mai am puțin și voi scrie totul indiferent de opreliști și dificultăți și apoi mă arunc pe geam. Îmi pare foarte rău, dar asta vor toți, că altfel recunoșteau adevărul și aveam copil. Nu mai pot îndura, țin minte tot din copilăria mică, nu am greșit nimic și nu am fost niciodată nebună, trebuie să fie tot adevărul - e revoltător - normal că abia aștept să mor. Voi lua doză dublă sau triplă de medicament din nou, cu speranța că nu mă va mai chinui sexual. Chiar acum mă voi duce să iau pastilele de seară deși e ziuă. M-au maltratat monstruos sexual de mai multe ori în ultimele zile, toți vor să mor. Toți îmi vor moartea oricum -este absolut clar - și eu mă voi omorî, dar veți vedea din ce mai am de adăugat că nu am greșit nimic întreaga viață, am fost un om perfect și țin minte tot din copilărie, TREBUIE SĂ FIE TOT ADEVĂRUL ÎN MOD PUBLIC, AȘA CUM PUBLIC AU INVENTAT CĂ AȘ FI NEBUNĂ FIINDCĂ EI VOR SĂ MĂ SINUCID - DACĂ NU SE MAI POATE SĂ AM COPIL NORMAL CĂ MĂ OMOR. Am fost un om perfect, nu trebuiau să mă elimine genetic din societate, m-au mințit cĂ va fi tot adevărul și voi avea toate drepturile și copilul, acum mă voi omorî. E datoria mea să termin tot de scris deși e foarte greu, e datoria voastră să recunoașteți tot adecvărul și faptul că eu nu am inventat sau exagerat sau mințit niciodată. Nu am omis nimic, nu am uitat nimic, am fost perfectă și acum voi muri. Mereu intră niște porci peste mine cu ideea ”fugi de-aici că cine ar crede așa ceva”, mereu aceleași cuvinte de 10-11 ani după ce a murit tata.

25 februarie, 2017

De atîția ani nu vor să îmi dea ajutor medical deși am cerut mereu - iar am sete îngrozitoare, mai ales noaptea și iar beau litri de apă zilnic :( De ce nu au milă? Am spus de la început, acum vreo 10 ani ani și medicul refuză să mă trateze. Nu am unde să mă duc, ani de zile am fost la atîția medici... setea e urătă și ochi dor tare rău, ca în trecut. De ce îmi vor moartea - eram încă tînără sub 40 de ani și ei nu vor să mă ajute deloc -- mereu s-au purtat la fel și eu am explicat clar simptomele - nu este ceva normal și în plus nu am greșit nimic toată viața.

Am ieșit afară cu durere de cap - să îmi iau ceva de mîncat - am observat din nou că un chioșc de ziare este din nou deschis înainte de ora 6 dimineața. Nu mi se pare normal, fiindcă ziua nu e deschis mereu, au marfă puțină, și noaptea se deschide numai uneori, e tare straniu.