ei spun că, pe măsură ce eu am scris adevărul pe acest blog, unii au inventat minciuni, astfel încât nimeni nu crede adevărul și în vecii vecilor nu vor crede ??
8.12.22
Poate e adevărat ce spun ei că lumea nu a înțeles încă faptul că nu am fost niciodată nebună - sau poate că nu au înțeles nici ce monstruos am fost torturată, și nici faptul că nu am greșit nimic, darmite ceva ca să fiu torturată așa monstruos zeci de ani. Ideea lor e că eu sunt un om obișnuit și oamenii cred altceva.???
ei spun indirect că îi deranjează atributul meu de a fi soare, deci inteligența mea, deși e plină lumea de sori, în funcție de latitudine și longitudine (toată lumea știe) și eu am fost totuși un om perfect normal și bun și chiar ceva frumos, nu au de ce să îmi vrea moartea
alții spun des că familia mea vrea să mă omoare
alții spun că toți ceilalți au fost rași și eu sunt ultima și ceilalți au fost rași cu scopul de a crește alta - cred că acesta e delirul lor
"stimată doamnă, poporul nu vă vrea.”??!
Ideea lor - pe care o supun opiniei publice - e că toți vor să mor fiindcă au mințit despre mine, deși nu există motiv real - vi se pare normal? Totuși e evident că sunt omorâtă. Chiar și numai ideea de om-or, fiind om și nefiind necesar pentru societate și pentru viața altora să fiu omorâtă - nu sunt casă să fiu demolată, nu sunt vacă să fiu mâncată, nu sunt nici măcar unicul soare sau iarba să fiu arsă etc. Gândiți-vă logic. Vă spun sigur că e un lucru rău și a fost rău și până acum. Într-adevăr mi-au distrus o parte din intelect și, prin aceasta, au lovit și în mediul înconjurător, pentru ce? Orice om e o parte din specie și din ecosistem. Eu am fost numai binele și frumosul, nu am putut să vă dovedesc prin poeme fiindcă am fost monstruos otrăvită intenționat și torturată la fel, deși nu era necesar. Nici măcar nu am fost bătrână și încă mai sunt câțiva ani până atunci. Mă intrigă faptul că nu există păreri ca a mea, căci sunt destul de inteligentă să judec că e rău - de unde știți că cei care au luat decizia să mor au intelectul mai bun? Probabil credeți că eu spun așa numai fiindcă e vorba de mine, dar pe de altă parte ei spun că tocmai fiindcă sunt inteligentă toți mă urăsc și îmi vor moartea - deci fiind mai deșteaptă poate decât cei care îmi vor moartea, înseamnă că ei nu au dreptate și eu am înțeles totul mai bine - oricine se înțelege pe sine mai bine decât alții. Am fost un om altruist și am judecat din afară - doar atunci când am sărit pe geam am greșit, crezând că fac un lucru bun, dar atunci eram tânără și tot ce am povestit e adevărul și muream de durere de cap - m-am ridicat ca om inteligent și matur abia de la 35 de ani, ceea ce de fapt e normal. Ei spun că dvs. credeți că sunt doar torturată, nu omorâtă și că oricum toți suntem otrăviți etc. DAR - toate ca toate, dar... nu mai fac listă - e crimă cu certitudine, fără niciun rost. În afară de otravă mai sunt câteva lucruri... deja sunt peste 38 de ani și nu am greșit nimic, e adevărul.
eu nu cred - ei spun că dvs. nu credeți adevărul despre mine, fiindcă vi s-au spus mereu minciuni de către psihologi și de alții ??!
Ei spun că dvs. ați înțeles că sunt masacrată și închisă fără vină din 84, dar credeți simultan că sunt ceva rău, opusul a ceea ce sunt și de aceea mă omorâți în necunoștință de cauză - iar alții spun că toți ați înțeles că sunt un om extrem de bun, acesta fiind unul din motivele pentru care mă respingeți ???! Am fost ce e drept ceva bun, dar și frumos și la nivel intelectual bun.
