12.06.23 - din nou despre un eveniment în aparență sexual din viața mea

Unii m-au atacat verbal din nou în legătură cu ceea ce s-a întâmplat cu mine în nordul țării – povestea cu ”sexul” oral – cu întrebarea: ”cum s-a pretat la așa ceva?”: ei nu vorbesc cu mine, vorbesc ca și cum s-ar consulta între ei, nu mi se adresează în dialog, ci doar pentru a lovi în creierul meu, cu scopul distrugerii și omorârii mele, nu altceva. Prin urmare am început să tac cu totul, e ultima oară când explic acel lucru urât din viața mea, petrecut cu atât de mulți ani înainte.

Cei care m-ar cunoaște și ar înțelege adevărul despre martiriul meu și modul în care am reacționat și am rezistat cu sufletul încărcat de frumusețe și bunătate, nu cred că ar folosi verbul a se preta – căci implică ceva negativ și chiar ceva public, ori eu nu puteam bănui că lumea știa sau vedea acel lucru, căci nu s-ar mai fi întâmplat. Toate motivele acelei acțiuni sunt importante:

• 1.Mersul meu acolo, împreună cu o franțuzoaică, într-o cușetă, discuțiile cu ea despre revoluția din 89 m-au iritat și m-am simțit nedorită, lovită nedrept etc.
•
• 2. Plecarea mea acolo a fost înscenată – cerută de o anumită profesoară – nu cred că făcea parte din efectivul facultății, poate era pe moment cadru didactic – era evident că eu, studentă tânără și sub efectul medicației psihiatrice, nu aveam ce studia sau ajuta acolo pe teren, ca muscă în lapte – fusese o cursă: singura dată când se oferea în aparență o astfel de ocazie studenților, dar nimeni nu a mers, în afară de mine. Când am coborât din tren, mă aștepta acolo un țigan/rom care a exclamat tare că era dezamăgit, că aștepta să vină la ei – pentru medierea unui coflict între țigani și localnici, în care arseseră casele țiganilor și atunci erau fonduri pentru reconstrucție – o aștepta deci pe profesoara care mă trimisese acolo.
•
• 3. Eram sub efectul medicației/tratamentului psihiatric, care m-a ținut captivă vreme de 2-3 ani, timp în care abia am putut să scriu ce mi se dicta la facultate, datorită puterii invazive a medicamentelor care au tulburat foarte puternic sistemul extrapiramidal, necesar pentru efectuarea mișcărilor de detaliu și vinovat pentru tremurături fine și constante ale degetelor – abia scriam mic de tot și nu îmi puteam chiar eu citi scrisul . Ca să vă dau o idee – ceva ce seamănă cu boala Parkinson. Ulterior m-am acomodat cu medicamentele și ulterior au fost scoase de medic pentru o perioadă, în care am progresat prin studiu intelectual și lectură.
•
• 4. Datorită internării forțate la psihiatrie, fără să fi greșit ceva și fiind doar sub efectul torturii și extenuării prin zgomote a creierului, cee ce a dus la țipete paradoxale ale mele – adică agitație neuromotorie – am cunoscut pe pielea mea efectul acestui tip de tratament – este ceva foarte neplăcut și nu blochează doar mișcările fine, ci și voința – adică nu devii ”cartof” poate, dar oricum ești moale și docil, lipsit de voința ta proprie , amețit și dus de nas de ceilalți, în cazul în care ei sunt ceva rău. Acel lucru la care m-am pretat s-a petrecut și din cauza faptului că nu mă puteam împotrivi, că nu puteam face ordine în viața mea așa cum aș fi dorit, deși inițial am fost ceea ce unii numesc fire voluntară. Mai demult am revenit la felul meu obișnuit de a fi.
•
• 5. Fiind închisă la psihiatrie, am înțeles și ce violent e tratamentul și faptul că am fost teoretic spoliată de dreptul la muncă și la studii superioare, datorită faptului că ambele presupun adeverință medicală și medicul de familie azi știe tot istoricul medical al pacientului și nu acordă – mi s-a întâmplat și asta acum vreo 15 ani. Deoarece eram închisă fără să fi greșit ceva și fără să fiu nebună în sens larg, am sperat să înțeleg de ce și cum aș putea eu să evit alte internări – căci știam că cei mai mulți pacienți revin în spital. Acesta a fost poate cel mai important motiv - voi spuneți poate cum m-am pretat – la fel cum eroul din ”Shawshank redemption” se pretează să evadeze prin WC-ul public. Am dorit să înțeleg ce se întâmplă, ce simte bărbatul, cum e acest mecanism pentru care pe mine mă condamnau la tortură și închisoare pe viață.
•
• 6. Un alt motiv important este inocența persoanei care eram eu atunci – nu știam nimic despre sex, nu știam că oamenii află aceste lucruri despre mine, nu știam sigur dacă sunt fecioară sau nu și nici acum nu știu sigur ce înseamnă aceasta.
•
• 7. Trei persoane în care aveam încredere – o profesoară din facultate (ulterior), nașul meu și meditatorul nefast din viața mea mi-au spus că e nevoie ca eu să am activitate sexuală pentru a scăpa de chinul sexual asupra mea de la distanță, lucru care părea să fie motivul pentru care mă internaseră la psihiatrie, după cum au spus tata și medicul psihiatru. Nu înțelegeam de ce ei numesc schizofrenie sau tulburare delirantă ceva ce era clar, vizibil cu ochiul liber, doar o tulburare sexuală.
•
• 8. Un alt motiv al pretării mele era chiar izolarea mea aproape completă de atâția ani, astfel încât am ales o conduită păguboasă.
•
• 9. Alt motiv este tortura psihiatrică, care într-adevăr m-a făcut să leșin, să cad cu capul pe ciment, să nu pot articula vorbe etc. – astfel mi-era și frică de psihiatrie și eram mai pregătită să mă pretez, adică să suport neplăceri minore pe lângă acelea, lipsă de igienă mult mai redusă ca în spital.
•
• 10. Alt motiv e faptul că am fost violată și abuzată sexual de trei bărbați după ce am ieșit de la pshiatrie, căci înainte știau că m-aș fi împotrivit, au așteptat să fiu moale, ca să mă țină pe post de scândură cu gaură, desigur fără nicio senzație sexuală.
•
• 11. Un alt motiv important e că, find studentă la Universitate, am găsit în sala de lectură a bibliotecii un compendiu american de psihologie (eram studentă la psihologie) unde era scris pro și contra blamării sexului oral, dar era totuși considerat, din câte țin minte, ceva normal , participanții la aceste acte grețoase nu erau considerați nebuni și era chiar scris că sperma e comestibilă, ceea ce m-a influențat atunci. Inclusiv meditatorul nefast spunea că sperma bărbatului e bună pentru a fabrica produse cosmetice pentru femei. Vă explic adevărul – când cineva e complet tratat psihiatric, cum au făcut cu mine în 92, la 21 de ani deci, se produce o inversare a instanțelor psihismului individului, adică omul decade în propriul său inconștient, regresează, cum spun unii, dar aceasta se petrece numai datorită medicamentelor, ceea ce unii numesc a fi psihoză indusă medicamentos. Colega mea de bancă din liceu a fost cu mine la același meditator și a mărtiurisit că și ea a fost internată la psihiatrie și acolo a înnebunit, ceea ce eu mă îndoiesc. Psihoza medicamentoasă nu e nebunie, ci exact ce am spus eu, în cazul pacienților inteligenți mai ales. Dar, din păcate, eram tânără și știam puține lucruri. Informațiile stocate în memorie revin inconștient la suprafață și cauzează conduita individului – un lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă eul conștient al individului nu ar fi fost scufundat și și-ar fi păstrat locul superior în raport cu conținuturile refulate, cum zicea Freud.
•
• 12. un alt motiv a fost că acolo, în acel sat, un bărbat necunoscut, probabil crezând ceva rău despre mine, poate că știa ceva real petrecut acolo – m-a ”sărutat” cu forța pe drum și și-a băgat limba în gura mea pe neașteptate – bineînțeles nimeni nu îmi mai făcuse așa ceva și mi-a părut rău că nu am reușit să îl mușc tare – ulterior am mușcat pe acel țigan cu care mergeam la satul țiganilor. Dar asta e altă poveste. Acolo am tăiat frunza la câini, am făcut recensământ chipurile, am încercat să predau pentru copiii mici, am cântat cântece din tinerețea mea, căci eram moale (vă dați seama, m-am dat în spectacol cântând, expunând sentimentele mele!) din cauza puternicelor medicamente – vă dați seama că eu nu aveam tendința să cânt în public, dar nu îmi amintesc cum m-au păcălit – era un fel de foc de tabără probabil.

