6 septembrie 2016

În fiecare zi eu spun mereu același lucru - că trebuie să mi se dea dreptul și să am efectiv copil și să fac o facultate cu drepturi depline ca om liber, cum am cerut aceste două lucruri încontinuu din 1984.

Desigur că dacă nu se îndeplinesc aceste două condiții mor, mă voi sinucide în curând, spre bucuria voastră și a mamei mele care într-adevăr mi-a promis distrugerea și chinul o viață întreagă încă din 1984. Am așteptat destul de 32 de ani. Am dat ieri exemplul acela cu repetarea lucrurilor din partea vecinilor de bloc, cum ar fi semnăturile adunate de vecina de la patru pentru firma ei, cum făcuse și cu mai mulți ani în urmă. Vă mai dau un exemplu: pe facebook, rețea socială, există reamintire zilnică a unor postări pe care persoana le-a făcut cu ani în urmă în aceeași zi, de exemplu azi 6 septembrie de-a lungul anilor. Am descoperit cu tristețe și amărăciune că de mai multe ori unii s-au jucat cu creierul meu și mi-au stimulat exact acele zone din memorie și afectivitate, care au fost stimulate sau s-au produs ca atare în mod ”liber”, exact în aceeași zi sau în zile apropiate din anii din urmă. Probabil că ei se distrează să facă așa ceva asupra oamenilor pe care îi consideră un fel de cobai sau de vite în grajd pe care ei se distrează să le posede și să le aranjeze. Sau corăbii ale nebunilor. De exemplu în ziua de 6 septembrie 2012 postasem pe facebook exact cântecul Let the little bird fly la care mă gândisem acum câteva zile, cum ați văzut într-o postare precedentă.

Prima oară când am ieșit afară am avut senzația vagă că muncitorii de la gura de canal spuneau că eu sunt nebună între ei. Poate de data asta mi s-a părut, dar oricum uneori mi s-a întâmplat cu certitudine, deci este absolut logic, cum am spus de atâtea ori din 84 încoace, că trebuie să fie adevărul întreg că nu am fost niciodată nebună, finidcă altfel e ca și cum ar atenta la cariera mea intelectuală și am deja 45 de ani și jumătate și la destinul și rolul meu de mamă și am fost mereu un om perfect.

Am mers azi să mă tund la coafor. Pe drum a intrat iar un porc cu ideea că eu am făcut o singură greșeală toată viața, deci încă o dată este clar că trebuie să fie tot adevărul, fiindcă într-adevăr nu am greșit nimic toată viața. Altfel, e clar că mor. M-am uitat în oglindă la coafor și am văzut nu doar pungile de sub ochi și gușa mare și ridurile și paloarea, dar și burta imensă, parcă ceva mai lăsată în dreptul ficatului. Voi încerca să mă lupt pentru viață din nou, vreo două săptămâni nu mai vreau să mănânc nimic, fiindcă trebuie neapărat să am copil, cum am spus din 84, altfel mor. Deci voi ține post negru, fiindcă vreau să trăiesc și să am copil, dar e posibil ca ei să mă tortureze monstruos din nou ca să nu mă lase să slăbesc și să mă oblige deci să mă sinucid, așa cum au făcut mereu când îmi reveneam să pot slăbi. Abia aștept să mă bucur și eu de viață puțin pe lumea asta și să mă plimb la aer curat (mi-au luat și asta) și să îmi țin copilul la piept, cum am spus de mii de ori până acum. Am fost un om desăvărșit ca normalitate psihică o viață întreagă și un om foarte matur care e în stare să îi conducă și pe alții nu doar pe sine, și voi fi o mamă perfectă, oricum trebuia să am copilul mai demult, cum am spus de atâtea ori și să nu o mai văd pe scroafa aia de maică-mea, care mi-a spus de atâtea ori că ea mă va distruge și mă va omorî și că toată lumea o va crede pe ea. Și acest lucru e adevărat, nu este delir, ca și tot restul. Este adevărat că eu nu am simțit nicio dorință sexuală toată viața, și că nu am cunoscut alt bărbat în afară de Zăgrean pe care l-am așteptat toată viața, dar merit să am copil și să îl cresc atât cât voi mai avea de trăit și să se interzică legal să îmi vadă mama copilul, fiindcă eu am fost cu adevărat un om perfect. Faptul că ei întârzie adevărul că nu am fost niciodată nebună dovedește că îmi vor moartea și mai ales a copilului meu, că eu nu contează dacă mor, nu știu dacă puteți înțelege.

