28.01.23

Am început să am dureri foarte mari coccidiene în fiecare zi - nu știu ce boală este, poate cancer poate nu, medicul de familie mi-a dat vimovo, dar nu trece -- nu știu dacă e cancer, dar mă gândesc să merg din nou la medicul de familie, alții oricum nu m-ar ajuta mai bine, mereu am fost oropsită de medici, cum am explicat în detaliu, de la tortura psihatrică până la mutilarea ginecologică.
ei spun că niște oameni monstruoși au fost plătiți de niște porci monstruoși ca să mă omoare
ei spun că deși mi-au distrus nu știu ce și nu știu ce totuși nu pot încă să mă radă

Având pensia minimă în țară - respectiv 1000 lei anul trecut - ar fi trebuit să beneficiez de ajutorul social pe card în patru tranșe, în total 1000 lei anul trecut - dar nu mi s-au acordat decât trei. Poate și alți pensionari au pățit la fel - dar vocea lor nu e auzită de nimeni. M-am plâns prin email de trei ori, dar nu s-a soluționat cererea mea. Ultima oară nu mi-au mai răspuns. Erau dovezi că aveam dreptate. O vecină, care mă cunoștea și m-a salutat, lucrează la unul din departamentele repsonsabile - eu nu o cunoșteam. (Doamna Condurache, apare pe internet - Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în vecinătate ea își clădește altă casă din câte spune mama, dar de vreo câțiva ani nu e gata)

Foarte rău, greață foarte puternică și reflux vag. Dureri de burtă mari, durere de cap groaznică, durere de articulații, mușchi, oase, în special coccis, sete, atac cu senzații sexuale neplăcute etc. Ei spun că m-au jumulit astfel de mii de ori, nu de sute. Că am fost doar un om / geniu (!) foarte bun și blând și perfect nevinovat. DA, am fost cam așa ceva și foarte încântată de viață, de oameni... poate faptul că -- am calculat și eu - m-au masacrat foarte puternic arpoape zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână etc. poate îi făcea să creadă că sunt nebună sau vinovat de ceva și eu nu am greșit absolut nimic și e greșit că mă omoară.
Voi încerca să nu mai repet de-acum înainte cum mă torturează ei, deși tortura ar trebui să nu existe, dar mă gândesc că propag durerea mea și idei negative și poate doar oamenii mai răi citesc, sau cei lipsiți de prejudecăți etc. Totuși, sunt un om pozitiv, nu m-am schimbat din 84, nu am vină că sunt torturată - iar au intrat în engleză cu ideea că nu pot să mă rupă. Ar trebui să scriu numai idei pozitive... dar oricum ”nimeni nu mă vrea”.

29.01.23
Ei zic că e de mirare că, deși am fost torturată 40 de ani, totuși oamenii încă mai cred că am fost ceva rău sau că am greșit ceva. Durerea cocidiană toată noaptea și dimineața.
ei spun din nou că nimeni nu mă crede, deși nu am mințit niciodată, fiindcă toți au mințit (care toți?)
Ei spun că oamenii nu mă omoară pentru ceea ce sunt sau pentru ceva din prezent, ci pentru trecut, care contează pentru ei foarte mult, pentru ceea ce cred ei în mod greșit că am fost sau că s-a întâmplat, deși nu au dovezi, deși mereu am fost așa cum sunt acum și nu am greșit nimic

ei spun că sunt total nevinovată, dar, dacă poporul nu înțelege (?) adevărul, mor
mă șochează faptul că ei îmi impută zilnic că nu am reușit să îi fac pe oameni să înțeleagă nevinovăția mea absolută și faptul că nu am fost niciodată nebună -- e total absurd, ce treabă am eu cu poporul?
fiind izolată, e normal că nimeni nu știe și nu crede adevărul despre mine, mai ales că am fost abuzată monstruos și nemeritat încontinuu, începând cu 1984. Și puțin chiar și în copilărie.

iar au început - o idee veche a lor: ”Secuiu nici acum nu vrea să mintă” - Secuiu fiind un fost coleg, profesor la liceul Caragiale. Mereu au spus că îi deranjează că acel om nu minte despre mine.

