19 ianuarie 2016

Azi vecinii din bloc nu m-au salutat... și eu oricum sunt atât de singură. Nu știu ce s-a întâmplat. De ce ei s-au schimbat, când eu nu m-am schimbat niciodată? Era vorba de băiatul vecinei de alături, care întotdeauna era politicos și de un bărbat în vârstă din bloc care mereu era politicos și amabil. M-am uitat normal la ei și nu mă așteptam la așa ceva. Eu am fost mereu aceeași, nu am greșit nimic toată viața, țin minte precis totul, nu am uitat nimic. Nu pot înțelege. Mi s-a mai întâmplat așa Am fost mereu un om pur și bun, țin minte totul din copilărie, este exact așa cum am scris pe blogul meu. Ce s-a întâmplat cu ei?? E foarte trist, vedeți nu depinde deloc de gândul sau cuvintele victimei. Nici de sentimentele bune.

Au intrat unii cu gânduri urâte peste mintea mea. Ei spun că atunci când au înțeles totul li s-a făcut scârbă. Bine, dar nu este nimic scârbos în povestea vieții mele. Înseamnă că ei nu au educație primară, elementară. Mie scârbos , de fapt tragic, mi se pare faptul că ei mint de atâția ani, nu adevărul. Ceea ce este omenește frumos și adevărat nu este scârbos. Omul e o creatură bio-logică! Pentru numele lui Dumnezeu! Asta e viața, realitatea nu este scârboasă, minciuna e scârboasă. Voi continua în curând povestirea, azi voi termina capitolul început ieri și apoi voi trece la povestire mai concretă. Cât despre acest lucru monstruos numit futut, iată ce gândesc eu: eu cred că oamenii consideră acest cuvânt rușinos nu fiindcă ar fi ceva de râs (cum râd proștii când aud acest cuvânt), ci fiindcă este ceva tragic, foarte dureros și trist. Este vorba de viol de fapt, de violență foarte mare împotriva unor femei gingașe și nevinovate, uneori foarte de omenie și virtuoase cum am fost eu. Și am fost un om inteligent și destul de frumoasă fizic până când m-au îngrășat cu forța. Fututul de la distanță este un lucru care incapacitează, invalidează omul, femeia nu mai are cum să aibă copii, este închisă cu forța la nebuni, suferă și plânge singură și este izolată complet în sărăcie și boală. Degeaba se împotrivește, degeaba imploră, degeaba tace. Este un lucru foarte trist și de o violență extremă. Nu e rușinos. Unii mi-au spus că pentru ei este un lucru normal, că ei nu pot supraviețui fără să fută oamenii cum am fost eu, că e necesar pentru sănătatea lor să prade, să jefuiască astfel și să omoare de fapt, să îmbolnăvească fizic oamenii nevinovați...ca un fel de vânători. Dar, întreb eu, de ce nu omoară atunci oamenii răi sau păcătoși, cei inutili, leneși sau proști?? De ce li se pune pata (cum spun ei) exact pe oameni cum am fost eu? E foarte trist....fututul nu îți lasă nimic de trăit pe lumea asta. Dacă citiți cu atenție tot ce am scris, nu veți găsi nimic scârbos, am fost un om perfect respectabil și onorabil. Poate că tocmai ceea ce mai am de scris va aduce un plus de armonie și spiritualitate luminoasă, dar pentru cei inteligenți ea există deja prefigurată. Adevărul e frumos pentru numele lui Dumnezeu, nu minciuna.

Scuze, nu am mai putut scrie azi...adică ieri deja, voi continua mâine sper .... 2 fără un sfert noaptea....mi-au șters tot ce am continuat să scriu aici, vreo juma de oră...iarăși scriu totul din nou, cum îmi făceau după 2007 când am scris toată povestea vieții mele pe mailul meu, salvez din nouă în două rânduri vin din pat....sunt sfâșiată...m-au futut și mătrășit cum spun ei și mă dor oasele rău....mă doare enorm fiecare zi...sunt 31 de ani și jumătate, nu înțeleg de ce întârzie adevărul, nu înțeleg de ce nu plac nimănui poveștile frumoase cu final frumos și drept...am fost un om modest, dar e adevărat că am fost bună și calmă mereu, cu caracter frumos și muncitoare și cu gândul curat, etc. chiar dacă provin dintr-o familie săracă....mă doare fiecare zi, nu am fost niciodată nebună, absolut niciodată din 84, dar nici în copilărie

tocmai am descoperit că în calculatorul meu există wordpad, un program care îmi permite să scriu pe el și eventual să salvez, nici el nu are autosave, dar cel puțin pot scrie mai mare decât direct pe blogger, formatul este rtf. dar asta nu contează, din moment ce eu voi da copy-paste pe blog

cineva a intrat peste mine cu ideea că adevărul nu va fi niciodată Cristina. Nu înțeleg de ce. Altul intrase cu ideea că ”dacă nu o băgau la balamuc ar fi fost mult mai rău, ar fi fost sfârșitul lumii sau așa ceva”. Nu înțeleg dacă voi tratați toate femeile așa, ca și cum ar fi niște obiecte și nu persoane, nu știu dacă tot așa vorbiți despre Irina de la Constanța sau despre soția lui Zăgrean pentru care le m-a omorât. Oricum mai ma doar câteva zile și mă voi sinucide. Eu am fost totuși un om perfect cu adevărat. Ele din câte știu eu au greșit, eu nu am greșit absolut nimic.

