19.06.22

ei spun mereu și mereu, încât m-am plictisit și sunt scârbită, că toți proștii cred că eu sunt altceva decât sunt, și că această psihoză e creată de alți intelectuali, nu de mine
Ce altceva?!

După cum am mai încercat să explic, există o ordine a cuvintelor de care orice intelectual e conștient. Am povestit de exemplu despre familia Nica de la etajul 8, din blocul 3 din aceste memorii. Ea a murit de cancer pulmonar galopant, și mi-a spus soțul ei că era din cauza mediului toxic în care lucrase, la o tipografie. Unii sugerează că și el a murit și de aceea anul trecut era apartamentul lui scos la vânzare - eu nu știu dacă a murit. Ordinea cuvintelor leagă oamenii, îi separă, îi botează sau îi cuminecă, prin ea se întărește ordinea socială, se creează tendințe și orientări, stabilitate și haos. Ioana Nica îmi vorbea despre Arsenie Boca, personalitate care a fost la modă în România în acest început de mileniu. Tot ea îmi vorbea probabil și despre Boca della verita sau vreo localitate cu numele Boca, tot datorită acestei ordini a cuvintelor. Aceasta seamănă puțin și cu ideea nașului meu despre mama - că ”nici ustoroi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase” - ambele idei duc cu gândul la otrăvirea cu arsenic - ceea ce a fost probabil adevărat în cazul meu, dar nu știu sigur - a fost otravă în blocul doi, dar nu știu ce, și nici în blocul trei nu știu numele otrăvurilor ce m-au lovit. Cu toții suntem supuși ordinii cuvintelor, căci suntem oameni botezați - vorba cântecului Mariei Tănase. În sens mai general, suntem supuși unui Logos universal, dincolo de limba maternă. Când am fost internată ultima oară la psihiatrie, în 2016, din cauza fostului meu vis de a avea copil, la sala de mese era fotografia lui Arsenei Boca sau altuia asemănător la loc de cinste. De fapt ajunsesem la psihiatrie din cauza otrăvurilor, în stare de inconștiență, iată deci un alt exemplu al ordinii cuvintelor. Pot da, desigur, și exemple pozitive.

ei sunt obsedați - nu eu !
Niciodată nu am avut această idee - dar ei mereu spun că proștii sunt nebuni - paranoici ca la carte cu idei degenerate despre mine și ei chipurile cred - ceea ce eu nu cred, e prea de tot - că nu eu sunt autoarea textelor mele și că mi le-a scris cineva
e adevărat că blogul meu de memorii a fost parțial confiscat, dar nimeni nu a adăugat ceva în afară de ceea ce am scris eu, deocamdată
m-am gândit, ca orice om cu logică, că, dacă ideea chiar există, ei au inventat că lumea crede că nu eu am scris ca să creadă idioții - alt gen de proști - că eu aș fi orgolioasă sau paranoică etc., adică ar fi totul din cauza ideilor mele de grandoare despre ce sunt sau ce am scris, care idei nu au existat niciodată
etc. - adică în acest fel proștii cred despre orice om izolat că e nebun, oricât ar fi de normal

ulicioara și unghețul - bucuria de nestăvilit a copilăriei, caii liberi și unduirea apei, florile sălbatice și cerul perfect albastru, atelierul de potcovit și casa dascălului bisericii
bucuria de a rostui și bucuria de a rosti
ulicioara și unghețul - lumea de atunci și oglindirea ei în sufletu-mi
continuarea sentimentului de ulicioară și ungheț în lumea mare a orașului - în colțuri uitate de lume, curticele și străduțe, alei
în freamătul frunzelor stejarilor și plopilor

