În primul rând sunt aproape 3 decenii în mare de la acel incident și ei tot asta au să îmi reproșeze, în condițiile în care întreaga viață am mai avut doar încă două greșeli - tentativa de sinucidere și noaptea în compania radio Europa, lucruri care au fost numai așa cum am povestit eu.
Sunt unii care spun că tot măcelul și răul din viața mea, inclusiv viitoarea mea moarte, dacă mă vor omorî, cum se pare, se datorează acelui incident cu sexul oral, sau felația dacă preferați. Acești oameni ignoră poate faptul că, atunci când s-a întâmplat acest lucru, erau deja 8 sau 9 ani de tortură continuă și închisoare în viața mea, fără nicio greșeală. Faptul că mama se poartă altfel acum îi poate induce în eroare.
Mai spun încă o dată că aceste trei lucruri din viața mea au fost incidente sau accidente, nu revelează nimic caracteristic mie sau vreun defect psihic sau de personalitate, fiind evident excepții și fapte trecătoare, chiar dacă au mai fost doar câteva întâlniri în București cu persoana respectivă.
Repet ceea ce am spus mereu. Ei zic că oamenii au mințit în așa fel despre mine, încât e imposibil să fiu acceptată și de aceea voi fi omorâtă. Sau că oamenii chiar credeau că eu am fost nebună, și de aceea m-au respins cu toții. Repet, este evidentă normalitatea mea perfectă în ultimii 15 ani, după moartea tatei, timp în care am avut avantajul maturității și înțelegerii mai bune a lumii și oamenilor. Dar am încercat în zadar să am relații cu alții mereu, fiind lăsată complet izolată, cum am fost de fapt din 1984, ceea ce în prezent e inuman și groaznic și abia mai pot îndura, fiind singură total și pe internet. De asemenea, în ultimii 15 ani a fost evident că am fost torturată și chinuită continuu (era clar și din afara blocului), ba chiar se putea dovedi că eram și otrăvită, cel puțin din timp în timp, mai ales fiindcă nimeni nu venea la mine în vizită niciodată. În aceeași perioadă de 15 ani, zi și noapte, nu am avut nici cea mai micuță greșeală sau gînd rău sau murdar, nici afectivitate rea sau anormală, ba chiar și gîndirea, judecata despre lucruri nu a deviat de la normă și adevăr clar decât extrem de puțin, numai datorită efectelor unor otrăvuri. Ceea ce vreau să spun e că această perfecțiune a mea a fost în mare la fel și înainte de acești 15 ani, dar cu neajunsurile tinereții, adică o viață întreagă, cu doar câteva gânduri sau sentimente blamabile, datorită lipsei de experiență și cunoaștere. Numai două perioade de amăgire parțială întreaga viață. Revin la povestea mea despre sexul oral. Eu am considerat întotdeauna că sexul oral - ceea ce de fapt nu cunosc - e ceva dezgustător. Ceea ce am scris eu pe blogul meu este în stil documentaristic, este adevărul în sine curat, nu este romanțare pitorescă, precum a fost despre acest lucru în romane la modă în ultimii ani, precum ”Mă cheamă Roșu” sau ”Kafka pe malul mării”. Viața mea, în întregime, a fost puritate și lumină, dar probabil oamenii mai puțin inteligenți sau mai răuvoitori au tras concluzii greșite despre viața mea din acel unic detaliu scabros al vieții mele. În ce privește povestea cu țiganul, nu a fost o poveste, a fost vorba doar de câteva minute de contact sexual - și termenul este potrivit, contact sexual, nu act sexual reciproc. Cunoașterea mea referitoare la sexualitate este redusă, dar unii mi-au spus că actul sexual propriu zis este un fel de act autoerotic, că partenerii nu își transmit unul altuia nimic în trup. În afară de acel contact sexual tactil cu cei doi bărbați simultan, gândul meu nu s-a îndreptat niciodată la acel țigan, nici înainte, nici după acel moment. La fel, nu m-am gândit niciodată nici la cealaltă persoană, cu care nu am avut niciun fel de relație sau dialog, a fost totul așa cum am povestit. Nu am fost obsedată de acele lucruri, alții par să fie, peste mintea mea, obsedați de acele lucruri. Unii mi-au spus că eu nu realizam grozăvia acelui act sexual, sau că ei credeau că eu eram traumatizată psihologic de acel moment. Nu aveam cum să fiu traumatizată și voi explica din nou de ce. Nu eram nebună și nu înnebunisem din cauza tratamentului psihiatric, care nu a fost cauza acelui act sexual, așa cum cred unii. Motivele pentru care nu am purtat cicatrici din acel eveniment au fost multe, dar mai ales patru, pe care le enumăr din nou.
