Am început curățirea blogului despre viața mea cu prima postare, din mai 2013, voi continua mai multe ore pe zi, până când voi corecta toate cele câteva sute - dar asta nu înseamnă că dvs. sau ceilalți destinatari ai mei veți vedea exact ce am scris cu adevărat.
Postările sunt extrem de încărcate cu tot felul de semne cabalistice pe html, acum eu le scot pe toate.
Ca și acum 10-15 ani iar au intrat peste mine cu ideea că toți vor să mor, și că absolut toți au înțeles că eu am avut mereu dreptate, dar că toți vor ca cei care nu au înțeles acest lucru să nu înțeleagă adevărul despre mine și eu să mor ca să fie cosmetizată realitatea, și ascuns faptul că toți mi-au făcut rău. Care toți, care ceilalți, eu nu știu. Etc.
Din păcate iar au lovit mai tare în ultimele zile, poate otravă din nou - oricum dureri în zona hepatică și în stânga abdomenului zi de zi și apoi a început o măsea de sub puntea dentară, deși toate erau tratate pe canal. Este cert că mă pot otrăvi, dacă merg la dentist, chiar și fără știrea dentistului, fie cu otravă cu efect direct, fie cu efect amânat, peste mai mult timp. Și e păcat. Probabil că am povestit pe blogul meu ce am pățit când am fost la dentistul de pe strada școlii mele, strada Oltarului, dentist care mi-a făcut și multe injecții pentru anestezie și spunea că anestezicul lui ei foarte bun și m-a lăsat pe scaun să aștept mult timp, fiindcă el a spus că are treabă în casa lui, atunci când la televizorul din cabinet cineva a început să recite din Luceafărul.
Acum a intrat unul peste gândul meu cu ideea că au corectat ei toate postările. Am luat una la întâmplare și așa este! Dar prima, cea cu nașa mea, era plină de mizerii înăuntru, am corectat-o eu adineaori. E bine dacă le-au corectat ei, dar eu totuși voi reciti totul încă o dată, să văd dacă mai e ceva omis și apoi să termin capitolul cu internetul și apoi ultimul, mai scurt, și apoi nu mă voi mai atinge eventual deloc de blog, că nu mai e nimic de spus.
E inutil probabil de adăugat că ei au spus din nou ceea ce au spus de multe ori - că i-au păcălit pe oameni așa mult, încât au ajuns să creadă că sunt bolnavă psihic fiindcă am scris blogul acesta, sau că e delir ceea ce am scris, deși puteam dovedi totul, dar am fost cu forța izolată de 36 de ani. Blogul e compus, cum am explicat, din multe fapte concrete, de așa natură încât nu pot părea delir, nu există în el interpretativitate - aceasta aparține psihologilor uneori, dar mie nu. Nu am notat, decât rar, o mică parte din gândurile sau sentimentele mele, fiindcă altfel era mult prea mult de scris. În felul acesta, fiind doar fapte, e mai ușor de fapt să se vadă adevărul. Nu știu ce cusur puteți să găsiți - poate doar câteva greșeli în tot blogul - adică denaturare a adevărului, și niciodată intenționate, poate doar fiindcă eram otrăvită sau torturată. Ce ați putea găsi incredibil în blogul meu? Poate doar faptul că am fost otrăvită. Faceți acum abstracție de acel fapt și priviți restul - din restul chiar nu vei extrage nimic drept fals. În ce privește otrava, mă mir că păreți sceptici, mai ales dacă ați auzit sau ați văzut puțin cum mă torturau în blocul unde stăteam și era de la sine înțeles că erau în stare de orice rău, că erau ghidați greșit, cum spuneau unii, mai ales tinerii și copiii din cartier sau din oraș. Veți înțelege că nu am greșit nimic spunând adevărul, am avut atitudine corectă și bună.
Ei spun că oamenii (porcii) au înnebunit și că se gândesc doar în ce fel să mă omoare.
Dar nimeni nu m-a întrebat nimic toată viața și nu a vorbit cu mine deloc.
Poate eram un om valoros sau normal, dar nu aveau cum să știe.
Ei nu mi-au oferit niciun motiv al pulsiunii lor criminale în afara ascunderii adevărului, ceea ce nu e posibil, fiindcă oricum adevărul e scris pe blogul meu. Probabil puțini citesc. Mi se spune că i-au îndobitocit total, astfel încât au interpretat totul în mod fals și au ajuns la ideea că e mai bine să mă omoare decât să mă lase să trăiesc. Eu sunt aproape 100% convinsă că e o greșeală, dacă ei mi-ar da motivul, le-aș explica - îi rog să se gândească că poate există ceva ce am omis neintenționat să scriu pe blog și aș putea să îi fac să înțeleagă că nu trebuie să mor, dacă mi-ar spune motivul pentru care vor să mor, în mod greșit. De asemenea să se gândească că poate omul se cunoaște pe sine mai bine decât îl cunosc ceilalți pe el.
"iar au intrat porcii cu ideea că ”Încearcă să se ridice, dar nu are cum”. Numai acum vreo două săptămâni mă împroșcau cu ură de moarte încontinuu și mă torturau cerebral monstruos.
Acum insinuează că încerc să mă ridic peste alți oameni, ceea ce nu s-a întâmplat, nici inconștient, niciodată - probabil că i-au îndobitocit pe oameni.
Totodată eu am fost mereu eu și ei spun că i-au păcălit pe toți că am personalitate multiplă sau sunt altceva și de aceea toți se uită la haikuurile mele, care nu mă reprezintă, dar nu le place ceea ce e scris cu suflet și inimă, cum a fost ultimul meu text albstract și filozofic, la care Carmen Carmen-Maria Mecu doar a postat un comentariu sclifoist puțin anume că e interesant. Recunosc că nu e deosebit de bun și că nu îi interesează pe prietenii de pe facebook, dar ăștia au dreptate că toți au făcut mereu ca și cum le-ar place sau ar înțelege sau admira mai ales lucrurile mai îndepărtate de adevărul despre mine și felul meu de a fi autentic întrutotul. Acest lucru l-au făcut poate fără rea intenție. Lor nu le plac oricum nici poeziile mele.
Deci iar spun ei că încerc să mă ridic, ca și cum vor să îi păcălească pe oameni că eu sunt ceva rău, care nu trebuie să ”se ridice”, când, în realitate, am fost numai binele, cum e scris și pe blogul meu - adevărul curat. Faptul că am suferit mult, deși perfect nevinovată, nu însemană că sufletul meu e infectat cu cuvinte și idei greșite sau rele - chiar nici acum nu vedeți? Cei care lovesc așa încontinuu sunt răul și dvs și nici ceillați nu trebuia să mă respingeți - este vorba de o imensitate de bine și frumos, dar la nivel intelectual bun, eu chiar nu am avut ncio șansă întreaga viață.
din nou au zis că familia mea și alții au depus mărturie falsă asupra mea și eu am fost judecată in absentia (în lipsa mea) și condamnată la moarte
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...