23 iulie 2018

seara de 23 iulie 2018
Am fost la mama 2 zile, m-am întors acum și iar au început să mă împroaște.
Este adevărat că am fost torturată timp de 34 de ani încontinuu și că faptul că ei scuipă vorbe grele și agresive asupra mea adesea este un fleac pe lîngă alte torturi. Vă mai amintiți cîntecul Let it be al lui John Lennon? Deși sînt conștientă că nimeni nu vorbește cu mine și că nimeni nu a vorbit cu mine niciodată, totuși continui să scriu aici unele lucruri, toate adevărate sau unele care sînt și adevărate și înțelepte în același timp. Bineînțeles știu că e inutil, fiindcă oamenii proști oricum nu înțeleg nimic niciodată, nici dacă le predici, iar cei inteligenți oricum știu toate lucrurile înțelepte pe care le-am spus sau le pot spune. Însă oricum eu sînt singură și lucidă ca întotdeauna. Niciodată nu am fost altfel.
Am fost încontinuu torturată, dar nu am înnebunit niciodată și nu am greșit nimic. E simplu, am fost un om bun. Absolut întotdeauna oamenii buni sînt inteligenți și reciproc.
Cu ce să încep despre ultimele zile? Iată, din nou unii au intrat ieri parcă peste mintea mea cu ideea că vecinii iar vor să se folosească de același tertip să mă bage din nou la balamuc - adică cu otravă mai puternică sau acumulată. Ei spun că au înțeles asta - că chiar și la prima mea internare, la 21 de ani în 1992, s-au folosit de otravă ca să îmi schimbe aspectul sau autocontrolul. Da, este adevărat, este posibil să fi fost mai multă otravă decît știu eu sigur că a fost și se putea dovedi de-a lungul vieții mele, fiindcă se putea dovedi cert în parte și eu niciodată nu am spus ceva delirant, adică vreun lucru ce nu ar fi putut fi dovedit cumva în mod obiectiv.
Tot ei spun și că eu am fost cel mai bun copil cu putință și una dintre cele mai bune fiice din lume față de părinți, dar că oamenii cred altceva. Nu știu dacă e adevărat, de ce ar crede oamenii altceva? Ei spun că din cauza teatrului jucat de mama mea.
Un lucru ciudat e faptul că tot timpul mi se spune că oamenii cred că eu sînt sau am fost nebună, deși prin detaliere și multe dovezi certe se poate arăta că nu am fost niciodată nebună. Este evident că sînt singură și repet, că nimeni nu vorbește cu mine, deci nimeni nu are de ce să creadă că eu aș fi nebună. Ei spun că oamenii m-au vorbit de rău și că li s-au spus lucruri urîte despre mine, ca să mă poată omorî. Ce aberație! Vă mai explic o dată.
De unde le-a venit ideea că oamenii închiși la psihiatrie sînt nebuni? Din moment ce nimeni nu vorbește cu mine, din moment ce nu am fost lăsată să muncesc și nu mi s-a lăsat nici dreptul propriu zis la studii? Tot ei sau alții spun că psihiatria e o instituție punitivă și că toată lumea știe că nu există nebuni, ci doar oameni f__ți și pedepsiți. Eu nu am greșit nimic nici înainte de 1992. Sau de unde au ei ideea că eu aș fi înnebunit în spitalul de psihiatrie? Este absurd. Alții spun că ei pur și simplu nu m-au vrut, deși și asta e absurd. Cum adică să nu vrei un om? Adică nu vrei să-l lași nici să respire, să facă pipi, să citească, să facă curat sau baie, orice confort minim de viață? De ce? De ce cred ei că bunăstarea mea îi deranjează?
Unii repetă mereu că nu o să poată să mă controleze niciodată. De ce au ei obsesia controlului? Mi se răspunde că nebunii sînt oameni f__ți și că prin controlul asupra lor unii vor să îi controleze pe cei care au f__t pe acei nebuni. De aici probabil au degenerat și acei nebuni care legau controlul politicii de viața mea sau acei nebuni care se consideră prizonieri în mine și îndreptățiți să mă omoare fiindcă eu am fost f__tă (mulți spuneau că ăsta e motivul pentru care vor să mă omoare) și fiindcă ei sînt impotenți fiindcă m-au f__t ei sau alții și deci îmi vor moartea. Vă spun adevărul că nu au dreptate să îmi vrea moartea și că în plus eu nu am dus pe nimeni în ispită niciodată. Vă las să meditați, nu voi mai explica asta în detaliu. Nu au dreptate să omoare - Dumnezeu a spus clar ”să nu omori” și nu e nevoie să omori ca să înțelegi de ce. Ei oricum sînt idioți și nu vor înțelege.