ei spun mereu că eu trebuie să înțeleg că am fost condamnată la moarte fără să greșesc nimic, numai pe baza unor minciuni și că nimeni nu vrea să rămân în viață, cu scopul statuat clar de ei de multe ori din 2006 încoace - mușamalizarea faptului că unii oameni au greșit asupra mea ??!!
ei spun că oamenii cred că eu nu am înțeles, când, în realitate, nu am greșit nimic și nu aveam ce înțelege iarăși o iau ei de la capăt - nu ai dreptate, Cristina, ei te omoară fiindcă toți cred că ești altcineva și altceva ??!! repet, e normal că nimeni nu știe cum sunt, am fost complet izolată toată viața și unii mereu îmi șuierau în gând că vor face tot posibilul să nu ”respire” nimic
ei spun că nu au putut să mă omoare deocamdată tocmai datorită purității și nevinovăției mele (și inteligenței, spun alții) dar vor continua și mă vor omorî ???!!

30.01.23
mama iar m-a sculat din somn la ora 6 dimineața și iar face pe nebuna și se face că plouă - ei spun că mama m-a chinuit monstruos 50 de ani și proștii tot nu au înțeles ...??? Am rugat-o de multe ori să nu mă trezească și nu vrea. Eu las rar, numai când mă simt mai rău, un bec mic de veghe aprins și noi nu plătim mult la factura de lumină - am rugat-o de mai multe ori să îl lase și nu vrea, mereu l-a stins și m-a trezit apropae în toate dățile. În plus mă scoală mereu umblând zgomotos la cămară sau la bucătărie, deși ar putea face zgomot mai puțin - eu niciodată nu am torturat-o și am avut grijă să nu o scol. Ei spun mereu că toți proștii cred că mama e ceva bun și eu răul, deși e invers și toți vor să mor eu, nu ea, deși ea m-a f_t și chinuit fără motiv 50 de ani.

ei spun că sinteza momentului e că eu sunt un om sărac, complet singur și bolnav, torturat monstruos zilnic și nimănui nu îi pasă, fiindcă, deși am fost un om foarte bun și inteligent și mereu normal, oamenii au fost mințiți că e invers

ei spun că oamenii credeau că tata era tatăl meu adevărat și că au vrut să se răzbune pe mine pentru păcatele sau nebunia lui, deși era evident ce monstruos mă chinuia zilnic ???
ei zic că oamenii sunt șocați de ceea ce am povestit eu, fiindcă oamenii nu pot crede adevărul - ei resping drept fals tot ceea ce nu le convine și astfel unii oameni buni sunt omorâți, în timp ce ceilalți continuă să viseze și să creadă în mitul că oamenii își merită soarta și că nu există nedreptăți mari cu adevărat

mama iar bate pisicile -- am omis să spun că acum vreo câteva săptămâni s-a repezit și la mine să mă bată, dar nu am lăsat-o
ei zic că e urât faptul că un om ca mine este bătut de mamă la 52 de ani - repet, nu o pot controla și de vorbit cu ea nu e posibil - e spun că mama i-a păcălit pe toți, cum zicea când eram copil
am pierdut motanul cel frumos - a devenit șchiop și apoi se pare că a murit pe undeva în zloată - nu aveam bani și nu era vremea să pot merge la medic cu el

ei spun că eu am spus adevărul frust și era normal ca nimeni să nu creadă - nu am avut ce face, oricum m-ar fi omorât, dar am procedat corect, e mai bine că am spus
ei zic că sunt cu adevărat cel mai mare martir, dar proștii cred că am greșit de mai multe ori și eu nu am greșit nici măcar o dată în detaliu chiar
eu mă gândesc, dar poate nu am dreptate, că, dat fiind ce sunt oamenii, poate e mai bine că mă omoară, căci eu nu aș fi făcut așa ceva unui om bun și nevinovat, deci nu eram de-a lor -- ei zic că greșesc, căci oamenii mă omoară fiindcă nu au înțeles adevărul, nu fiindcă ar fi ei monștri

unii spun, cum au mai spus, că, dacă m-ar fi acceptat, antisemitismul ar fi luat proporții prea mari - eu cu adevărat nu m-am gândit vreodată că evreii mă sacrifică sau mă persecută și nu am avut vreo dovadă în acest sens - știu doar, cum am mai povestit doar despre o singură persoană, care a spus că era evreu, dar care, temporar, m-a ajutat

