iar au început cu aceeași idee - că francezii, de data asta, comit o crimă extrem de monstruoasă - eu repet, nu am nici cea mai mică legătură cu francezii și nu știu la ce francezi se referă ei
ei mai spuneau zilele trecute din nou că oamenii proști, dacă li se spune că un om e nebun, ei iau drept bună acea idee, mai ales dacă li se spune de către un medic sau psiholog
ei spun din nou ceva ce nu înțeleg - ”trebuie să îți bagi mâna foarte adânc în buzunar, fiindcă ea e total nevinovată ”
ei spun din nou că lumea crede că eu aș fi rea și proastă și eu sunt cel mai bun om și foarte inteligentă. De unde până unde să creadă lumea așa ceva? Cine? Evident am fost singură toată viața și nimeni nu a vorbit cu mine în afară de câteva persoane întreaga viață
despre psihologi - ideea lor e că ”psihologii buni au fost jucați pe degete de psihologii răi”
Nebunii au început iarăși, cum au făcut de atâția ani -iarăși minciuni, treziți-vă:
”toate urgiile pământului o să vie asupra României, restul lumii a început să înțeleagă adevărul”
Nu o să vie nicio urgie, ei de mult amenință așa, cu scopul ca eu să fiu lovită, cu ideea că lumea nu trebuie să înțeleagă adevărul despre mine etc.
”ne au la mână pentru totdeauna” - iarăși o aberație ca să fiu tot eu țap ispășitor și să se spargă toate în capul meu Normal că dacă ar fi fost adevărul lumea m-ar fi acceptat, chiar și celelalte popoare m-ar fi putut salva, fiindcă sunt om viu, nu obiect politic, și absolut nimeni nu ar fi pățit nimic și nici eu nu aș fi fost omorâtă prin otravă, izolare de decenii și sărăcie și multe torturi
Adevărul înseamnă adevărul curat, inclusiv despre valoarea mea ca om, nu doar faptul că eram total nevinovată și însemna și rațiunea, nu nebunia de genul că ”poporul crede că ei au fost păcăliți prin tine și datorită ție”, ceea ce e tot o minciună.
”toți au avut șansa să te accepte și să îndrepte o nedreptate evidentă și, în loc să te accepte, te-au măcelărit.”
fericită, mă laud ca pe facebook, cu scopul să vă ridic dvs moralul, adică să vă bucurați că și eu mai reușesc câte ceva, că după ce am fost nemulțumită de cursul de filozofie de la facultatea de drept de la Iași, am găsit un curs de filozofie a artei în 2 volume la Universitatea de Artă din București și am plonjat în el cu aripi cu tot - e satisfăcător deocamdată, dar am început cu volumul doi că oricum citesc și istoria filozofiei în engleză în paralel
iar au început cu ideile lor ilogice - că eu am spus mereu numai adevărul, dar toți mă văd/cred că sunt altceva decât sunt. E total absurd. Nu are cine. Cine? Am fost mereu singură, deci nimeni nu mă vede și nimeni nu are cum să creadă. Blogul meu l-au citit puțini și nu știu cât de corect l-au citit. Pe facebook nu am avut relații sau discuții aproape deloc cu alții, nici măcar în scris, deci nu are cine. Poate doar mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...