• 13. La fel cu impactul pe care l-a avut cartea aceea, acționând din inconștient, au mai fost câteva evenimente din trecutul meu, cum ar fi vorbele porcoase aruncate peste mine în liceu de unii care spuneau ”altceva nu știi să lingi” și alte aluzii sexuale pe care nu le înțelegeam deloc, dar apăreau astfel în memorie ca posibile semne de nesiguranță. În ani 90 la început am ieșit și eu cu mama și vecinii la Universitate, în agora, unde erau manifestații mai mult sau mai puțin democratice și atunci de exemplu fusese un meci de fotbal și tinerii scandau pe străzi ”Batistuta să ne sugă ...”, înainte deci de acel fapt urât în viața mea. Poate unii dintre dvs. au citit Mă cheamă Roșu”, pentru a descoperi o descriere literară justificată a actului sexual pervers, oral. Sau ”Kafka pe malul mării”, unde exista o studentă la filosofie – înclinația mea de fapt, care făcea sex oral ca prostituată expertă, neavând bani pentru facultate.
•
• 14. Un motiv deosebit de important, pe care aproape că l-am uitat, a fost faptul că fusesem, în anii dintre 17 și 21 de ani, monstruos violată sexual de la distanță, de nenumărate ori - acest lucru putea fi observat eventual prin contracțiile abdominale. Aceste posesii de la distnață nu au fost din vina mea și nu le puteam controla deloc și erau adesea orgasmice sau extrem de puternice, cuprinzând întregul trup în foarte multe feluri, inclusiv prin perversiuni sexuale și dureri mari. Era deci și nevoia de a înțelege acest lucru oribil.


