14.09.23

Azi, mergând pe drum spre farmacia Dona dinspre pădurea Andronache, am pățit iar un fel de otrăvire - acolo e un maidan - era un miros atât de înfiorător, cel mai urât din toată viața mea, mai rău decât multe altele oribile. Nu știu dacă a fost intenționat. (mirosul nu era la maidan)

Am vorbit puțin despre fenomene paranormale - ele nu sunt din cauza mea. Proștii, mi se spune, au fost manipulați să creadă că creierul meu e de vină, fiindcă am fost tratată psihiatric și de aceea e tulbure și dezordonat (!) și sunt favorizate astfel de fenomene în preajma mea. Și că eu aș avea nu știu ce putere. Nu numai proștii, ci și tinerii sunt manipulați cu ușurință - ceea ce toate cărțile spun, dar ei nu au cum să înțeleagă. Astăzi iar scuipau, se uitau urât, mă evitau etc. Tinerii pot fi manipulați chiar și numai prin minciuni. Eu am fost perfecțiunea și nu am greșit nimic și nu am mințit nimic. De exemplu, după ce ieri m-am interesat de lăcuste și cosași verzi pe internet, azi am găsit dimineața o lăcustă pe preșul de la intrare - dar nu eu sunt cauza și viața mea psihică e normală și a fost mereu normală. Dacă nu ați înțeles, nu are rost să loviți. Dacă mă acceptau, chiar și numai puțin, normal că nu ar fi fost nimic rău.

15.09.23
Azi au spus că la Sebeș, în 2021, am lăsat impresia că eram un om bun (?), dar nimeni nu a crezut adevărul. Din nou ideea că toți mă omoară fără să știe nimic despre mine și că renunță la bine ca să îmbrățișeze răul (?) Iar a intrat unul cu ideea că îi este scârbă... Ei zic că sunt tânără și că sunt un om de cultură (?), exact ceea ce proștii înghit cel mai puțin. Ei spun din nou că oamenii buni au fost îndobitociți complet și cred că eu sunt ceva rău (nebună sau altceva?)

16.0923
ei spun azi în franceză că am dreptate, dar oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul, o idee ticăloasă și greșită care i-a cucerit și în engleză și în franceză; alții spun că, chiar dacă aș fi cel mai mare geniu, ei nu pot să (îmi lase viața); alții că nu am greșit absolut nimic, dar toți cred că eu am făcut ceva rău, de aceea mă omoară - ce?! E adevărat, nu sunt vinovată de rău asupra altor oameni sau a mediului. E greșit și rău, nu s-ar fi întâmplat nimic dacă îmi lăsau viața. Nu e vorba numai de adevăr sau de respingere, ei chiar omoară și torturează. Ei spun iar că mă omoară ca să nu se înțeleagă că eu nu sunt vinovată și că ceilalți sunt.?? Iar au intrat cu una dintre ideile lor preferate, fertich. Ei spun că oamenii pur și simplu cred că aș fi nebună, deși nu există nicun motiv în acest sens.

recitesc Război și pace și am ajuns la moartea prințului Bolkonsky - Tolstoi spune că două lucruri sunt cele mai greu de suportat în viață - boala și remușcările - bine că am conștiința curată. Mulțumesc înaintașilor și părinților mei spirituali.

17.09.23
Ei spun că nebunii sunt oameni extrem de sensibili, care sunt loviți de lucruri sau probleme minore - dar pe mine m-au masacrat monstruos. Ei spun că eu sunt considerată nebună și omorâtă fiindcă oamenii nu cred adevărul spuselor mele. Repet, eu nu am scris pentru proști, cum am notat și pe frontispiciul blogului meu, fiindcă e logic că proștii nu au cum să creadă - și oricum nimeni nu mă cunoaște. Eram conștientă că nimeni nu va crede - dar, fiind cu adevărat omorâtă și prin otravă și prin izolare de zeci de ani și prin luarea drepturilor și hărțuită pe străzi sau acasă, am trimis, abia din 2013, acest bilet în ocean... Distrugerea și omorârea mea au fost și încă sunt lucruri rele și pentru alții, ce să mai spun nedrepte. Eu nu consider că nebunii sunt foarte sensibili - cel puțin în spitalul de psihiatrie erau numai non-intelectuali, oameni mai puțin sensibili. Poate doar o parte dintre ei sunt așa. Evident am spus tot adevărul și numai adevărul, chiar dacă m-au chinuit mult, poate doar câteva mici erori sunt în tot blogul. Îmi amintesc că în copilărie oamenii din jurul meu spuneau că sunt foarte sensibilă și eu nu știam de ce. Azi m-a durut ficatul mai rău ca oricând - îmi pare rău că mă omorâți cu toții, cum se spune, îmi pare rău și că nu ați înțeles la timp că am fost un om perfect normal și capabil - ei spun că mama i-a păcălit pe toți - poate și faptul că ea urlă și mă terorizează și apoi brusc se poartă ca și cum nu ar fi fost nimic... și azi a făcut la fel. Ieri mi-a fost rău toată ziua (cerebral) iar azi după masa.

