desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

luni, 8 martie 2021

8 martie 2021 - și zilele următoare

8 martie 2021
M-a trezit mama pe la 10, fiindcă așa am rugat-o eu, fiindcă trebuie să merg să iau banii de chirie, Imediat ce m-am trezit am simțit o durere mare în mâna dreaptă, fiindcă mâna îmi amorțise în timpul somnului. De asemenea sete înfiorătoare care nu trece cu apă. Aceste simptome nu au mai fost de mult timp, au apărut din nou acum câteva zile - chiar și acum scriu cu dificultate. Unii spun că ar fi otravă, dar eu nu știu. Imediat ce m-am trezit, fiindcă abia mă trezisem și nu mă puteam controla în fața durerii, fiindu-mi imposibl că mișc mâna și fiindcă durea tare, am țipat puțin și mama m-a întrebat imediat ce am pățit. Ca întotdeauna. Eu iar am mușcat momeala fiindcă ea mă întrebase și i-am spus adevărul, bineînțeles pe un ton normal. Ea imediat a început să țipe urât și foarte nervos la mine, așa cum face mereu dacă îi spun ceva despre cum mă simt, deși nu eu o provoc și nu o pot opri. În același timp, deși era evident că ea mă întrerupea orice spuneam și că țipa în timp ce eu vorbeam calm și blând, în același timp insinua că eu fac scandal, așa cum a făcut mereu. Medicului de familie i-am spus de mult de aceste amorțeli și nu mi-a dat vreun sfat sau trimitere, doar că mi-a dat Apimag și a spus că e din cauza obezității, fiindcă e presat plexul brahial. Acum setea e înfiorătoare, și imediat ce beau e și mai sete. Azi din nou amețeală ca și zilele trecute, când am mai simțit presiune cerebrală și greață.
14 martie 2021
Am vorbit la telefon cu Ofelia (marți), care spune că e psiholog la cabinetul medicului Raisa Cârlig. Mi-a vorbit, din motive pe care nu le cunosc, fiindcă am văzut-o doar o dată și mi-a spus doar două-trei vorbe atunci, acum mi-a vorbit ca unui copil nebun sau idiot, deși eu m-am purtat normal și respectuos cu toți mereu. Carmen nu mai este acolo, mama a fost în locul meu marțea trecută și mi-a spus că, din câte se pare, nu o voi mai vedea pe Carmen, care era singura mea relație în afară de mama. Ieri, sâmbătă, m-au torturat cutremurător cerebral de la ora 3 după masa până când am adormit pe la 10-11 noaptea, a fost atroce și mi-am și pierdut o parte din memorie, uitând când a fost mama la psihiatru, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Am citit aici pe blog că marți, dar nu am reușit să îmi amintesc.

În noaptea de duminică spre luni, după ce sâmbătă m-au chinuit toată ziua, mi-a venit ciclul și a fost foarte abundent, după ce anul trecut a venit numai de vreo 3 ori.
18 martie 2021
Am început săptămâna asta să fac meditații cu un elev din Voluntari, clasa a 5-a. Nu știu dacă voi reuși ceva bun, mă tem că nu, nu prea sunt sigură pe mine ca om, chiar dacă știu răspunsurile și cărțile, care nu sunt o dificultate pentru mine - română și matematică - dar mi-e și greu să renunț acum, poate să îmi spună familia lui dacă nu sunt mulțumiți, le-am explicat asta. Copilul are un mic defect de pronunție și de aceea nu am auzit azi ce vorbea, păstrând și distanța socială cu mască și poate de aceea am greșit vreo întrebare, dar nu sunt sigură - acum știu ce trebuie să fac în viitor - să nu îl las să scrie fără să văd eu cartea cu exerciții clar.
Tot azi am descoperit un lucru rău - atât masca mea, cât și maștile mamei, de unică folosință, erau îmbibate cu ceva astfel încât miroseau urât, a brânză și încă ceva, nu știu ce. Încă mai sunt în casă. Nu e normal ca măștile să miroasă, poate erau microbi și poate că eu nu mai puteam mirosi bine din cauza izolării foarte îndelungate, practic din 1984 - dar mai apoi aproape totală. Sau a intrat cineva în lipsa mea și a mamei, fiindcă azi mama s-a dus la cardiologie și eu la meditații. Poate vă mai amintiți că unii spuneau că toată epidemia a fost montată ca să mă omoare pe mine, fiindcă eu eram Dumnezeu și nebunii politici de fiecare dată au făcut cu toții la fel.
Pisicuței mele, Cloe, a început să îi cadă părul rău, acum e golașă în multe locuri și sunt foarte tristă, fiind ea lucrul la care țin cel mai mult, unul dintre puținele mele noroace întreaga viață. Ori a fost otrăvită cu apa mea, ori cu hrana ei, ori atunci când am fost în oraș de 2-3 ori și am luat-o și pe ea, findcă mama o detesta și o trântea pe geam la început. Cloe nu are decât mai puțin de 3 ani și a fost un îngeraș perfect, chiar dacă a fost neagră și avea o blană extrem de frumoasă și bogată.
Eu am început să am dureri extrem de puternice în talpa dreaptă, medial, cum am mai spus, ca niște arsuri, fiind vorba de singura mea talpă. M-am trezit iar la ora 2 noaptea, pe 19 martie. După coșmaruri. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că sunt otrăvită cu sânge rece și că toți cei care înțeleg adevărul despre mine au datoria să tacă despre aceasta și să contribuie la moartea mea direct sau indirect, fiindcă sunt total nevinovată de o viață. Așa spun ei mereu din 2006-2007, că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze ei totul. Alții din nou cu ideea absurdă că sunt incoulpatul sau că sunt condamnată clar la moarte, când nu acest lucru nu se putea, fiind total nevinovată. (iertați că repet aceste lucruri). Mi-e foarte rău - sete atroce, piele și mucoase uscate, inclusiv gâtul uscat, încât gura îmi e încleștată când mă trezesc. Totuși, am fost un om de valoare. Simptomul de ste crește duă ce beau apă. Biata pisică - i s-a administrat apa rămasă de la mine, și, cum spuneam, în ultimul timp îi cade rău părul, are zone mari deja fără păr. Mă doar capul, sunt amețită. Azi e vineri și plouă de luni parcă sau de marți. Ceea ce cred ei e greșit, nu e normal sau bine să fiu omorâtă și am să trimit acest blog mai departe în lumea largă, fiindcă implor, deja de atâția ani, în zadar, să nu mai fiu otrăvită și să mi se dea tratamentul adecvat medical. Ei în schimb spun mereu că i-au mințit pe oameni că sunt nebună și ceva ce trebuie omorât - e greșit, jur, sunt destul de inteligentă să îmi dau seama că e greșit. Iar am băut apă și gâtul mi s-a uscat insuportabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...