Cei care vor să mă ”controleze”, cu ideea că astfel ei ar avea control mai mare asupra altora sînt din categoria celor care credeau că dacă mă otrăvesc se salvează ei sau e mai bine pentru ei (complet ilogic) sau că ”trebuie să scăpăm de ea” (complet absurd) - că adică voiau să îmi dea boală de rinichi sau de inimă de exemplu, pentru ca prin ”tratarea” acelor boli să aibă ei control mai mare asupra societății. Asta înseamnă că eu eram o persoană foarte inteligentă de care ei voiau să se folosească în acest sens, eu fiind de fapt persoana ”asuprită”. Să vă explic mai clar nebunia lor (nicidecum a mea). În această categorie intră probabil și părinții, care mă agresau verbal și fizic de la 13 ani - destul de violent - și de asemenea cei care au vrut să aibă control psihiatric - adică violență psihiatrică asupra mea. Pot dovedi că am fost oricum mereu o persoană inteligentă și nu am greșit nimic. Aveam un coleg care spunea că nebunii sînt închiși din cînd în cînd la spital pentru a li se ”învîrti rotițele”, rotițele fiind cei din afara sistemului psihiatric, deci vedea nebunii ca pe niște mecanisme ceasuri necesare pentru controlul și echilibrul societății. Tot el spunea că există oameni care hotărăsc de la nașterea copilului că va fi nebun și că eu și colega mea de bancă vom fi sacrificate psihiatric și ulterior a fost așa. Dar tot ceea ce cred proștii despre nebuni nevinovați e fals și nu e adevărat ce credea el în aparență despre rotițe.
Un alt exemplu - anul trecut, brusc, am început să urinez foarte puțin și rar (de atunci așa a fost, înainte era perfect). Ei spun că proștii mă urmăreau și că li se părea că atunci cînd eu urinez ei suferă sau mor și de aceea voiau să mă otrăvească. repet, Dumnezeu a spus să nu omori și eu evident eram un om bun mereu și fără pată sau greșeală. Cum pot să fie așa nebuni? Ei chiar nu realizează că omul normal și inteligent e un sistem? Ecologic chiar. Toate cărțile scriu adevărul. Este aberant să distrugi un subsistem al organismului, fiindcă suferă întregul. Ei nu au logică elementară. Organismul omului inteligent - femeie sau bărbat - are desigur autocontrol și homeostazie. Este culmea absurdului să omori un om nevinovat - și eu evident bună și nevinovată am fost mereu. Ce obțin ei dacă scapă de mine? Absolut sigur nimic, vă jur. Întotdeauna a fost la fel, nu doar acum. Dar, subliniez, nici oamenii răi, conform aceleiași porunci, nu trebuie omorîți. Evident nu am fost nici nebună și nu pot controla ce debitează mama cînd vorbește cu mine sau aberațiile unora pe facebook.
Acum o altă chestiune - explicați-mi ce logică are să pedepsești un om în mod grav? Numai cînd omul într-adevăr va face răul din nou în mod absolut sigur pedeapsa are rost. Altfel la ce bun? E o aberație. Pentru îndreptare? Numai în rare situații, deci nu pentru oamenii inteligenți. Unii spun că oamenii au convingerea că aceia care greșesc sînt murdari. Este complet absurd - mie de exemplu mi s-a întîmplat o dată un act sexual patologic, dar nu era nici măcar act sexual și mai era și aranjat de ceilalți, după spitalul de psihiatrie și era un accident singular, nu mă caracteriza defel - întotdeauna cînd stați de vorbă cu un om să vorbiți cu omul așa cum este, nu cu fantoma lui! Este aberantă idea că un om, chiar și criminal, trebuie omorît sau tratat ca și cum nu ar fi el însuși. Cum naiba să omori sau să tratezi rău un om fiindcă unii bărfesc despre trecutul lui?! Subliniez - trecutul! Oare se trezește cineva? Poate vă cer prea mult, dar măcar atunci înțelegeți faptul că omul total nevinovat și inteligent nu ”trebuie” lovit. Mi se spune acum ”Ei nu-și vor învăța niciodată lecția, Cristina” Poate așa e, istoria așa spune.
Desigur, fiind o femeie bună și inteligentă, era de ajuns să fi avut dreptul la familie, muncă și la studii, oricum nu mi-aș fi dorit altceva în viață și încă nu e prea tîrziu. La anul e prea tîrziu. Astfel oamenii m-ar fi cunoscut, apreciat și ar fi vorbit cu mine. Ar fi avut nevoie de mine și nu m-ar fi scuipat sau otrăvit. Vecinii s-ar fi purtat omenește, nu ca ”porcii”, ticăloșii etc. Sînt unii care spun că ei nu înțeleg de ce scriu eu lucrurile așa simplu, ca pentru proști. Nu mai explic. Ei de fapt nu înțeleg lucrurile simple, ei nu văd pădurea din cauza copacilor.
