desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

duminică, 4 septembrie 2016

4 septembrie 2016

Bine, dar de ce mă omorâți? Nu doar că am fost perfect nevinovată dar am fost mereu la fel cum sunt acum, un om perfect normal.Nu m-am schimbat niciodată. Am fost și un om de valoare, deci nu înțeleg deloc. Țin minte totul, este scris absolut totul despre viața mea pe acest blog, nu am și nu am avut amnezie, chiar dacă am uitat unele nume și figuri ale oamenilor, dar tot restul e aici, precis nu am greșit nimic toată viața.

Azi, duminică m-am sculat abia la 7 seara, fiindcă m-au folosit sexual azi-noapte. E oribil, vă dați seama ce înseamnă asta pentru mine. Imediat ce m-am sculat au intrat unii peste mine cu o idee pe care ei o repetă mereu, foarte des și care dovedește întunericul din mintea și sufletul lor. ”Ai înțeles de ce toți preferă să tacă? Ai înțeles de ce trebuie să taci?” ca și cum toți îmi vor moartea și mușamalizarea adevărului, exact cum au spus mereu după ce m-am mutat în blocul trei în 2006. BINE, DAR E MONSTRUOS! DOAMNE! Mi-e scârbă.

Am ieșit pe stradă și tocmai venea pe Moșilor Malancă de la scara trei. A scos ușor limba când s-a apropiat de mine și eu îl fixam și nu m-a salutat nici el, deși mai demult, cu câteva zile în urmă mă saluta, dar cam în bășcălie. În același moment unii au intrat peste mine cu ideea repetată de ei adesea ”Nu au ce să îi facă”, ca și cum sugerează că trebuie să mă omor și că oamenii mă consideră vită și așa mă vor considera și când voi muri, ca și cum eram ”nebună”, deci nu om, deci mă forțează la moarte, ca și cum ei cred că eu aș fi o nebună căreia unii trebuie să îi ”facă” ceva, deși nu am greșit niciodată nimic și nu am fost niciodată nebună. Normal că trebuie să am copil cum am spus din 84 și să fac o facultate ca om liber, am fost un om perfect și chiar de valoare intelectuală și aș fi trăit fericirea absolută, nu am avut niciun defect de caracter sau psihic. Nu am luat-o razna niciodată. Deci îmi vor moartea și o vor avea, nimeni nu vrea dreptatea și adevărul adică, în afară de mine. E logic că trebuie să fie adevărul, nu să îmi facă ceva. Ulterior Malancă s-a oprit să vorbească cu vânzătorul de la aprozarul din colț, fiindcă ei au toate drepturile și tot ce vor în societate.

În postarea următoare voi continua, deși îmi este foarte greu și sunt complet singură, seria povestirii despre blocul trei, apropiindu-mă de moarte așa cum vreți voi, în loc să fie frumos și adevărat totul. Acum iar au intrat cu ideea veche ”Nu putem sacrifica un întreg popor findcă o nebună are dreptate”. Dar nu am fost niciodată nebună și nu înțeleg de ce adevărul și dreptul la viață pentru mine înseamnă sacrificarea poporului, nu are logică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...