ei spun că sunt un om normal, bun, inteligent și de o mare frumusețe interioară și nimeni nu are vreun interes real să mă radă sau să mă distrugă sau să mă omoare - așa cred și eu

ei spun că m-au ”sacrificat” fiindcă am fost un om inteligent, fiindcă, dacă aș fi fost proastă, nu s-ar fi întâmplat nimic rău
ei spun că, de-a lungul vieții mele, toți au crezut că eu eram altceva decât eram - inclusiv Rusia - și că abia după 50 de ani au înțeles că eram România - ceea ce au mai spus - și tata avea ideea aceasta
Bineînțeles că nu am avut și nu am fantasme politice că aș fi România sau altceva
alții au iar ideea că așa e obiceiul locului sau cutuma, ca omul cel mai bun să fie omorât

iarăși problema de identitate - ei spun că proștii și-au imaginat mereu că eu aș fi altfel decât sunt și de aceea, văzând ei adevărul, cum sunt eu în mod real, cred că aș fi nebună??!!! Că adică nu corespund imaginii lor (psihice, nu fizice) despre mine. Aiureli, fleacuri...

ei spun mereu și mereu că eu nu am greșit nimic și nu am avut nicun delir, dar trebuie să mă omoare fiindcă au mințit despre mine ???
ei spun că în România toți oamenii buni au fost rași și au rămas numai porcii, care mă omoară - nu prea cred altă idee alor e că au vândut țara unor porci care mă omoară

unul din momentele cheie ale unei întâlniri a mea la 17 ani cu un seducător rău a fost momentul penibil când m-a călcat pe picior și mi-a transmis o foarte puternică energie sexuală
Ulterior, ei mă întreabă de ce i-am dat cadoul pentru copiii lui pe care îl pregătisem de acasă. Logic, trebuie să gândiți din persepectiva unui om curat, nevinovat, pur și naiv, dar nu prost - nu înțelegeam ce se întâmplase, nu realizasem că era vorba de sex și nu bănuiam deloc intențiile lui josnice. Eram contrariată și mirată și înmărmurită, dar nu îmi pierdusem încrederea în el, începusem să cred altceva, anume ceva despre marile lui ciudățenii și puteri supranaturale. (El lucrase mult în acest sens la meditații) Am continuat să fiu același om bun, fără toane sau mofturi de moment, mereu aceeași, cu demnitatea gândului bun. Nu eram îndrăgostită încă de el.
Mi se pare ciudat că ei întreabă așa ceva, fiindcă toată povestirea mea e clară și logică, chiar dacă e trist. Credeam mai demult chiar că nu e un lucru rău că am explicat totul în detaliu, în caz că vreo viitoare victimă inteligentă citește. Proastele, ar spune cei răi, își merită soarta, dar de fapt ele poate nu ar înțelege deloc. Eu citisem cărți, dar nu bănuiam că există așa ceva și am crezut că acest lucru fizic, carnal, se întâmplă numai când cuplul fără haine se află singur într-un loc bun, de exemplu un pat. Am recitit Anna Karenina - acolo era vorba de o canapea și ea urma să fie gravidă - în nicio carte citită de mine aproape nu e scris transparent sau aluziv măcar despre acest altfel de sex. Oricum Anna nu era vinovată nici ea, femeia are prea puțină putere în mâna bărbatului - și ulterior era obligată să fie cu amantul ei. Lucrul acesta mi s-a întâmplat și mie când am înțeles că nu puteam opri deloc sau diminua sau accentua acele posesii sexuale de la distanță asupra mea.
în familia mea mama mă numea Mamzel Nitouche (adică cea care nu trebuie să fie atinsă) căci altfel nu semănam cu vreo cocotă și nu eram ipocrită și mai îmi spunea și madam de Pompadour, datorită obiceiului meu prost de a citi mult stând într-o rână.
unii au spus adineaori că i-au atenționat să nu mă întrebe nimic, fiindcă eu spun numai adevărul !! Bineînțeles că m-am temut să ripostez verbal și să renunț brusc la meditații fiindcă aș fi ajuns la nebuni - dar eu nici nu vedema penibilul situației atunci, ci aveam încredere în el. El, în separeu, mi-a accentuat teama de a face o scenă în public despre asta, fiindcă avea o mimică clară și folosea cuvintele asfel încât să îmi de dea înțeles că pentru el nu se întâmplase nimic - ba chiar a trebuit să insist foarte mult ca să accepte să îi vorbesc între patru ochi, spunea că el nu are niciun secret față de celelalte două persoane din camera aceea! Astfel, din această cauză plus situația mea groaznică în familie, nu am ripostat verbal nici a doua oară când m-a molestat astfel, pe celălalt picior, în altă zi. Apoi am încercat să renunț la meditații dar nu s-a putut și în plus încă aveam încredere în el. Colega mea, Luiza, a observat primele lui avansuri sub masă, nu știu dacă acum își amintește. Credeam cu adevărat orbește că era altceva. Eu renunțasem la meditații de multe ori și trebuia neapărat să reușesc să fug la Cluj și să intru la facultate - fiindcă părinții mă chinuiau monstruos și restul familiei, oricum mică, nu mă putea sau nu voia să mă ajute. ei zic că trebuia să povestesc anonim, să nu dau numele acelui profesor, așa cum făcusem inițial - dar asta a dus la tortură și otravă mai multă
După un an, când el mi-a cerut să stau pe pat cu el am refuzat și când mi-a cerut să stau pe genunchii lui am refuzat.

