20 martie 2017

Am luat în mod normal pastilele psihiatrice ca întotdeauna, și el tot a venit peste mine să mă violeze sexula și să mă chinuiască monstruos azi noapte și în nopțile amnterioare. Unii îmi tot intră mereu în calculator și sînt și chinuită încît nu am putut să termin povestirea - mai am de scris despre orori imense din ultimii 15 ani cînd a fost de trei ori mai mult rău ca înainte, plus diverse abuzuri medicale asupra mea încă din 1984. Bineînțeles că mă voi sinucide, eu nu sînt nebună și nu pot înnebuni și fără copil nu pot sta. Am implorat dreptul de a avea copil și de a munci și eventual și dreptul la studii fiindcă am fost un om inteligent și foarte calm și echilibrată psihic- că nu am avut niciun drept din 1984 - am explicat și dovedit totul și am avut mereu drepate, am fost un om de valoare cu adevărat nu trebuiau să mă omoare. Mai am puțin și voi scrie totul indiferent de opreliști și dificultăți și apoi mă arunc pe geam. Îmi pare foarte rău, dar asta vor toți, că altfel recunoșteau adevărul și aveam copil. Nu mai pot îndura, țin minte tot din copilăria mică, nu am greșit nimic și nu am fost niciodată nebună, trebuie să fie tot adevărul - e revoltător - normal că abia aștept să mor. Voi lua doză dublă sau triplă de medicament din nou, cu speranța că nu mă va mai chinui sexual. Chiar acum mă voi duce să iau pastilele de seară deși e ziuă. M-au maltratat monstruos sexual de mai multe ori în ultimele zile, toți vor să mor. Toți îmi vor moartea oricum -este absolut clar - și eu mă voi omorî, dar veți vedea din ce mai am de adăugat că nu am greșit nimic întreaga viață, am fost un om perfect și țin minte tot din copilărie, TREBUIE SĂ FIE TOT ADEVĂRUL ÎN MOD PUBLIC, AȘA CUM PUBLIC AU INVENTAT CĂ AȘ FI NEBUNĂ FIINDCĂ EI VOR SĂ MĂ SINUCID - DACĂ NU SE MAI POATE SĂ AM COPIL NORMAL CĂ MĂ OMOR. Am fost un om perfect, nu trebuiau să mă elimine genetic din societate, m-au mințit cĂ va fi tot adevărul și voi avea toate drepturile și copilul, acum mă voi omorî. E datoria mea să termin tot de scris deși e foarte greu, e datoria voastră să recunoașteți tot adecvărul și faptul că eu nu am inventat sau exagerat sau mințit niciodată. Nu am omis nimic, nu am uitat nimic, am fost perfectă și acum voi muri. Mereu intră niște porci peste mine cu ideea ”fugi de-aici că cine ar crede așa ceva”, mereu aceleași cuvinte de 10-11 ani după ce a murit tata.

25 februarie, 2017

De atîția ani nu vor să îmi dea ajutor medical deși am cerut mereu - iar am sete îngrozitoare, mai ales noaptea și iar beau litri de apă zilnic :( De ce nu au milă? Am spus de la început, acum vreo 10 ani ani și medicul refuză să mă trateze. Nu am unde să mă duc, ani de zile am fost la atîția medici... setea e urătă și ochi dor tare rău, ca în trecut. De ce îmi vor moartea - eram încă tînără sub 40 de ani și ei nu vor să mă ajute deloc -- mereu s-au purtat la fel și eu am explicat clar simptomele - nu este ceva normal și în plus nu am greșit nimic toată viața.

Am ieșit afară cu durere de cap - să îmi iau ceva de mîncat - am observat din nou că un chioșc de ziare este din nou deschis înainte de ora 6 dimineața. Nu mi se pare normal, fiindcă ziua nu e deschis mereu, au marfă puțină, și noaptea se deschide numai uneori, e tare straniu.

4 februarie 2017

Am văzut azi pe internet că mîine sînt convocați oamenii în piața Victoriei la un miting mare. În același timp li se dau biscuiți gratis, ceai cald, etc., sînt firme care au grijă de eveniment. Aproape toate, așa cu apar în presa online, sînt firme cu nume străin. În general toată situația mi se pare cam urîtă și tristă. Se zice că protestează, dar bineînțeles că eu nu am cum să știu dacă într-adevăr sînt nemulțumiți sau de ce.

