desen vechi în debaraua mea cu amintiri

Una dintre frazele lor favorite e că mi s-a făcut așa mult rău și eu nu am greșit nimic, încât nimeni nu poate crede adevărul și de aceea mă resping total și mă omoară de fapt. Legat de desene ei spun că nebunii nu pot desena sau scrie așa frumos sau gingaș (??), dar eu nu am fost nebună. Este adevărat că una dintre trăsăturile mele a fost o mare delicatețe, mult mai mult decât am fost în stare să desenez sau să scriu și acest lucru nu s-a schimbat în urma torturilor și îmbătrânirii.

FOARTE IMPORTANTĂ RECTIFICARE
Am cercetat cu atenție punguțele mele cu scrisori și vederi sau felicitări. Multe sunt de la Mirela, Sorina, Irina Ioniță(Bitoleanu), Irina Vișoiu (Stevens) - nu știu câte sunt autentice. Am de precizat 2 lucruri clare - Irina V mi-a scris mai multe scrisori și vederi, între anii 92-95, deci după spitalul de psihiatrie, ceea ce eu uitasem - mă miră că am putut să îi scriu, fiindcă scriam literele destul de greu, așa cum am povestit și încă mai am dovezi, datorită tratamentului am reușit să scriu din nou normal abia din 1994, după 2 ani de obișnuire cu tratamentul. Îi mulțumesc mult Irinei V (și Irinei I (care nu mai este)) pentru acest frumos gest, eu fiind izolată. Numai căsătoria ei și mutarea în Canada, nu faptul că eu am fost închisă la psihiatrie, a oprit-o pe Irina V să îmi scrie acele scrisori. Odată m-a rugat să îi dau Irinei I o felicitare, dar nu am avut cum. Pe Irina I nu am văzut-o perioade lungi de ani, dar cel puțin îmi scria. Al doilea lucru clar e că am câteva scrieri de la Oana J, ceea ce mă miră, totuși nu am avut relație cu ea. Un lucru cert e că nu exista vreo Oana în 2003 în viața mea, când am o felicitare netimbrată, nedatată de la Oana, dar nu pare chiar scrisul ei. La fel, am multe scrisori de la tanti Ana, născută în 1915, moartă când am sărit eu pe fereastră, de care nu îmi amintesc să îmi fi scris așa mult în anii facultății, dar admit că ar fi fost posibil să uit eu complet, fiindcă tanti nu scria decât lucruri care se uită ușor, idei fără importanță cum ar fi ce mai faci, cum te mai simți. Totuși, mă îndoiesc, am fost singură mereu... În 2003 sau 2004 am primit o felicitare hand made de la Ildiko, despre care am povestit,dar nu am mai găsit-o. În rest nu am mai avut alte scrisori, că nu aveam de la cine.

Azi m-am întors în Voluntari din oraș, și am avut din nou junghiuri cerebrale puternice mereu în același punct, ca întotdeauna, lobul parietal sau occipital drept, mai multe ore. Voi merge din nou în oraș joi probabil.

Vă voi adresa o ultimă întrebare, la care vă rog să răspundeți sincer, dar poate că nu veți răspunde deloc. Există probabil prejudecata că dacă vorbești cu nebunii pățești ceva rău - poate de aceea nimeni nu a dialogat cu mine o viață întreagă - numai că asta se întâmplă dinainte de a fi eu închisă la psihiatrie. ”Ei” sunt niște oameni, în general răi, agresivi verbal, care au puterea de a pătrunde telepatic peste mintea mea, un lucru pe care poate nu îl credeți sau îl considerați boală psihică, dar nu e decât slăbiciune și nu vă mai explic acum totul, dacă sunt foarte atentă pot să îi izgonesc. Ei nu fac parte din psihicul meu, sunt entități diferite, eu nu știu cine sunt, nu am făcut nimănui vreun rău. Ei spun că oamenii au fost toți (?!) mințiți că eu sunt altceva decât sunt, că aș reprezenta o entitate colectivă și eu sunt de fapt un om sărman și total singur. Întrebarea mea e dacă ați avut vreodată impresia sau ideea că eu aș fi ”entitate colectivă” sau ceva bizar în urma unor minciuni, căci nimeni nu mă cunoaște de fapt. Vă mulțumesc. Ei spun că țara a fost vândută (?) unor proști care nu au înțeles la început ce sunt eu.???!

acum 2-3 zile am deschis din nou facebookul, dar nu voi intra decât puțin și rar, doar ca să mai văd câteva poze ale altora, că pe mine nu mă acceptă nimeni nici pe facebook - vă rog în genunchi, e izolare aproape totală din 84, acum absolut totală de atâția ani, în afară de mama, absolut cert nu am greșit nimic toată viața, aveți milă!
prelucrări pe calculator ale unor schițe ale mele (nu sunt nebună că am pictat sau că postez, nu mai explic, e adevărat tot ce am scris, inclusiv otrava)