7 - 12 august 2020

Nu am mai reușit să continuu povestirea despre internet, dar mi-am propus mie însămi să termin acest blog, inclusiv corectarea postărilor la care unii au introdus semne pe html, care poate deformează ceea ce am notat, în luna aceasta, august 2020. Este absolut necesar și la fel e să trimit în multe alte locuri, deocamdată nu am trimis decât în câteva, dar nu am primit niciun fel de răspuns, inclusiv de la Hope, un centru de psihoterapie, care spune că primește și pacienți cu trimitere de la medicul de familie.

Azi iar a intrat unul peste mintea mea cu ideea că oamenii au început să înțeleagă că absolut tot ceea ce am scris eu pe blog este adevărul, deci ”îți dai seama că toți vor să moară”, zice el. Pe site-ul agonia am primit 2 comentarii oarecum negative, la care am răsuns. Într-unul dintre ele, la o poezie mai veche - comentariul este din data de 16 iulie, iar poezia din 10 iulie, comentatorul spune că poemul e interesant și că ”Termenul corect e ambliopie. Restul e fantasmă.” Eu am răspuns azi - "Sorin, bineînțeles că am căutat în dicționar dacă se folosește și termenul ambiopie și este și acum notat ca termen impropriu pentru vedere dublă, fiindcă oricum avem doi ochi. Ambliopia e o slăbire a vederii datorită unor boli sau excese sau bătrâneții. Nu am vrut să scriu ambliopie. Ceea ce am scris despre spitalul de psihiatrie este adevărul de la ultima mea internare acolo - de ce crezi că este fantasmă sau ce anume ți se pare fantasmă? Numai minerii este o metaforă, restul era real și am încă fotografii. erată - doar pisica nu era neagră și poate nu era motan, bufnițele, crucea, trandafirul și ciupercile imense și scatiii erau lucruri reale. "Eu nu am simțit niciodată agresivitate față de nimeni, totul e așa cum am scris pe blog. Eu nu aș fi scris nimănui că a scris fantasmă și probabil că mă deranjează lucrul acesta puțin mai tare ca pe alții, fiindcă toată viața am fost ceva bun și oamenii răi au inventat că eu mint sau denaturez realitatea, pentru a justifica maltratarea mea, când absolut tot ce am scris pe blog e adevărul evident, și chiar în întregime. La internarea din 2016 a mai fost un incident - a venit salvarea la secția de psihiatrie să ia un bărbat care părea mort sau era foarte grav bolnav poate atac de cord sau cerebral, nu știu ce era. Am impresia că am povestit totul de atunci pe blogul acesta.

Au intrat din nou peste mine cu ideea că ”toți au înțeles totul exact invers decât ai explicat sau povestit tu”
Acum iar au intrat cu ideea că pe toți îi deranjează că eu nu am greșit nimic toată viața, fiindcă greșeala lor e foarte mare și eu mor din această cauză.
Iar au venit cu ideea că trebuie să mă zdruncine cerebral mai violent - așa cum au făcut mereu în ultimii 4-5 ani, înainte otrava nu acționa pe creier rău - și tot ei răspund în mintea mea că nu se poate face nimic (!!), fiindcă absolut tot ce am povestit e adevărul în cele mai mici detalii. Aceasta este o minciună, fiindcă absolut orice om poate fi lovit și zdruncinat cerebral, cum am fost și eu la primele internări, deși nimeni nu mă întreba nimic și nici măcar nu povestisem adevărul cuiva. Și nici nu mă gândeam la trecut niciodată. O violență inutilă în plus.

Încă un comentariu pe ziua de azi a fost din partea lui Ioan-Mircea Popovici, un domn de la Constanța care, în 5 auust, răspundea unui comentariu sincer al meu despre poezia lui:
Misterioasa stradă fără capete mi-a adus în suflet un strop de fericire, amintirea sentimentului de prietenie și căldură, bucuria intimității și lumina respectului între oameni. Este o poezie care transmite ceva ce cu toții iubim.