După tot ce au făcut timp de 31 de ani și jumătate, ei încă mai au nerușinarea să spună că eu mă frecam. Am scris totul despre acest lucru. Ei spun că pentru femei frecarea este egală cu masturbarea. Nu este adevărat, nu mă frecam și tocmai de aceea m-au masacrat. Când eram mică m-au îngrășat cu forța și duceam multe lipsuri, inclusiv de mișcare, gimnastică și jocuri în grup necesare oricărui copil. Am fost un copil normal. Copilul mic descoperă întâmplător frecarea și ea îi aduce o plăcere imensă, incomparabilă poate cu fututul lor cel mai puternic. Copilul e complet nevinovat. Așa mi s-a întâmplat și mie și nu aveam încă voință să controlez acel lucru. Copilul mic e complet sub influența sexualității adulților. La numai 12 ani am ajuns la pubertate, înaintea fetelor din clasa mea. Atunci am avut tăria să renunț complet la acel lucru, fiindcă îmi venise ciclul menstrual și aveam propria mea sexualitate. Timp de un an și jumătate, din 83 până în 84 sau poate chiar 85 nu mi s-a mai întâmplat. În 84 m-au luat monștrii de părinți la ei. Au început imediat să mă bată zilnic și mă tortureze monstruos. Eu nu am avut precis nicio tulburare psihică și nici o urmă de răutate. Mă masacrau atât de groaznic și vă rog să recitiți povestea dacă nu știți. După un timp, lipsită de orice mijloc de apărare, am recurs din nou la frecat pentru a evita lacrimile prea multe și inutile. Nu s-a întâmplat decât din când în când și desigur fără dorințe sexuale. Plăcerea pe care o simțeam era mai mică decât în copilărie. La numai 17 ani m-am maturizat atât de mult încât dacă părinții mă băteau amândoi ore în șir, eu rezistam fără să plâng deloc după aceea și de asemenea la orice scandaluri oricât de mari și îndelungate fără să mă afecteze deloc. (Aici am întrerupt scrisul fiindcă a început să mă doară capul; m-am culcat și am dormit numai câteva ore, cu durere de cap încontinuu, ei mi-au făcut de multe ori așa ceva). Cum spuneam, la numai 17 ani ororile din partea părinților nu mă mai afectau deloc, mă obișnuisem și mă întărisem, devenisem calmă în mod absolut, fericită și luminoasă. Bineînțeles că nu m-am mai frecat deloc, nu mai aveam niciun motiv. Și nu aș fi mai făcut niciodată acel lucru. La 17 ani și jumătate m-au trimis la călău, la Zăgrean. În deceniile care au urmat, repet, zeci de ani, nu m-am mai frecat decât de câteva ori (sub 10 sau chiar mai puțin), pentru timp scurt, din cauza suferințelor enorme și a torturilor sexuale cutremurătoare și singurătății. Dar după întâlnirea cu Zăgrean nu mai existau senzații sexuale aproape deloc când mă frecam. Ei au continuat să mă chinuiască sexual de-a lungul anilor , dar la început medicamentele psihiatrice inhibau acest lucru. Până în 2004. Din 2004 la sfârșitul anului au început să mă chinuiască sexual monstruos din nou, deși nu am avut nici cea mai mică greșeală, niciun fel de greșeală toată viața. A trebuit să mă frec din când în când din 2005 până în 2010 și puțin după, pentru a putea adormi, când torturile din partea lor deveneau prea oribile, adică mă rodeau, nu mai erau puternice, nici sexual simțite, dar mă chinuiaiu în mod sadic sexual, în timp ce pe stradă treceau pe lângă mine bărbați care spuneau cu glas tare ”Da ce? A futut-o în cur?” Singurul mod de a opri acele torturi sexuale cutremurătoare, care continuau ore în șir nopțile în timp ce eu trebuia să mă scol dimineața să merg la serviciu, era să mă frec uneori (ceea ce mereu în viața mea a durat numai mai puțin de un minut, fără plăceri sexuale după 1989), pentru a opri acele posesii sexuale de la distanță. Rezistasem din 1988 până în 2004 în chinuri cumplite, fără să fac așa ceva, deși mi-ar fi adus alinare, fiindcă fusesem educată că este un lucru rău și nu voiam să greșesc nimic. Oricum nu am făcut acest lucru decât când era strict necesar și am terminat demult în ultimii ani fiindcă acele torturi sexuale s-au terminat și ele acum câțiva ani. Practic nu am greșit nimic toată viața.