Acum la sfârșitul celor 5 zile propuse ca post negru, fiindcă mi-era tare rău și riscam ceva grav sau moartea - poate și datorită otrăvurilor, dar ei le pun și în apă în mod sigur - nu am avut vedenii privind sticla ținută în lumină, de două ori, comparativ cu cea nouă
acum după 5 zile serioase de post la ora aproape 12 noaptea am gustat ceva dulce - cam prea dulce - oricum de acum înainte voi mânca câte puțin, postul m-a ajutat mult
Poate am greșit și era mai bine încă vreo trei zile, fiindcă loviturile asupra mea s-au diminuat de când postesc și îmi simt și creierul mai limpede
mă rog lui dumnezeu, ca întotdeauna, să le dea minte celor care îmi vor moartea
Legat de ceea ce spuneam ieri despre un eventual contact al meu cu spiritele moarte - mai e ceva de adăugat.
Unii spun că oamenii asta credeau despre mine și își imaginau din nou invizibilul și incredibilul de fapt - chipurile aveau ideea (dar eu nu știu dacă era așa) că textele mele în proză sau versuri, nimicuri mult sub capacitatea mea intelectuală, dar nu puteam mai mult datorită torturii - că acele texte erau dictate mie de spirite-muze. Nu e adevărat. Se putea dovedi ușor că aveam liber arbitru, că eram un om inteligent și matur ca gândire. Bineînțeles că orice om care scrie poate fi influențat de spiritele înaintașilor, așa e normal. Dar omul respectiv este el însuși, combină prin efort personal și selectează și transformă influențele de ”dincolo” sau din trecutul istoric.
În sfârșit, după cum probabil v-ați dat seama, ideea e că datorită minciunilor celor vii despre mine, inclusiv ideea cheie că eram nebună, oamenii au fost păcăliți de către cei răi că eu nu doar că scriu după dictare, dar chiar și că alte comportamente ale mele, pe alte planuri ale vieții, ar fi fost dictate de spirite din mintea mea, vii sau moarte, ceea ce nu e adevărat.
ei au spus că oamenii mă omoară fiindcă toți se înșeală asupra mea - dar asta e imposibil, se poate încă dovedi că am avut dreptate întrutotul pe blogul meu și că e adevărat că am fost izolată din 84, fără vină sau boală psihică, fiind aptă de relații cu alții, până și proștii nu au cum să creadă răul despre mine, fiindcă în prezent se știe ce înseamnă imagine publică, dar mai ales fiindcă și ei pot vedea că am fost singură mereu din 84, nu doar după moartea tatei, e cert că nimeni nu poate crede răul despre un om izolat cu sau fără greșeală și în cazul meu nu erau greșeli
Azi, 29 04.2020
Scriu ultima oară pe facebook despre starea vieții mele, după care voi ieși de pe internet o vreme sau definitiv dacă nu îmi voi mai reveni.
Dacă îmi voi reveni, voi reapărea pe facebook și desigur voi scrie ultimele două-trei subcapitole din povestea vieții mele ca adaus, adică mai mult din ultimii 15 ani.
Azi termometrul stradal arăta 34 de grade, dar soarele ardea foarte purternic. Pârjol la sfârșit de aprilie. Eu am plecat la Gheață în Voluntari, dar, spre deosebire de ieri, când puteam să mă deplasez normal, azi abia îmi târam picioarele.
Ei spun că oamenii comit mereu aceeași greșeală și mă omoară fără motiv sau că Uniunea Europeană a luat o decizie complet greșită. Sau că nemții nu au ce face și sunt obligați să mă omoare - ei au inventat această idee din cauză că ei sunt nebuni politici și din cauză că unii aruncă câteva cuvinte în germană peste mintea mea exact atuncă când mi-a mai rău sau sunt lovită mai rău - cuvintele shnell, fertich, nein, ja, Mutter, zuruch. Mă tem că unii nemți chiar au asociat ceva rău cu mine, din moment ce creierul meu era torturat simultan cu cuvinte uzuale ale lor - dar nu știu sigur.
Acum mai am puțin și termin această utimă postare.
Răul cerebral de azi a fost foarte mare, azi 29 aprilie 2020 - dar vine după fragilizarea creierului cu tortură zilnică cam de când s-a declarat starea de urgență și unii chiar au spus că au creat epidemia ca să mă omoare.
Azi, din nou durere mai ales pe lobul frontal și amețeală și un fel de măcinare a creierului înăuntru și în același timp eram scuipată cu vorbe rele și amenințări de moarte în gând. Drept consecință - dificultatea foarte mare la mers, umerii gârboviți apăsată de greutate mare. De obicei, când se întâmplă asta intră unii care spun că nimeni nu a mai dus vreodată o cruce așa mare - și au fost din aceia și azi.
