27 - 28 septembrie 2020

Să încep acum să scriu acea problemă spinoasă pe care am spus că o voi ataca azi, mai devreme. Pentru dvs., cititorii mei.

Există unii nebuni care au insinuat că eu aș fi autor al blogului despre viața mea, când în realitate sunt memorii și sunt în întregime adevărate, și chiar exhaustive. Sunt lucruri adevărate - unii spun că toți au înțeles asta - dar tot așa aș fi scris și dacă ar fi fost vorba de altcineva, deci oricum nu aș fi reușit să fiu acceptată în societate. Ei spuneau din nou aseară că numai oamenii păcătoși au drepturi și sunt acceptați în societate, mai ales dacă încalcă virtuțile și valorile creștinești.

Pe mine nu mă consideră păcătoasă, dar mă acuză acum pentru faptul de a scrie adevărul gol-goluț. E ceva scandalos și am făcut un lucru rău scriind acel blog, spun ei, adevărata virtute înseamnă să te lași omorât cu ușurință și să nu te plângi, mai ales dacă ceilalți nu au dreptate deloc.
Ei spun că blogul meu mă arată pe mine perfectă și pozitivă și scoate la lumină păcatele și racilele societății și de aceea e scandalos. Ei afirmă că am făcut un lucru rău scoțând tot adevărul la lumină, mă judecă negativ pentru aceasta. Acum, înainte să continuu argumentația mea, vă rog pe dvs. să gândiți și să judecați drept dacă am făcut ceva rău, după ce că mă condamnaseră la tortură și moarte chiar timp de 29 de ani înainte să public adevărul tot. (iar au intrat cei cu ”forgive us”)

Oricine mă cunoaște sau mai bine zis m-ar cunoaște, ar ști că e sigur că nu aș fi mințit nimic, de exemplu despre familia mea sau despre profesori precum profesoara de limba română din școală sau meditatorul de biologie, dar nici despre nimeni altcineva. Absolut toate povestirile și amintirile mele sunt adevărate. Ei spuneau că am fost un om drept într-o lume strâmbă. Absolut toate motivele scrierii mele vor fi și mai clare abia după ce voi termina ultimele două capitolașe. Probabil că ați înțeles că eram otrăvită și torturată în același timp monstruos și unul dintre motive, cel mai important, a fost că încercam să îmi apăr viața și de fapt tortura obligă omul să povestească tot adevărul, în detaliu. Eu scriam și ei otrăveau și torturau și mai rău, cu ideea că trebuie neapărat să mă omoare și să mușamalizeze totul. Nu a fost vorba numai de autoapărarea legitimă și normală, a fost și ideea mea corectă, departe de a fi vorba de orgoliu, că viața unui om perfect bun și nevinovat, chiar inteligent, merită apărată și chiar trebuie din principiu respectate drepturile omului. Eram și complet singură.

Încă un singur lucru important, aș dori mult să îl înțelegeți. Poate că vă amintiți că aseară Mirela Brailean mințea pe pagina mea de facebook ceva, anume că a discutat cu mine acum 2 săptămâni - un fleac, un amănunt neimportant, așa cum au fost multe pe blogul meu. Eu nu aș fi mințit nici sub amenințarea morții, mai ales că știu că minciuna e un lucru rău și nu aș fi făcut rău nimănui.
Proababil că ați văzut că am scris și toate fleacurile rele care au fost în viața mea, nu doar problemele și abuzurile mai mari. La fel va fi și în capitolul despre internet - multe fleacuri rele și câteva bune, și doar unele fapte mai importante. Am explicat mai sus de ce am scris și fleacurile - și într-un fel e mai bine, fiindcă astfel povestea capătă contur real. Ei spuneau că nu trebuia să scriu aia și aia și ailaltă, și astfel nu rămânea nimic. Dar...
Ceae ce vreau să spun acum nu știu dacă veți înțelege... Ei spun că dvs. sau alții care citesc văd acuzații și insulte în ceea ce am scris eu, fiindcă în realitate ei mă văd proastă și rea și nebună și nu văd defel sensul bun al scrierii mele, nu doar referitor la propria mea persoană. Ei spun că eu nu pot percepe ura altora și faptul că mă văd proastă mai ales. Eu cred că orbirea dvs. legat de ce am scris eu, imaginea pe care o așezați asupra mea e din cauza internării mele la psihiatrie - un fleac de fapt printre alte necazuri - și nu e din cauza vârstei mele ”fragede”, de circa 50 de ani. E adevărat, sunt tânără printre galaxii. Dar, cu toate acestea, în raport cu oamenii care au existat în viața mea, cu unii cel puțin, eu am avut acea normală atitudine maternă, o aplecare cu duoișie și benevolență asupra condiției umane. Așa am fost mereu și am pictat icoane din viețile celor din viața mea, din nefericire fiind tratată în acest mod. Am avut aceste înclinații materne încă din copilărie. Ei spun că așa ceva pare ridicol pentru oameni, din cauză că mă percep drept ceva rău și proastă. Vă las pe dvs. să vă gândiți... poate am dreptate că era un lucru normal și bun.
Ceea ce am repetat adesea pe blog, uneori în mod indirect sau subiacent, și e adevărul, a fost despre atitudinea mea de iertare, înțelegere și răbdare. Eu chiar am iubit oamenii, într-un mod aparte când eram tânără, și chiar și acum, dar altfel poate.

