Zi de doliu

Azi, 8 ianuarie 2014 e zi de doliu pentru mine.

Azi dimineaţă mi-a murit conştiinţa.

E prima oară când mi se întâmplă aşa ceva şi sinuciderea mea este sigură în curând se pare după ce voi termina de scris absolut totul pe acest blog, fiindcă ei nu vor să am copil şi drepturi şi să fie tot adevărul şi fiindcă mi-au făcut şi aşa ceva azi dimineaţă.

Vă povestesc ce s-a întâmplat.

Ieri după masă am ieşit pe stradă şi am fost la supermarket unde am cumpărat iaurturi mai ieftine şi o budincă cu cacao. Întorcându-mă mi s-a întâmplat următorul lucru, pe care l-am semnalat pe facebook, unde desigur nu am primit niciun comentariu sau reacţie, ca de obicei:

"Ciudat cum mereu aceiaşi foşti vecini din blocul în care locuiam cu 11 ani în urmă apar în drumul meu în faţa blocului în care locuiesc acum în acelaşi loc pe trotuar, ca mecanismul unui ceasornic, în mod periodic, azi poate fiindcă era frumos şi soare. Azi nu am mai încercat să îi salut fiindcă am încercat mai demult dar nu mă recunosc sau sunt grăbiţi sau surzi. Mai trist e că nici vecinii din blocul actual nu mă salută, de pildă cel de deasupra, deşi soţia lui fusese odată la mine acasă, dar nici ea nu vorbea cu mine, nu mi-a adresat niciun cuvânt şi se uita doar la administratorul care era alături şi el.Oamenii mă evită, trăiesc cu bani foarte puţini ca în junglă şi pot muri în casă fără ajutorul lor (îmi amintesc ce greu respiram acum câteva săptămâni când am chemat salvarea). Mi se pare foarte ciudat fiindcă eu mereu am fost un om normal şi politicos cu toţi ceilalţi de când am venit în Bucureşti în 1984. Niciodată nu am gândit de rău şi nu am bârfit pe nimeni. Mă nedumireşte atitudinea lor."

Unul dintre acei vecini era colonelul în rezervă Djendov, un bărbat foarte bătrân, care fusese vecin de palier cu familia mea după 1984. Mai demult acest om venise odată, după 1989, la noi în vizită şi mă simţisem foarte neplăcut fiindcă era în perioada în care eu eram maltratată sexual de la distanţă şi el a început să plescăie urât şi în acelaşi timp în care el plescăia eu aveam senzaţii sexuale urâte ceea ce mă făcea să gândesc că poate el îmi dădea acele senzaţii sexuale, lucru de care nu eram defel sigură, dar m-a deranjat.

Ieri am intrat în casă după ce m-am întâlnit cu acei vecini (cealaltă persoană era o femeie al cărei nume nu îl cunosc), şi atunci au intrat peste mintea mea iarăşi unii oameni răi. Unii dintre ei vorbeau în limba engleză că sunt vinovată şi alţii spuneau că nu sunt, în timp ce eu mă întrebam despre ce vină este vorba, fiindcă efectiv nu am greşit nimic, deci nu se poate pune problema că aş fi vinovată de ceva, iar altul sau alta vorbea în română că mă distruge de data asta, exact aşa cum a vorbit de foarte multe ori în ultimii 6-7 ani. Absolut de fiecare dată, după ce acea persoană spunea că mă distruge, îmi era foarte rău şi seara şi peste noapte, ca şi cum cineva aplică torturi cerebrale groaznice asupra mea fără niciun motiv, dintr-o ură ciudată. Mă refăceam foarte greu şi în ziua care urma eram obligată să fumez şi să mănânc mai mult, ceea ce a dus la obezitatea mea groaznică de acum.