9.12.22
Ei spun că dvs. credeți că sunt nebună fiindcă spun cu nonșalanță niște lucruri monstruoase.Nu înțeleg. Cum cu nonșalanță? Am fost un om reticent și tăcut întreaga viață și nici măcar nu am tendința de a mă plânge - era evident acest lucru și faptul că eram om respectabil, e logic că, dacă aș fi fost cu alți oameni, nu m-aș fi plâns, la fele cum nu am făcut în niciuna din rarele ocazii sociale din viața mea - e logic cum am fost ca persoană. Am scris adevărul tot și vă dați seama de ce și cum - poate pare nonșalanță, dar să omori un om izolat dintr-o părere fără temei e monstruos. Fiindcă am trăit apropae zilnic tortura nemeritată din 84 până azi și fiindcă au fost mereu multe necazuri deodată, nu doar unul, de aceea vi se pare nonșalanță și poate și fiindcă am povestit cât mai rece, intenționat, fiindcă ar fi durat prea mult să mă refer la sentimente sau gânduri proprii. Au spus uneori că nimeni nu poate crede adevărul fiindcă au fost prea multe necazuri peste mine. Oricum ei iar au început cu ideea că decizia lor rămâne neschimbată - adică să mă omoare. E greșit, și fiindcă oricum nu am fost un om negativ și aș fi fost fericită și sanogenă în societate în mod sigur - ceilalți, care mă lovesc, sunt răul. Oricum blogul a fost demult terminat și în ultimii ani, nemaiavând ce să scriu, m-am referit la gândurile unora care au pătruns telepatic după 2004 peste mintea mea - și ele sunt exact gândurile lor, nu ale mele, așa cum apar acum când scriu aceste rânduri.
probabil că dvs. aveți un motiv pentru care nu mă doriți pe facebook, motiv pe care eu nu pot să îl ghicesc - oricum nu am fost acceptată de nimeni întreaga viață
totuși am fost un om de valoare și nu sunt genul de persoană care să se plângă prea mult - am observat că mulți dintre dvs. se plâng de diverse lucruri, dar ei sunt acceptați și aclamați - unii spun că din cauză că necazurile mele sunt prea multe și mari - oare?
dacă așa e, dacă chiar aveți un motiv, îmi pare rău și vă cer scuze dacă vi s-a părut că mă plâng în fața dvs. prea mult
totuși e vorba de o crimă reală și oribilă, nu e vorba doar de niște gânduri ale altora
sunt de acord că nu aveați motive să apreciați pozitiv postările mele cu necazuri, dar ceea ce m-a întristat a fost că, din cauza acelor postări, m-ați respins în totalitate. Bineînțeles că eu sunt un om unitar, nu sunt schizoidă, adică ruptă în părți bune sau rele, dar ca întreg am fost numai binele, nu au fost necazurile acelea din cauza mea ei spun că nici acum nu au înțeles oamenii că tot ce am spus e adevărul și eu nu pot înțelege că, deși am fost binele, oamenii cred că sunt răul și m-au condamnat la moarte - oare?
nu pot ghici ce gândesc ei, dar sigur e greșit
poate cred că psihicul meu e rău și îi afectează - deși ei sunt cei care lovesc fără motiv și de aceea e rău pe alocuri
acum de pildă am văzut pe internet că se pregătește ger sub - 10 și chiar -20 grade celsius mai multe zile, vreo săptămână - ei spun că vor să mă omoare sau să mă facă nebună ca să ascundă faptul că au mințit despre mine - dar numai anumite siteuri prognozează prăpăd
am fost un om de valoare și ca atitudine față de oameni, viață, necazuri sau bucurie, dar, spun și ei, minciuna despre un om că e nebun are multă putere și nu poate fi demascată, mai ales dacă omul respectiv e izolat
Mi-am dat seama că unii pot crede că pe facebook oamenii sunt un fel de posturi de radio care oferă diverse informații sau distracții oamenilor, inclusiv proștilor - eu nu am avut faimă și astfel de rol.
Am primit multe cereri de prietenie pe facebook, poate maxim a 10-a parte din ce au primit ceilalți, dar le-am respins cam pe toate, fiindcă nu cunosc acei oameni și ei nu sunt interesați de persoana mea - niciunul nu mi-a trimis mesaj să îmi spună ce vrea, de ce vrea să fie în contact cu mine, ce știe despre mine încât îmi cere prietenia - fiind singură complet nu aveam cum să devin așa ceva și oricum pe messengerul facebook nimeni nu vorbește cu mine - au fost doar câțiva care m-au contactat.