În același timp am 45 de ani și jumătate și abia aștept să fac o facultate cu adevărat între oameni ca om liber. Abia aștept să îmi fie lăsată viața să înflorească și să crească intelectual fiindcă am fost un om perfect. Nici nu vă dați seama câtă fericire ar fi și știu să îi fac și pe alții fericiți și să am familia mea. Sunt om foarte capabil intelectual și abia aștept să muncesc zilnic câte 8-10 ore pe zi cel puțin, fiindcă sunt perfect capabilă și vreau să muncesc mult de tot, totul ar fi lumină și bucurie și viață deplină, sunt în stare de efort susținut și muncă stabilă zi de zi și forță creativă și intelectuală în general. Abia aștept să am un orar zilnic de multă muncă intelectuală și să am ordine desăvârșită zi de zi și să mă bucur și eu deplin puțin de viață, și să cresc intelectual în societate, cum am cerut din 84, fiindcă am fost un om perfect din punct de vedere psihic și psihologic și o capacitate intelectuală adevărată și nu am greșit absolut nimic toată viața. În acealași timp am avut fericirea sublimă ca om și absolută și dragostea imensă față de viață și oameni, fiindcă am fost un om foarte calm și înțelept întreaga viață și cu o cunoaștere reală a vieții și din punct de vedere filozofic dar și cu mare capacitate de erudiție și am avut viață fără păcat și fără pată. Am fost perfecțiunea și ca om matur la 35-36 de ani (pot să mă descurc singură încă din fragedă tinerețe) dar la 35-37 ani eram și suplă și capabilă de orice muncă fizică și aveam fericirea absolută și stabilă, nu era niciun fel de episod psihotic, cum inventează porcii, ci era doar cunoaștere a lumii și vieții matură și calm și drag de oameni și de viață, ca om inteligent cum eram. Am explicat încontinuu din 1984 când mi-au promis moartea părinții, că de fapt sunt un om perfect normal și că merit viața și să fac o facultate, dar mai ales să am măcar un copil, că altfel precis mor. Am avut dreptate absolută toată viața și nu înțeleg de ce întârzie adevărul. Parcă nu ați fi oameni, e prea de tot. Mai am de scris lucruri oribile de tot dar toate adevărate despre cum m-au masacrat viața toată și mai ales în blocul trei și le voi scrie, mai am puțin și voi termina povestirea. La salonul de coafură m-am întâlnit cu dna medic de familie Pană. Mai înainte nu au răspuns la telefon nici asistenta nici ea, că trebuia să-mi fac o programare. Trebuie să ajung și la ORL zilele astea că iar am dop în ureche.

Adevărul crud e că încă din 1984 cei care sunt la putere în societate m-au așezat pe jos și s-au bucurat de violuri monstruoase de la distanță asupra trupului meu, în timp ce ei aveau și dreptul să aibă copii și dreptul să aibă bani, s-au bucurat să îmi ia dreptul să am bani (nici pentru handicap nici pentru așa zis boală psihică nu există pensie, așa e legea, puteți verifica), deși eram un om perfect și capabil totodată. Mi-au pus cizma în gât porcii de psihologi și psihiatrii ca să mă oblige la sinucidere, inventînd orori că eu aș fi fost nebună sau rea, când în realitate am fost chiar perfecțiunea, deci trebuie să fie adevărul ca să sm copii și dreptul să fac o facultate, altfel mor. În realitate tot ce spun ei e minciună, dar ei se dau mari că ar fi mai deștepți decât mine și că ei judecă că eu sunt nebună, fiindcă au puterea în ghiare în societate și bani și efectiv calcă peste gâtul oamenilor normali și inteligenți cum am fost eu și se pișă peste obrazul celor buni și fără pată, dintre care am fost și eu mereu, deși m-au ținut în închisoare sordidă 32 de ani. Am explicat totul extrem de clar și înaintee și după moartea tatei, mai ales în 2005-2006 fiindcă eram desăvârșirea și un om inteligent totodată și merit să fac o facultate și să cresc ca intelectual în lume, am fost perfecțiunea cu adevărat și un om perfect stabil psihic, deci trebuie să fie adevărul, am implorat de 32 de ani și am dreptate absolută chiar dacă mama mi-a promis moartea de atunci, eu am fost un om bun și nu știu de ce mă ura.
Azi, 3 iunie 2021, am recitit acest text și afirm că este cu cuvinte prea dure - nu îmi amintesc cu precizie dacă eu am scris așa ceva, dar vă rog să luați în considerare faptul că eram cu adevărat otrăvită groaznic, chiar dacă uneori uitam că așa era. Era prea târziu pentru a face o facultate, dar acest drept nu trebuia să îmi fie luat! Asta a fost problema. Existau de altfel cursuri postuniversitare, dar trebuia mai întâi să nu mai fiu otrăvită, altfel nu se putea nimic. Repet, erau toate dovezile că eram otrăvită. În plus existau pentru profesori de liceu cursuri de (re)conversie la filozofie etc.