Alții tot timpul vorbesc peste mintea mea despre mine cu idei gen ”s-o bage...” ”s-o termine” ”s-o etc.”, ca și cum pentru ei eu nu sînt om, ci vită sau obiect. Unii spun că ploile sînt din cauză că unii mă f... pe mine sau nu știu ce rău îmi fac, în loc să mă respecte, să mă lase doar în pace, ceea ce nu s-a întîmplat niciodată. Deci vor să mă influențeze, să mă modifice ca și cum aș fi un factor de mediu sau mediu fizic, nu om. Nu au cap. Pentru un om inteligent, ei sînt mediul meu - extrem de agresiv, inuman chiar. Oamenii au psihic - al meu a fost absolut normal mereu - și deci nu sînt pietre izolate unele de altele. Psihicul, așa cum e definit, presupune faptul că intelectul omului e legat în mod normal și logic de Logos (cuvinte, sisteme de semne și simboluri), dar și de pietre, lemne, vegetație, animale etc., pînă și proștii știu asta.
Verișoara mea s-a măritat și îi doresc noroc mult și fericire din suflet. Eu nu aveam cum să ajung la nunta ei, fiind rudă săracă - încă din copilărie diferența era vizibilă, dar copiii nu înțeleg. Nici eu nu înțelesesem. Eu am ținut mult la familie, chiar dacă m-au tratat drept oaia neagră în mod ipocrit, numai fiindcă am fost săracă.
Totuși ei ziceau nu de mult că spitalul de psihiatrie nu vrea să recunoască adevărul - ca și cum lipsa drepturilor mele e din cauză că spitalul de psihiatrie consideră că eu aș fi inaptă de viață liberă, deși am fost o persoană bună și înțeleaptă. Ca și cum ar fi inventat că sînt nebună. Poate că dvs vi se pare normal acest lucru și anormal faptul că eu tot repet adevărul. Mi se pare incredibil de ciudat ca oamenii să creadă că un om e nebun numai fiindcă a fost chinuit psihiatric. Oare există vreo lege care spune că omul nu trebuie să aibă drepturi deloc numai fiindcă a fost închis la spital, nevinovat fiind? Viața mea a fost o curgere lină și frumoasă, precum apele unui rîu liniștit sclipind în lumina dimineții sau la asfințit. Culmea e că unii chiar zic că eram prea calmă sau că proștii credeau că eu aș fi un pachet de nervi. Viața e un lucru extrem de frumos și mi se pare absurd să lovești un om evident bun și inteligent, cum au făcut cu mine. Ei iar încep să îmi arunce ideea că ”povestea ta ” e incredibilă, Cristina. Deci chipurile mă voiau proastă și ar fi vrut să inventez o poveste stereotipă pentru proști, așa cum fac femeile rele sau needucate. Desigur nu am mințit niciodată, nu am uitat nimic. Unii zic că fără respectul proștilor omul e un căcat, ceea ce e fals - ei sînt mizantropi. Și respectul fraierilor sufletiști oricum nu ar fi ajutat, fiindcă ticăloșii oricum ar fi folosit otrava, în timp ce proștii mai buni ar fi crezut în mine. Niciun om inteligent nu poate trăi ca să inventeze povești despre sine. De ce să fi vrut să fiu și nebună de-adevăratelea, din moment ce ei oricum mă otrăveau și îmi luau lucrurile și mă torturau zi de zi? La ce mi-ar fi folosit o escortă de oameni proști, care nici măcar că mi se iau pozele de exemplu nu ar fi crezut sau ar fi interpretat ca nebunii?
Iar au intrat peste mine ăia care spun că trebuie să mă distrugă complet fiindcă altfel înțelege lumea adevărul. Ei sînt din categoria celor care spun peste mintea mea (poate că nu sînt chiar așa proști să creadăcu adevărat) că trebuie să mă omoare fiindcă unii m-au lovit în trecut, fiind complet nevinovată și totdată niciodată nebună.
Este adevărat că ăștia m-au lovit deși evident am fost genul de persoană care nu vorbește în gînd și nu spune despre trecutul ei, ci își vede de muncă și studiu, așa cum sînt și acum. Ei m-au lovit ani mulți cu aceeași idee, deși eu absolut cert nu spuneam nimic nici pe facebook, nici în altă parte.
E adevărul. În plus pentru ei ideea de omucidere nu înseamnă nimic. Ei nici măcar nu înțeleg că am fost și sînt un om perfect, fiindcă altfel nu m-ar lovi. Știu că credeți că sînt proastă - dar eu continui să spun adevărul - anume că numai propria lor prostie îi face să viseze că mă omoară și să spună că toți vor să mor, inclusiv cu ideea absurdă că astfel onoarea lor e salvată.