Am fost introdusă pe facebook de două doamne care s-au ocupat cu haikuul și inițial am schimbat câteva vorbe cu prietenii mei de pe facebook care se ocupă de haiku în engleză sau franceză. Apoi acele persoane- prieteni, cu excepția câtorva, poate fiindcă eu am scris multe lamentații și tot adevărul despre mine, au renunțat să îmi mai comunice preocupările și activitatea lor literară. Adică pe feedul meu nu apar postări de la ei, deși ei continuă să posteze. Probabil că m-au eliminat dintre destinatari, ca să nu văd ce postează ei.
azi a intrat un tembel cu ideea că oamenii au nevoie de politică, nu de poezii - de aceea am scris rândurile de mai sus - eu nu am avut legătură cu politica și nu am fost bufon, chiar dacă poeziile mele nu sunt prea bune și eu sunt un om marginal - acest prost nu are dreptate și nu era necesar să ofer oamenilor idei politice pentru toți proștii azi iar râdeau copiii pe stradă la apropierea mea - ei spun că oamenii toți mă scuipă și mă înjură, deși eu sunt totul - cum adică sunt totuil? Vor să spună că sunt singura putere, dar proștii cred că aș fi o putere politică ??!
ei spun că eu nu pot intui, dar poporul crede cu adevărat că sunt nebună și acesta e unul din motivele pentru care mă omoară ?? totodată nu sunt nebună...
ideea ar fi - dar nu știu în ce măsură e adevărul, eu cred încă în ce e bun - că niște oameni răi (poate puțini) au înțeles adevărul despre cum am fost chinuită din 84 încontinuu și faptul că am fost om bun și cu diverse calități și astfel îi domină pe proști, care cred altceva și nu văd realitatea - în maniera în care cei inteligenți îi domină și prin alte adevăruri - deci oricum asta e doar o părticică din realitatea socială și fizică, dar e regretabil dacă oamenii care numai asta știu - cum credeți poate despre mine, dar e fals - îi domină pe cei altfel mai inteligenți ca ei prin acest lucru rău, ca printr-o biserică ad hoc, pe mine nu trebuie să mă omoare, cum spun ei, în numele iluziilor unor proști
astăzi ceață de seară...
o poezie de sezon și nu doar -
Aleph (de mine, azi)
să fii bătrân și alb
și să nu-ți fie rușine că mergi prin ploaie cu umbrelă neagră
evident nins, ca o moară de demult,
atât de alb încât petalele de cireș alb sunt prea grele
pentru creștetul tău
așa încât toți te văd contrastând cu locurile
cu oamenii, cu mașinile roșii, cu ploaia în nări de copil
înțelept ca un toboșar de jucărie să mergi mașinal mai departe
trezind suflul orchestrei
trezindu-i pe cei care cred că sunt treji
tu ești albul hârtiei pe care lumea a scris o capodoperă
și apoi a șters-o
Nu am putut scrie mai bine, am îmbătrânit
Azi, 10.12.22
Azi noapte am avut dureri de burtă mai multe ore și sete mare, crescând în timp. Poate am fost din nou otrăvită. Ei spun că unii idioți cred că, dacă pacientul se dezvinovățește, e vinovat. Ei spun că au mințit despre mine așa mult, încât nimeni nu crede acum adevărul. Mereu îmi spun că eu nu am greșit nimic și de aceea nu pot fi aranjată, deși intelectul meu a fost aranjat de ei - adică parțial distrus - cam de 8-9 luni - e adevărul.
11.12.22
Ideea lor e din nou că lumea crede că am fost pedepsită, pentru lucruri pe care nu le-am făcut.?? Altă idee că sunt pedepsită că am spus adevărul, ceea ce sigur nu e cauza. Ei spun că omorârea așa monstruoasă a unui om nevinovat și bun s-a petrecut numai o dată în toată istoria și numai o dată oamenii au fost așa orbi și surzi la glasul omului nevinovat, bun, rațional.???
12.12.22
Aseară am fost din nou chinuită cerebral rău - poate a fost și altceva, nu doar cei care mă f_t. Ei aspun că sunt f_tă și nu îmi accept pedeapsa (?) fiindcă sunt complet nevinovată ??? Acum de dimineață este iarăși bine, ca aproape mereu. Este și izolarea monstruoasă, din 1984, fiind un om normal.
