Ei spun că ei cred că eu sunt divinitatea într-adevăr, dar o divinitate nebună, când, în realitate, nimeni nu a vorbit cu mine deloc o viață întreagă și e vorba clar de o crimă monstruoasă și nenecesară - eu am fost în mod evident binele și normalitatea, dar ei spun că toți au mințit și mint. Nu am avut dreptul la muncă și la studii, după cum mi s-a spus clar, deci nu aveam cum dovedi nimic, cum a zis și tatăl meu vitreg. În același timp, sunt în mod clar omorâtă, din cele trei motive explicate, mai ales otrava și modul de tratare a mea din partea medicilor. Dar și izolarea, fiind deja aproape 37 de ani de când sunt izolată, fără motiv, cu forța. Totodată, după cum spun și ei, oamenii mă tratează drept nebună, fără să știe nimic despre mine. Tărcățel, pisoiul meu tărcat, la care țineam mult, a murit probabil, sau s-a pierdut - avea o privire extrem de inteligentă. Săracul.
Azi, 11.05.2021 - Repet ceea ce am spus deja. Deși ei spun că eu eram otrăvită încă din blocul unu, eu cunosc cert acest lucru doar din blocul doi, când s-a întâmplat ceea ce am povestit - am explicat că aveam încă o bucată din cârpa cu otravă, tăiată de mine cu foarfeca, pusă într-un caiet cu jurnalul zilelor din anul al treilea în blocul doi, dar nimeni nu a fost interesat de ea și în continuare nimeni nu a vorbit cu mine deloc, ca întotdeauna în trecut. Ei spun că oamenii la început au crezut adevărul, dar ulterior au fost îndobitociți că eu delirez sau că trebuie ca eu să sufăr ca să fiu distrusă și apoi omorâtă. Alții spun că i-au păcălit pe idioți că eu voi fi salvată în final, deși mă torturează prin izolare și multe altele, când în realitate sunt omorâtă cu adevărat. Ei spun din nou că adevărul e prea monstruos pentru ca oamenii să îl creadă. Că oamenii nici măcar nu pot crede că sunt nevinovată în cele mai mici detalii. Eu nu am avut niciodată fantasma că voi fi salvată, la fel cum nu am avut nici alt fel de delir. Ei spun iar că viața mea a fost cea mai monstruoasă poveste cu putință, astfel încât nimeni nu mă vrea, deci ei justifică iar faptul că mă omoară cu necesitatea ca oamenii să nu înțeleagă adevărul despre mine și să fie totul mușamalizat, așa cum au zis de acum 15 ani. E greșit. Nu trebuie să mă omoare, trebuie și trebuia să fie adevărul și atunci aș fi fost acceptată și aș fi avut dreptul la muncă și la studii la timp. Ei vor moartea mea în mod greșit. De multe ori au avut ideea că mama i-a păcălit pe toți, eventual și cu scopul de a îi păcăli pe alții că eu sunt nebună și am ceva cu mama, fără motiv. Tot ce am spus despre mama e adevărul, a fost chiar mai rău. Un aspect evident e că, deși sunt izolată aproape total din 1984, ceea ce e inuman și criminal, sunt izolată cu mama, care mă și tratează drept nebună fără motiv, ceea ce poate să îi inducă în eroare pe proști care cred astfel că eu sunt proastă și mă deranjează probleme psihice minore, cum ar fi faptul că sunt tratată drept nebună deși nu sunt. Nu am cum să modific conduita mamei. Un alt lucru foarte important este că eu am fost mereu lucidă și conștientă asupra întregului adevăr povestit în acest blog - ceea ce proștii cred că e delir sau boală psihică. Acest lucru mi-a permis să fiu disponibilă pentru muncă și studii intelectuale și să rămân un om perfect normal - deși am suferit mult de tot, totuși ar fi fost bine să mă acceptați și astfel aș fi reușit ceva bun și frumos în viață, fiindcă eu niciodată nu am fost marcată de trecut și am privit mereu pozitiv către viitor, ca orice om inteligent și bun. Păcat, acum e prea târziu, am implorat degeaba în genunchi o viață întreagă. Nu aveam cum să obțin singură drepturile. Totuși și acum ați putea să mă acceptați și nu trebuie să mă omorâți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...