Totul despre vecinii mei -- blocul doi, partea a treia

Revin la povestirile despre vecinii mei. Eram la blocul numărul doi. Am explicat ce s-a întâmplat de fapt cu acea pseudo-masturbare a mea după moartea tatei în 2005, dar am omis un lucru important. Repet, nu a fost deloc vina mea și eram lovită din toate părțile. Tata murise pe 29 iulie 2005 în condiții pe care le voi relua când voi ajunge cu ISC în acel punct. Ceea ce am povestit despre Ion Cristoiu e adevărul. Eu nu cunosc vocea dumnealui, dar așa au spus unii la radio atunci, că ar fi el. Este adevărat că vorbea despre vizita Condolezzei Rice la București și trata cu ironie biroul oval al președintelui SUA. Azi am căutat pe internet și am găsit că primul secretar al SUA de atunci, CR, a venit în România abia în decembrie 2005. Acest lucru e simplu de explicat, fiindcă în lumea jurnaliștilor se știe cu mult timp înainte când urmează să se întâmple o vizită la nivel înalt. Ceea ce este mai trist de adăugat e că pe data de 23 august 2005 a fost uraganul Katrina, menționat azi în wikipedia drept unul dintre cele mai puternice în istorie.

https://en.wikipedia.org/wiki/Hurricane_Katrina

Nu mai țin minte desigur data exactă când m-au torturat așa monstruos cei de la radio Europa. Eu sigur nu am avut nicio vină și nici măcar nu am fost proastă sau propriu-zis păcălită, este întrutotul vina lor. La un moment dat în timp ce mie mi-era tare rău ei au vorbit la radio despre uraganul Katrina, dar nici acum nu știu precis dacă vorbeau la timpul trecut sau dacă uraganul se dezlănțuise chiar în acele zile când mă chinuiau pe mine. Îmi amintesc abia acum că 23 august fusese odinioară ziua națională a RSR, dar absolut sigur eu pe vremea aceea nu am făcut nicio conexiune cu această dată istorică și mă doare că porcii ăia de la radio m-au momit și mi-au făcut ce mi-au făcut chiar în acea perioadă, sau poate chiar de 23 august, ca să îi păcălească eventual pe proști despre mine căutând libertatea după 21 de ani de închisoare până în 2005 (32 aproape azi). După ce ziua națională a fost mutată pe 1 Decembrie, eu niciodată nu mă gândeam la date cu semnificație de odinioară, nici la evenimente politice de odinioară, fiindcă nu am fost niciodată nebună și mereu eram orientată spre prezent sau viitor. Am povestit deja cum toți au ascuns cutremurul din 4 martie 2004, poate fiindcă era prea mare coincidența cu data cutremurului din 1977 și cu ziua de naștere a nașului meu, Dzeu să îl odihnească. Eu nu am fost niciodată așa ca alții. Nici nu aveam cum, fiindcă eram respinsă și închisă din 1984 și nu percepeam niciodată gândurile lor, deci nu puteam ghici ce îi obsedează pe alții. Desigur fiecare zi a fost importantă cândva, dar vă promit că voi încerca să aleg pentru moartea mea, acum certă, o zi cât mai săracă în evenimente importante în trecut. Povestea cu radio Europa precis s-a întâmplat la sfârșitul verii, înainte de începerea școlii nu cu mult, poate chiar pe 23 august. Unul din lucrurile care au fost groaznice pentru mine a fost faptul că prezentatorii de la acel radio împuțit au strecurat la un moment dat știri despre uraganul Katrina și exact, absolut exact în acele momente și ore, m-au chinuit pe mine monstruos cerebral, nu sexual. Am simțit că mă prăbușesc sau urc la o foarte mare înălțime și de acolo cad sau mă ridic din nou în punctul de plecare, era extrem de dureros, chiar mi-a fost teamă că îmi crapă creierul, era un vortex de durere și tensiune foarte mare, așa cum se spune despre uragane că au presiune și vortex, etc. Era un fel de senzație de roller-coaster gigant, insuportabilă, înfiorătoare, cutremurătoare. Dar ca și cum energia se concentra într-un punct. Cum eram încă sub influența celor de la radio, am implorat atunci cu voce tare -- „dați-mi cea mai înaltă protecție, eu nu am greșit nimic și am fost un om de valoare toată viața”. VA URMA