ei zic că nașul meu s-a dovedit a fi un monstru și toată lumea credea că e om normal, iar în cazul meu e invers - toți cred că sunt nebună și proastă și ceva rău și adevărul e invers. ??! Azi am avut dureri în tot corpul, dar mai ales în ficat și stomac. Ei zic că e vorba de niște porci care mă omoară ca în codru, în timp ce poporul crede orbește minciuni - dar nu înțeleg ce spun ei, poporul nu avea oricum cum să mă salveze, ori mă înșel eu? intelectualii mint și tot ei mi-au luat drepturile - ei omoară de fapt, chiar dacă poporul e arma lor. Dureri în toată burta, sete, dureri pe esofag, greață... ei zic că trebuie să mă atace, să mă rupă în două etc. Stare cerebrală groaznică, ei spun că de data asta eu nu mă voi mai reface/vindeca - înseamnă că iar e otravă... și când te gândești că nu am greșit nimic, deși martirizată de mică, și în plus mereu normală psihic, în ciuda minciunilor mamei...

pe lângă monstruoasa obezitate, burta s-a umflat mai rău, iar îmi amintesc de pictura Moartea Fecioarei de Caravaggio.

18.09.23
în fiecare dimineață unii intră peste mintea mea cu idei legate de dreptate și adevărul bun despre mine, pentru ca seara să se orienteze la polul opus și să îmi arunce, odată cu tortura, idei de moarte, minciuni, ură etc. Probabil aceleași persoane. Probabil e o tehnică de ”distrugere”, cum au tot spus ei mereu. Unii spun că oamenii nici măcar nu cred (unii) că sunt izolată complet, că întreaga viață nu am avut decât câteva convorbiri telefonice și că nu am nici măcar corespondență în scris cu alți oameni - spuneau că oamenii credeau doar că sunt singură și nu au cum să înțeleagă durerea izolării reale de mai multe decenii. Nu îmi amintesc dacă am postat pe acest blog ”convorbirea” mea în scris cu Gabriel Drilea, pe facebook, într-un grup public, în data de 8 ianuarie 2023:

Oameni buni, foști colegi din facultatea de psihologie, dacă întâmplător vă amintiți de mine, sau dacă nu, îmi cer iertare pentru faptul că acaparasem mai demult acest spațiu virtual și scrisesem multe vrute și nevrute, dar sincer. Nu am avut ce face, nu aveam de multă vreme bani deloc, nu aveam loc de muncă - nici acum nu am, dar am pensie de vreo câțiva ani și am vândut apartamentul propriu și m-am mutat cu mama, acum am ceva bani. Dar, partea cea mai rea și inumană e că eram izolată complet (în afara relației cu mama), un amănunt tragic, încă din 1984, când aveam 13 ani. Ce e drept nici cu mama nu vorbesc decât despre mâncare. De mulți ani nu am mai scris aici și vă promit că nu voi mai scrie, dar, dacă cunoașteți pe cineva care ar putea vorbi cât de puțin cu mine, la telefon sau în scris - pe orice temă, dar mai puțin despre viața mea - v-aș fi recunoscătoare. Este monstruos, durerea izolării e uneori insuportabilă. A existat un domn psiholog din Mediaș, fost coleg din Cluj, care a vorbit cu mine la telefon exact de trei ori și apoi nu m-a mai sunat, iar eu nu l-am deranjat. Nu au existat motive să se supere, nu știu ce s-a întâmplat. Singura fostă colegă de liceu, cu care am mai vorbit, dar rar, o dată pe an, a murit într-un accident. Orice aș putea ajuta eu însămi aș face cu drag, dar din păcate acum starea mea de sănătate nu îmi mai permite - până acum m-am oferit în zadar. Poate că încă mai pot fi utilă cuiva, măcar prin scris. Mulțumesc că ați citit, vă doresc an bun cu sănătate și nu uitați că sunt și oameni izolați, care ar da orice pentru o vorbă, fie ea și rea sau pentru o formă oarecare de comunicare. Oricât de puțin. Eu, când eram studentă, mă simțeam ca un om singur într-un tren, fiindcă nu aveam relații cu alții și nu am încercat să acostez pe nimeni, în afară de Ovidiu Pop, cum am mai povestit. Doar Ioana Șarba mai comunica cu mine - oarecum. Sau Cerasela Prodan și colega ei de cameră Bianca Fodor- și ele foarte puțin, în rest doar bună ziua. De aceea, nici nu îi mai țin minte pe ceilalți și nu le știu numele. Eu locuiesc în Voluntari, dar, deocamdată, încă pot să mă deplasez până în București.

