7.06.22

Ei zic din nou că un bărbat extrem de rău vrea să mă omoare și că el e iubit de lumea întreagă și eu urâtă de lumea întreagă. Asta e o altă idee inventată de ei - eu nu am cum să fiu urâtă de lumea întreagă și de fapt de nimeni, am fost cu adevărat izolată din 1984 și torturată monstruos și nu cunosc niciun bărbat iubit de lumea toată. Am fost cu adevărat și dovedibil un om gingaș, blând, calm și bun. Îmi amintesc acum un lucru cert despre profesorul Z, care mi-a trezit atunci când făceam meditații cu el nedumerirea - a spus la un moment dat către Luiza, colega mea: ”O să v-arate ea vouă, Cristina” - oare ce voia să spună? Eu am fost cu adevărat un om normal și inteligent deci nu aveam vise să dovedesc cuiva ceva. Niciodată. Nu înțeleg de ce își bătea joc de mine, fiindcă nu cred că am inspirat disprețul, am fost doar un om cuminte și marginalizat, dar nu proastă. Unii au susținut ideea unei conspirații a colegilor mei împotriva mea și că poate de aceea acel om vorbea așa. Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva, dar ei au spus în ultimii ani că așa a fost și că aproape toți colegii mei din diverse grupuri, deși nu am avut legătură cu ei, îmi purtau sâmbetele.???

Ei spun că toți s-au răzbunat (?) pe mine și eu nu am greșit nimic - alții că cineva rău a inventat că eu am greșit ceva (?) și toți proștii au crezut, ba chiar și alții au mințit.???
Dacă ar fi fost cineva cu mine, probabil că ar fi înțeles că eram un om inteligent și implicit foarte bun, era imposibil să lovesc pe cineva - chiar dacă am fost lovită continuu din 84. Eu nu am mințit niciodată și am fost animată de sentimente extrem de frumoase față de oameni zi de zi - nu prea înțeleg de ce mă omoară și de ce m-au torturat toată viața, deși singură și săracă.

9.06.22
Am avut pentru mai multe zile câteva margarete, din florile sădite de mine acum un an - abia anul acesta au înflorit, după multe vicisitudini. Întâmplător citesc acum Faust.
11.06.22
În secunda în care m-am trezit m-au luat în primire în engleză că va fi o moarte rapidă - iar ei au zis că au trimis încă un pluton de execuție, fiindcă i-au păcălit pe oameni că eu sunt opusul a ceea ce sunt.
Azi noapte am fost cam chinuită și iar s-a făcut nor și frig. Ei zic că oamenii încă nu au înțeles că trebuie să mă lase în pace.?? Mi se pare hidos și greșit că mă omoară, mai ales fiindcă am fost un om inteligent și bun. Sunt o membră a speciei umane și omorârea mea ar fi ca și cum ți-ai tăia o mână fără motiv. În plus orice om e o parte din natură, din întreaga fire, și ar putea fi respectat ca atare - așa cum sunt respectate ierburile, vântul, ploaia, animalele sau alte resurse ale naturii, pe care oamenii le gospodăresc cu grijă - de ce să distrugă ceva bun? Ei cred probabil că le-ar fi mai bine fără mine, dar nu au nicio dovadă! Probabil că mă consideră un fel de dăunător, dar am motive să cred că se înșală, ei cred ceva greșit. Ei zic că există un motiv pe care eu nu îl știu. ??? Unii au avansat ideea că niște spirite rele s-au prins de mine și de aceea sunt respinsă de toți.
Copiii de pe stradă iar au început să își bată joc de mine. Ei zic că e așa fiindcă ei mint, părinții lor mint și bunicii lor au mințit despre mine. Că ei mă percep drept obiect pasiv, drept animal în cușcă, obiect asupra căruia se face ceva și trebuie să se facă ceva. E sigur asta, fiindcă nu am avut drepturile la muncă și la studii, că aș fi dovedit totul. Că ei sunt copii bogați care își bat joc de un om sărac și bolnav. Că eu am îndurat și muncit din greu o viață și ei etc.
Azi e a 4-a zi din cariera mea de fomistă, după o expresie a tatei. Nu mai puteam mânca, aparatul meu digestiv e la pământ, am burtă enormă și dureri în colon și ficat și obstrucție colorectală, metabolismul e praf - urinez puțin, mă îngraș din orice etc. Inima merge greu, picioarele se umflă și pișcă peste tot. Transpir broboane la cel mai mic efort, abia merg pe drum drept etc. Dor foarte tare articulațiile și coloana lombosacrată etc. Nu mă mai pot spăla sau șterge la zonele intime fiindcă nu ajung de grăsime, nu mai pot îmbrăca sutienul etc. Nu mai pot mânca. În plus am și apa caldă lipsă de vreo lună și trebuie să mă chinuiesc cu oala și ibricul și e greu că sunt și șchioapă. Acum câțiva ani spuneau că voi muri înecată în osânză. În 2006 am stat vreo 3 săptămâni fără hrană. Trei zile nu am simțit foame deloc, azi da, acum iar nu...dar nu mănânc, desigur.
14.06.22
Ei zic că dvs. pur și simplu credeți că sunt altfel și altceva decât sunt și mă omorâți fără să realizați gravitatea crimei dvs. Sau că oamenii transmit din generație în generație idei greșite și minciuni despre mine.
Repet, am avut un drum al binelui și luminii, am fost ceva foarte bun și mai ales foarte frumos sufletește, dar la nivel intelectual bun, care nu poate fi eventual înțeles din acest blog. A fost imensă iubirea mea față de oameni și capacitatea de devoțiune și dăruire, grijă și sentimente și emoții frumoase. Oamenii inteligenți - și eu am fost asta - sunt conștienți de responsabilitatea lor în societate și oferă gânduri bune și valoare intelectuală sau facilitare a resorturilor psiho-sociale prin simpla lor existență și muncă fizică sau intelectuală de zi cu cu zi, chiar dacă sunt marginalizați - ei clădesc, sunt costructivi, adaugă ceva efortului comun al omenirii. Și eu am fost dintre cei pozitivi, dar e posibil ca oamenii să creadă invers, din simplul motiv că am fost torturată atâția ani și nu am avut libertatea în urma unei evaluări greșite - adică dreptul la muncă și la studii - și poate și fiindcă asupra mea de mulți ani se aruncă ură și amenințări de moarte, unii proști au crezut că trebuie să mă distrugă intelectual și să mă omoare, cum au spus mereu. În realitate am fost un om respectabil și 100% binele, deci trebuia să fie adevărul și aș fi primit drepturile în mod sigur. Dacă aș fi fost și acceptată - asta e altă problemă. Ei spun că ei au greșit prea mult și nu pot să își permită să recunoască adevărul, și mă omoară...Păcat, am fost un om pur și luminos, nu aș fi dăunat. Știu - am mai scris o dată ideile de mai sus, chiar de mai multe ori - fiindcă acesta a fost adevărul, e o nedreptate imensă, iar acum e cam târziu pentru ambele drepturi, dar nu fusese...
ei zic iar că eu sunt un martir adevărat, dar lumea nici măcar nu crede adevărul - totuși, din câte știu, așa a fost în cazul celor mai mulți martiri și societatea a fost așa ipocrită încât i-a recunoscut postmortem
o altă obsesie a lor e că eu sunt cea mai deșteaptă și de aceea m-au izolat, ca să devin mai proastă și de aceea nu mă acceptă nimeni