Varia

Din cauza sănătăţii precare nu am reuşit să mă ţin de cuvânt să completez postările din urmă, dar acum promit din nou şi cred că mă voi ţine de cuvânt, fiindcă mă voi centra pe acest blog. Din păcate în ultimele zile am fost foarte nenorocită fiindcă nu am greşit deloc şi nu am avut viaţă propriuzis din 1984. Şi nu vor să mă trateze deşi eu mereu am fost la medic...

În ce priveşte poezia, nu prea mai am de ce să scriu, nimănui nu plac poeziile mele şi mai mult decât atât se comportă ca nişte călăi de om bun şi nevinovat, cum am fost întreaga viaţă. Oricum niciun site de poezie nu m-a acceptat, am avut o soartă mult mai rea decât a lui Jean Valjean persecutat de Javert de-a lungul întregii vieţi. Şi Javert ştia totuşi adevărul...cum prea bine îl ştiu şi cei care mă omoară pe mine.
Un poet, publicat şi apreciat spre deosebire de mine, a postat o poezie foarte murdară din punct de vedere moral în opinia mea şi am fost obligată să postez un comentariu ca ripostă pentru ideile urâte din poezie. Am postat şi o discuţie pe un site unde acel poet nu era se pare membru, fiindcă găsisem întâmplător rubrica de polemici. Un memebru al administraţiei mi-a atras atenţia că am greşit şi eu mi-am cerut scuze vineri, după care discuţia s-a închis.
Dar administratorul Virgil Titarenco de pe siteul Hermeneia, o persoană care mă insultase urât cu mai multe luni de zile în urmă, legat de o poezie patriotică a mea, în loc să critice poezia, azi mi-a închis contul pe siteul lui motivând că am avut comportament greşit pe celălalt site legat de poezia dlui Emilian Pal şi că am încălcat multe drepturi ale autorului respectiv, ca şi cum el este justiţiar legat de comportamentul membrilor Hermemeia în altă parte. Datorită comportamentului dlui Virgil eu nu am mai scris poezii timp de câteva luni anul trecut.

Dacă fusese o greşeală faptul că criticasem acea poezie, eu mi-am cerut scuze că nu ştiam că acel poet nu era membru al celuilalt site. Acel poet a mai scris o altă poezie despre psihiatrie şi a scris şi un comentariu răutăcios ca şi cum mie îmi trebuie tratament psihiatric (era o aluzie) fiindcă am îndrăznit să critic poezia lui.
Acum vă rog să citiţi poezia lui oribilă şi comentariul meu decent şi răspunsurile mele la diverse alte comentarii ale altor persoane, pe care nu le mai public aici:

viaţa de dincolo de fortral


de cele mai multe ori Pediatria pare o hală industrială dezafectată
unde nou-născuţi în sevraj orăcăie după amfetamină
femei pămîntii de parcă le-a zămislit fumul de ceară
de parcă cineva a dat foc unei anvelope şi din sîrmă a creat aceste momîi
mă uit la ele la ţîţele lor abia mijite mă întreb dacă au lapte destul
cît să-şi sufoce pruncii
se aliniază frumos la uşa asistentului social schiaună după o pungă cu lapte praf
după o pereche de pamperşi totul nu e decît o monedă de schimb
pentru ţigări şi pahare de unică folosinţă
pruncii muşcă ţîţele abia mijite ca nişte scobai momeala pescarului
din ele curge cafea şi
fiere

aici ştii că e viaţă doar cînd ferestrele saloanelor se deschid
în loc de orbite se poartă pelinci cafenii
un fel de capitulare un fel de a spune scuteşte-mă doamne toţi sînt egali
mai fac încă unul să iau alocaţia mai bine să pierzi şi să ţi se dea totul de-a gata
vîntul usucă pelincile confesiuni smulse într-un dosar soluţionat cu a.n.
pelincile îşi iau pruncii în spate şi încep să meargă dau lumii întregi mărturie
că şeful de secţie bărbos şi peltic
poate vindeca cefaleea numai cu ramuri de mîţişor

eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu
eu sunt mic tu fă-mă soldat în garda regală
eu sunt slab tu fă-mă gheaţă la mal
eu sînt cîinele păzitor despre care toţi ştiu
că-i place să dea bir cu fugiţii
pe umărul drept