Am fost la farmacie și una dintre farmaciste mi-a urat toate cele bune mie și mamei, insistând pe ideea mamă. Mereu pățesc așa, fiindcă mama e un om acceptat, spre deosebire de mine, numai că ea nu e sinceră și doar pe față e un om cu drag de oameni și bun. Ei spun mereu, și azi din nou, că mama e ceva extrem de rău și eu ceva extrem de bun, dar proștii nu pot crede asta. Ei spun că aceia care înțeleg adevărul despre mama - care e într-adevăr ceva monstruos - sunt scoși din sistem. (??) Și că numai cei care cred minciuni mă pot trata medical/farmaceutic. Și că numai dacă oamenii ar înțelege adevărul m-aș vindeca. (??) Ei spun că unul din motivele respingerii și izolării mele complete este ideea proștilor despre ura mea nejustificată față de mamă, când, în mod real, am scris aproape numai fapte adevărate despre ea (în realitate e mai monstruoasă), foarte rar interpretări, și nu rezultă de nicăieri pe blogul meu că aș urî-o, ceea ce e imposibil, fiindcă oamenii cu tipul meu de inteligență practic nu pot urî și asta se poate încă dovedi.
Exemplu de integrare neurolingvistică - ieri citeam Antoniu și Cleopatra în traducere Leon Levițchi și erau acolo personajele Alexas și Fulvia - azi deschid întâmplător siteul TNB și descopăr dintr-o ochire actori cu numele Fulvia și Alexa. Mi-au sărit în ochi. Alt exemplu, tot de ieri - deschid din an în Paște tv-ul și ieri am deschis la nu mai știu ce program care arată aniversările zilei și erau cel care a studiat lumina polarizată (mă gândisem acum câteva zile ) și Mihnea Gheorghiu, fiindcă citisem nu de mult Regele Lear în traducerea lui. Alt exemplu - deschid întâmplător - mânată subconștient Flickr, pe care nu îl mai deschisesem de vreun an sau doi și văd - o raritate, mai mulți indivizi apreciind o poză anume a mea, după ce tocmai mă gândisem - tot determinată subconștient - la copacul acela, nu la poză, uitasem de ea. Și ei nu îmi apreciau pozele aproape deloc.
Mă opresc doar asupra primului exemplu - aceste conexiuni nu sunt făcute doar de psihicul meu, care evident are rolul de conector, ci și de sistem în sine, ele existau deja in situ. Eu doar le-am revelat, din cauza lecturii mele. Pe siteul TNB, printre actori și alții există multe conexiuni posibile, latente, legate de diverse piese de teatru, dar nu numai. Întreg sistemul eco-social funcționează la fel și funcția de conectori o au diverși intelectuali, aceasta e funcționare neurolingvistică normală, nu patologică - doar că ceilalți sunt, spre deosebire de mine, acceptați. Aparent sunt lucruri doar aranjate în subconștientul meu, dar în primul exemplu se vede clar altceva.
Proștii cred că acesta ar fi un motiv să mă omoare, dar e de fapt o dovadă a inteligenței și normalității. Oamenii înșiși sunt integrați în diverse subsisteme ale sistemului eco-social în funcție de mai multe criterii sau categorii de proprietăți - așa cum de exemplu sunt plasate bucățile de piatră într-un mozaic, în funcție de formă și culoare și mărime. Unele criterii sunt numele persoanelor, numerele asociate etc. Totul contează. Conexiunile sunt latente și revelate de diferite coduri, cum ar fi textul citit de mine. Aceasta arată nu limitele, ci infinitudinea de posibilități sau grade de libertate ale sistemului.
ei spun că eu am înțeles totul (?!) în zadar fiindcă toți mă omoară fiindcă au spus prea multe minciuni despre mine
eu cred că e monstruos și greșit ca oamenii să fie omorâți dacă se spun minciuni despre ei
13.12.22
Una din ideile lor de mai demult e că eu nu gândesc nimic - că mă caracterizez prin bradipsihie eventual - dar, repet, e normal să nu gândesc, fiindcă nu sunt nebună sau proastă și nu am motive să gândesc ceva fiindcă nu am avut nimic de muncă sau de studiat - am fost total respinsă. Bineînțeles că gândesc, nu acționez necugetat, dar nu gândesc în cuvinte ca nebunii sau ca cei care au nevoie, nu cunosc din ce motiv, să vorbească în gând. Gândirea este mai profundă, subiacentă cuvintelor sau acțiunilor.
ideea e că eu nu am nicio vină, dar anumiți oameni mă urăsc și vor să mor, fără vreun motiv anume
din această cauză, spun ei, toți oamenii - foarte puțini de fapt - care au existat în viața mea oarecum sunt omorâți sau rași, torturați etc. astfel încât nimeni nu vrea să mă (re)cunoască sau să mă accepte, nici măcar în scris ???