Acest domn cu inima mare și bună în aparență nu scrie poezii, ci un jurnal poetic despre oamenii lui dragi și are arareori aprecieri pozitive cu steluță - o convenție pe acel site. Dumnealui mi-a pus adesea steluțe la unele poezii ale mele și eu i-am mulțumit că a citit și notat ceva ca răspuns. Apoi, a început să îmi trimită des scrisori fără niciun sens în mailul meu, la care am răspuns rar, numai la început, fiind un fel de hărțuire posibil inocentă, în care scria cuvintele ca paiele luate cu furcoiul - evnetual strecurând aluzii de neînțeles, poate ciudate chiar, fără regulile sintaxei și fără logică. Practic nu mi-a scris nimic, nu aveam ce să îi răspund. Eu nu am mai răspuns, fiindcă nu îmi plac astfel de jocuri de copii mici și proști. Dra omul părea mereu bine intenționat și oricum nu era nimeni să vorbească ceva cu mine, nici măcar în scris, încât mă bucuram de porția de salată de cuvinte oferită de el, dar nu mai răspundeam. El continua. Nu l-am blocat. Acum câteva zile am citit un așa zis poem al lui - el este un fel de rapsod al prieteniei și căsniciei și dragostei între oameni, deci ceva bun - și textul mi-a plăcut și mi s-a părtu mai rezonabil ca altele ale lui și i-am scris un comentariu:
”Misterioasa stradă fără capete mi-a adus în suflet un strop de fericire, amintirea sentimentului de prietenie și căldură, bucuria intimității și lumina respectului între oameni. Este o poezie care transmite ceva ce cu toții iubim.”

El mi-a răspuns:
Mulţumesc, Monica-Cristina, pentru rezonanţă
chiar dacă da, sau nu sau cine ştie ce, unde şi când
în mintea mea apare-un gând şoptit, albastru de Infinit
care-şi găseşte singur cărările inimii
cea care spune mereu
dacă nu acum, atunci
cât de curând

am ascultat de inima mea
şi-am semnat de întâmpinare şi continuare
pe pagina mea de facebook
pagină nouă, de Schimbarea la faţă
de dimineaţă…

eu am răspăuns din nou:
”Bună seara din nou. Nu voi înceta niciodată să corectez acest gen de eroare - dvs. mă numiți Monica-Cristina, deși numele meu e scris corect, adică Cristina-Monica. Descopăr din nou cu mirare aceeași eroare, pe care au făcut-o mulți. Eu nu pot modifica numele meu pe acest site, nu este permisă schimbarea, căci altfel aș fi scris Cristina M. Moldoveanu. Este clar că sunt mai multe șanse ca primul prenume să fie cel folosit și totuși mulți au făcut aceeași greșeală, intenționat sau nu. Mulțumesc și vă doresc seară frumoasă, Cristina. Nu am timp și nu mă interesează pagina dvs. de pe facebook, îmi cer scuze dacă vă supără. Dvs. știați că sunt Cristina după nume, fiindcă mi-ați urat cele bune de sfânta Hristina pe 24 iulie.”
un exemplu de text al lui - dovadă că nu aveam ce să trimit răspuns la așa ceva, cam toate erau la fel, mi-a scris așa mulți ani. Ce a vrut de la mine, dacă voia să vorbim de ce nu spunea nimic logic niciodată? Fiind eu complet singură, inclusiv pe internet, l-am tolerat și nu am blocat mesajele lui pe mailul meu. Am sperat că va vorbi cu mine orice, dar a refuzat. Eu nu știu nimic despre el, bănuiesc o legătură cu membri ai armatei dar nu știu sigur. Pagina lui de pe facebook la care mă invita să particip se numea cumva Mirciștii, deci o pagină despre el, la care eu nu aveam ghes sau timp să particip, dar el mi-a reamintit cererea. În general întreaga viață am fost un om plin de tact și de grija să nu supăr sau să nu jignesc pe cineva - arareori am avansat în contraatac dacă alți oameni îmi erau incomozi. El pare un om bun, dar prea mult insistă în aberații și refuză orice dialog, fie el și poetic - am încercat și asta în zadar. Dar, cum am povestit de multe ori, nu îmi place să fiu numită Monica, mai ales când se știe clar numele meu.