1. Nu știam că oamenii văd sau povestesc despre acea scenă din viața mea, deci nu îmi dădeam seama că lezam ”pudoarea publică” sau că deranjez pe cineva. Dacă aș fi bănuit asta, acel lucru nu s-ar fi întâmplat, mai ales că oamenii sunt tare căpoși legat de acest gen de lucruri.
2. Eram sub tratament psihiatric. Fiind încă traumatizată de tratamentul psihiatric, care a fost foarte puternic și m-a făcut inaptă de a scrie normal vreo doi ani (mișcările fine imprecise și alte efecte extrapiramidale etc.), care, în plus crea o stare de control volițional redus (fapt pentru care fusesem violată la București în mod real după externare, așa cum am povestit, înainte de povestea despre felație) - era dintru început mai puțin traumatizant orice mie se întâmpla rău, adică în mocirla în care mă aducea medicația, cu care încă nu mă obișnuisem.
3. Aparent opus celor de mai sus, traumă nu putea exista, fiindcă acele acte erau prin voința mea, ceea ce nu fusese așa când fusesem violată în București lângă poliție sau folosită sexual la pădurea de lângă centura Bucureștiului. Încercam doar să înțeleg ceva din actul sexual al bărbaților, fiindcă fusesem practic condamnată la moarte și tortură grea și îndelungată prin abuz psihiatric și singurul motiv fusese faptul că eram violată monstruos sexual de la distanță, adică doar o tulburare sexuală de fapt, numită greșit de ei schizofrenie sau tulburare delirantă etc. Fiindcă știam tot ce urma să fie, inclusiv acum, după 36 de ani de calvar, am vrut să evit repetarea torturii psihiatrice și să obțin eliberarea, adică să mi se dea măcar drepturile la muncă și la studii sau chiar de a avea familie eventual. În realitate ulterior colegii și profesorii din facultate m-au respins nu din cauza felației, ci din cauza diagnosticului psihiatric, așa cum au și spus. Cei care au crezut că eu am devenit brută din cauza violenței fizice și psihologice aplicate asupra mea ca om pașnic și calm se înșeală. Eu eram prea inteligentă pentru așa o transformare și am rămas curată și senină, cu multă gingășie și delicatețe în raporturile cu oamenii. Doar m-am maturizat, dar nu cu cicatrici sau tare psihice.
4. Faptul că nu am simțit nicio plăcere sexuală în acele contacte sexuale m-a ajutat să nu am niciun fel de traumă. Propriu zis, din punct de vedere fiziologic, eu sunt încă fecioară, adică nu am avut act sexual propriu zis niciodată, în așa fel încât să simt ceva. Unii, fără să știe nimic despre mine, au spus că degeaba sunt eu bună și deșteaptă și nevinovată, dacă am fost scroafă - adică am făcut ceva scârbos și porcos atunci. Nu au dreptate. Porci și scroafe din punct de vedere sexual sunt oamenii care într-adevăr sunt mânați de dorințe și pofte sexuale exagerate, care sacrifică alți oameni complet sau parțial pentru plăcere, nu pentru necesitate. Se poate și acum dovedi că am fost mereu un om pentru care plăcerile sexuale nu au existat, în afară de puțin în copilărie, dar nu era vina mea - și nici nu le-am dorit sau visat sau imaginat niciodată. La ce bun? Eu nu aveam cum să fiu mânată spre vreun bărbat din dorința de a simți ceva niciodată. În schimb, am fost torturată monstruos sexual de la distanță, cum am explicat în detaliu, dar eu nu știu nici acum ce este f_tul, pe care nu l-am acceptat niciodată și pentru care am fost închisă la psihiatrie.
Ecce homo, asta sunt și am fost mereu, nu doar de o vreme. Mai adaug doar că acel lucru a fost parțial o înscenare- capcană, fiindcă eu am fost singura studentă care a ajuns acolo, nu au mai fost nici de la alte secții ale facultății.
Ceea ce am avut zilele trecute în cavitatea bucală a fost, se pare, candidoză, și a fost și herpes care încep să cedeze chiar și fără tratament acum.
