aberații terestre

Mi s-a spus de multe ori că oamenii cred că aș fi nebună, deși nu au niciun motiv să creadă aceasta - evident am fost izolată forțat, încă din 1984 - ceea ce este o cruzime monstruoasă. Cu toate acestea, eu postez aici textele mele cu aberații terestre - care sunt o rătăcire normală a gândirii, care, la o analiză atentă pot revela faptul că nu sunt nebună, chiar dacă sunt scrise fără elaborare, din vârful stiloului și poate fără multă sofisticare intelectuală. Mulțumesc pentru lectură. E adevărat că nu se vede bine, voi posta din nou după ce mi se încarcă bateriile. Ei spun că oamenii au altă imagine despre nebunie și ei cred acel lucru despre mine, deși nimeni nu a fost cu mine și nu a vorbit vreodată cu mine. (unul în limba engleză iar a intrat cu ideea că trebuie să mă incinereze, ceea ce e greșit) Oricum, scrisul meu e inegal și adesea urât, ca în aceste pagini, fiindcă mă lupt cu neuropatie periferică. Eu sunt autoarea acestor elucubrații - luați-le drept exerciții de imaginație - nu sunt lucruri sugerate sau dictate de alții, pot dovedi sursa în memorie a fiecărei imagini sau explicații. Paginile sunt numerotate, în cazul în care ordinea e coruptă și doriți să citiți, de la 71 (anul nașterii mele) la 114. Am postat aici aceste aberații cu scopul de a convinge, eventual, pe cineva inteligent că de fapt nu am fost niciodată nebună și că e rău și greșit să fiu omorâtă. În realitate, scrisul e ceva mai frumos, fiind și suprafața mai mică, iar pozele nu sunt prea bune. Adesea, aparatul meu deformează, iar mobilul și mai mult.