El a răspuns așa:
Cristina, cred că si in Voluntari sunt cabinete psihologice autorizate în care ai putea discuta cu cineva specializat. Acum cred că se poate și gratuit prin Casa de Asigurări Sociale de Sănătate Ilfov. Poate te înscrii voluntar la o organizație neguvernamentală sau mergi la o biserică de care te simți apropiată și unde poți comunica cu alți oameni. Colegii, ca toți oamenii de altfel, sunt ocupați cu familiile și carierele lor, sunt în alte fusuri orare etc etc

Vedeți în răspunsul lui că își bate joc de mine - e logic că la biserică nu am cum găsi vreun rost al meu - fiindcă oamenii mă văd drept intelectual (și prin urmare nebună, căci cei ca mine nu merg la slujbe) și nu pot comunica cu mine, i-am spus preotului adevărul și el a spus cam batjocoritor oricum că eu trebuie să vin la slujbă și să ”socializez” cu enoriașii - am fost mai multe duminici, în zadar desigur... eu mi-am oferit serviciile, a asculta sau ajuta, pe cât posibil bătrâni sau copii etc. sau a face afișe pentru biserică sau alte lucruri cu care aș fi putut ajuta, dar nimeni nu mă vrea... pe de altă parte, Drilea insinuează că eu aș fi vrut să răpesc timpul foștilor mei colegi, și asta nu a fost niciodată adevărat, eu nu am insinuat așa ceva în spusele mele de mai sus.
Rodica Matei mi-a transmis în aceeași zi adresa unui site al unui centru de psihoterapie, și atunci eu i-am răspus astfel:
Rodica Matei, e un lucru bun că există așa ceva, dar, din păcate, este pentru optimizarea vieții psihosociale, nu pentru cei ca mine, care nu au deloc relații cu alți oameni. Dacă știi ceva despre un grup unde să pot fi și eu inclusă, chiar dacă nu am pe nimeni și nici nu am avut, îți voi fi recunoscătoare. Eventual, peste un timp, voi pune și la acest centru o întrebare.

Atitudinea mea față de faptul că sunt lovită tot timpul, față de faptul că sunt omorâtă fără vină, este normală și de părere de rău dureroasă, dar rece, calmă, raționalizată - ceea ce unii poate cred că e ceva discordant, din cauză că ei nu cred adevărul expus de mine (deci nici faptul că am trecut prin atâtea necazuri, suferință, nedreptate, încât am devenit rece față de ele) sau că cred că aș fi eu nebună și proastă. Ei spun că unii se ”luptă” să mă omoare, fiindcă DACĂ poporul înțelege adevărul, îi omoară pe ei.?? e greșit, nu au dreptul să omoare - e ticălos și rău să omori alt om ca să nu fii tu omorât deși ești vinovat - că ei asta spun practic, că ei sunt vinovați - eu nu știu nimic despre asta, cert eu nu aș fi făcut așa ceva.

19.09.23
Iarăși o idee veche a lor - ei spun că eu nu am înțeles încă totul, că oamenii cred că eu aș fi altceva decât sunt și mă omoară în virtutea acestui delir - doar intelectualii (unii) mă omoară în cunoștință de cauză. Ei spun că oamenii nu vor nici măcar să mă lase în pace, darmite să mă accepte - e adevărul, nu m-au lăsat niciodată în pace.