Fiindu-mi foarte rău până joia asta, deși am mâncat destul de puțin, am fost obligată să postesc complet de vineri, azi a fost a treia zi. Așa mă simt într-adevăr mult mai bine, doar seara mai am amețeală și durere de cap. Oricum, voi întrerupe repausul alimentar marți sau miercuri, dar voi mânca puțin, fiindcă altfel mi-este îngrozitor de rău încontinuu. Foamea o resimt neplăcut tot seara sau noaptea, în rest e simplu - doar o senzație neplăcută peste care orice om deștept poate trece ușor. Dar, fiindcă stau cu mama - va trebui să mănânc că mă bate la cap și știu că hrana îmi cam face rău, dar ea e tacit învestită cu puterea de a mă închide la balamuc, deci eu cu păr alb și aproape 50 de ani, sunt obligată să fac ce vrea ea cu hrana mea - unoeri e greu de spus cât pot să îmi permit - ea e ”aparținătoare”, cum se zice în spital.
recunosc că fără țigări e tare bine, dar nu e destul
și voi elimina pe cât posibil vorbele rostite, că dacă vorbesc, cum fac unii, în gând nu pățesc nimic, dar dacă vorbesc singură ca să mă aud, nu e bine
azi, 27 aprilie 2020, mai adaug din nou câteva idei pe care le-am mai scris lângă cele scrise ieri. În primul rând, cei care spun că eu am fost torturată și respinsă din cauza acestui detaliu din viața mea se înșeală. Oroarea asupra mea nu era boală psihică și era ceva real care începuse din 1984 și ar fi continuat, chiar dacă nu aș fi mers atunci în satul acela din nordul țării, care oricum a fost una din cele câteva ieșiri ale mele din enclava București întreaga viață.
Era sclavie de la început. Un alt aspect este faptul că oamenii care aveau ceva cu mine legat de aceste detaliu aparent făceau mereu aceeași eroare - fără ca cineva să fi stat de vorbă cu mine întreaga mea viață - ei pur și simplu mințeau sau își imaginau că eu am avut anumite dorințe sexuale, când așa ceva nu a existat în viața mea niciodată, fiindcă nu am avut nicio relație propriu zisă cu un bărbat toată viața.
Alt aspect este întrebarea de ce oamenii aruncă blamul asupra femeilor puse în situații sexuale oribile - când de fapt logic e că ele sunt în esență victime, chiar dacă își dau acordul asupra vreunui procedeu sexual. Eu cred că blamul e aruncat datorită faptului că oamenii își imaginează plăcerea sexuală drept ceva păcătos și atașată volens- nolens de actul sexual incriminat. Este posibil ca unii să fi crezut că eu chiar simțeam ceva atunci și de aceea mă vedeau drept monstru, când de fapt mult mai monstruoase erau violurile de la distanță sau tratamentul psihiatric sau ura părinților care m-au tratat inuman zi de zi din 1984 până la prima internare psihiatrică.
azi, de mai multe ore, iar mă ciupesc încontinuu de coapsa dreaptă, pentru ca astfel să intre în organismul meu cu senzații sexuale extrem de ușoare, cărora le urmează aproape mereu migrene și amețeli
au intrat din nou în engleză cu ideea că oamenii fac din nou aceeași greșeală, că eu sunt dumnezeu sau oricum tot ce e bun și ei cred invers și vor moartea mea în mod greșit, cum am spus și eu
e adevărat că sunt deja aproape 36 de ani de maltratare și închisoare și izolare etc. dar eu tot mai sper că se vor schimba în bine
Am terminat azi Trilogia culturii de Blaga. Mie îmi plac aproape toate povestirile filozofice, Voi mai citi dacă mi se va permite. Sunt la jumătate în Trilogia valorilor.
au început să îmi albească sprâncenele, am ochii asimetrici de dimensiuni diferite și zâmbetul strâmb, probabil din cauza torturilor cerebrale, nu contează prea mult, sufletul e același și e la fel de bun. Aceste asimetrii nu erau când m-am mutat în blocul 3 în 2006, dar m-au torturat enorm și m-au și otrăvit
ei zic (din nou) că nimeni nu vrea să fie adevărul și asta înseamnă că toți vor să mor (de ce?), din cauza aberațiilor politice ale unora și că absolut toți au interesul (?) să mențină minciuna
azi din nou au intrat cu ideea că ei nu se așteptau ”să aibă de-a face” cu așa ceva - un om așa pur și extrem de bun și inteligent, că ei vor să mă omoare, dar credeau că eram rea și proastă și țoapă și nebună și incultă etc.
