10 aprilie 2016

Azi m-au torturat înfiorător -- mâncărimi, dureri de cap precis date de ei înfiorătoare, ororri sexuale, etc. Am fost obligată să iau 2 pastile psihiatrice, mai am doar una. Nu pot scrie ami mult azi...sper să continui în ciuda torturilor zilnice povestirea fiindcă totul e adevărat, nu am mințit nimic și nu am uitat nimic. Adevărul trebuia să fie tot încă din 84, eu oricum mor în curând dar adevărul tot trebuia să fie.

Copiez mai joc mesajul pe care l-am scris pe facebook pentru foștii mei colegi de la psihologie

de ce oameni buni mă omorâți? Eu nici cu gândul nu am lovit pe nimeni niciodată, eu niciodată nu am bârfit, niciodată nu am avut sex, niciodată nu mi-am imaginat lucruri rele și nimic altceva, am trăit numai în realitate, am vorbit și gândit frumos despre alții, nu m-am gândit la alții decât cu atitudine pozitivă și respect și iubire, nu am păcătuit nimic 45 de ani, nu am mințit niciodată----acum mă voi omorî, dar de ce vă purtați așa cu muribunzii??? Am fost un om perfect și voi toți mă torturați și prin izolare completă....nimeni nu îmi răspunde la mailuri, nimeni nu mă vizitează, nimeni nu îmi dă telefon de atâția ani, dacă eu dau telefon sunt respinsă --- 11 după moartea tatei, e adevărat că voi muri dar de ce faceți chinul mai mare?? Nicăieri nu m-au primit, nici la centre sociale pentru pacienți psihiatrici, a refuzat dna psihiatru să îmi dea actele necesare...EU NU MAI POT, NU MAAI POOT, plâng...eu mereu am ajutat pe alții, voi de ce mă urâți? Eu mereu am prețuit și iubit oamenii mai mult ca pe mine însămi...nu am cu cine schimba 2 vorbe, 2 vorbe, 2 vorbe....oribil de atâția ani și fără niciun ban, cerșesc de pâine chiar dacă mai dau pe țigări, eu niciodată nu am părăsit pe nimeni, am dat 135 de lei pe o pereche de pantofi...nu aveam de vreo 4 ani decât una ruptă, voi rămâne din nou fără niciun leu, etc.am primit 20 de exemplare din cartea mea de poezii....dacă cineva e interesat am unul disponibil, îl pot trimite gratuit, nu vreau bani pe el, dacă primesc o adresă, numai o persoană....mă costă doar un leu și 20 de bani că e subțire, aș fi vrut mult să îl trimit dnei Minulescu, fosta noastră profesoară, fiindcă și ea mi-a dat unul al ei odată -- dacă cunoașteți vreo adresă de la serviciul unde lucrează...poate mă ajutați

În definitiv și ei mă omoară, dar eu mă adresam oamenilor în general în mesajul de mai sus. Dar nu mi-a răspuns niciunul. Se pare că eu am fost binele absolut și ei sunt crescuți să fie răul și minciuna --- eu nu pot înțelege cum pot ei să îmi dea moartea cu sânge rece când precis am fost mereu un om blând și cu sufletul frumos, vizibil de la o poștă --- și a fost mereu clar că nu am mințit niciodată și că am fost un om frumos și drept cu caracter perfect.

Apoi am scris un mesaj d-nei psiholog Minulescu, perfect sincer și adevărat, cum am fost eu mereu dar nu a avut bunăvoința să îmi răspundă sau nu a putut, cuvintele de mai jos literă cu literă:

Stimată doamnă Minulescu, Păstrez și acum cu evlavie cărticica vvs de poezii pe care mi-ați dăruit-o într-o zi demult la o pizzerie.
Deși eu mă voi sinucide după 45 de ani de chinuri, sunt încă om și mi-șa dori să mă înțelegeți ca atare, dacă e posibil. Sunt încă vie, chiar dacă umblu demult în zdrențe, cerșesc pe stradă 1 leu de pâine și absolut nimeni nu vorbește cu mine de aproape 11 ani, după moartea tatei. Eu precis nu am greșit nimic toată viața și nu am avut nicio tulburare psihică.
Aici este blogul meu de sinucigașă cu întreaga poveste a vieții în detaliu, unde scriu și despre dvs. despre momentul în care am fost rănită că îmi spuneați parcă aparte că nu sunteți la fel cu ceilalți -- și am înțeles eu că vă refereați la marginalizarea și practic condamnarea mea la moarte: pe moment am fost șocată atunci, sper că mă înțelegeți și mă iertați că am scrsi tot adevărul. Mai am lucruri monstruoase de adăugat din anii 2002-2003 încoace.
http://cristina-moldoveanu.blogspot.ro/
V-aș ruga cu respect, dacă e posibil, să îmio dați adresa dvs de la locul de muncă sau de acasă, fiindcă m-aș bucura mult să vă trimit singura mea carte de poezii, recent publicată.
Vă mulțumesc,
Cristina-Monica Moldoveanu
scuze pentru greșelile typo, nu au fost de emoție, ci de oboseală și ochii nu mă mai ajută bine...

aceste două mesaje de mai sus au fost scrise pe 2 aprilie 2016, eu niciodată nu am închis ușa nimănui și mereu am avut sufletul plin de căldură blândă și flori curate pentru ceilalți...