Oamenii continuă să mă tortureze și otrăvurile despre care vorbeam au fost reale. Intenționez să termin de scris povestea vieții mele, începută pe acest blog în 2012, dar nu știu dacă mă vor lăsa. Sînt destul de slăbită. Dacă voi putea termina de scris, atunci veți vedea poate și mai bine că am fost o femeie perfectă din toate punctele de vedere și absolut sigur nu am luat-o razna niciodată și nu am greșit nimic și absolut sigur am fost mereu la fel ( nu m-am schimbat deloc), mereu binele absolut și niciodată proastă sau rea. De exemplu se poate vedea cu claritate că nu am avut nici cea mai mică greșeală, nici măcar de gîndire, în acești ani și că am fost torturată zi de zi și noapte de noapte așa cum voi mai povesti. În realitate așa a fost și înainte de moartea tatei. Doar că eram tînără și nu înțelesesem lumea încă, dar de greșit nu am greșit nimic. Dacă termin de scris, nu va mai fi nimic de adăugat, fiindcă ei acum repetă torturile din trecut. Acum nu pot scrie , mînile mă dor mult, trupul tot mă doare, fiindcă a crescut temperatura brusc, de la o zi la alta, cu 10 grade Celsius, fiindcă ei m-au stors de energie foarte tare.

Dacă voi termina de scris, veți vedea că într-asdevăr am fost mereu la fel, în cele mai mici detalii, și că de fapt am fost o femeie perfectă, nu este orgoliu amăgitor, e adevărul. Și nu am fost nicicînd altfel. Și veți înțelege mai bine sufletul meu imens de frumos și senin, care a fost mereu așa și cafracterul meu perfect. E adevărat că am scris adevărul și că nu am mințit niciodată și nu am uitat nimic, nu am avut de ales niciodată. Totul despre mine e adevărat, nu am greșit nimic, deși din motive de neînțeles, oamenii m-au respins și m-au torturat imens ind 1984 încoace, în aceeași închisoare constînd idn tortură și otravă. Eu am ținut foarte mult la oameni și la tot ce e bun. Am sperat, ca orice om chinuit fără motiv, că oamenii se vor moraliza cît de cît și că nu sînt doar animale crude, deocamdată se pare că m-am înșelat, dar mai e timp. Ei mereu intră peste mintea mea încă din 2006 cu ideea imorală că eu nu am greșit nimic și că nu sînt nebună și tocmai de aceea trebuie să mintă despre mine, ca să mă omoare și să mușamalizeze totul. Este dezgustător, eu am fost mereu binele absolut.

Pereții

În urmă cu mai multe zile am fost surprinsă de un cerc ciudat, alb, l-am atins cu mîna să văd dacă dispare, proiectat pe peretele din fața biroului meu (Am căutat sursa de proiecție în zadar) - era oricum un cerc incomplet, semăna cu un Enso japonez și apoi a dispărut tot ca prin miracol...după vreo 3-5 zile de arătare - părea o fosforescență în perete - dar de ce? - aprinsă tocmai zilele acelea pentru mine în semiobscuritate. Peretele este din aceia în care nu poți bate cuie, cum sunt aproape toți - în afară de cei între camere în același apartament, pe care unii locatari îi dărîmă, în foamea lor de nou și libertate...Acesta e între dormitor și baie.

Am cunoscut odată un om (bun cu mine, membru al micii mele familii), care îmi spunea (vulgar): de ce te uiți în cur...(pardon), de ce te uiți în cur--tea mea, de parcă tu n-ai cur... de parcă tu n-ai cur-- tea ta.... scuze că mi-am arătat de voie de nevoie pereții...tot pereților. Cercul era deschis spre Nord-Est. Nu am putut să îl fotografiez.

adevăr din nou despre mine, 20 ianuarie 2017

"oamenii nu sunt niciodată mulțumiți cu toții și mereu vor schimbări, proasto” mi se spune. Aceste schimbări sunt obținute prin ștergerea memoriei mele. Din acest punct de vedere ei toți sunt viermi care digeră conținuturile memoriei mele, fiind sprijiniți de tatăl viermilor, vecinul de deasupra care de fapt a avut rolul de a facilita digestia viermilor- care mi-a săpat tezaurul și citadela de cultură și civilizație prin multiple otrăvuri reale și zgomote pe gura de aerisire comună sau tropăieli ale copiilor, care au fost create exact pentru acest tip de mâncare a memoriei unui om. De 11 ani aproape de când sînt în acest bloc a trebuit să îndur și ignoranța lumii care se sperie când înțelege că vecinii meu de deasupra nu îmbătrânesc și faptul că copiii lor nu cresc deloc. Ororile reale sau imaginate de alții despre vecinul meu de deasupra au de asemenea rolul de a facilita viermilor diverși din lume acțiunea lor destrucitvă asupra creierului meu în felul următor: oamenii sînt șocați când înțeleg așa zis adevărul despre ăla de sus și în felul acesta uită ce înțeleseseră despre mine, sau mor, sau înnebunesc, sau nu reușesc să înțeleagă că faptul mai important cu adevărat nu e ce este ăla de sus sau faptul că el are nu știu ce putere sau viață prin mine sau bani ca să mă distrugă indirect, ci adevărul că ei toți (și implicit toate spiritele creatoare de genul ăsta ale lumii) nu sunt decât viermi care trăiesc digerînd creierul meu - din punct de vedre spiritual - pentru a crea ceea ce e nou plecând de la ceea ce e vechi. În același timp toți cei din afara blocului meu s-au luptat pentru același lucru - tot prin zgomote și otrăvuri și prin izolarea mea.