De azi dimineață ei continuă să mă muște de coapsă încontinuu, e tare rău și obositor, e aproape ora 6 după masa
ei spun că au înțeles despre ce e vorba - omorârea celui mai bun om care a existat pe pământ - adică eu - cei mai mulți așa au spus, dar totuși sunt efectiv omorâtă, fără motiv, cum au zis ei adesea
din nou - ei spun adevărul - că eu sunt un om extrem de sărac, pe care toți îl urăsc fără niciun motiv
din nou au intrat cei care spun că să fie liniștit (cine?) că nimeni nu va crede adevărul
În engleză din nou cu ideea că e cea mai monstruoasă și hidoasă crimă din istorie
Au umblat din nou în html-ul acestei postări... Acum ei zic desigur că ei vor să îmi distrugă prin tortură chipul ca să am aspect de nebună. Și că acum le convine că e sub masca antivirală. eu cred altceva, că pur și simplu ei mă lovesc, cu intenția să distrugă și să omoare, nu cu intenția să modifice chipul meu
ei spun că de mine și-au bătut joc așa de monstruos și eu am fost un om așa bun și inteligent încât nimeni (dintre cei buni, zic ei) nu poate crede aceste două fapte clare și ei nu mă lasă nici măcar să termin blogul - cele două-trei capitole ce au rămas
unii zic, cum ziceau și în oraș, că mama mă omoară, cum promisese ea demult, deși nu am greșit nici față de ea nimic - și probabil că dvs credeți că asta e delir sau vă mirați că spun acestea dacă e adevărat, fiindcă nimeni nu ar crede
Eu nu cred că ea mă omoară
dar, cum nimeni nu mă vizitează și nimeni nu mă știe, astfel nimeni nu vede cum mi-au distrus chipul de exemplu, la fel cum odinioară puteam să le arăt otrava sau efectele ei, dar nu aveam cui
ei desigur au inventat că eram condamnată, iar azi au zis (din nou) că m-au condamnat la moarte fiindcă am fost un om prea bun (!?)
iar au început - Vor să o facă cartof și e imposibil, ceea ce au mai zis
iar cei care spun mereu ”vezi ce porci sunt?” aceștia sunt porcii înșiși, cred că ați înțeles
”De data asta, Cristina, ei au făcut o crimă așa monstruoasă, încât noi ne retragem definitiv.”
”Tinerii au fost păcăliți de generația părinților tăi” ”Minciuna despre tine s-a transmis din generație în generație”
”ei te-au lovit zi de zi încontinuu pentru a îi distruge pe cei care au înțeles adevărul despre tine”
”Întreaga omenire se luptă împotriva unui singur om - tu”
Da, știu, dar ei totodată nu știu nimic despre mine și nu pot înțelege că nu e nici acum niciun motiv să mă omoare.
”Nu te vor omorî, îți vor tăia chestia...”
”Îți vor omorî spiritul, trupul tău va continua să trăiască, nu vei mai avea gândire.”
Mai erau și zilele trecute cu aceleași idei - spuneau că faptul că sunt mai albă la mijlocul scalpului (părul) înseamnă că mi-au lovit mereu corpul calos etc.
Oricum ei gândesc că trebuie să îmi distrugă gândirea, ceea ce era o idee greșită a tatălui meu adoptiv.
Ei cred că gândirea mea e căcat fiindcă aproape 50 de ani nimeni nu m-a vrut pentru ce puteam munci sau crea intelectual, dar ei nici nu au habar că gândirea mea a fost mereu pozitivă și chiar bună, dar eu nu am avut nicio ocazie să dovedesc ce sunt sau să fiu cu alți oameni, după cum zicea și tata. Veți vedea că am dreptate dacă voi reuși să termin blogul meu și dacă veți citi totul, deși de fapt nu, toată lumea inteligentă știe că e vorba de monolog în scris și că dvs ați fi putut ușor să mă cunoașteți dacă vorbeați cu mine sau dacă aveam o activitate comună. Altfel nu și nimeni nu mă știe cum sunt.