Ideea lor e că într-o viitoare viață imediat mă voi băga, voi spune adevărul și mă vor omorî... ce e atât de rău să spui adevărul? Am avut atitudine maternă, dar nu am tolerat răul niciodată.
De multe ori au intrat unii cu ideea că absolut toți oamenii s-au închinat unui porc, eu nu am idei de genul acesta niciuna.

Iar au început - nu îi mai notez decât pe câțiva:
”așa s-a procedat mereu”
”oamenii nu pot înțelege adevărul”
” de data asta nu vei mai scăpa Cristina.”
”Tu nu înțelegi ce înțeleg ei prin data asta.”
”întreaga omenire te va omorî”
Acum parcă înțeleg - unii spuneau mai demult că oamenii au încercat încontinuu să mă omoare, chiar de când eram copil, dar în realitate greșeau, nu trebuiau să mă omoare. Ei tot repetă mereu că eu nu înțeleg că oamenii toți se înșeală și văd ceva rău în mine când, în mod real, eu sunt sursa și rădăcina binelui, nu răului. Că ei au impresia că se ”trezesc” numai atunci când, de fapt, o iau razna și cred minciuni și aberații despre mine sau că trebuie să mă omoare ca să fie ei liberi.

28 septembrie
în sfârșit unul care spune adevărul:
”E vorba de un om omorât în văzul lumii, de care nimănui nu îi pasă”. Nimic altceva, cum au zis și ei. Asta e adevărat, oamenii au interpretat poate greșit. Li s-ar fi părut normal să fie așa dacă eram copil orfan din naștere de exemplu - că puținor oameni le pasă de copiii vagabonzi, dar nu li se pare normal așa, fiindcă omit să considere că am fost de fapt repudiată de familie fără motiv, chiar din copilărie.

Desigur, dvs. cunoașteți diverse idei sau doctrine despre reincarnare. Unii au gândit și aceste lucruri în raport cu mine. Ei spun că oamenii mă urăsc așa tare și fără motiv real fiindcă li se pare că eu semăn cu cineva care a trăit înaintea mea sau că sunt aceeași persoană reincarnată și ei cred că acea persoană a fost ceva rău, fiindcă mereu au fost mințiți. Ei spun că în cazul meu ceilalți repetă mereu aceleași greșeli și numai ei sunt cei care greșesc, în timp ce eu niciodată, dar toți dau vina pe mine. Acest mecanism al repetării aceleiași crime se datorează naturii celorlalți, nu mie, nu sunt vinovată defel de faptul că ei repetă totul sau că ei sunt răi și greșesc. Dar lumea crede mereu că eu sunt de vină, fiindcă li se transmit aceleași minciuni de la o generație la alta, sau prin reincarnare, iar ei nu se pot trezi niciodată și cred mereu răul. Sunt unii care spun că ea, cea care a ocupat locul meu în lume, a fost și va fi mereu numai binele.
Totuși, adaug eu, nu e prea târziu nici acum să mi se dea libertatea cerută din 84, nu e prea tărziu ca să oprească crima, fiindcă sunt încă vie. Absolut cert nu s-ar întâmpla nimic rău dacă ei nu m-ar omorî.

Bineînțeles că va fi așa cum vrea Dumnezeu. Bineînțeles că nimeni nu poate trece peste voința divină sau legile funcționării întregului univers și nici eu nu pretind că viața mea e mai prețioasă decât necesitatea ce rezultă din funcționarea întregii lumi. Omul e dator să se supună fără tristețe lui Dumnezeu. Dar omul e în același timp dator să facă ce poate face mai bun din viața lui sau în viața lui și să încerce deci și să trăiască, apărându-se de oamenii răi. Nimeni nu trebuie niciodată să se lase omorât, așa cum spuneau ei, cei răi, că trebuie eu să mă ”las” omorâtă - e total absurd. De multe ori au spus așa, dar e total greșit.