31.01.23
după ce aseară s-au luat de modul în care am reacționat când acel profesor infam m-a călcat pe picior, tot aseară m-au mai întrebat despre reacția mea la altă meditatoare, una de franceză
eu habar nu aveam că se pregătea o revoluție înainte de 1989 - dar e logic că nu a fost doar o revoltă spontană și, fiind revoluție, ca toate revoluțiile a avut o pregătire teoretică, ideologică, anterioară ei
am mers la acea profesoară de franceză fără să știu nimic. Ea a pus pe biroul unde făceam meditații o pagină cu un desen cu Ceaușescu mâzgălit și cu coarne, tras la xerox, care poate circula în diferite medii sociale, nu știu. Oricum eu am întrebat-o ce este acel lucru, dar fără să menționez clar deschis ce era acel desen, fără să mă refer la Ceaușescu. Ulterior, mergând întâmplător la revoluție în 22 decembrie 1989, am văzut că celor prezenți le-au fost distribuite astfel de hârtii, mai am și acum.
Ei au spus aseară că eu plătesc cu moartea faptul că am îndrăznit atunci să o întreb pe profesoară ce era acel lucru (batjocorirea lui Ceaușescu - ea mi-a răspuns în doi peri, anume că se vede clar ce este și avea dreptate); după un timp mi-a spus că ea cunoștea anumiți oameni politici postdecembriști. Ceea ce era probabil adevărat.
Alții spun că nu mor pentru că am reacționat prostește atunci la meditații, având numai 17 ani abia împliniți, ci pentru că am povestit la maturitate tot adevărul despre viața mea, inclusiv acel lucru. Unii spuneau că oamenii îi acuză pe toți cei care au participat la revoluție - dar eu nu am fost decât martoră și la revoluție și la acel moment cu desenul la meditații. Nu am fost colaboraționist etc. Nu am nicio vină. Alții zic că e invers, că oamenii mă omoară doar pentru că am fost martoră la revoluție și apoi forțată să povestesc totul pe blog,după 2013 - dar oricum mă omorau clar dinainte să spun. Din cauza unor minciuni despre mine, spun ei.
Și astfel ei m-au întrebat aseară de ce am reacționat atunci așa. Este foarte clar și simplu răspunsul - puneți-vă în locul unui om foarte tânăr și curat. Pe vremea aceea se vorbea foarte mult despre persecuția din partea securității și totuși se vorbea foarte mult împotriva regimului pretutindeni și în școli și licee în București era debandadă. Eu nu reușeam să împac aceste lucruri contradictorii între ele. Când am văzut că profesoara aceea a pus la vedere așa ceva, am reacționat din multe motive - unu că eram complet apolitică și niciodată nu m-aș fi băgat în politică, deci mă irita acel lucru, doi că mi-era și frică de securitate dar nici nu înțelegeam nimic, cum am explicat mai sus, și, cel mai important motiv, că am fost foarte tânără și nevinovată și nu suportam niciodată să existe nelămuriri sau secrete între mine și alții, ca să nu sufăr în viitor, ca să nu se întâmple ceva rău, așa credeam eu. În astfel de situații ambigue mereu am dat pe față adevărul, pentru a mă proteja. A fost o reacție aproape inconștientă. Dar credeam că, prin sinceritate și deschidere nu îi las pe alții să mă includă în diverse minciuni sau conspirații ale lor.

