18.11.21

azi merg și eu la vaccin - mai mult constrânsă, fiindcă voi avea treburi în oraș legate de vânzarea apartamentului - la notar, la bănci etc. și mă tem că se va interzice accesul celor nevacinați și vreau să fiu pregătită din timp
de exemplu magazinul Bucur Obor, unde îmi făceam cumpărăturile în afară de hrană e accesibil numai cu certificat verde, poate și la Carrefour va fi , dacă nu chiar e deja (am găsit pe internet)
la fel poate fi oriunde și vor fi unele lucruri pe care va trebui să le cumpăr, de curând a intrat mama să îmi ia ceva de acolo - ciorapi pentru babe de la Sebeș (o coincidență) , de care eu am nevoie
tutuși mi-e frică de vaccin, s-a vorbit prea mult despre el și s-a creat o stare de nesigurață și teamă în general
pe siteul Organizației Mondiale a Sănătății am găsit scris numai despre cazuri de covid și morți, dar nu situația vaccinării sau despre vaccinurile anticovid
mai e și modul în care au tratat situația - cu tam-tam, cu reprezentanți ai armatei etc.
nu am decât o singură pastilă de antialergic, în caz că mi se face rău - nu iau abuziv, dar nu știu dacă îmi vor da la farmacie aș cumpăra 2-3 pastile - sunt medicamente speciale, periculoase, ca și antibioticele, eu am una fiindcă am avut probleme în trecut și mi-a recomandat medicul, dar cred că e prea veche deja.

Am să scriu din nou mizeria de azi de exemplu, deși totul e clarificat de mult timp de mine în postările anterioare. Azi m-am dus până la bancă și la Gheață. Când am ieșit din casă, a ieșit iar unul dintre vecini, care în mod fățiș manifestă respingere și nu mă salută - ostentativ. Ei zic că el nu a reușit să înțeleagă (?). Ei mai spun că el este un idiot și nebun pe deasupra, dar eu nu m-am gândit de rău despre el și nici despre altcineva niciodată. Au spus din nou că deși eu am scris adevărul în cele mai mici detali, totuși absolut nimeni nu a înțeles aproape nimic. ??? Bineînțels că eu am avut răbdare și le-am oferit iertare curată și gând bun, dar ei au continuat mereu și otrava însăși a fost o realitate. Ei au spus in nou că e imposibil ca oamenii să înțeleagă, fiindcă li s-au spus minciuni încă de când eram copil. Iar au afirmat că eu am fost ceva extrem de bun, dar oamenii cred răul despre mmine, fără motiv, inclusiv acel vecin. Mi s-a întâmplat deseori ca, în ciuda izolării forțate din 1984, oamenii necunoscuți, pe stradă, să mă trateze cu scuipat, cu vorbe urâte aruncate în față, cu refuzul de a mă saluta (vecinii) sau de a îmi răspunde la salut. Ca și cum credeau ceva rău despre mine. Ei spun din nou că ei vor să mă distrugă de mult timp, dar nu au cum deocamdată, fiindcă eu sunt cea mai deșteaptă dintre toate.?? (toate ce?) Da, e adevărul că am fost un om inteligent, dar totodată un om bun, cu mare drag de viață și de oameni, fără greșeală și mereu un om normal, în ciuda minciunilor lor, lucru pe care îl puteam dovedi. Ei spun că oamenii exact din cauza asta îmi vor moartea (toți proștii), fiindcă sunt și am fost inteligentă și nimeni nu mi-a explicat nimic și am înțeles singură totul, dar ei nu mă vor, ei vor să fie mai inteligenți oamenii care vor ei să fie, nu cei lăsați de Dumnezeu în mod natural, cum am fost eu. Au spus că ei numai pe mine m-au respins, pe celelalte femei le-au acceptat pentru ceea ce sunt, iar pe mine m-au martirizat întreaga viață. Proștilor le-a