*
alina îşi începe ziua între tomberonul plin de seringi
şi veceul ecologic improvizat
zîmbeşte tîmp angajatului de la cantină
în timp ce-o pătrunde trupul ei fierbe
ca o ciorbă cu perişoare pe care-o s-o liorbăie mai tîrziu
la felul doi chiftele în sos marinat
în timp ce-o pătrunde trupul ei scîrţîie
ca o carcasă de vită zvîrlită în crematoriu

e totul bine
plozii alinei cară apă de la episcopie în bidoane de cinci
din biscuiţii primiţi de pomană fac nişte capcane să prindă iepuri
din plozii alinei angajatul de la cantină face capcane să prindă ajutor social
ea zîmbeşte tîmp se lasă pătrunsă ca o copită pe care-o potcoveşti
prima oară

*
la a.t.i timpul şi-a pus stolă şi iartă cîte-un cirotic la întîmplare
bătrînii învaţă să trimită cv-uri europene lui leonard cohen
poate le va scrie într-un sfîrşit de decembrie să vadă dacă sînt bine
muribunzii îndoctrinaţi îşi fac testamentul îşi pun la gît rozarii şi
dispozitive închipuite apoi
se aruncă în aer la porţile cerului

în urma lor copiii de poliuretan se jură
că n-au ştiut că i-ar fi luat acasă pentru a nu se ajunge la asta
dar oare cine a învăţat să facă totul la timpul său
pînă la urmă e mai uşor să crezi că dumnezeu e
un începător norocos care-a vînat soarele din greşeală
l-a împăiat şi-l expune zilnic
la simpozioanele de profil


http://hermeneia.com/content/poezie/viata_de_dincolo_de_fortral

Presată de imperative morale, sunt obligată să comentez acest poem. Veţi spune că e doar interpretarea mea naivă, dar poate nu sunt singura care gândeşte aşa. Cel puţin în aparenţă poemul oferă aceste sensuri reliefate de mine şi niciun fel de dublu înţeles nu scuză aparenţele. Şi acest lucru e suficient ca să mă revolt.
Este aceasta poezie de valoare? Dacă da, cum e posibil, cum s-a ajuns la aşa ceva? Oare autorul chiar simte şi gândeşte aşa?
Este un text fluent şi demn din câte se pare de o recomandare pe acest site...dar cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest poem mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti asistenţilor sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dincolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem. Poemul este plin până la refuz de astfel de exemple. În definitiv şi medicii nazişti din lagărele de concentrare aveau copiii lor care se jucau inocenţi şi fericiţi, aşa cum unii se joacă cu versurile de acest gen.
Mai pot adăuga că în ultima strofă autorul pare să se spele pe mâini ca Pilat şi să dea vina pe Dumnezeu, pentru a eluda veninoasele sale acuzaţi, concluzii şi insinuări din primele strofe. Oare nu apare clar şi acest lucru ?
Poate nu sunteţi de acord cu mine, dar eu a trebuit să îmi exprim revolta care mi-a lăsat un gust amar şi o tristeţe indescriptibilă. Eu am cunoscut această lume descrisă în poezie dinăuntru şi poate veţi spune că sunt subiectivă, dar oare perspectiva de deasupra nu este o vizuină perfectă pentru colţii şi ghearele celor cu concepţii partizane, nicidecum imparţiale ?