20.06.22
Eu consider că este normal ca oamenii să nu se gândească la alți oameni cu care nu au nicio treabă sau pe care nu îi cunosc. Eu așa am fost mereu. Nu ai cum să tragi concluzii sau să emiți judecată referitoare la necunoscuți. Desigur aceasta nu exclude iubirea abstractă, bunăvoința față de oameni în general, mila față de bătrâni, bolnavi etc.
ei spun iar că toți au mințit și eu nu înțeleg nimic ??? vedeți ceva de înțeles în aceste cuvinte?
Ideea e că e o chestie ciudată să primești pensie pentru că nu ai putut avea copil. Aceasta a fost singura idee dureroasă și simptom depresiv sau psihotic pe care l-am avut când m-au internat în 2016 - e sigur adevărul, dar ”ei” spun că nimeni nu crede, findcă medicii au inventat minciuni, ca să mușamalizeze cazul ???? Problema nu e pensia minimă, ci faptul că nu am avut dreptul la muncă.
Ei spun că eu sunt unul dintre cei mai curați oamenii care există, dar oamenii cred invers. și în Voluntari e la fel cum era în oraș atât de mulți ani - artificii seara, mai ales dacă sunt lovită, de parcă oamenii răi se bucură că mă lovesc, așa cum a fost, să fim drepți, toată viața. Ei au bani de aruncat în sus.
Ei zic că e din cauză că niște nebuni au inventat că eu sunt altceva decât sunt.
Vă implor în genunchi, așa cum am făcut de atâtea ori - nu mă uitați - dacă întâmplător cunoașteți pe cineva să aibă nevoie de mine, dacă pot face ceva pentru alții, oricât de puțin, dacă cineva are nevoie de un om care să îl asculte, mă puteți căuta... abia mai suport izolarea și am foarte mult de suferit...

să vă spun din nou ce am pățit - știți deja că tot timpul mi se spune că am fost condamnată la moarte, dar nu am greșit nimic - acest lucru din urmă e adevărul.
E adevărul, nu spun așa ca să nu fiu omorâtă. Bineînțeles că puteam dovedi, dar ei zic mereu că poporul e nebun și vrea să mor, deși nu am greșit nimic. Nu cred. Mereu spun că toți cred că sunt altceva decât sunt.
Știți că zugrăvesc - azi au dat prima oară cu lavabil alb în bucătărie și baie. Baia și bucătărie sunt gata. Ei au venit devreme azi, ca să plece mai repede, au doi copii. Ceilalți ”ei” zic că e otravă, mai ales că am mai fost otrăvită în București mulți ani.
Miroase înfiorător și el a zis că mai dă cu aceeași vopsea în hol și pe tavanul meu! Nu miroase a vopsea, poate chiar e otravă. Abia mă stăpânesc să nu vărs, mi-e greață și rău, transpir mult.
Au stat mult geamurile deschise, s-a uscat, dar tot miroase.
Mama stă închisă la ea în cameră, dar eu nu am ușă - camera mea comunică cu holul care dă la bucătărie. Pute înfirorător de azi dimineață și abia acum îmi vine să vărs la bucătărie, poate a crescut concentrația în sânge, nu știu ce este. Miroase și la mine. Eu nu mai vreau vopseaua asta, dar nu am ce face - mama e închisă în raport cu holul, ce mă fac când dă pe hol?

În plus trebuie să dorm cu ușa la baie deschisă ca să își facă pisica nevoile - aș putea eventual altfel, dar e mai complicat. Toată operația asta de reparații și zugrăvit o fac din cauza mamei, ca să nu am scandal cu ea mereu, că ea asta vrea neapărat. Dar din banii mei.
Mi-e totuși frică să nu închid geamul noaptea, oricine poate intra în curtea mea și apoi pe geam - poate unii au intrat noaptea și au schimbat lavabilul sau au pus ceva în el. Garajul nu avea lacăt, nu am insistat pe lângă mama să pună lacăt. La naiba, nu știu unde e lacătul. Poate unii au băgat ceva în lavabil furând din el. Voi încerca mâine că azi se enervează, sunt lucruri acolo. Poarta de la curte nu e încuiată din cauza căldurii din nou - iar trebuie să peregrinez pe la vecini, ca verile trecute. Eu am insistat să reparăm sau să schimbăm poarta, dar mama nu e sensibilă la asta, eu singură unde să găsesc? Pe internet, dar știți ce greu e? M-au dus vecinii cu vorba că o repară ei... de vreo două ori, mi-a fost jenă să insist, voi încerca și asta. Într-un fel mama are dreptate, căci oricine poate intra pe la vecin și apoi la noi, deci de ce să reparăm poarta? Mie de fapt mi-e frică și să dorm fără gratii. E adevărat că stăm lângă Poliție, dar a fost nu de mult o crimă pe strada mea și mai demult și tata a murit aici de un atac cerebral, după ce a luat ceva de la un chioșc, un suc poate. Apoi a cerut apă fiindcă se sufoca și a murit. Am acum un gust amar în gură. Iar artificii.
Sau poate așa e vopseaua, dar e ceva înfiorător, un miros putrid și de chimicale totdată.