În ansamblu conduita mea deviantă a fost astfel – eu l-am întrebat pe acel bețiv dacă e căsătorit și el mi-a arătat o citație de divorț , am înțeles că e divorțat, nu știu dacă era definitiv, dar era ciudat că avea citația cu el - abia mai târziu am realizat aceasta. Sunt vinovată deci de propunere indecentă, dar nu și de viol asupra acelui bărbat, pe care l-am informat despre condiția mea psihiatrică și medicamente și fecioria mea și l-am întrebat dacă acceptă așa ceva și apoi încercam să îl trag de limbă ce simte el fizic, ca să înțeleg ce nu știam. Deci el e cel puțin la fel de vinovat ca mine, fiindcă a acceptat. Totuși atunci a fost cert singura dată din viață când m-am folosit de alt om pentru un interes personal greșit – că nu am înțeles nimic oricum. În rest am avut un respect cvasireligios pentru oameni, deși ei au lovit enorm și nici azi nu m-au spoliat complet de dragoste și admirație pentru ei.

Un lucru adevărat e și că acest eveniment sexual – nu și pentru mine, căci nu aveam nicio senzație fizică sau sexuală, nu m-a schimbat asbsolut deloc ca om, ca personalitate, și nu mi-am dorit niciodată în viață, nici atunci, să am senzații sexuale. Unii spun că era logic că nu aveam senzații sexuale, fiindcă fusesem tratată psihiatric. Alții spun că acei bărbați nu au vrut să mă facă să simt ceva. Atunci a fost singura dată în viață când puteam să am ocazia unei relații sexuale, pe care însă nu o doream, cum am explicat mai sus. Numai cele 14 de mai sus au fost motivele, nimic altceva. Ei spun că oamenii toți au înțeles totul pe dos decât a fost.?? A mai fost și faptul că eram foarte tânără și nu eram încă obișnuită cu atâta suferință.

Ca un fel de epilog al acestor pățănii, am de adăugat că acum câțiva ani – în 2017 - 2019, (am și acum actele medicale) am fost la ginecologie, trimisă de alt medic, era cam absurd, dar eu, bona fide, am mers. Medicul avea nume urât, dar nu îl deconspir aici. A încuiat după ce am intrat eu ușa și apoi m-a chinuit așa monstruos, încât am urlat, și tot ea mă acuza că nu eram compliantă! Nenorocirea e că mi-a modificat anatomic vaginul sau altceva, astfel încât am probleme și trebuie să cumpăr, din banii mei puțini, tampoane – mi se pare un abuz destul de mare. Mi-a spus că nici nu a reușit ce vroia și m-a trimis și la ecografie transvaginală, spunând că nu se vede colul uterin deloc. Acel medic, un bărbat, probabil arab, m-a torturat oribil cu instrumentul lui și îl tot învârtea în neștire și dureros, de multe ori prin uter probabil. Totodată a chemat asistenta să se uite dacă se vede colul și aceeea a spus că da, e evident. Înainte să mă maltrateze a făcut acest lucru și am făcut greșeala să îi spun ce spusese ginecoloaga. Când am ieșit de acolo au vrut să mă înhațe unii cu forța, să mă lovească, știți voi cum și riscam să nu ajung acasă teafără – venisem cu taxiul și nu mai aveam bani destui și taximetriștii ia-i de unde nu-s – iar oamenii se făceau că nu mă văd sau că fac cerc în jurul meu, cu multă agresivitate, cu tensiune psihică,de parcă ar fi avut ceva cu mine - și eu nu am greșit nimic toată viața! Nu știam ce tramvai să iau și a dat să mă păcălească un grup de femei, când tramvaiul de fapt mergea la Cimitirul Șerban Vodă – întâmplător numele unei rude. Unii au spus peste mintea mea că ginecologii, amândoi, au vrut să îmi distrugă fecioria, fiindcă, spun ei, cei câțiva bărbați care m-au atins, fără senzații sexuale ce-i drept, nu mă dezvirginaseră în mod real. (???) Cu câteva zile înainte de acești monștri fusesem la Urgență fiindcă nu urinam și m-au chinuit monstruos clitoridian sau așa ceva, mințind că nu pot pune sonda - era evident minciună. Nu știu de ce în salonul meu și medicii și asistentele plângeau cu lacrimi reale. Am perceput în mintea mea că unii spuneau - ”rahaturile medicilor, noi nu avem nicio vină”.
Ei spun că eu sunt martir, nu victimă, și tot ce am povestit a fost adevărul mereu, deci toți vor să mor...