RĂSPUNSUL MEU 1

Vă mulţumesc pentru opinia sinceră. Niciodată nu am avut pretenţia că opiniile mele sunt absolut perfecte, dar cred că fantele a exagerat aici. Există unele expresii strecurate în text care duc la revoltă, mici alăturări de cuvinte care au semnificaţie evident negativă. Dau un alt exemplu: "un fel de a spune scuteşte-mă doamne toţi sînt egali". Înţelegeţi ce am criticat eu aici - atitudinea elitist provocatoare de dandy care în realitate pare să dispreţuiască lumea celor umili. NU, nu este un gest răutăcios din partea mea, fiindcă oricum opiniile mele nu sunt pseudo-lege. Mă uimeşte faptul că aţi considerat admirabil un poem al meu, de altfel publicat într-o revistă decentă din S.U.A. în traducere proprie. Altfel eu nu prea am avut prezenţe editoriale şi nu neg valoarea lirică a poeziei domnului Pal. Sper că acest lucru e clar. Această scriere e doar o cenzură morală a mea faţă de acest poem, vă asigur că fără pudibonderie din partea mea.
Fortralul e un medicament administrat ca paliativ în cazuri de cancer din câte ştiu eu, deci în cazuri fără speranţă. În acest caz eu cred că poemul este manifest, iar nu latent un fel de manifest în favoarea eutanasierii chiar când ea nu e necesară, de aceea l-am criticat.

RĂSPUNSUL MEU 2

Îmi cereţi să explic în detaliu... Am specificat că sunt imagini care alcătuiesc un monolit întunecat în acest poem, nu are rost să le enumăr, ele sunt evidente - nou-născuţii în sevraj amfetaminic, femeile momîi schiaună, pelinci cafenii, dosar soluţionat, cv european, etc., dar lipseşte respectul faţă de om în totalitate, imaginea dezolantă e a halei dezafectate plus un fatalism neasumat ("mai bine să pierzi şi să ţi se dea totul de-a gata" sau "e mai uşor să crezi că dumnezeu, etc", sau altele), plus un cinism muşcător prin expresii de genul "e totul bine" sau "se aliniază frumos". În ansamblu acest poem este cum am mai spus prezentarea unei stări de fapt, dar nu obiectiv, ci dintr-o perspectivă egoistă a celui mai puternic sau a celui pur şi simplu prea indiferent, chiar negând dreptul la omenie al omului. În fine asta am simţit eu, nu mai comentez. Şi dvs poate aveţi dreptate, nu pretind că sunt o balanţă perfectă...vă rog să citiţi ce am răspuns mai jos altor persoane.

RĂSPUNSUL MEU 3

Vă mulţumesc mult pentru părerea sinceră.
Eu am considerat textul poezie, dar l-am criticat din punct de vedere moral.
Şi acum, citind comentariul dvs. cred că aveţi dreptate. Este totodată vulgar într-un anumit sens. Nu ad literam. Recunosc că am scris şi eu poate două sau trei texte mai vulgare, nu mai mult, din nevoia de a exprima anumite adevăruri, dar nu le consider poezie adevărată.
Textul de mai sus poate fi considerat vulgar prin ton şi atitudine, ceea ce nu observasem în critica mea. Adică este strident, hiperbolizant într-o manieră care s-a demonetizat, aproape că s-a vulgarizat. Este un fel de vulgaritate de lord de mahala, care priveşte de la înălţimea privilegiilor sale. Eu aşa percep.
Vreau să specific clar: în final autorul spune că e mai uşor să îl critici pe dumnezeu, dar ceea ce percep eu din text (poate mă înşel) nu e o valoare moralizatoare prin ricoşeu ci un fel de paşaport tot pentru lipsa de înţelegere faţă de omul în suferinţă sau neputinţă. Fiindcă e prea lung şi autorul introduce imagini care creează repulsie şi deci e mai uşor să întoarcem capul în faţa nedreptăţii în loc să privim adevărul în faţă. Altfel aş fi spus că autorul chiar are intenţii bune jucând dinadins rolul negativ, pentru a ne da ocazia să gândim invers!

RĂSPUNSUL MEU 4

Corect, Ovidiu. Nici eu nu am considerat textul vulgar, dar exagerat da. Cel mai adesea, cum bine spui, arta nu este perfect albă. Dacă mă întrebi însă dacă pentru mine textul e frumos răspund categoric nu deoarece contrazice convingerile mele morale intime. De gustibus non disputandum.
În ce priveşte caracterul de fabulă al scrierii, sunt de acord că părerile pot fi împărţite. Mie mi s-a părut un text negativ, decadent din punct de vedere moral, atâta tot. Un fatalism fals ("până la urmă e mai uşor..."), o stare de fapt descrisă în aşa fel încât numai ideile nihiliste pot fi percepute ca fiind mai importante, dar speranţa şi credinţa în om ba.
Şi nici respectul faţă de om.
Eu cred că speranţa e raţiunea oamenilor de a trăi şi de a muri, cum spunea Malraux.