intrat în cap că trebuie să mă termine sau să mă aranjeze, lucruri care nu există, și la fel ei au obsesia să îmi ia ”puterea”, adică capacitatea intelectuală și normalitatea (fiindcă ei recunosc că nu am fost niciodată nebună), că adică prin otravă și tortură cerebrală vor să îmi diminueze capacitatea intelectului și să devin mai proastă, să nu mai am putere adică. Aceasta seamănă foarte mult cu convingerile nașului și tatălui meu încă de când eram copil. Totuși, eu chiar am fost ceva bun și normal, aș fi putut dovedi, dar nu am avut vreo șansă. E adevărat că am fost un om inteligent, dar totodată și un om cu caracter frumos și cu personalitate armonioasă și calmă etc. Nu au motiv să îmi vrea moartea, dar ei spun că așa au făcut mereu, că m-au mătrășit și f_t încontinuu, fără motiv, chiar dacă eu tăceam, cu scopul de a îmi invalida sau reduce inteligența. Fleacuri, în general eu m-am gândit la ceillați, nu la mine, dar afirm din nou că e greșit faptul că îmi vor moartea și e absolut cert vorba de crimă inutilă. În plus, pe lângă calități, nu am greșit în viață decât aparent - și puțin de fapt, de trei ori - așa cum am povestit. Dar oare vă puteți imagina cât am fost torturată zi de zi din 1984? Sau vă puteți imagina toată speranța și gândul frumos, toate micile munci intelectuale și fizice și atitudinea constantă de respect și iubire etc.? Bineînțeles că nu am fost geniu, dar și așa e păcat.
Am vrut cu tot dinadinsul să merg la vaccinare, dar, din nefericire, m-au masacrat monstruos - cu dureri mari de cap, senzație de frig continuu, arsură în obraji, dureri în aproape tot corpul, ochi, burtă, piept, picioare, brațe și m-au împroșcat cu vorbe care dovedesc faptul că ei nu au înțeles cel puțin parțial, adevărul despre mine. Ei spun din nou că absolut toată lumea vrea să mor, fiindcă, dacă aș rămâne în viață, ar însemna să fie acceptat adevărul, ceea ce nimeni nu dorește. Sper că voi putea merge la vaccin marți. Am vrut să merg și la cel antigripal la medicul de familie și, la fel, nu m-au lăsat. Au clădit aproape 2 case din cele 6 începute la vecini, dar abia azi au început să facă zgomot urât și încontinuu - bocăneli.
Ei spun că este o mare rușine și mă omoară din cauza aceasta, a rușinii. Eu am întrebat ce rușine - oare îi deranjează faptul că au greșit - repet, doar o greșeală - în judecata asupra mea? Nimeni nu m-a întrebat nimic, eu nici nu am ghicit că mă judecau, poate că așa este. Dar răul este omorul, nu o simplă greșeală care poate fi îndreptată. Ei au răspuns că pentru proști nu e rușine faptul că au greșit în judecarea mea, că m-au evaluat greșit sau că cred că eu aș fi ceva rău, rușinea pentru ei e alta - ? eu nu înțeleg ce. Azi, 19 noiembrie, au intrat unii cu ideea ”martir pe dracu”, când de fapt, chiar am fost martirizată din 84, deci de peste 37 de ani, dar nu m-am autovictimizat - probabil că îi deranjează faptul că am fost chinuită și torturată și inuman izolată cu adevărat și fără să greșesc, deci am fost cumva martirzată, cum au judecat unii care au gândit corect. Unii spun că rușinea pentru care mă omoară e altceva - faptul că toți au mințit.??? În realitate eu am avut mereu exact calitățile pe care ei le admiră sau chiar venerează, inclusiv în raport cu suferința sau martiriul, dar și celelalte toate, este stupid să mă omoare în numele a ceva rău.