Nebunii au încercat din nou, adineaori, să mă înhațe cu ideea despre dușmanii poporului - celelalte popoare - fiindcă spun ei, poporul meu nu are nimic cu mine, doar ceilalți vor să mor, ca să domine ei România mai bine. E revoltător, să scuipe asemenea aberații unui om ca mine. Jur în fața lui Dumnezeu, niciodată nu am avut idei greșite, de niciun fel.
”toată lumea vrea să te omorâm, fiindcă toți oamenii care te-au batjocorit sunt oameni respectați și tu ești un căcat”
”nu e așa , toți vor să te omorâm fiindcă absolut toți au fost păcăliți”
”Tu ești cel mai bun geniu al omenirii și ei sunt cei mai mari porci ai lumii”
Etc.
Spasmul muscular continuă. Eu am trecut azi la tăcere în casă, dar mama mă va trage probabil de limbă... numai cuvintele rostite tare îmi fac rău.
”i-au distrus pi.., i-au distrus (puța), i-au distrus ochii, i-au distrus gura, i-au distrus genunchii, i-au tăiat piciorul, i-au distrus glezna (și tot nu se satură)”
”poporul nu se poate trezi, Cristina, poporul încă o crede pe mama ta și ea a fost mereu plină de ură și nebună și te-a lovit etc.”
???
Da, e adevărat ce spun ei despre mama, dar... nu înțeleg ce vor de la mine, dacă poporul s-ar trezi legat de mine și mama, atunci ar omorî-o deci apoi aș muri și eu probabil, dar oricum nimeni nu trebuie omorât și eu nu am pe nimeni pe lume... nici nu am avut niciodată
”tu ai fost mereu tratată ca și cum ai fi fost altceva decât ești și tu nu ai fost nimic altceva decât tu însăți, și pe deasupra nu ai avut nicio greșeală.”
”tu ești un om normal în cele mai mici detalii, dar poporul nu poate crede că nu ești nebună”
”ei nu suportă simpla ta existență”
”pur și simplu nu le-a plăcut de tine”
”dacă erai proastă sau păcătoasă nu îți făceau nimic” (mai demult ziceau asta)
”poporul crede, în mod greșit, că este treaz atunci când te chinuie și că adoarme dacă ești lăsată în pace, în realitate ei nu trebuiau să te tortureze, ci doar să te lase în pace”
Da, așa este.
”tu ai fost măcelărită numai de porci politici Cristina, asta a fost soarta ta toată viața.” ????!!
Și ce aveți cu mine, de ce mă torturați mereu, plus otrava sau izolarea și ce mai am de scris rău din ce îmi faceți?
”Cât timp tu trăiești, planează amenințarea ca lumea să înțeleagă adevărul, nu e problema de porci, că ei toți au înțeles ce (murdărie) am făcut noi, dar tu continui să îți ceri drepturile (și să vrei să trăiești) ... ” ”deci toți porcii vor să mori”
”tu ai fost măcelărită numai de porci politici Cristina, asta a fost soarta ta toată viața.” ????!!
Și ce aveți cu mine, de ce mă torturați mereu, plus otrava sau izolarea și ce mai am de scris?
”Cât timp tu trăiești, planează amenințarea ca lumea să înțeleagă adevărul, nu e problema de porci, că ei toți au înțeles ce (murdărie) am făcut noi, dar tu continui să îți ceri drepturile (și să vrei să trăiești) ... ” ”deci toți porcii vor să mori”
Exact așa spun ei, că ”planează”.