RĂSPUNSUL MEU 5

Din sinceritate.
Uneori oamenii au nevoie de aşa ceva şi doare să taci.
Aşa cum în Hyde Park există colţul vorbitorului în partea de nordest.
Şi fiindcă simţeam că e datoria mea pentru a fi coerentă cu mine însămi, mai ales că am scris pe aceleaşi siteuri cu domnul Pal. Eram deci vecini oarecum.

RĂSPUNSUL AUTORULUI POEZIEI, CITAT DE ALTĂ PERSOANĂ

Cum autorul nu poate sa va raspunda aici si pentru ca va raspuns acolo unde omul si-a postat poezia, imi permit sa postez rspunsul poetului:
"Cristina Monica Moldoveanu, am citit zimbind interpretarea ta care, din fericire pentru mine, are erori grave si esentiale de logica si semantica.
In primul rind(desi nu sunt dator sa explic, dar, la rindul meu ma vad obligat pentru a taia elanul aceastei viziuni aproape habotnice), am folosit Fortral nu ca paliativ ci ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Cititnd comentariul tau, cred ca este cel mai bun exemplu de supradoza cu opioide spirituale.
Nu stiu in ce realitate ai trait tu, dar acest text nu reprezinta o forma de arta, ci realitatea in care am trait eu timp de peste 10 ani.
Ai vazut vreodata un nou-nascut cu sifilis congenital sau dependent de droguri? Eu da. Te invit intr-o zi(de preferinta la sfirsitul saptaminii) pe holurile sectiei Pediatrie, cind e plin de femei de etnie rroma(90% dintre aceste nu au 17 ani), care stau la coada pentru pampersi sau cutii cu lapte praf. Dupa ce se aprovizioneaza se duc la magazinul din curtea spitalului si schimba produsele pentru un pahar de cafea si o tigara, in vreme ce sotii lor asteapta in taxiuri, la colt, sa se deschida cantina sociala, pentru a lua acasa prinzul in caserole. Ce realitate este distorsionata aici? Faptul ca ai avut o altfel de experienta nu-ti da dreptul sa dai verdicte si sa ma etichetezi fascist. Ti-as povesti despre noul bulibasa de la noi din oras care s-a prezentat singur la ziar sa-i facem un portret. In curtea casei vechi, copiii, complet dezbracati, se jucau in praf, in timp ce surorile mai mari ascultau muzica pe iphone. Si ca peisajul sa fie complet, bulibasa m-a dus la vila sa in constructie, cu noua turnulete(stii care e semnificatia turneletelor? Prin partile noastre inseamna numarul de copii sau de cocosei de aur. Probabil ca acum sunt si mai fascist in viziunea ta). Iar ca sa incheie apoteotic, a chemat-o si pe nevasta sa-i fac o poza in fata vilei(care avea un hol identic cu cel al primariei din oras-pentru ca bulibasa a marturisit ca asa i-a fost pofta), ambii sprijiniti de Hammerul condus de un sofer roman angajat, pentru ca bulibasa nu avea permis. Iar nevasta, intr-un acces de inteligenta s-a sucit: haoleu, nu fa poze baiatu, ca ne vede aia de la primarie si nu ne mai da ajutor social. Din ceea ce am spus pina acum, unde este marginalizarea brutala? Unde este distorsionarea fascista?
Una din erorile grave pe care le-ai comis este ca eu nu vorbesc despre omul lipsit de sansa, ci despre acea tipologie care lipseste pe altii de sanse.
Alina, cea care apare in text, are 23 de ani, doi copii facuti cu fratele si cu unchiul sau. Copiii stau si cersesc in fata Episcopiei Romanului si Bacaului, iar cind le dai ceva de mincare te injura si arunca dupa tine cu mincarea primita pomana.
Cit despre "scuteste-ma doamne" ti-as povesti citi benbeficari de ajutor social au scutiri de la medic ce dovedesc ca nu sunt apti de munca, scutiri care au si ele pun pret.
Ci despre muribunzi, dai dovada, din punctul meu de vedere de o ipocrizie cum rar mi-a fost dat sa vad. In ultimii ani, in zona noastra cazurile de cancer au explodat. Nu avem centru de ingrijiri paliative, astfel ca cei mai multi copii isi aduc parintii in pragul mortii sa-si dea sfirsitul in sectia Oncologie. Ai vazut vreodata un astfel de muribund cum framinta roziariul in timp ce este vegheat de calugarite straine?
Nici nu mai comentez celelalate aspecte, pentru ca interpretarea ta este de o ipocrizie si habotnicie cum numai fortralul spiritual o poate da. Unii il prefera pentru a mai crede in umanitate, altii cred in umanitate dar nu au nevoie de surogate sa vada si o altfel de realitate. "