Au început să apară probleme legate de persoana care a subînchiriat apartamentul mare de pe Moșilor, așa cum am prevăzut de la început - i-am spus mamei că nu semnez nici moartă așa ceva și am rugat-o să se răzgândească și să nu semneze, dar nu a vrut să asculte de mine, spunând că datorez fostului chiriaș 1300 euro, pe care nu avem de unde să îi plătim, fiindcă apartamentul meu nu se vânduse încă, că altfel ea nu ar fi semnat actul de subânchiriere! Înseamnă că am acum probleme cu trei rânduri de chiriași deodată - cel vechi despre care se spune că se întoarce, cea care a subânchiriat și chiriașii propriu-ziși. Acelei persoane care a subînchiriat nu îi datorez nimic și poate că nici ea nu avea nicio legătură cu chiriașul propriu-zis, care a dispărut de mult timp, și alte persoane plăteau chiria în locul lui. I-am spus mamei că eu sunt dispusă, normal, să plătesc acea datorie din banii de pe apartamentul meu, care s-a vândut în final, numai să scap de această persoană absurdă. Ea refuză deocamdată să ne dea cheia pentru acel apartament, deși agentul impobiliar la care au semnat a găsit potețiali clienți. Fostul chiriaș a fugit nu se știe unde lăsând lucruri în apartament. Cei 1300 euro pe care îi datorăm i-a folosit pentru îmbunătățiri în apartament pe care mama nu le-a aprobat, despre care nu știa nimic (!) și care nu erau toate necesare - de exemplu era un parchet frumos pe care chiriașul dinaintea lui l-a întreținut frumos și pe care el l-a inundat și apoi a pus altceva pe deasupra, o imitație de parchet (linoleum) sau parchet adevărat!! Acum mama, care nu are dreptate deloc niciodată, se folosește de acest prilej ca să îmi facă mie scene și să arunce totul în capul meu. Întotdeauna a făcut la fel, din 1984, și tatălui meu îi făcea la fel. Acest apartament e singura mea sursă de venit pe lângă pensia de 800 lei și mama îmi face acuzații nefondate - că ea nu a văzut bani din chiria acelui aparatament, din care eu am reținut numai strictul necesar și încă un pic pentru mine și am dat ”în casă”, cum spunea ea și lui taică-meu, tot restul banilor, dar poate prea puțin pentru ce avea ea nevoie. Ea are o pensie de 2000 lei. Nu am știut, nu mai explic totul în detaliu. I-am spus că acum vom face acei bani jumi-juma, iar restul necesar mie - 1 milion- două - voi completa din banii de pe apartament și voi da și tot ce e necesar în casă, fiindcă trăim la comun, dar ea tot aruncă lucruri rele asupra mea. Bineînțeles că voi plăti și pentru nevoi comune și pentru ce m-a rugat ea, adică un tratament pentru problemele ei medicale la coloana vertebrală. Acum a inventat că agentul imobiliar va fi plătit a doua oară tot din avansul dat de cumpărătorul apartamentului meu, de care nu prea ne-am atins (am cheltuit 200 euro) fiindcă se teme că îmi vor fura apartamentul, fiindcă trebuie să semnez actul de vânzare-cumpărare înainte să vină cumpărătorul cu dovezi că are credit de la bancă. Dar pe internet scrie că legal este să vină cu contractul de credit cu banca înainte să semnez actul de vânzare-cumpărare. Adică la notar, la semnare. Mâine voi vorbi și eu cu agentul, mi se pare absurd să fie invers, nu ar fi legal și chiar că ar putea să mă fure. Tot la aceast agent au semnat acel contract de subînchiriere. Acea persoană ar vrea acum să blocheze apartamentul încă 2 luni fără bani, luni grele de iarnă, cu cheltuieli multe. Așa i-a scris mamei, am văzut și eu mesajul. În plus, agentul imobiliar a dorit să ia câteva obiecte din apartamentul meu, ceea ce îmi inspiră neîncredere, fiindcă putea să spună și unele i le-aș fi dat cu drag - pentru mașina de spălat a cerut voie, dar nu pentru obiecte mici cu valoare doar sentimentală - nu știam că așa se procedează, dar acum oricum îi voi pregăti un cadou în plus (veselă, vaze de cristal), dar nu vreau să îi dau tocmai o anumită vază la care țin din anumite motive - îi voi