din Agora cu Ancora si cu Dorra
pana-n Andora
si inapoi
la Tomis
in Joia Mare


ma voi intoarce la origini

si voi umbla in pasi desculti

pe saua calului ma sui

asa cum urc intr-un gutui



si-am dat drumul la cantare

si-a cantat in mine-o Mare

si am slobozit si visul

cu carari prin Paradisul

cu Proscrisul


nu-ti mai spun cum se facu
Y dintr-un Da si Nu
si cum prinse-n el Paharul
cel ce-mi adunase Darul
cu harismele-ntr-o floare
si cu ganduri din izvoare
pe alei istovitoare
sau pe-un povarnis mai nou
unde canta puiu-n Ou

stau eu bine-n gand din vis
cu trei punti peste abis
intorcandu-ma din drum
intr-un Ultimul Acum
dupa care vor veni
herghelii cu cai buiaci
si cu calareti dresati
sa-i invinga pe stresati...

Stresul, Pretul si Nutretul
au ravnit la Manuscris
unde Fratele Ovidiu
sta pe-o stanca-n asteptare
rascolit de-nstrainare..
Repet, acest Ioan-Mircea Popovici în aparență mă batjocorea sub masca unei nebunii a lui - părea că este bufon, dar un bufon cu inimă bună, cum spuneam. Nu își d[dea niciodată deoparte masca de bufon. Nu am blocat mailurile de la el datorită singurătății mele totale. Nu era nevoie să își bată joc de mine, ca și cum nu eram om respectabil, probabil unui om respectabil nu i-ar fi scris așa. Am încercat, cum spuneam, să îi răspund normal de câteva ori, chiar cu un fel de versuri dar el răspundea tot mereu ininteligibil. Am răbdat ani de zile și îmi amintesc durerea sufletească resimțită când primeam mai des mailuri de la el de acest gen și chiar mai ciudate, dar în schimb nimeni nu vorbea nimic normal cu mine de zeci de ani.

am terminat citit un curs de introducere în filozofie gratuit de pe internet în limba română de la o facultate de drept, de la Iași, cu multe erori și ambiguități și surplusuri ( nu am găsit altul gratuit) și acum citesc o istorie a filozofiei mai adecvată, care îmi place destul deocamdată, în limba engleză - Anthonny Kenny, am început cu volumul patru, ultimul, pentru ce voiam eu e destul de bine scris

8 august
Iar au început că ”toată lumea așteaptă să mori”, ”de ce o urăște Ovidiu?” ”fiindcă a mințit la revoluție și ea a l-a demascat” ”Nu, el a avut mereu aceeași atitudine, ea l-a întâlnit în 2007” Da, vărul Ovidiu al mamei a apărut o dată în calea mea în 2007, când lucram la ASE, care era facultatea absolvită de soția și fiica lui. Nu m-am gândit niciodată că m-ar urî. El avea un magazin aproape de locul unde am fost eu la revoluție și tot în 2007 a apărut în calea mea și Cristian Galeriu, care spunea că avea locuință într-o vilă aproape de ASE. Alții spun că numai familia mea e vinovată, alții că numai mama.

În noaptea asta voi încerca să continuu povestirea vieții mele pe blogul meu, fiindcă într-adevăr trebuie să o termin luna asta - voi încerca să fiu mai tânără și să stau puțin în noapte la lucru.

9 august 2020

spuneam ieri seară că voi încerca să fiu mai tânără să continuu povestirea despre viața mea pe blogul meu, dar nu am avut cum

problema nu e vârsta, ci boala - mai mult ca sigur datorată otrăvirii și faptul că medicii nu au vrut să mă trateze omenește niciodată. E adevărat că am fumat din nou, acum m-am lăsat din nou, probabil definitiv, dar răul nu e din cauza fumatului decât în parte mică, în mare parte a fost mereu de la otrăvirea mea. Sau de la boala produsă de otravă.

de o săptămână am avut dureri de ficat zi de zi, ceea ce nu mi s-a întâmplat în trecut și amorțeli mai puternice și amar în gură zi de zi, mai ales noaptea la trezire din somn sau dimineața

azi voi continua în mod sigur povestirea

Ceea ce au mai spus de multe ori, ca și azi, e că eu nu am fost sursa niciunui rău, dar proștii așa cred, fiindcă li s-au spus mereu minciuni.