Eu am fost un om aproape complet lipsit de pofte sexuale, în afară de vremea copilăriei, cum am povestit, când de fapt nu a fost vina mea. Unul din ei spune că, legat de povestea aceea urâtă de la Târgu Lăpuș, de acum circa 31 de ani, la început a crezut că aș fi nebună (?!), apoi că eram monstru (??!) și abia după vreo 20 de ani, când era prea târziu (?), a înțeles adevărul. Eram în mod vizibil un om inteligent și bun, nu au scuze că au crezut așa ceva - și fiindcă în plus eram complet izolată de amar de ani și nimeni, nici psihiatrii, nu a dialogat cu mine (foarte puțin unii, în timpul școlarității) nici ceva despre viața mea și nici altceva. Era evidentă și această crudă izolare, din 1984 - era clar că era forțată și că nu era din cauza mea. Cum au putut să creadă că eram nebună, când adevărul transpare clar din datele realității? Ei zic că am fost acuzată de sex împotriva naturii - da, a fost ceva urât, care în total a durat zeci de minute - pentru absolut tot ce a fost contact ”sexual” în viața mea, chiar dacă nu a fost nicio excitare sexuală a mea. Dar vina mea a fost mică și ei trebuie să ia în considerare modul în care eram tratată și faptul că au existat violuri monstruoase asupra mea de la distanță ani întregi, cu mult împotriva naturii, inclusiv în 2007-2010. De asemenea să ia în considerare că m-au masacrat violent și în spitalul de pshiatrie și era logic că am fost rece și calmă la Târgu Lăpuș, fără vreo emoție sau poftă și oricum nu am simțit nimic - diferența față de examenul ginecologic normal e foarte mică. Și în total m-au torturat 40 de ani și în izolare... zilnic necazuri și rău și oameni peste mintea mea care spun mereu că vor distrugerea mea intelectuală - în parte au reușit - deși era mai normal să mă accepte la timp... Au fost multe motive pentru acel incident rușinos - le-am enumerat clar pe toate mai demult și anul acesta parcă. Unul din motive e că tanti Piri de exemplu, îmi spunea prin 1989 sau 1990 că eu sunt ca vodă Lăpușneanu, ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” - ceea ce nu a fost cazul meu, nu înțelegeam ce vrea tanti să spună - eu nu am încercat - și nici nu aveam cum - să intru forțat în societate, din moment ce eram complet respinsă, deci omorâtă și prin asta. Vă spun cu certitudine că aceste coincidențe în cuvinte sau fenomene sau obiecte influențează mersul evenimentelor, acționează ca o enzimă care modulează o reacție chimică. Fiindcă numai acel lucru e posibil din 1000 să zicem. Plecarea mea acolo a fost aranjată și unii au selectat eventual acel sat din cauza numelui său, dar și alte cauze. Dar uneori evenimentele se deruleză pe niște culoare deschise în acest mod de la sine (eu așa gândesc, am avut anumite dovezi, dar poate mă înșel) - fără intervenția conștientă și voluntară a omului, doar prin inerție, datorată logicii sistemului.

20.09.23
Azi am avut toată ziua junghiuri temporal dreapta. A fost o zi frumoasă de toamnă. Ei spun că eu le-am dat oamenilor tot ce e bun și nu mă uit nici măcar la știri niciodată și ei mi-au dat numai ce e rău. Poate așa e. Recitesc piesele lui Caragiale. Câteva zile nu am mai citit din Război și pace, voi termina în câteva zile cartea. Nu mai citesc așa repede ca în tinerețe.