Nici măcar după o viață de izolare... și tortură ei spun că eu ÎNCĂ nu am înțeles , mereu spun așa - pe de altă parte ei spun că toți mint și mă omoară din cauza minciunilor - deci nu aveam cum să înțeleg sau cum să ghicesc minciunile lor
eu, azi
Una dintre persoanele monstruoase de pe mintea mea mă numea caz grav de sinucidere amânată - este perfidie și răutate, este evident că nu am mai avut nici măcar gânduri suicidare după ultima mea internare la psihiatrie, în decembrie 2016. Nu mai aveam cum, de atunci sunt stăpâna psihicului meu în mod real. Acele gânduri suicidare s-au datorat unei dorințe fierbinți și aberante - aceea de avea copil, nu mai explic totul aici și nici de ce mă consideram îndreptățită. Abia la 45 de ani am renunțat la acel vis, dar am fost închisă la psihiatrie datorită marii mele dureri sufletești care mă făcea să țip în singurătate adevărul, fiindcă oricum am fost izolată din 84 și nimeni nu a vorbit cu mine deloc. În același timp am fost otrăvită, în spital mi-am pierdut conștiența la internare și am fost pusă sub perfuzii mai mult timp. În ultimii 6 ani am trăit un fel de fericire stoică și ataraxică, dar, din nefericire, deși am ajuns la perfectă trezire și control bun de sine, oamenii nu m-au acceptat deloc, izolarea fiind de peste 38 de ani acum. Abia după 35 de ani am început să înțeleg lumea, nu m-am putut trezi mai devreme, dar din nefericire, repet, am avut această slăbiciune a visului de a avea copil. Altfel, cel puțin m-aș fi prezentat altfel în fața lumii în ceea ce am scris. Bineînțeles că vizionasem filme gen Hiroshima mon amour, citisem anumite cărți, dar nu reușisem să mă detașez, fiind mult prea tânără pentru marile mele dureri sufletești și trupești.
Dacă n-ar fi fost otrava ! - chiar și ei spun că cea mai mare nenorocire care mi s-a întâmplat a fost că m-au otrăvit... cred și eu că așa este -- unii sugerează că încă poate fi dovedit și de aceea sunt respinsă, dar eu cred că motivul e altul. Nu mă interesează dovedirea otrăvii și nimeni nu e interesat, căci e evident că adevărul, am explicat clar cum a fost. Dovedirea nu ar folosi la nimic. Repet, poate de aceea au inventat că am fost condamnată la moarte. Foarte mulți oameni sunt otrăviți, într-un fel sau altul, nu suntem psihotici din cauza asta.
de exemplu azi, ei spun că m-au otrăvit din nou cu arsenic, dar poate nu e adevărul - oricum degetele mi-au amorțit și ambele brațe dor în întregime, poate fi și altceva, -- acum câteva zile, în casă am avut un miros foarte hidos gen arsenic, și mama a spus că era usturoi, dar sigur nu era
vedeți dvs., e o chestiune infantilă - ei spun că, deși am scris tot adevărul, nimeni nu crede - de parcă asta ar conta! Mai mult contează să înțeleagă eventual cineva și atunci ar vedea că e totul adevărat și erau destule dovezi. Normal că nu m-a interesat niciodată să dovedesc, sau să fie adevărul de care ei spun că se tem - la ce bun?! Dar oricum, chiar și așa, nimeni nu m-a acceptat.
14.12.22
Am fost azi la cumpărături - iar și-au bătut joc de mine diverse persoane în supermarketuri. Ei spun aceeași idee - că eu sunt ceva foarte bun și mama ceva foarte rău și proștii nu pot înțelege. Și că mereu se întâmplă la fel, fiindcă eu sunt ce mai inteligentă. (?) În sfârșit m-am lăsat din nou de fumat. Ei spun iar că este o diferență extrem de mare între ceea ce sunt și ceea ce cred oamenii că sunt.??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...