RĂSPUNSUL MEU 6

Deoarece domnul Pal începe să discute altceva faţă de ceea ce am scris şi comentat eu, voi explica şi eu într-un registru mai personal.
Când am citit poezia nici nu m-am gândit la etnia rromă, şi nu văd ceva rău în faptul că femeile stau la coadă pentru lapte praf şi pamperşi, ci un fapt inuman şi trist. Puritatea sau naivitatea mea absolute în ce priveşte sugestia legată de rromi cum îi numeşte autorul, dovedeşte poate că poetul s-a lăsat purtat oarecum de sentimente şovine sau rasiste, lucru regretabil pe care eu nu l-am bănuit măcar! Nu cred că o poezie poate fi bazată pe astfel de sentimente.
Revenind la exemplul meu personal, pot povesti că am văzut şi eu destule lucruri triste în spitale pe vremea când eram studentă la medicină, facultate pe care nu am terminat-o ce e drept , dar nu înseamnă că nu am fost un observator imparţial. Faptul că nu am bani decât pentru alimente de mulţi ani de zile şi că am fost obligată să cerşesc şi eu nu mă face neom. Am fost de curând internată la secţia medicală a spitalului de urgenţă, alături de pacienţi foarte grav bolnavi. Am primit pampers gratuit pentru nevoile mele fiziologice. Cel puţin mâncarea era bună, ceea ce a dus la creşterea mea în greutate de lăcomie. După ce rabzi, ai tendinţa să fii mai lacom...Dar ceea ce vreau să menţionez e că acolo în spital am plâns când, înainte cu câteva zile de Crăciun, a venit la noi în salon o tânără studentă la teologie care colinda împreună cu alţii fără să primească vreun ban, ba chiar împărţea iconiţe plastifiate gratuit. Şi dacă aţi fi văzut chipul şi zâmbetul acelei fete, poate aţi fi plâns şi dvs., dacă aţi fi înţeles că era sinceră...
Iată, am fost şi eu subiectivă şi personală, ca şi domnul Pal mai sus, dumnealui mă insultă în timp ce eu nu am insultat defel, m-am referit doar la text, nu la caracteristici ale autorului. Vina de a fi sărac nu este o vină în faţa lui Dumnezeu cu D mare de data aceasta. Bun, nu credeţi în Dumnezeu, dar atunci poate totuşi credeţi în ceva.

RĂSPUNSUL MEU 7

Şi un alt exemplu. Zilele trecute urcam cu greu scările din pasajul Universităţii. Când mă aplecam greu cu tot bustul pe balustradă, o femeie, trecătoare ca şi mine prin valea plângerii, m-a apostrofat agresiv: Hai că ai putere! Ai venit aici la noi de la ţară...etc. Nu ştiu de ce femeia necunoscută se răţoia şi nu ştiu de ce mă vedea ţărancă. Şi se pare că avea o atitudine negativă faţă de ţărani. De ce să judeci omul după haină? De ce să loveşti? Eu nu am insultat pe nimeni, m-am referit doar la poezie.