21.09.23
Ideea lor e că eu sunt lovită foarte des fiindcă, deși am fost închisă la balamuc, sunt mult mai inteligentă decât mulți intelectuali liberi și ei nu pot accepta superioritatea mea, și mă lovesc puternic și apoi lovesc din nou de fiecare dată când îmi revin cerebral. Fiindcă ”nimeni nu vrea să fie cu tine”, spun ei. La fel spunea și tata încă din copilărie, că toți mă vor călca în picioare toată viața, fiindcă eram un om bun și blând, spre deosebire de majoritatea celorlalți copii. Este complet nedrept, fiindcă am fost totodată un om perfect normal și fără greșeală, închiderea mea la balamuc fiind o eroare și un abuz. Totodată nu am avut nicio șansă în viață, mi s-au luat drepturile, iar după vârsta de 35 de ani, când am început să înțeleg totul (mai devreme era imposibil) m-au închis în cușcă complet, fără să îmi mai lase vreun contact fugar măcar față-n față cu altcineva, nici superficial - în afară de două-trei ocazii în peste 18 ani. E o cruzime monstruoasă. În plus oamenii mint despre mine, spun ei. Ei spun că așa se întâmplă mereu, dacă nu placi unui anumit tip de intelectuali, ești băgat la balamuc și omorât, oricât ai fi de deștept. Totodată eu nu am fost păcălită de alți oameni, fiind un om lucid, în afară de faptul că am fost sedusă de Z când aveam 17 ani și eram mai proastă decât el pe vremea aceea. Ei spun că, fiind o rușine monstruoasă, toți tac când înțeleg adevărul.

probabil că, chiar dacă aș fi fost geniu, mi-ar fi fost foarte greu să fac ceva bun, fiindcă viața mi-a fost practic retezată din 1984, de la 13 ani...oricum am rămas un om normal și ei tot lovesc, mereu cu ideea că trebuie să mă ”termine” sau cu altele similare... oricum, în anii creativi, adică între 35 și 50 de ani, nu am avut cum să studiez ceva singură sau să scriu ceva util și frumos, fiindcă eram deja izolată din 1984, acum sunt 39 de ani, dintre care 15-16 total izolată... dar ceea ce m-a împiedicat cel mai tare a fost tortura și mai ales otrava din blocul trei - izolarea e ceva monstruos, e mai rău chiar ca sărăcia, oricum aproape 10 ani eu nu am avut bani nici de pâine sau chiloți.
Acum rețeaua din jurul meu e foarte strânsă - e de ajuns să gândesc un lucru că el imediat apare într-o carte, chiar la întâmplare deschisă, sau pe internet, sau tocmai fusese în cartea mea sau în viața mea și apoi apare pe internet sau pe stradă etc. Până și gunoaiele mici de pe trotuar pot fi legate cumva de ceea ce tocmai gândisem sau apar legături cu mine după ce văd un anumit lucru pe stradă. Înainte vreme nu erau chiar așa, era o rețea mai laxă - dar dacă m-ar fi acceptat cumva, lucrul acesta s-ar fi resorbit, consider eu. Viața mea e pustie, dar psihicul funcționează normal intelectual. Nu mă uit la știri fiindcă nu îmi plac, dar și fiindcă nu doresc să reverbereze lucruri negative. Încerc să gândesc pozitiv, chiar dacă... dar din păcate...degeaba sunt eu fundamental pozitivă... Probabil că nu trebuia să scriu acestea, fiindcă proștii cred eventual că astfel de conectare a psihicului cu materialitatea este boală psihică, dar totuși nu este, e din cauza maturizării și inteligenței, memoriei etc., e logic că nu poate apărea la cei care au creierul mai slab sau sunt mai proști - că ei nu țin minte lucrurile, și apare în ciuda faptului că sunt chinuită. Sau datorită influenței unora, e drept. Nu e boală, gândiți-vă, cum am mai explicat, ce înseamnă un braț mecanic manipulat prin electrozi pe scalp de exemplu. Ș.a.m.d. Încercați să nu faceți din țânțar armăsar. Sunt totuși un om alienat, îndepărtat de lume cu forța, e drept, dar în mod greșit, prin minciună - chiar și acum nu trebuiau să mă omoare. Oricum, doresc încă o dată să știți că am aceleași sentimente bune și luminoase față de viață și față de oameni în general. Poate că ați citit poeziile mele pentru copii - fleacuri, dar poate că arată mai bine ca altele adevărul despre bunăvoința și iubirea mea față de lume. Eu cred că e păcat ca un suflet bun și curat să fie ucis așa - oricum am fost și un om inteligent și nu e adevărat ce cred proștii - că aceia deștepți cu adevărat sunt ai dracu. Lucrul cel mai caracteristic mie a fost frumusețea imensă a trăirilor sufletești - singurul meu atu de-a lungul vieții, dar am fost om normal și inteligent.

Ei zic iar că toți abia așteaptă să mor ca să își împartă prada???