25 iulie 2018

Acum, deși vremurile s-au mai schimbat față de acum un an (că nu e bietul om peste vremuri...) ei sînt iar obsedați de ideea ”e geniu, nu poate fi distrusă” - idee aberantă și negativă pe care o proiectează asupra mea. Eu nu am transmis niciodată gânduri negative sau delir și nici măcar emoții negative, pot explica altădată eventual (printre altele nu am avut ruminații, deci reprezentări mentale ale emoției negative în mediu - în ce vedeți rău în mediul dvs. nu sînt eu defel) În ce privește reamintirile - am ”transmis” lucruri plăcute, cristalin de frumoase (ale fecioarei Geraldine)
nu înțeleg de ce vor să mă ”distrugă”, spun eu
răspuns: poporul tău a păcălit lumea întreagă despre tine, popoarele lumii cred că tu ai greșit (?!!) de multe ori etc.
noi când am înțeles ce vor să facem ne-am îngrozit
tu ești singura care îi poate susține și ei vor să mori etc.

de multe ori mi s-a spus că eu sînt la nivelul social cel mai de jos și vorbesc limba celor inteligenți - ca un fel de acuzație mi s-a spus așa, de parcă ar trebui să mă port sau să vorbesc ca și cum sînt altcineva
de foarte multe ori mi s-a spus că lucrul acesta s-a întîmplat fiindcă toți au aruncat răul asupra mea ca porcii, în ciuda faptului că eu nu am greșit nimic și am ținut la ceilalți mereu
de extrem de multe ori mi s-a spus că ”I-au păcălit pe toți despre tine, Cristina și au inventat mereu minciuni despre tine”
Sincer, nu știu la cine se referă și de ce.

erau unii, printre care și tatăl meu, care insinuau că eu nu aș fi autentică, așa cum se poarta unii cu cei marginali numiți nebuni, chiar dacă nu au avut nici cea mai mică greșeală, cum am fost și eu

este ca și cum ați omorî un om cu acuzația că tu crezi că sub asfaltul pe care calcă se ascunde un șarpe - cu care el oricum nu are legătură - este complet idiot și absurd să crezi că un om oarecare nu e autentic sau egal cu el însuși și să bănuiți influențe oculte/divine dincolo de domeniul rațiunii

mi-au insinuat și porcăria asta deși pot dovedi cert și că în trecut și în prezent am fost mereu eu însămi și nu mi-a șoptit nimeni nici sufletul meu din poezii, nici alte replici etc.
Poate doar niște idioți malefici să creadă despre oameni așa ceva...Eu absolut sigur nu am avut o personalitate proteică.

iar au început să îmi spună că eu am un intelect disproporționat de mare pentru rolul pe care trebuie să îl joc.
Nimeni nu mă poate obliga să joc vreun rol, nu am jucat niciodată și nu voi juca - iar ăla care mă scuipă cu această idee e evident un idiot/prost
Actorii adevărați au voie să fie genii, chiar pentru roluri mici, ei au de fapt pregătirea a secole de teatru în spatele lor
Shakespeare din ziua de azi...

Ieri am avut variațiuni pe aceeași temă - au ieșit din nou vecinii în calea mea, (plus o scenă care s-a mai repetat) m-au acuzat unii în gînd de lucruri fără legătură cu viața mea, m-au lăsat în pace (adică nu mai intră decît puțin peste gîndurile mele și nu mă mai torturează deocamdată etc.) În calea mea, mergînd spre supermarket, au venit unii care vorbeau în limba engleză, nu știu dacă erau români.
Apoi alții probabil sau tot ei au început să vorbească în gîndul meu în engleză cu idei din trecut - de pildă că Michael avea dreptate (mereu repetă ei asta, nu știu care Michael).
Apoi, alte lucruri, printre care fraza lor favorită (o spun des și în română - că ei sînt de acord, dar dacă lumea ar înțelege... puncte puncte, niciodată nu continuă fraza, ca și cum au gînd rău cu mine legat de martiriul meu și dreptul de a munci, cerut din 1984 de fapt de mine, fiindcă totul era clar de atunci și eram un om perfect)
Apoi mereu ei spun că eu am fost mereu la fel cum sînt acum (ceea ce e adevărat), dar că oamenii mereu cred altceva sau cred că eu mă schimb, ceea ce nu s-a întâmplat defel, nici pe termen lung decât foarte puțin.
Apoi, în casă, din nou în engleză fraza tipică ”Do you understand now this woman's rage?” ( nu știam dacă nu s-a defectat aspiratorul în lipsa mea, poate nu) Înțelegi acum furia acestei femei? ca și cum vor să îi facă pe unii să creadă că eu aș avea furie, deși mereu am fost blîndețea întruchipată și toți cei care mă cunosc au recunoscut natura mea angelică - nu e batjocură, e adevărul, mereu am fost la fel ca acum, de o bunătate blîndă și dragoste curată și frumoasă față de oameni. Dar și față de viață, locuri, cultură, natură. Oamenii sînt baza totuși pentru lumea oricărui om.
Poate că oamenii aceștia răi vor să facă proștii să creadă că eu aș fi avut vreodată ceea ce proștii numesc ”furie psihotică”, tocmai eu, una dintre întruchipările luminoase ale binelui și generozității. Pur și simplu mi-e silă, eu nu am greșit niciodată. Ei vor continua probabil să repete același replici din cînd în cînd și eu voi continua să le notez uneori aici sau pe blogul meu, foarte puține dintre ele desigur, fiindcă ar fi prea mult totul și imposibil de notat.