nu știu ce este, dar poate - spun eu din nou ! - e vorba de cancer, din cauza otrăvurilor, obezității, fumatului - nu intenționez să mă plâng, deși mulți pe facebook au scris despre bolile lor incurabile, eu am implorat în genunchi ani la rând, fiindcă am fost izolată din 84 - unii spun că poate e cancer al osului, din cauza amputației de exemplu- pe vremuri spuneau că este prost făcută (?) și că o vor face din nou, dar apoi s-au răzgândit -- oricum nu știu ce este și nu are rost să mă străduiesc să ghicesc, ei mereu au spus că vor să mă omoare sau că sunt condamnată la moarte deși nu am greșit nimic - și alt lucru cert e că dacă nu aș fi fost izolată de mică, nu m-aș fi plâns deloc, nici celor cu care aș fi avut o relație oarecare

1.02.23
M-am apucat în sfârșit să citesc Bergson. Am fost destul de torturată în ultimele zile. Am ieșit pe stradă și am trecut - ca și în alte dăți - printr-un grup de tineri puși pe harță. Mi-au aruncat un bulgăre de zăpadă direct în ceafă. La întoarcere iar au fost gălăgioși și au început cu ideea ”les francais, les...” Nu știu ce. Ei spun că înfățișarea mea le inspiră prostie, alții spun că au fost mințiți că aș fi proastă și nebună. Mai spun că despre francezi și alte chestiuni li s-a spus totul pe dos și vor înnebuni când vor înțelege adevărul. ???
ei spun că proștilor și copiilor li s-a spus că eu nu sunt ceea ce par - dar vă dați sema ce absurd e să credeți răul despre un necunoscut și să vă înfigeți în el din cauza ideii abstracte, ambigue și neclare despre ceva invizibil? Logica e să crezi ceea ce apare și numai dacă aveți dovadă de altceva să loviți sau să credeți altceva.

3.02.23
cei care îmi aruncau diverse idei au dispărut din nou - azi de exemplu au spus din nou doar că toți oamenii mă văd drept altceva decât sunt, ceea ce e perfect logic, căci nimeni nu are cum să aibă vreo idee despre cum sunt
mai spun că am fost mereu bună și sinceră și oamenii m-au tratat mereu altfel

ei zic că întreaga viață m-au chinuit fiindcă oamenii cred că eu aș fi altceva decât sunt, așa cum prevedea familia mea din copilărie

nici eu nu înțeleg ce se întâmplă - am fost mereu la fel și totuși, deși nu am activitate în societate, oamenii cred că aș fi altceva și probabil mereu au crezut la fel - poate că, în ciuda lipsei de fapte bune sau rele din partea mea, ei inventează sau fabulează că eu aș gândi sau simți anumite lucruri, deci ceva invizibil și total absurd, s-au scris deja multe cărți despre această situație -- dar ei spuneau că unii chiar au inventat, deși ei nu știu nimic despre mine, că aș fi mințit în ceea ce am scris despre mine, forțată de împrejurări
poate că i-a deranjat faptul că am fost abuzată sexual -- fiindcă ei spun că proștii credeau că am avut anumite plăceri sexuale (deci ceva invizibil), ceea ce scuză violurile asupra mea - se spune că mereu proștii spun la fel când e vorba de abuzuri sexuale - repet, dacă asta contează: nu am avut plăceri sexuale, nu am simțit nimic, decât de la distanță, nu am avut dorințe sexuale și nu am provocat acele lucruri

ei spun că nu înțeleg de ce în momentul tentativei mele de sinucidere nu știam încă nimic despre faptul că lumea avea ceva cu mine - nu știam, e adevărat, nu aveam cum să bănuiesc așa ceva - probabil că, dacă aș fi bănuit, nu aș fi sărit pe geam