desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

vineri, 3 aprilie 2020

3 aprilie 2020 - 5 aprilie

azi am terminat prima carte de memorii a lui Lucian Blaga - Hronicul și cântecul vârstelor, am descărcat și Luntrea lui Caron s-o citesc, mai demult am citit Zări și etape, dar nu mai țin minte despre ce era vorba, am terminat de citit poeziile lui anul trecut
am citit jumătate din Trilogia valorilor, dar acum mă voi apuca de Trilogia culturii

Era de reținut din această carte exemplul tipic al fetei gingașe cu sufletul prea mare pentru locul în care se afla - ca locuitoare și fiică a unui sat sărac, o fată care deși făcuse numai școala primară în sat, citise cărți din marea literatură a lumii. Mai era în situație similară un prunc de 4 ani care avea drag de învățătură undeva pe un pisc de munte, la o școală la care copiii veneau fără teamă de lupi sau alte pericole. Probabil că acel exemplu cu fata seamănă puțin cu o parte din viața mea, fiindcă toți au impresia, din câte am auzit, că eu eram prea inteligentă pentru mediul meu social și chipurile de aici erau necazurile mele toate - ceea ce e greșit.

4 aprilie 2020
azi din nou am fost ciupită aproape încontinuu de vârful degetului arătător și de mușchii coapsei sub fese. Unii oameni răi aplică aceste tehnici de agasare a mușchilor pentru a intra cu senzații sexuale și astfel a lovi ulterior creierul. Singurul remediu pe care îl știu e să postesc sau să mănînc puțin, să tac - adică să nu rostesc cuvinte cu voce tare, fiindcă și acest lucru vulnerabilizează organismul în fața atacurilor sexuale.

Azi noapte la ora 2 încă nu dormeam. Nu știu dacă am fost otrăvită sau era numai f_tul, cum spun unii. Sau vreo boală - destul de probabil - pe care medicii nu au binevoit să mi-o trateze, că tot sunt pe cale să scriu subcapitolul medical despre diverse abuzuri sau lucruri rele. Oricum, azi noapte mi-a fost rău cerebral și și aveam din nou obrajii roșii și aspri și mă usturau și era temperatură locală crescută.

unii în limba engleză au spus că eu am tenie - parazit intestinal - ceea ce ar fi posibil, dat fiind faptul că de multe ori am fost infectată sau infestată (păduchi adesea, oxiuri de multe ori) și torturată și otrăvită clar, deci e posibil ca unii să fi vrut să am tenie. Ei spun, ca de obicei, că toți oamenii mint despre mine și că au fost îndobitociți și nimeni nu crede adevărul. Ieri am observat în scaun un vierme subțire și lung. Îmi cer scuze pentru aceste lucruri intime și urâte și plângăcioase, dar va trebui oricum să scriu în curând ce am pătimit din partea diverșilor medici sau ce tulburări fizice am avut, ca într-un fel de ecce homo necesar de data asta - dar vă asigur că, de felul meu, nu am fost un om plângăcios. Până și autorii consacrați în literatură scriu despre om sub toate categoriile - de pildă Gabriel Garcia Marquez sau Murakami sau Houllebecq - autori din care am citit nu de mult - adică omul nu înseamnă numai prosperitate și sănătate, ci și boală, sărăcie, clisme, pamperși etc. ceea ce face ca edificiul acestei ființe numită om să fie mai admirabil ca întreg.

Sursele din mass-media precizează că epidemia - pandemia - de viroză cu COVID19, un coronavirus foarte periculos, continuă și oamenii continuă să fie izolați la domiciliu sau să fie în carantină. Zi de zi sunt anunțate noi cazuri și decese, în întreaga lume, după ce primele cazuri au apărut în China la sfârșitul anului trecut.

Ei spun că s-a produs o ireparabilă confuzie și că oamenii au considerat, în cazul vieții mele, că binele e răul și invers.
V-am povestit că mereu aveam atitudine de bine și gânduri frumoase și curate, la nivel intelectual superior, chiar dacă primeam doar răul și otrava și tortura. După ce spuneam lucruri adevărate, bune și frumoase și sincere totodată, cei răi intrau peste mintea mea pentru a distruge ce era bun, cu tortură sexuală și cerebrală - inclusiv azi. Unii spun că ei făceau acest lucru pentru a distruge acel fel de imunitate psihică, ca o stare de grație, pe care o au oamenii buni și inteligenți în mod natural, neprefăcut, prin produsele gândirii lor și afectivității lor și că eu am fost așa ceva, dar hoții și cei răi au fost crezuți și eu nu. Eu nu am bănuit așa ceva în trecut, dar e posibil, sau e posibil ca ei să fi lovit așa inconștient, nu neapărat cu intenția distrugerii acelui lucru bun.

aceeași idee tristă - că oamenii au fost mințiți despre mine timp de decenii și nu mă pot vedea ca pe o persoană - ci ca pe un obiect - și eu asta am fost, spun ei, o persoană

oare? Chiar au/ați fost mințiți despre mine timp de zeci de ani?
Dvs ați fost? Cum? Normal că am fost persoană.

Ei zic că oamenii care îmi vor moartea sunt așa de scârboși în ura lor absurdă, încât nici 5 milioane de oameni nevinovați, omorâți ca să mă omoare ei pe mine nu li se pare ceva rău.

nu știu
oricum, unii mai spun că e absolut evident că cei de pe facebook își imaginează că sunt nebună
păcat că toți vor să mor fiindcă cu adevărat am fost numai binele, fericirea, pacea, lumina blândă, deși am fost ținută cu forța izolată din 84 și în tortură și închisoare, totuși am fost un om perfect, dar nu am avut nicio ocazie de a fi sau de a vorbi măcar cu un singur om, e adevărul - am avut doar o șansă toată viața, pe Luiza Dona, dar nu am reușit mai mult și au mai fost doi colegi, dar cu care am avut relație mai îndepărtată, Luiza în schimb avea totuși o familie mai puțin sau deloc abuzivă și a avut și alte relații, eu pe nimeni

5 aprilie 2020
Azi i-a telefonat mamei Ioana Guță, vecina de dedesubt la apartamentul meu din oraș, speriată că aude pocnete sau lucruri trântite în apartamentul meu de sus. Mama mi-a spus, bineînțeles, așa cum era de așteptat, că probabil că vecina are halucinații, fiind bătrână. În realitate unii au intrat de multe ori în apartamentul meu, să ia diverse lucruri mărunte, inclusiv acte medicale sau poze ale mele sau produse de igienizare sau de spălat rufe.
Cei care intră aici peste mintea mea spun că de fapt acum hoții nu se mai sinchisesc să nu facă gălăgie, că înainte nu făceau pocnete, sau intrau când Ioana nu era acasă. Sau că intra numai Ioana. Nu știu.

Azi, 5 aprilie 2020 au oprit curentul de două ori - dimineața și după-masa, dar pentru scurt timp. Eu mă sculasem iar cu durere de cap și amețeală din timpul somnului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...