”tu ești un om perfect inocent și pur și ești omorâtă de o lume întreagă de nebuni, nu de porcii politici”
”e vorba de nebunia lor, nu de nebunia ta și ei nu pot înțelege”
28 aprilie 2020
aseară m-au torturat cerebral și au aruncat idei rele asupra mea, așa cum ați văzut
acum e bine, m-am trezit la 11 dimineața și niciodată nu voi mai vorbi singură în casă, chiar dacă ei aruncă tot răul în gândul meu -
evident și dvs, ca și restul lumii, considerați că e mai bine să fiu omorâtă
vă spun cu certitudine că e greșit
desigur unii spun că dvs ați fost păcăliți ca și restul lumii că sunt nebună și e mai bine să fiu omorâtă
sau altceva, orice
ei mereu zic că oamenii au fost păcăliți că eu eram ceva rău, o femeie rea și proastă și rapace și curvă etc și în realitate eu am fost mereu numai binele
da, e adevărat
ei spun adesea că mama e o nebună infectă care mă omoară și totodată o brută josnică și un om extrem de rău
e adevărul, v-au păcălit că trebuie să mă omorâți
am fost cu adevărat perfecțiunea și față de mama încă din 84 și am gândit numai binele, inclusiv față de ea tot ce am scris pe blogul meu despre mama și cum m-a măcelărit e adevărul, ba chiar în realitate a fost mai rău
eu nu am fost niciodată ipocrită, am ținut sincer la ea ca la un copil, fiindcă ea era și încă este un om nebun și nervos - și azi mi-a făcut o scenă, nu povestesc totul
am gândit întotdeauna frumos totul, și am făcut tot posibilul ca mama să fie mulțumită, să se simtă bine și să nu îi izbucnească nervii ei monstruoși și ura ei față de mine - care era încă de când eram copil mic
eu am fost cu adevărat perfecțiunea, încă din 84
ei spun că degeaba am gândit numai binele, fiindcă am făcut răul - nu e adevărat
se referă la faptul că am spus adevărul pe blogul meu despre mama
dar pentru numele lui dumnezeu, totul e adevărat! chiar mai mult... și oricum totul a fost așa și înainte de ultimii ani când am scris blogul acela și oricum dvs, lumea adică, m-ați fi omorât chiar dacă nu scriam adevărul tot ei au zis că cei răi nu vor să recunoască nimic din ceea ce am povestit - poate, dar de ce îmi vor moartea?
ei spun că oamenii așa au hotărât - să mă bage pe mine la balamuc, deși mama era evident nebună și eu nu și că nu se poate face nimic acum
ei mai spuneau că eu am fost cel mai bun copil cu putință și mama totuși mă ura monstruos
am făcut tot posibilul - mă disprețuiți degeaba, în afară de mama și Luiza și colega Irina un timp mai scurt, toată viața nu am mai avut alte șanse de a fi ceva bun și acceptată de lume
Ei spun că mama mă urăște extrem de mult și că de la asta mi se trage tot răul
unii spun că mama mă ura și a încercat să mă omoare încă din pruncie
aș vrea să luați în considerare nu doar iubirea, înțelegerea și mila șui iertarea mea - reale - față de oameni, dar și faptul că, timp de viață întreagă, nu am răspuns niciodată la rău cu ceva rău - ca orice om inteligent și normal, ceea ce ce se poate ușor dovedi că sunt, dar nimeni nu vrea acest lucru
ei spun mereu că degeaba, fiindcă mama i-a păcălit pe toți
”toată lumea vrea să mori din cauza dezonoarei lor datorată faptului că au greșit față de tine”
”ți-au făcut prea mult rău”
Bine, repet adevărul curat - poate că doar au greșit, poate că nu a fost intenționat, de ce să mă omoare dacă au fost ceva mai puțin inteligenți decât mine ? Nu i-a păcălit nicio forță politică, eu sigur nu am ”reprezentat” nicio forță politică, deci nu e nicio rușine, pur și simplu am fost o femeie inteligentă, deci nu aveam cum să fiu nebună sau să fiu condamnată la moarte, nu e nicio rușine să fii un pic sau mai mult mai prost decât alt om! De ce să meargă mai departe în crimă reală și rău monstruos, dacă era doar o greșeală?
Mai am de adăugat azi un detaliu trist, despre un fapt clar din zilele acestea, realitate concretă ca întotdeauna, nu e halucinație.
În fiecare zi descopăr apa de lângă pat plină de impurități, praf care se observă cu ochiul liber și poate și altceva... Poate de aceea am făcut candidoză. Ei spun că mama îmi otrăvește apa - dar eu nu știu sigur dacă e așa. Oricum am băut în mod sigur zilnic din acele ape murdare.
Am cercetat cu atenție de două ori, în fiecare zi când mă întorc de la supermarket cu apă la sticle, apa din sticla care rămăsese lângă pat e cu impurități. Apa adusă de mine, același sortiment, e perfect curată și nu se murdărește nici dacă beau din ea. recunosc, e posibil ca mama să fi pus impurități cât timp dormeam sau fiind eu plecată.
iar au intrat porcii - ”tu nu ai greșit absolut nimic, dar trebuie să mori pentru minciunile celorlalți”
Tu ai fost condamnată la moarte fără nicio vină. Proștii credeau că tu erai controlată de alții. Oamenii pur și simplu nu pot crede adevărul, fiindcă mama ta dă impresia că ar fi un om bun, sincer și stabil psihic. Ei credeau că tu ești instabilă psihic și este exact invers. Tu niciodată nu explodezi nervos etc.