După cum vedeți, nu am fost lăsată să scriu restul adevărului mai departe - mi-ar fi mai trebuit 2 săptămâni sau chiar main puțin, dar cred că nu mă vor lăsa, sunt chinuită zi de zi.

8 ianuarie 2017

Am desenat mai demult o lămâie pe hârtie pe care am scanat-o, am prelucrat-o pe calculator, și am transformat-o într-o haiga. Unii oameni răi au intrat și mi-au luat acel desen din casă. Acest lucru mă deranjează la fel ca furtul fotografiilor mele din calculatorul meu personal. În calculatorul meu e deazastru, unii intră cum vor ei și îmi iau ce vor ei de acolo și introduc o serie de porcării care nu au legătură cu viața mea. Am mai șters și eu ce am putut din ele. În apartamentul în care locuiesc se întâmplă același lucru- au intrat hoți răi șă mi-au luat diverse obiecte - pe care le mai țin minte, și diverse fotografiii ale mele și desene sau lucruri scrise de mâna mea, etc. Este foarte neplăcut uneori. Totodată ei au introdus în casa mea diverse acte false sau nu pe care le-au răspândit prin sertarele mele în dezordine, inclusiv scrise cu codul meu numeric modificat, ca și cum mă născusem pe 15 februarie nu pe 16 - la un moment dat am aruncat o mare parte din ele, dar munca aceasta de Sisif nu mi se potrivește și e fără rost. Cred că voi renunța la calculator complet, nu doar la internet. Cel puțin o vreme. Ultima oară când m-au închis la psihiatrie, nu de mult, în 2016, decembrie, mi-au luat cheia de la ușă, cu ideea că așa se procedează în cazul meu fiindcă oamenii trebuie să creadă că eu aș fi nebună sau rea. Acum eu încă exist și sunt cu adevărat eu însămi.

o mamă dulce mamă, din negura de vremi

Mama mea nu a fost o mamă excepțional de bună și nevinovată. Este adevărat că m-am îndoit de ea, fiindcă m-a chinuit mult în vremea tinereții, fără să o provoc sau să greșesc eu ceva. Nu aveam cum să știu atunci că lumea în general îmi era ostilă, fiindcă într-adevăr eram un om bun și făcusem numai binele și niciun rău. Nu aveam cum să știu restul lucurilor. Acum este grav bolnavă - vertebre dislocate fiindcă a călcat-o o mașină, din cauza unor persoane rele, absolut deloc din cauza mea. Mă rog și eu lui Dumnezeu să se înzdrăvenească. Eu am înțeles că a fost un om bun și ea abia cum câțiva ani și am spus tot adevărul de atunci, fiindcă am fost torturată monstruos. (de fapt nu am înțeles așa ceva, mama rămâne un mister, dar se pare că ea e cauza multor lucruri rele - prea multe în viața mea și a altora, unii spun că ea a fost îndobitociită despre mine, iar eu adesea mă gândeam că mama se prefăcea a fi monstruoasă față de mine fiindcă altfel nu mă putea proteja de ura lumii). Nu mai știu dacă pe acest blog am lăsat adevărul acesta despre mama mea, dar în mod sigur l-am scris mai demult în diverse locuri, în ciuda faptului că unii oameni credeau în mod greșit că eu o urăsc pe mama, numai fiindcă așa au fost înscenate lucrurile. Totuși au fost reale, nu a fost teatru. Pot dovedi încă acest lucru. Eu nu am greșit nimic. Nu mai m-au lăsat să termin povestirea întreagă pe acest blog, căci altfel ați fi înțeles mai bine acest lucru. Oricât de slabi, sau loviți, sau omorâți, oamenii au fost făpturi nobile în gândire și suflet și caracter. Și eu am fost la fel și am respectat lumea și oamenii în mod desăvârșit și am rămas la fel, mă întreb dacă puteți înțelege acest lucru.
Azi 30.05.21, am corectat acest text, atunci poate ați crezut că eram nebună fiindcă ieșisem din spitalul de psihiatrie - dar mă tem că nu era așa, erau niște hackeri care au intrat în blogul meu și și-au lăsat amprentele. În acea perioadă mama fusese lovită - când eu eram în spital - de o mașină pe stradă și avusese dureri, iar Angelica, fina mamei, căzuse și ea în fund de pe o bancă, așa mi s-a spus..
Azi, 30.05.21 - adaug că unii au încercat să mă facă să cred că ambii mei părinți erau complet nebuni. Mama era monstruoasă în felul ei, după 89 fiind numai tata, inclusiv în locul ei. Reamintesc că vecinii nu interveneau și că locuiam cu mulți vecini medici pe scara blocului.