Oricum, nimeni nu mă știe, fiindcă întreaga mea viață au fost numai câțiva oameni care au stat de vorbă cu mine, și aceia doar puțin. Dvs. știți doar o parte din ceea ce am comunicat eu în scris ca monolog, fiindcă niciunul din dvs nu a vrut să vorbească cu mine, neavând nevoie de mine. Nu știți decât că sunt un om total singur și foarte sărac, care se plânge de singurătate și sărăcie și otravă și nedreptate cruntă - am dovezi nenumărate că am avut mereu dreptate și că ei se înșeală omorându-mă.

Da, e adevărat, nu am fost sursa niciunui rău în viața altor oameni. Ar fi fost imposibil, fiind eu un om bun, dar și inteligent, nu aveam cum să dăunez nimănui. Ei spun că toți cei care au înțeles adevărul despre mine au fost îndepărtați din societate. Păcat, viața e scurtă și extrem de frumoasă. Nu știu dacă realizați că întâlnirea cu orice om e o șansă imensă la fericire, e o sărbătoare și o bucurie. Fiecare zi în care omul își împlinește menirea e o eternitate de fericire, nu e doar 24 de ore scurte - timpul se dilată dacă știm să îl prețuim și viața e infinită prin sensul pe care i-l dăm.Toți oamenii merită iubire și gânduri curate, toți sunt frumoși și miracole.

ideea unora e că oamenii sunt așa de proști încât credeau că eu aș fi un fel de marionetă sau păpușă jucată sau ghidată de altcineva. Mă îndoiesc că credeau așa o idioțenie.

din nou aceeașiu aberație - oamenii cred că tu trăiești un vis urât ???!
ei pur și simplu nu pot crede adevărul, fiindcă tu ești un om foarte bun și ți-au făcut așa mult rău, încât nici proștii nu cred
Sau - românii știu tot adevărul (?!) dar celorlalți nu li s-a spus nimic ??!

10 august 2020
Acum iar sunt torturată cerebral.
Ei spun că au încercat cu toate metodele cu putință și nu se poate. Am întrebat ce. Au spus că e necesar să mă facă nebună sau să mă omoare.

Nu au dreptate, poate fi adevărul.
Ei zic că nu, fiindcă doar minciunile sunt considerate oficial adevărul despre mine. Cum adică oficial? am întrebat cu scârbă și tristețe.

Ei au răspuns că eu nu știu ce au făcut cu mine. Ei spun că, fiindcă mie mi-au făcut rău mulți oameni, ei au inventat numai minciuni despre mine - că sunt nebună, proastă, rea și altele. Ba chiar vulgară, ceea ce e la polul opus mie. Ei spun că oamenii au lovit mereu în mine fiindcă au crezut acele minciuni.

E simplu, poate fi adevărul, absolut sigur merit viața încă și absolut sigur nu se întâmplă nimic rău dacă nu mă omoară - tocmai că e invers - uciderea omului perfect bun și inteligent e răul - ei nu văd acest lucru măcar.

11 august
iar au intrat cei care spun că toți m-au respins și mă omoară din considerente politice (!!)

Nu am avut nicio legătură cu politica și nici cu oamenii politici și nici măcar gânduri politice de niciun fel. Nu înțeleg ce vor să spună. Ei zic din nou că oamenii politici au făcut politica lor mințind despre mine. Ieri-alaltăieri intrase pe mintea mea unul care spunea că Iohannis a mințit despre mine, ceea ce mi s-a părut culmea nebuniei. Niic măcar nu știu până când mai e el președinte.

Câteva definiții personale, puțin exagerate, dar corecte de fapt în mare măsură : Politica este acel ceva creat/ făcut de politicieni. Medicina e acel ceva făcut de medici ș.a.m.d. Aceste noțiuni abstracte numite psihologie, politică etc. reprezintă în mod concret oameni, niște oameni anume. Ele nu există în aer. Nu au formă sau culoare și nu lovesc pe nimeni în cap. Nu trăim în ceea ce la școală se numea comuna primitivă, oamenii sunt civilizați în mod cpomplex, dar din cauza aceasta ajung să confunde concretul cu abstractul uneori.