Ei spun despre mama mea că în fiecare zi mă chinuiește și mă f_te încontinuu și că nu a existat nicidoată o mamă așa monstruoasă, eu fiind un copil extrem de bun. Nu știu dacă n-a mai existat niciodată, unii spun că mama mea a fost îndobitocită să îmi facă răul.
Acum a intrat unul care spune, probabil despre mine că ”trebuie ajutată să moară, așa, ca pe un animal”. Ei spun mereu că, pentru oameni, nici faptul că sunt om și nici conștiința mea nu înseamnă nimic.
Azi mama m-a chinuit din nou încontinuu, prin vorbe și atacuri verbale, nu mai explic cum.

Ei spun despre mama mea că în fiecare zi mă chinuiește și mă f_te încontinuu și că nu a existat nicidoată o mamă așa monstruoasă, eu fiind un copil extrem de bun. Nu știu dacă n-a mai existat niciodată, unii spun că mama mea a fost îndobitocită să îmi facă răul.

Acum a intrat unul care spune, probabil despre mine că ”trebuie ajutată să moară, așa, ca pe un animal”. Ei spun mereu că, pentru oameni, nici faptul că sunt om și nici conștiința mea nu înseamnă nimic.

Azi mama m-a chinuit din nou încontinuu, prin vorbe și atacuri verbale, nu mai explic cum.
Azi au spus alt delir al lor - că eu sunt o femeie bună și mama o femeie rea și că proștii vor ca să mă omoare ca s-o salveze chipurile pe mama. Eu nu cred așa ceva. Azi mi-am dat seama că e posibil ca unii să vă fi mințit pe dvs. că eu am creat ideile acestea delirante, când nu este așa. Și tot ce am spus despre trecut și prezent, fapte, nu idei sau sentimente, este adevărul. De pildă modul în care m-au tratat mereu medicii și mai ales în 2018. Adevăr e și faptul că acum abia merg și va trebui să mă plâng din nou medicilor de durerea din zona inghinală, dar nu mai am speranțe și încredere ca până acum câțiva ani din două motive - s-au purtat rău, exact așa cum am povestit și apoi se pare că unii oameni chiar au mințit, cum mi s-a spus, despre mine și proștii chiar cred că sunt nebună sau rea sau proastă. Foarte mulți sau de multe ori au spus că eu am fost folosită drept țap ispășitor, inclusiv politic, nici această idee nu e inventată de mine.

Mama m-a chinuit azi, dar acum se simte tare rău, din câte se pare, nu știu sigur, că ea uneori a jucat teatru și a mințit în mod sigur. Mă rog lui Dumnezeu ca întotdeauna, pentru amândouă - de multe ori am aprins câte 2 lumânări la biserică.

Ieri și azi, și Carmen-Maria Mecu și Rodica Enache au scris iar despre politică pe facebook, poate și fiindcă ieri au fost alegerile locale.
Eu am oarecare sentimente negative, dar nu tare rău, despre politică în general. M-am mai maturizat față de tinerețe și acum consider că și politica e o activitate umană, poate că e și necesară, ca și religia.
Primarul capitalei era Gabriela Vrânceanu Firea, am aflat mai demult întâmplător de pe internet și am văzut că i se făcea mereu publicitate negativă, deci era clar de mult că nu urma să fie tot ea aleasă. Tot absolut întâmplător am aflat nu de mult că ea era căsătorită cu primarul orașului în care locuiesc - Voluntari - respectiv Pandele Florentin. Nu aveam de unde să știu mai înainte.

Mama a adormit, așa cum are obiceiul, cu televizorul tare despre politică. Eu nu am niciun fel de amestec în politică și nu am avut. Unii mă acuză că eu nu m-am interesat niciodată de politică - deși nu aveam cum - și au ideea că astfel s-au înmulțit prea mult diverși porci politici. Nu au dreptate.
Alții, din nou, au ideea că eu sunt puterea (centrală) și că oamenii cred că eu sunt inversul a ceea ce sunt, eu fiind înțeleaptă, bună, luminată.

ar au început cu amenințări de moarte și cu scenariul lor vechi, pe care l-am mai scris parcă - anume că atunci când voi muri, se va naște alta și apoi, când proștii vor înțelege ce e acea fetiță, o vor omorî imediat. Și abia după aceea toți vor urla și vor fi în pom. (?) Mai departe nu spune nimic.
Oricum, nu voi mai nota de acum ideile lor, oricum vor fi, voi încerca doar să scriu finalul blogului și să trimit peste tot - aceștia de acum vor dispărea, eu voi reveni pe facebook numai ca să scriu restul povestirii pe blog și apoi nimic.
Au intrat alții că cei care au venit ”la putere” adică la mine, nu cunosc nimic din adevărul despre mine și deci vor încerca iar să mă lovească și să mintă, cum au făcut toți înaintea lor.
Acum mă înțeapă bontul și ochii din nou și ei au spus că sunt f_tă în bont. Mă doare rău inghinal dreapta și ei au spus că abia acum s-a declanșat cancerul (nu știu).