Mama ta te omoară, Cristina, și nimănui nu îi pasă, (datorită minciunilor despre tine încă de când erai copil și datorită faptului că ai fost mereu singură și nu ai avut niciodată pe nimeni - repet, nu a fost nicio șansă)
”nu e vorba de ce ai spus tu mai înainte, Cristina, e vorba de onoarea unei familii de porci.”???
Recunosc (și ei au recunoscut asta), întreaga viață nu am avut nici cel mai mic gând de rău despre altă persoană și nu am avut niciun pic de răutate în suflet, așa cum spunea odată profesorul Zăgrean Leon.
Alții spun că nu e vorba de onoarea unei singure familii de porci.
Acum ascult muzică de balet de Ceaikovski. După aceea Leo Delibes.
Repet, nu am nicio vină că sunt otrăvită.
Am explicat foarte clar cum sunt otrăvită și totodată nu am avut nicio greșeală întreaga viață, chiar în cele mai mici detalii cotidiene.
Mai mult, nu trebuiau să mă otrăvească, e complet imoral și e greșit, nu vor obține nimic bun prin moartea mea și în plus am fost un om de valoare cu adevărat și chiar aș fi reușit să scriu ceva bun și frumos în anii maturității, fiind eu un om inteligent și în vârful evoluției mele intelectuale - 35-45 ani, dar nu m-au lăsat cu otravă și m-au și izolat complet - dar o vreme aș fi putut scrie ceva bun, chiar fiind singură. Puteau să mă accepte să fac studii postuniversitare, așa cum le-au accpetat pe alte colege ale mele la aceeași vârstă și aș fi dovedit că aveam potențial creativ și intelect bun. Dar ei au mințit mereu că eram bolnavă psihic, ceea ce oamenii inteligenți nu pot fi, deși otrăvirea era clară. Acum e prea târziu pentru studii, dar încă implor pentru dreptul la muncă măcar sau o activitate socială oarecare, cu câteva relații cu alții măcar, măcar în scris...
Au spus iar că distrugându-mă pe mine au distrus tot ce era bun, de dragul unui idiot.
Nu știu la ce idiot se referă. E probabil un delir al lor.
Ei spun că oamenii m-au identificat cu tot ce e rău, cu Trump, președintele SUA și cu altele din ce e rău, eu fiind numai binele. Nu știu de ce e Trump răul, poate că e doar simbol, dar de fapt nu e răul, nici ca politician. Nu am de unde ști. Ei zic că americanii îl vor sacrifica -- nu am înțeles ce vor să spună cu precizie, cred că ideea e ca să îmi facă rău tot mie. Consider că sunt nebuni, nu cred nimic din ce spun cei răi - numai unii spun adevărul peste mintea mea și alții răi merg pe urmele lor - adică repetă adevărul și binele despre mine, cu intenția de a mă lovi, inventând idei de război între ei cu scopul de a mă omorî pe mine și cu ideea de a ocupa pozițiile celor care spuneau adevărul și ce e bun, lovind în creierul meu. Ei spun că întreaga mea viață, eu fiind binele cel mai curat, ei m-au identificat numai cu răul.
”noi știm adevărul, Cristina, dar restul oamenilor habar nu are nimic despre tine; li s-au spus minciuni cu nemiluita și nimeni nu mai crede adevărul”
Poate mă întrebați, deși nu faceți așa ceva, cine cred eu că sunt acești oameni care știu adevărul despre mine. Nu cred nimic. Unii au spus că unii cred că ei ar fi spiritele unor morți buni, adică inteligenți și cu suflet, cum am fost și eu.
Dacă ar fi așa, oricum nimeni nu are motiv să mă omoare.
Alții, răi, spun că unii au înțeles ce sunt eu ca om și nimeni nu mă vrea.
Alții - că oamenii cred că eu sunt un om josnic și eu de fapt sunt cel mai nobil sufletește și pur.
Presupun că toată lumea inteligentă a înțeles limba și idiomurile ei, și știe cine e Ne-miluita și de ce i se spune așa. Deocamdată sunt vești bune - limba română nu va dispărea încă, chiar dacă mă urâți - eu nu sunt legată numai de anumite sintagme pe care le puteți distruge, ci de multe altele. Am încercat doar să glumesc acum, fiindcă m-au chinuit mult zilele astea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...