La fel s-a întâmplat şi ieri. Am fost torturată groaznic. Apoi mi-am luat totuşi medicamentul psihiatric (fiindcă mi-era tare rău) pe care în general l-am luat mereu, deşi am chiar mai puţine decât trebuie, fiindcă psihiatrul de la policlinică nu mai vrea de vreo doi ani să îmi dea reţeta completă prescrisă de medicul psihiatru de la spital.

Azi, 8 ianuarie 2014, trebuia să merg la medicul de familie să îmi recolteze sânge pentru analize.Deci ar fi trebuit să nu iau aseară acel medicament pentru a nu dormi prea mult. În acelaşi timp trebuia să dorm fără dopuri în urechi, pentru a auzi soneria de alarmă a telefonului mobil şi apelul mamei mele, care a spus că mă sună la 7 dimineaţa să îmi aducă aminte că trebuie să plec la policlincă. Eu folosesc dopuri fiindcă în bloc e mereu zgomot la baie de la vecini, dar mai ales fiindcă vecina de dedesubt, doamna Ioana, ascultă televizorul extrem de tare, în aşa fel încât mă chinuie cu el, se aude chiar în dormitorul meu, deşi ea îl are în camera de zi şi dedesubt!! Nu vrea să asculte la căşti deşi e anormal să chinuie vecinii în halul ăsta. Tot ea venise la mine singura dată când am ascultat muzică, dar nu excesiv de tare şi mi-a cerut imperativ să ascult la căşti şi chiar m-a vorbit de rău altor vecini şi administratorului blocului.

Aseară de asemenea am fost chinuită de televizorul vecinei ca în toate serile şi în acelaşi timp am trăit senzaţii cerebrale cumplite, aşa cum e mereu în ultimii ani de când intră peste mine un om care tot spune că vrea să mă distrugă. Înainte de a adormi îmi spuneau că eu oricum nu aş fi putut fi niciodată un lider, de aceea m-au chinuit toată viaţa. Dar este un lucru absurd, eu cred că şi eu puteam să fiu lider în sens intelectual în profesie cum au fost lăsate să fie celelalte colege ale mele de liceu sau facultate.

Azi dimineaţă am auzit alarma telefonului mobil, am oprit-o, dar nu am putut să mă scol, apoi mi-am pierdut conştienţa. M-am trezit cu chiu cu vai la ora 2 după masa. Am sunat-o pe mama şi i-am spus că nu m-a sunat dimineaţa. Ea mi-a spus că nu îmi mai aduc aminte, dar eu am vorbit cu ea dimineaţa şi că acea convorbire inconştientă a mea este înregistrată pe telefonul ei mobil. Am verificat telefonul meu şi este şi acolo. Vă daţi seama de durerea sufletească pe care o resimt, fiindcă am vorbit teleghidată se pare cu ea, fără a fi lucidă de ce fac. Este totuşi prima oară în viaţă când mi se întâmplă aşa ceva, pot jura acest lucru şi am simţit nevoia să scriu.

Acest lucru s-a întâmplat numai fiindcă există nişte persoane rele pe mintea mea care mă torturează groaznic cum spuneam în ultimii ani, vrând eventual să dea impresia că eu aş fi fost inconştientă şin teleghidată şi în trecut, ceea ce nu este adevărat.

Eu am scris absolut tot adevărul despre mine pe acest blog şi vă jur că este adevărul fără omisiuni, nu lipseşte nimic şi nimic nu e minciună, dacă voi adăuga încă câteva lucruri în următoarle două luni. Şi totul e adevărat şi într-adevăr nu am greşit nimic şi nu am minţit nimic.Numai dacă sunteţi oameni răi puteţi spune că şi în trecut mi s-a mai întâmplat să îmi pierd conştiinţa ca azi, dar nu e adevărat. Azi e o zi de doliu cumplit pentru mine şi plâng îndurerată singură şi fără lacrimi.

Sunt conştientă de faptul că unii pot inventa minciuna groaznică că şi în trecut mi s-a întâmplat acest lucru.