Alaltăieri era liniște pe stradă atunci cînd m-am întors de la mama - acum e iar zarvă și necaz pentru mine, fiindcă iar sînt stoarsă de viață de ei, ca să aibă ei putere să lovească tot în mine de fapt.
Vă mai amintiți poate povestea cu Omul bun și pomul copt - exprimată în atîtea feluri. Probabil asta cred unii despre mine. Au intrat alți nebuni cu ideea ”poporul român se distruge pe sine însuși ” și altul imediat ”Se distruge pe dracu. Își ia partea înapoi - partea leului”. Bineînțeles se poate dovedi că nimeni nu le-a luat partea prin mine ca instrument al vreunei alte puteri sau altui popor, cum insinuează nebunii ăia. Nimeni nu ia nimic înapoi lovindu-mă, absolut cert.
Evident am fost un om de tip intelectual, o inteligență mai răsărită printre alții, din copilărie. Unii spun că ”pe tine te-au făcut albie de porci” ”Pe tine te-au hămuit toată viața Cristina” Deci evident ei mă mănîncă, îmi lovesc organismul.
Așa sînt toți intelectualii - cei cu putere a spiritului, în mod normal. Ei doar au stors fructele pămîntului prin mine. Eu am muncit mult ca sclavă, nimeni nu vrea să îmi dea niciun drept nici după 34 de ani de tortură și închisoare fără nicio vină.
E ca și cum ei se grăbesc să stoarcă sau să omoare soarele de pe cer lovind într-un om inteligent nevinovat. Nu mai explic restul, ei oricum sînt grei de cap. Toți oamenii inteligenți cu adevărat înțeleg și ei nu pot fi niciodată răi.
Cum spunea un prieten din altă țară pe facebook: dacă stingi lumînarea altuia, nu înseamnă că a ta va străluci mai tare. De fapt ei se gîndesc invers, că adică ar avea ei mai mult oxigen de a arde. Dar pe mine m-au chinuit încontinuu din 84. Tot felul de nebuni. Iar după moartea tatei, tot felul de nebuni zi de zi, tot mai rău.

Iar au intrat peste mine ăia care spun că trebuie să mă distrugă complet fiindcă altfel înțelege lumea adevărul. Ei sînt din categoria celor care spun peste mintea mea (poate că nu sînt chiar așa proști să creadă cu adevărat) că trebuie să mă omoare fiindcă unii m-au lovit în trecut, fiind complet nevinovată și totdată niciodată nebună.
Este adevărat că ăștia m-au lovit deși evident am fost genul de persoană care nu vorbește în gînd și nu spune despre trecutul ei, ci își vede de muncă și studiu, așa cum sînt și acum. Ei m-au lovit ani mulți cu aceeași idee, deși eu absolut cert nu spuneam nimic nici pe facebook, nici în altă parte.
E adevărul. În plus pentru ei ideea de omucidere nu înseamnă nimic. Ei nici măcar nu înțeleg că am fost și sînt un om perfect, fiindcă altfel nu m-ar lovi. Știu că credeți că sînt proastă - dar eu continui să spun adevărul - anume că numai propria lor prostie îi face să viseze că mă omoară și să spună că toți vor să mor, inclusiv cu ideea absurdă că astfel onoarea lor e salvată.

Totuși ei ziceau nu de mult că spitalul de psihiatrie nu vrea să recunoască adevărul - ca și cum lipsa drepturilor mele e din cauză că spitalul de psihiatrie consideră că eu aș fi inaptă de viață liberă, deși am fost o persoană bună și înțeleaptă. Ca și cum ar fi inventat că sînt nebună. Poate că dvs vi se pare normal acest lucru și anormal faptul că eu tot repet adevărul. Mi se pare incredibil de ciudat ca oamenii să creadă că un om e nebun numai fiindcă a fost chinuit psihiatric. Oare există vreo lege care spune că omul nu trebuie să aibă drepturi deloc numai fiindcă a fost închis la spital, nevinovat fiind? Viața mea a fost o curgere lină și frumoasă, precum apele unui rîu liniștit sclipind în lumina dimineții sau la asfințit. Culmea e că unii chiar zic că eram prea calmă sau că proștii credeau că eu aș fi un pachet de nervi. Viața e un lucru extrem de frumos și mi se pare absurd să lovești un om evident bun și inteligent, cum au făcut cu mine. Ei iar încep să îmi arunce ideea că ”povestea ta ” e incredibilă, Cristina. Deci chipurile mă voiau proastă și ar fi vrut să inventez o poveste stereotipă pentru proști, așa cum fac femeile rele sau needucate. Desigur nu am mințit niciodată, nu am uitat nimic. Unii zic că fără respectul proștilor omul e un căcat, ceea ce e fals - ei sînt mizantropi. Și respectul fraierilor sufletiști oricum nu ar fi ajutat, fiindcă ticăloșii oricum ar fi folosit otrava, în timp ce proștii mai buni ar fi crezut în mine. Niciun om inteligent nu poate trăi ca să inventeze povești despre sine. De ce să fi vrut să fiu și nebună de-adevăratelea, din moment ce ei oricum mă otrăveau și îmi luau lucrurile și mă torturau zi de zi? La ce mi-ar fi folosit o escortă de oameni proști, care nici măcar că mi se iau pozele de exemplu nu ar fi crezut sau ar fi interpretat ca nebunii?

mai demult mi-au tot repetat că pe mine m-a condamnat poporul - am răspuns că e imposibil, nimeni nu avea cum să mă ”condamne” fiindcă absolut sigur nu am greșit absolut nimic, nici faptul că am spus adevărul și nu am avut nicio șansă
nu am avut nicio bănuială nedreaptă și niciun fel de altă greșeală, nici măcar gînduri sau sentimente urîte și nici cea mai mică faptă greșită
nu am judecat niciodată ceva în mod greșit