Din păcate azi am simțit un anumit complex prodromal, specific unei stări de rău prin care ei încearcă să mă omoare sau să mă facă complet nebună - mi s-a întâmplat de 2-3 în viață ceva foarte rău - eram torturată cerebral monstruos și apoi trântită jos, într-o stare în care abia mai pot lega 2 și cu 2 fac patru și abia după luni de zile îmi reveneam. Ei zic că acum voi muri sau înnebuni definitiv, fiindcă ei mă lovesc cu întreaga omenire. Poate nu e așa.
Unii zic că nu azi, ci mâine voi muri sau voi cădea.
Între timp, în ultimele săptămâni, mama îmi punea praf în apa de lângă pat și abia ieri și alaltăieri am observat întâmplător. Ei spun că erau microbi și praf, inclusiv unii care dădeau simptome de gripă - poate viruși, bacterii, dar am avut și Candida și herpes simultan.
Pe drum azi ei spuneau din nou că o jigodie/creatură ce nu merită numele de mamă mă omoară.
Alții spuneau că ”ea nu poate fi terminată, ea trebuie omorâtă”
Au spus acest lucru că trebuie să fiu distrusă și omorâtă de foarte multe ori în ultimele săptămâni.
Au zis că oamenii sunt așa proști încât nu pot crede nici măcar că mama sau alții mă otrăveau și că dacă văd că așa e, atunci ei cred că așa trebuie procedat în cazul meu.
Oamenii cred că tu ai avut sute de greșeli și tu nu ai greșit nimic.
Tu încă nu ai înțeles spuneau ei, că oamenii te urăsc foarte tare, din cauza minciunilor perpetue despre tine. Ai fost ținută în închisoare și tortură 36 de ani și ei tot nu au înțeles că ești binele. Oamenii sunt îndobitociți - ei chiar cred că ești nebună și că ei fac un lucru bun omorându-te sau distrugându-te.
I-au mințit că va fi mai bine pentru ei dacă tu mori și ei asta cred. (dar de unde au dovezi? Chiar experiența din alte crime anterioare nu le poate da certitudini, fiindcă eu sunt altfel și nimeni nu a vorbit cu mine etc. Oamenii nu trebuie să experimenteze asasinatul!)
Mulți au înțeles că tot ce ai spus tu e adevărul și vor să mori ca să ascundă rușinea că ei ți-au făcut răul.
Mi s-a spus că psihologii sunt singurii vinovați și că v-au mințit legat de valoarea conținutului ideal al intelectului meu - adică mințeau că eu am probleme psihice și gândire deteriorată, anormală sau negativă, deși eu eram numai binele și gândul pozitiv. Dar erau gândurile celor care vor să mor și atunci poate v-au mințit că sunt nebună din această cauză telepatică când de fapt nu aceste gânduri erau problema mea - fiindcă puteam să le fac față și chiar să le controlez, dar dacă aveam o activitate oarecare și dacă nu eram singură de tot. Puteam face diverse lucruri bune sau frumoase, chiar dacă era această ură a lor în cuvinte - dar ei trec mereu la fapte de crimă. Chiar și așa aceste gânduri ale lor nu m-au lovit per se.
Apa de la chiuvetă e corozivă - mi-a jupuit pielea de pe degete și azi și zilele trecute. Mama își schimbă masca des (felul ei de a se prezenta mie)
Încă o dată vă doresc numai binele și dacă veți avea cumva bunăvoință și milă pentru mine, știți unde mă găsiți - 0747228311, dar trimiteți mai întâi un mail, eu voi verifica mailul mereu, deși nu am pe nimeni pe lume. Voi încerca să îmi revin, dar e foarte greu... nu mai explic totul. Ei pot să continue cu otravă sau toxice, eu nu am ce face... unii zic că familia mea mă omoară, nu mama - nu știu la cine se referă, fiindcă famiia mea era mică și au murit de mult - mai am doi veri primari.
CONȚINUT ADULT NUMAI CÂTEVA CUVINTE VULGARE, ESTE UN BLOG PENTRU PESTE 18 ANI, FOARTE TRIST, NERECOMANDABIL PENTRU CEI INCULȚI SAU PREA TINERI
Vă vine să credeți că din țărână cresc trandafiri, copaci înalți, case și oameni? Atâta frumusețe incredibilă. Hai, recunoașteți... chiar puteți crede că toate cresc din pământ așa frumoase?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postare prezentată
Ultima parte – CONCLUZII - enumerare
Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...