10.01.23

Unii spuneau zilele trecute că eu nu pot fi acceptată fiindcă am spus adevărul despre anumiți profesori universitari în raport cu mine și eu nu știam că despre profesori universitari nu trebuie să spui adevărul.??? totuși am fost torturată încontinuu până în 2013 când am început acest blog și oricum m-ar fi otrăvit în continuare..
mă gândeam că poate, deși nu am greșit nimic și am fost un om normal mereu, proștii cred că s-au strecurat greșeli pe blogul meu sau nu am spus totul - și de fapt am spus absolut totul și totul e adevărul - poate că ei m-au condamnat din nou după ce am scris adevărul, cu acuzația că am calomniat pe cineva și de aceea sunt omorâtă - jur că totul e adevărul în întregime, aveam dovezi pentru o parte din blog și restul se articula logic, și e evident că nu mint, dat fiind inteligența și bunătatea mea și ei nu au nicio dovadă că am mințit! nu am distorsionat adevărul, deși am fost torturată monstruos - e vorba de o cruzime inumană și nu trebuia să fiu omorâtă - eu sunt cea care a fost prejudiciată și calomniată, fiind om fără pată

ei spun că ceea ce mi-au făcut mie e extrem de monstruos și de aceea toți vor să mor ???
ei zic că nenorocirea e că eu am spus adevărul despre absolut toți- toți ce? Oamenii din viața mea? dar oricum au fost doar câțiva și doar razant... ei mereu au spus că oamenilor le plac doar minciunile și că îi deranjează adevărul despre viața mea - dar eu nu aveam ce face și minciuna e ceva foarte rău și criminal în anumite cazuri
tot timpul îi apucă ideea că poporul încă nu a înțeles... nu știu ce legătură are cu mine, oricum poporul nu are cum să ghicească adevărul despre mine, fiind eu și izolată din 84

repet, am citit literatură și oamenii buni și sinceri și nevinovați erau maltratați, persecutați etc. chiar omorâți, erau mai singuri -- normal că m-aș fi mulțumit cu o viață retrasă, dar trebuia să fi primit dreptul la muncă și la studii și ar fi fost destul, măcar câteva (3-4) relații colegiale cu alții să fi avut, dar eu sunt izolată abuziv din 84 și omorâtă
ei spun ceva de genul că mă omoară pentru un nebun - au mai spus asta des
alții ceva despre minciunile pe care le spun ei copiilor lor

11.01.23
de vreo trei nopți am avut coșmaruri înfiorătoare -probabil din cauza faptului că am intrat pe siteul promoției mele a facultății de psihologie, pe facebook -- și am scris următoarea rugăminte:

"Oameni buni, foști colegi din facultatea de psihologie, dacă întâmplător vă amintiți de mine, sau dacă nu, îmi cer iertare pentru faptul că acaparasem mai demult acest spațiu virtual și scrisesem multe vrute și nevrute, dar sincer. Nu am avut ce face, nu aveam de multă vreme bani deloc, nu aveam loc de muncă - nici acum nu am, dar am pensie de vreo câțiva ani și am vândut apartamentul propriu și m-am mutat cu mama, acum am ceva bani. Dar, partea cea mai rea și inumană e că eram izolată complet (în afara relației cu mama), un amănunt tragic, încă din 1984, când aveam 13 ani. Ce e drept nici cu mama nu vorbesc decât despre mâncare. De mulți ani nu am mai scris aici și vă promit că nu voi mai scrie, dar, dacă cunoașteți pe cineva care ar putea vorbi cât de puțin cu mine, la telefon sau în scris - pe orice temă, dar mai puțin despre viața mea - v-aș fi recunoscătoare. Este monstruos, durerea izolării e uneori insuportabilă. A existat un domn psiholog din Mediaș, fost coleg din Cluj, care a vorbit cu mine la telefon exact de trei ori și apoi nu m-a mai sunat, iar eu nu l-am deranjat. Nu au existat motive să se supere, nu știu ce s-a întâmplat. Singura fostă colegă de liceu, cu care am mai vorbit, dar rar, o dată pe an, a murit într-un accident. Orice aș putea ajuta eu însămi aș face cu drag, dar din păcate acum starea mea de sănătate nu îmi mai permite - până acum m-am oferit în zadar. Poate că încă mai pot fi utilă cuiva, măcar prin scris. Mulțumesc că ați citit, vă doresc an bun cu sănătate și nu uitați că sunt și oameni izolați, care ar da orice pentru o vorbă, fie ea și rea sau pentru o formă oarecare de comunicare. Oricât de puțin. Eu, când eram studentă, mă simțeam ca un om singur într-un tren, fiindcă nu aveam relații cu alții și nu am încercat să acostez pe nimeni, în afară de Ovidiu Pop, cum am mai povestit. Doar Ioana Șarba mai comunica cu mine - oarecum. Sau Cerasela Prodan și colega ei de cameră Bianca Fodor- și ele foarte puțin, în rest doar bună ziua. De aceea, nici nu îi mai țin minte pe ceilalți și nu le știu numele. Eu locuiesc în Voluntari, dar, deocamdată, încă pot să mă deplasez până în București."

este posibil deci să fi fost lovită nopțile cu coșmaruri sau vise puternice, fiindcă m-au lovit astfel niște psihologi. Ieri a plouat ore în șir și azi, trezindu-mă pe la 10 dimineața, era așa întuneric afară, cum eu nici nu îmi amintesc să fi văzut vreodată

16.01.23
Ei zic că oamenii sunt nebuni, că m-au chinuit mai mult decât a fost vreodată un om chinuit și vor și să mă omoare - dar de ce, întreb eu, și nu mi se răspunde - ei zic că absolut toți colegii mei au fost porci și mincinoși, dar eu nu înțeleg de ce.