13.06.23

Iar au început să spună că ”vor neapărat să mușamalizăm cazul”, cum spuneau din 2006-2007 în București...

14.06.23
Din motive pe care nu le cunosc, în ultimele câteva zile am pe acest blog sute de vizionări zilnic din Singapore - poate e ceva amenințător... Eu sunt singură. Nimeni nu vorbește cu mine... Ascult muzică... am recitit Marile speranțe... Am observat conexiunea cu muzica și am scris următorul text:

Cred că oricine e de acord cu mine că internetul exista înainte să fie inventat. Schemele mentale ale rețelelor de comunicare de grup și interiorizarea acestora și modelele lor cibernetice, informațional – energetice, locusurile de control și cele de recepție sau emisie erau schematic, in nuce, prefigurate odată cu constituirea societății omenești. Imboldul cel mai puternic a venit din partea răspândirii cărților, mai ales tipărite.

Reciteam acum câteva zile Marile speranțe și descopăr că a fost publicată în 1861, an în care a scris Brahms o piesă ”Variațiuni și fugă pe o temă de Handel”. În carte, eroul Pip, unul din numeroșii orfani din literatură, are un bun prieten, pe nume Herbert, însă acesta preferă să îl numească Handel. Brahms era un bun prieten al cupului alcătuit din Clara Wieck și Robert (seamănă cu Herbert) Schumann. Întâmplător, către finalul cărții, Pip, alias Handel, e invitat să se considere bun prieten și cu aleasa inimii lui Herbert, respectiv Clara (! deci patru coincidențe dintr-odată). Toate acestea sunt lucruri normale, și e normal că Dickens a scris așa, fie că era intenționat, fie doar inconștient, ca funcționare a psihismului colectiv, fiindcă suntem o specie. Ori poate Brahms a devenit ei însuși, în mod inconștient, o parte din romanul lui Dickens - anume cea mai importantă parte a unei creații literare - receptarea obiectului artistic. În carte al doilea prieten bun al lui Pip este Joe (Joseph), în timp ce Brahms era prieten cu muzicianul Joseph Joachim. Prin creșterea frecvenței diferitelor ”coincidențe” sau sincronicități și repetării de povești în coduri diferite s-a raționalizat din ce în ce mai mult cultura civilizației noastre.

O cultură se concentrează, se maturizează prin reinvestiție a simbolului. Se îmbogățește, se formează stâlpi de susținere și circuite tot mai fiabile. De aceea în prezent, după o lungă istorie de povești similare în toate limbile, toate formele de artă sau de literatură, ba chiar și toate științele – prin transdisciplinaritate – habemus internet! Oare cum influențează mesajele numeroase repetate în diverse coduri acest lucru? O fi acest lucru binele? Oare nu devenim din ce în ce mai asemănători ca gândire, poate prea mult, indiferent de patria noastră, vârsta noastră, sexul nostru etc.? Sau mai seci, mai goi?

Mintea omului funcționează logic, adică prin asemănări - contraste și contiguitate, există operații logice, există această funcție strâns legată de modul de funcționare neurofiziologică a creierului și a restului sistemului nervos, astfel încât nu trebuie să fim mirați că formarea și utilizarea conceptelor verbale/imagistice etc., este desigur sinergică cu restul lumii vii și potențialului electromagnetic general al speciei și indivizilor, sinergică cu compoziția și presiunea atmosferei, cu natura esențelor biologice și a solului. Eu cred că lumea va rămâne mereu fantastică, miraculoasă, cel puțin pentru poeți și gânditori.

Poate că vi se pare ciudat că revelez această decodificare, fiindcă face parte din lucrurile care nu se mărturisesc, ci îmbogățesc diferite spirite, cititori etc., dar, datorită situației frustrante din viața mea personală, am hotărât conștient să expun public o parte din gândirea mea.

Eu nu m-am inspirat de pe internet în cele de mai sus, dar ulterior am găsit legătura dintre Brahms și muzica clasică pe internet. Aici însă e scris doar că Marile speranțe face aluzie la lucrarea lui Handel ”Fierarul armonios”. Internetul oferă informațiile gata digerate și adnotate.

https://www.classicfm.com/discover-music/latest/charles-dickens-10-musical-connections/popular-songs/

îmi amintesc un detaliu, poate insignifiant - unii spuneau peste mintea mea că nașul meu era scopit - nu știu dacă e adevărul, probabil că tanti Lili (Stoicescu) știe adevărul. O idee pe care cred că nu am mai scris-o e că unii insistă că eu am fost persecutată și distrusă încontinuu fiindcă eram ”spiritul” României.??! Este total aberant, nu mai explic. Cine să vrea să înlocuiască un om inteligent cu altul atât de prost încât îi vrea moartea?! Cum adică spiritul - unicul spirit!? Ei zic că sunt cea mai inteligentă ?!! Alții spun că e doar o tragedie a erorilor. Fiind un om inteligent și bun, evident normal în ciuda faptului că familia mințea de când eram copil, nimeni, nici din alte țări, nu avea cum să aibă interesul să mă omoare - și totuși sunt omorâtă. A fost absolut evident întreaga mea viață că nu am avut deloc legătură cu politica. Ei continuă să repete că oamenii toți cred minciuni fiindcă așa au fost mințiți despre mine, de foarte multe ori.?? Din nou ideea că toată lumea îi crede pe cei care mint despre mine...?

au intrat peste mine niște paranoici cu ideea că eu nu gândesc sau că sunt proastă și ideile mele sunt furate de la alții -- ?? Nu mă așteptam să fie atât de proști. Bineînțeles că nu sunt idei furate de la alții, nimic, dar nu pot înțelege de unde le-a venit lor ideea că eu aș fi proastă. Unii spuneau mereu că lor li se spun mereu minciuni sau că toți sunt manipulați - probabil de unii intelectuali întunecați.

Sunt foarte palidă și bolnavă, dar parcă nu chiar așa cum apar în poză. Încă din 84 am fost mereu tunsă prost. Uneori foarte scurt și aproape deloc așa cum am vrut. Aceasta e și din cauza faptului că părul meu e bățos, din cauza apei și șamponului uneori etc.

15.06.23
Ei spun din nou în engleză (!) că singurul motiv pentru care sunt omorâtă este stupida, nebuneasca, abominabila mândrie a proștilor ???!! E foarte ciudată această idee pentru mine. Eu am fost cu adevărat un om modest și nu am disprețuit niciodată proștii, chiar i-am respectat, i-am iubit și i-am înțeles adesea. E cât se poate de normal și nu e o rușine că unii sunt mai proști și alții mai inteligenți. E cât se poate de normal că ei nu aveau cum să știe nimic despre mine. În plus, eu chiar am fost binele mereu, e total aberant faptul că mă omoară. E adevărat că m-am născut poate mai inteligentă, dar am și muncit mult, cât a fost posibil, intelectual. Nu am jignit niciodată pe nimeni și nu aveam cum să ghicesc ce cred ei despre mine – unii continuă să spună că oamenii toți cred minciuni despre mine...