3 martie 2015

Maică-mea m-a ameninaţat că mă otrăveşte. Nu pot explica mai mult fiindcă oricum nu prea mă simt bine. Dacă îmi voi reveni, dacă nu voi muri, vă voi explica ce s-a întâmplat şi ce a făcut maică-mea.

Am scris azi noapte aceste rânduri de mai sus, acum sunt datoare să explic...Mi s-a mai întâmplat, cred că vă puteţi imagina, de mai multe ori şi am avut motive întemeiate să mă tem. Veţi spune -- te-a speriat de moarte, ce mare brânză? Este un lucru rău, gândiţi-vă cât sunt de singură şi torturată fără nicio vină de maică-mea din 84. Altcineva îmi sugerează că maică-mea a făcut lucrul acesta pentru a păcăli proştii că eu aş fi nebună. Vă reamintesc că maică-mea într-adevăr a lăsat de două ori gazele deschise la bucătărie, fără flacără şi că nu inventez acest lucru, exista riscul să mă intoxic sau chiar să mor până a doua zi, dar le-am găsit şi am închis aragazul, în timp ce ea efectiv dormea cu mine în apartament sau se prefăcea că doarme. Am mai povestit cred şi cum ea a gătit odată la Colun, în satul bunicilor, ciuperci otrăvite şi eu am fost cea care a descoperit acest lucru şi am salvat familia şi pe mine de la intoxicare sau moarte. Astăzi, după ce am întrebat-o de ce a făcut ceea ce a făcut ieri cu sticlele de apă (eu încă mă deplasez în cârje şi nu pot ieşi să îmi cumpăr şi nu pot merge uşor la bucătărie), după ce mi-a răspuns ceva aiurea, a spart două farfurii la bucătărie şi sincer mă întreb dacă nu cumva le-a spart intenţionat, cum făcea de obicei când eram în liceu. Totodată azi m-a batjocorit din nou aşa cum face efectiv de peste 30 de ani şi eu nu mai pot îndura, cred că mă înţelegeţi. Vă explic din nou: încă de când aveam 13 ani (şi nu am fost niciodată nebună de atunci încoace şi nici nu am greşit nimic şi nici nu am provocat-o), ea are mai multe tehnici de tortură psihologică asupra mea. Una din ele e că mă obligă să repet aceeaşi propoziţie de două trei sau chiar patru ori, adică se face că nu aude. Dacă tac, tot eu pic prost şi găseşte altceva să mă lovească. O altă mizerie e că mereu vorbeşte cu mine lucruri absurde, ca şi cum aş fi eu cu adevărat nebună, de pildă azi mă întreba în dormitor unde sunt pieliţele de la carnea de pui pe care am mâncat-o, cele care mi-au căzut din greşeală pe podea la bucătărie când îmi luam masa împreună cu ea. Îmi cerusem scuze atunci pe moment şi era absurd ca pieliţele să fie în dormitor. Îmi face mereu acest lucru enervant, azi a s-a mai întâmplat încă de două sau trei ori, lucruri pe care deja le-am uitat. Ăsta e modul ei obişnuit de a vorbi cu mine, plus multe alte mizerii.

Acum vă explic ce mi-a făcut ieri. În primul rând, ieri când m-am dus la bucătărie la masă, ea a aşezat o cârpă pătrată neagră pe calorifer şi arăta foarte urât. Poate că ştiţi că o cârpă neagră este un semn rău, mie mi s-a mai întâmplat, tot legat de ea parcă, acest lucru nu îl mai pot spune cu precizie. Era totodată absurd, din moment ce cârpa nu era a mea şi aveam destul altele albe sau de alte culori. Am întrebat-o de ce a pus cârpa acolo şi mi-a spus că a adus-o cu o zi înainte de acasă de la ea, ca să mai şteargă pe ici pe colo la mine în casă fiindcă ei nu îi place să caute printre cârpele mele. Oricum vă spun cu certitudine că acea cârpă nu fusese acolo cu o zi înainte cum spunea ea, cel mult o ascunsese în altă parte. Şi apoi de atâtea ori ea a luat cârpe de la mine din punga de cârpe, fără nicio problemă.

Ieri noapte am descoperit un alt lucru care m-a speriat, cred că înţelegeţi de ce. Alaltăieri, duminică, mama m-a întrebat câte sticle de 2 litri cu apă vreau să am lângă pat. I-am spus clar şi fără dubii că două, iar dacă ea a insistat cum face mereu când eu îi răspund clar, i-am spus că nu am neovie de mai mult de două. A constatat şi ea ieri că nu am mai băut multă apă. A spus că e mai ieftin să cumpere apă la bidon de 5 litri şi să toarne în sticle decât să cumpere apă la sticle. Bidonul avea încă apă în el la bucătărie. Însă ieri mi-a spus că a mai cumpărat totuşi o a treia sticlă de izvorul minunilor , deşi e scumpă şi eu m-am mirat fiindcă două sticle ca rezervă erau destul. Mi-a lăsat două sticle pline lângă pat. Ceea ce m-a speriat şi am interpretat drept ameninţare a fost că am găsit după ce a plecat ea a treia sticlă la bucătărie lângă bidonul care era încă cu apă, şi această sticlă era numai pe trei sferturi plină. Acum înţelegeţi? Ce rost avea, să o umple şi doar parţial şi ce fel de apă îmi pusese lângă pat? De ce mi-a pus sticla cu apă nouă de la magazin lângă pat? De ce apa din bidon nu e bună dar nici nu o aruncă? Etc.

Azi, culmea, a mai cumpărat încă o sticlă de apă de la supermarket, de data asta mai ieftină, din cea cu dop negru.