RĂSPUNSUL MEU 8

De data aceasta nu înţeleg de ce mă critici Mara. E mai bine aşa. Tot pe mine mă criticaţi? Dar nu s-a întâmplat nimic rău. Valoarea autorului rămâne necontestată şi atestată de publicare şi aprecieri, nu cred că critica mea a dăunat sau a sporit faima acestui poet. Pentru mine e mai bine că am fost sinceră, nu cred că trebuia să nu îl iau în seamă. Dacă oamenii nu iau în seamă relele, nu e nici bine, nici creştineşte, nici drept.

RĂSPUNSUL MEU 9

Mulţumesc pentru părere Nadia. Dacă autorul nu ar fi fost în viaţă, atunci ai fi acceptat poate răvaşul meu. Cred că e totuşi un dublu standard, fiindcă am specificat unde poate fi găsit textul, nu am încălcat legea copyrightului, am pus link pentru siteul unde am postat şi eu comentariu. Domnul Pal este şi el o realitate contemporană, nu cred că este subiect tabu. Şi orice realitate poate fi discutată sau criticată atunci când atacă moravurile eventual. Eu nu m-aş fi supărat dacă altcineva ar fi discutat vreo impresie despre poeziile mele fără ca eu să pot riposta. Mai demult mi-au fost luate la discuţie pe un forum nişte haiku-uri şi cineva scria acolo Cristinica vulgarica ca şi cum se referea la mine. Acela era un abuz. Din partea mea nu a fost niciun abuz, discuţia era deschisă şi comentariul răspuns al autorului a fost postat. De curând chiar mi s-a întâmplat să fiu publicată în revista Singur, fără să fiu anunţată în prealabil, fără să mi se spună ce text mi-a fost selectat. Şi aici pe acest site am fost anunţată că un text mi-a fost selectat mai demult pentru revista siteului fără să fiu întrebată. Nu e aproape acelaşi lucru? Totodată se scriu epigrame despre diverşi autori, etc.

RĂSPUNSUL MEU 10

Dar dacă tu Nadia, în calitate de membru al administraţiei, consideri că am încălcat vreo regulă, îmi cer scuze. Nu verificasem dacă autorul citat de mine e membru al siteului sau nu. Am văzut rubrica POLEMICI aici. Îmi rămâne să scriu doar despre autori trecuţi în nefiinţă, dacă voi mai fi vreodată revoltată sau dimpotrivă, impresionată plăcut de vreun text. (10 ianuarie, vineri)

RĂSPUNSUL MEU 11

Mulţumesc. Pe mine asemenea versuri într-adevăr mă inspiră să scriu ceva adevărat dar şi luminos totodată.

Repet, am citat poezia autorului Pal menţionând sursa publică unde ea se găseşte. Deci nu am încălcat drepturi de autor. Siteul agonia nu mai funcţionează nici el temporar pentru mine, aşa că nu pot da link acolo.
Am dat linkul de pe hermeneia. Şi iată şi linkul discuţiei incriminate:

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet?xg_source=activity&id=4029617%3ATopic%3A884076&page=1#comments


7 ianuarie 2021
Regret că am criticat poezia domnului Pal, nu avea niciun rost, dar eram stresată oribil și îngrozită de minciunile psihiatrice care păreau să ducă clar la moartea mea și așa și este - și detestam pe cei care devin avocatul diavolului. Pal poate nu știe nimic despre condamnarea celor nevinovați la psihiatrie. De fapt, tocmai de aceea am intervenit, scârbită de minciună. A fost singurul meu gest de acest gen și, poate fiindcă s-au întâmplat câteva astfel de lucruri, unii dintre oameni chiar cred că eu sunt nebună sau că e vorba de astfel de probleme minore în viața mea - precum lupta de idei de genul acesta - și astfel oamenii nu pot crede că eu sunt omorâtă nedrept cu adevărat. Site-ul Hermeneia s-a desființat. Administratorul, Virgil T. era convins că eu sunt nebună și că greșesc mereu și exprima deschis această idee.