da altele, mai valoroase. Poate totuși acele obiecte nu le-a luat ea, de exemplu penarul cu creioane mecanice ale lui tata, jocul de domino, creioanele colorate Toison D'or. Oricine putea intra acolo, inclusiv Jason Argonautul sau Dumnezeu, fiind vorba de dominouri etc. Încă un lucru ciudat - când am semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, sau așa-numita promisiune de vânzare, am semnat și un contract de comision cu agentul imobiliar, și eu am plătit agentului 1000 de euro din avansul achitat de cumpărător, cumpărătorul dându-mi un avans de 2500 euro din suma de vânzare. El a plătit deci din banii mei. El nu a plătit de față cu mine nimic altceva. Mama spunea că și el trebuie să plătească jumătate, dar că și eu mai trebuie să plătesc, ceea ce nu e logic. Am citit cu atenție contractul de comision și nu e specificat cine trebuie să plătească, nu scrie nimic, vă pot arăta copie. Suma cu care s-a vândut apartamentul e de 70.500 lei. Am observat că numele pe care e înregistrat cumpărătorul la compania de telefonie mobilă este al unui francez, Gaspar Jean.?! Probabil de la un alt individ care a avut acel număr. Să fie foarte clar - nu mă deranjează să plătesc eu întreg comisionul, suma de vânzare e o sumă bună oricum, tot atât parcă am dat pe el când l-am cumpărat, fiindcă am avut 72 de mii de euro la moștenire (absolut cert, lipseau 3000) și apoi am rămas cu vreo mie în bancă după ce am amenajat ieftin și cu materiale ieftine și am cumpărat câteva mobile ieftine, restul fiind din vechiul apartament, din 1984. Cumpărătorul ia apartamentul cu mobilă cu tot. Poate că îmi va da mai mult după semnarea contractului. Dar mi-e frică de scenele mamei, care mă toacă mereu și de eventualitatea cu care ea îmi scoate ochii - că cumpărătorul va ocupa apartamentul și nu ne va da banii. Nu prea mai am încredere în agentul imobiliar. Azi mama iar a început - că ar fi bine să cumpăr din acești bani de la agentul imobiliar o garsonieră tot acolo pe Moșilor, ceea ce e complet asburd, nu mai explic din nou și ce nevoi de bani avem iarna și lucrurile necesare în casă. Unii dintre cei răi care stau peste mintea mea (?cine, poate mama) spun că mie mi-au făcut atâtea lucruri rele, încât nu mai am încrederea nebunului la semnare acte etc., când, în mod real, nu am avut niciodată ”încrederea nebunului”. Ei spun că chiriașul dinaintea celui care ne-a creat probleme nu a putut fi corupt.??? Dar, în mod ciudat m-am reîntâlnit cu el pe Moșilor după ce a plecat de la noi ca să locuiască undeva pe lângă sau pe strada Avrig, poate fiindcă acolo eram aproape de satul bunicilor, la Avrig adică. El lucra la UMF Carol Davila, unde lucrează sau a lucrat și domnul Z și am fost și eu studentă. Contractul de comision era corect, eu pur și simplu nu înțelegeam că agentul ia o sumă așa mare și de la mine și de la cumpărător. Adică 4000 - 2000 și încă 2000, dar așa e regula. Jocul de domino într-adevăr nu mai este și cineva a luat obiectul lăsând pe bufet instrucțiunile de joc. Mama, prin nervii ei și ideile într-adevăr de suspiciune și răutate asupra mea m-a făcut să mă zăpăcesc și să nu gândesc perefect corect înc ele spuse mai sus. Probabil că ea face intenționat așa, exact cu scopul de a mă face să nu mai gândesc perfect și e adevărat că ea lovește încontinuu în mine și ideile ei sunt dușmănoase, exact cum am povestit. Când am fost la semnare acte la notar mi-au dat o durere de cap monstruoasă.
Azi mi-am închis din nou contul de facebook, probabil acum definitiv, fiindcă mi se făcuse rău fizic - dureri de cap și în tot corpul, și oricum nu am absolut pe nimeni pe facebook. Nu știu sigur dacă mi-era rău de la prezența mea sau a altora pe facebook. Gaspar înseamnă trezorier (pe internet) sau numele unuia dintre cei trei magi. Gaspar era cel care aducea tămâie, nu cel cu aurul, dar Melchior nu putea să fie că era prea învechit.