Totuși, e un lucru cert că nu am avut niciodată niciun amestec în politică, dar ei spun că și psihologii și psihiatrii au mințit și mi-au făcut rău din considerente politice, deși nu am reprezentat nimic politic niciodată. ?!!

iar au intrat cei de acum câteva zile - dilema lor nu e dacă și cum să mă omoare, ci care dintre toți au fost mai porci - anume ei spuneau că indienii au fost cei mai porci, fiindcă ei au inventat nu știu ce minciuni despre mine, alții spun că europenii au fost cei mai porci, fiindcă au inventat altele și mai și. Disputa lor asupra unor entități politice sau statale nu are nicio legătură cu viața mea în prezent și nici în trecut - dar pentru ei toate au acest sens.

Azi m-a apucat greața - într-un parc pentru copii mici, cu mulți copii mici și mari înăuntru, un bărbat venit probabil cu un copil mic înjura în gura mare - F...Gura ta etc. Copiii mici, chiar și singuri, au fost auziți de mine proferând unele înjurături grețoase. Este crudul adevăr, dar poate nu mă credeți, fiindcă sunt unii care îmi aruncă vorbe în gând.

12 august 2020
Aseară m-au torturat cerebral extrem de monstruos, încontinuu, timp de câteva ore.
A trebuit să iau mai multe pastile psihiatrice ca de obicei și ei continuau să mă tortureze groaznic. Cu chiu cu vai am adormit și azi m-am trezit la ora 12 și m-am dezmeticit abia la ora 16. Ei spuneau aseară că asta înseamnă să fii considerat nebun - să fii scuipat de toți încontinuu și f_t aproape încontinuu. Definiția lor despre nebuni e că nebunii sunt oameni despre care alți oameni spun că sunt nebuni.

Mă simt destul de rău și acum, după oroarea de ieri. Ei mai spuneau din nou că toți vor să mor fiindcă eu sunt în posesia adevărului (despre mine) și ei vor să mor ca să fie numai ei cei care știu adevărul. Eu am fost un om tăcut de felul meu și în raport cu adevăruri diverse, nu am vrut niciodată să epatez sau să transmit cuiva adevărul despre mine sau altele, am fost perfecțiunea și în ce privește comunicarea cu alții, dar nu mi-au dat nicio șansă. Știu că nu credeți, dar e adevărul și asta.

au mai inventat încă un lucru urât - că eu nu pot fi acceptată tocmai fiindcă nu am avut nici cea mai mică greșeală - că dacă aș fi greșit ceva pe ici pe colo, atunci aș fi putut fi acceptată, dar așa nu. Eu cred invers.
”oamenilor li s-a spus că tu ai avut mii de greșeli (mărunte) și tu nu ai avut niciuna.”

Ei mai spun că și psihologii vor să mor.

E adevărat, am fost un om care a avut vocația fericirii, aș fi fost cel mai fericit om din lume și am fost cel mai fericit copil odinioară, în ciuda lipsurilor și greutăților. Fericirea era datorită intelectului bun și bunătății care îmi permitea foarte multe bucurii zilnic, atât la vederea sau contemplarea lucrurilor, cât și datorită muncii, studiului, iubirii față de familie și posibilității de a vorbi cu alți oameni. Și acest lucru e adevărul. Cele mai mari bucurii ale mele au fost când puteam ajuta pe alții sau vedeam alți oameni fericiți.

Unii spun că există o genă a altruismului, chiar și eu cred că bunătatea e probabil moștenită.

Am fost la cumpărături și au intrat din nou peste mintea mea cu multe idei urâte, dintre care enumăr:

în mod categoric - toți vor să mori fiindcă despre tine au mințit niște persoane ”importante”

În engleză - eu am fost desemnat să omor această femeie care în realitate a avut o viață perfectă

”nimeni nu vrea să te omoare, toți vor să te doboare.”
nu este adevărat, citiți blogul meu și veți observa 3 lucruri - unu că am fost mereu o persoană umilă și foarte jos și nu au de ce să mă doboare sau să vrea cineva distrugerea mea, doi că am fost un om perefect, nu doar fără greșeală, deci nu au ce să aibă cu mine să mă distrugă și trei - că încă din 1984 era totul de crimă, de a mă omorî și tortura, în niciun caz nu era de distrugere doar și e evident că nu am exagerat niciodată

”necazul e că au înțeles că nu a fost nebună niciodată”
”femeile de genul acesta nu au cum să se agite și nici cum să înnebunească”