14.05.23

M-am lăsat de fumat, m-am lăsat de cafea, m-am lăsat de mâncare și chiar nu mai vorbesc singură de vreo două zile. Doar de câteva ori pe zi am pronunțat cuvinte cu voce tare. Azi dimineață m-am trezit mai târziu m-au luat în primire imediat ce m-am trezit și eram mahmură, fiindcă azi noapte iar m-au torturat. Am spus câteva cuvinte fiindcă mă durea iar bazinul/pelvisul, fără să realizez că mama lăsase și poarta și ușa de la casă larg deschisă -- și l-a chemat fără ca eu să știu pe țiganul Claudiu din cunoștințele ei din Voluntari. Eu abia mă trezisem și nu am fost destul de precaută, deși de două zile nu mai vorbesc deloc, indiferent ce aberații scuipă ei peste mintea mea. Ei spun că au făcut așa ca să mă demaște că sunt nebună și vorbesc singură, tocmai acum când sunt lovită cutremurător, scuipată încontinuu cu minciuni și ură și torturată fizic și totuși nu mă plâng, decât în scris, fiind foarte greu și izolată, și pentru un ajutor de memorie. Până azi mama nu prea m-a lăsat cu ușa larg deschisă și în niciun caz când pleca departe - azi m-a întrebat dacă vreau să închidă ușa, fapt prin care întotdeauna s-a referit la încuierea ușii și eu i-am spus că nu. Și mama vorbește singură, dar fără motiv, ea nu a fost izolată etc. dar e un om așa rău și crud și joacă mereu teatru, încât pare nebună.

ei spun că oamenii nu pot să mă accepte după tot ce am ”făcut”, când, în realitate, nu am ”făcut” nimic.

Ei spun că absolut cert mă vor omorî, fiindcă poporul a fost mințit despre mine și ei nu pot recunoaște adevărul. Azi am fost din nou la cumpărături și plimbare, căci altfel mi-ar fi mult mai rău. Oamenii se uită urât sau bizar la mine și chiar cu mânie și furie și ură. Mereu au făcut așa. Cred că o parte din acești ”ei” au dreptate, dar există, din câte cred eu, și unii care spun adevărul și ce e bun despre mine cu scopul de a mă lovi mai încolo prin diverse intrigi. Cred și eu că oamenii cred ceva rău despre mine și de aceea nu m-au acceptat, poate și poeziile mele au fost renegate la fel, din cauza minciunilor despre mine. Și astfel au făcut încă un rău, după tot ce a fost. E un paradox, căci am fost mereu izolată. Poate că au crezut că eu am uitat ceva sau mint și de fapt am spus numai adevărul întreaga viață, nu aveam niciun motiv să mint. Deocamdată încă țin minte totul. Ei spun că oamenii proști cred orbește ce li se spune și că toți cei care au înțeles adevărul sau au comunicat puțin cu mine au fost distruși, omorâți, exilați și chiar puțin dacă au vorbit cu mine, de pildă casierii, au fost loviți. Poporul crede o groază de minciuni, spun ei, de pildă că eu ”vreau” ceva și eu am fost un om fără pretenții etc. Acum e clar din ce spun ei că totdeauna au vrut doar să mă omoare, deși eu nu am vrut nimic pentru mine. Alții spun că ei mă lovesc de moarte ca să înhațe ei ce am muncit eu întreaga viață, în condiții de constantă tortură, adică să mă uzurpe (?). Nu m-am crezut niciodată regină sau prințesă, dar probabil că au inventat minciuni despre asta. Mama a pus azi lângă puțul din curte un fel de balegă neagră, nu știu ce este. Ei spun iar că eu am fost torturată întreaga viață și am fost un om foarte bun, dar oamenii cred altceva. Pe stradă au ieșit iar părinți cu copii mici sau cu bebeluși. Ei spun că eu nu înțeleg că americanii mint despre mine - bine, dar minciunile sunt de când eram copil. Ei spun iar că au îndobitocit întreaga omenire. Ideea e că eu am fost un om independent față de puterile politice, de care toți și-au bătut joc. Ei spun că poporul nu a înțeles nici măcar că nu sunt deloc vinovată - legat de ce? Poate o parte din toate aceste spuse sunt adevărul, pe unele le știu și eu. Cu toate că e pace și bunăstare, spun ei, oamenii vor să mă omoare. Ca și azi, adesea, după ce trec de casa din supermarket, casierii închid acea casă. Durerile mari au reînceput... ei spun din nou că toți cei care spun adevărul despre mine sunt omorâți. Ei spun că e normal că mă omoară, fiindcă sunt complet nevinovată.??!

Ei zic că i-au mințit pe toți și că acei care mă omoară sunt oameni lipsiți de milă, extrem de cruzi - durerile cresc și ei împroașcă încontinuu - ideea, spusă chiar de ei, e că, spunând adevărul și binele, ei îi elimină pe cei care mai ”credeau în” mine - și spun acestea lovind simultan, plus cu ideea că e un fel de joc politic în care eu sunt doar sacrificată, deși nu am avut nici habar și nici legătură cu de așa-zis politica lor. Ce dacă nu mă acceptă, le-am spus eu - și ei au replicat că nu vor decât moartea mea. Ei spun că unii oameni au fost păcăliți că eu trebuie să trec anumite probe sau teste și de fapt eram omorâtă. România mă omoară, spun ei, fiindcă nu suportă faptul că nu am greșit nimic și că nu sunt nebună. Lăsarea mea în viață ar însemna dezonoarea lor, spun ei, fiindcă au mințit în așa fel sau au fost păcăliți de alții. ??! Alții spun că e vorba doar de familia mea - atunci de ce m-au hărțuit așa mult pe străzi cu mic cu mare? Ei replică că eu nu aveam de unde să cunosc sau să știu mai bine zis ce gândesc oamenii despre mine, fiind complet izolată. Ei spun că eu trebuie să înțeleg (?!) că ar fi fost un scandal prea mare să nu mă omoare. Cum?! Cum să înțeleg și de ce sau pentru ce? Cum, când chiar ei spun că nu aveam de unde ști nimic. Ca să accepți moartea, spun ei, și eu nu știu de ce ei au nevoie de acceptarea mea.

Ei spun iar că oamenii vor neapărat ca eu să mor și mama să trăiască, deși eu nu am greșit nimic - și că totul se reduce în mare la faptul că i-au păcălit pe oameni că sunt nebună. Ei spun că trebuie să mă distrugă neapărat, fiindcă sunt cu mult mai deșteaptă decât ei - și dvs., dacă citiți, probabil că vă întrebați de ce scriu eu această mizerie transmisă de niște creaturi josnice... ori poate credeți că eu sunt proastă și josnică eu sau că nu fac față cu demnitate morții inutile și mârșave pe care mi-o dau acești ticăloși... sau torturii... Ei spun că nimeni nu mă susține și nimeni nu m-a susținut niciodată și nimeni nu mă vrea, prin urmare mă omoară cu toții și nimeni nu a vrut de o viață întreagă să vorbească cu mine, de aceea toți cei ce înțeleg adevărul, dacă sunt șmecheri, continuă și ei să mintă despre mine.
În momentul în care ei aruncă vorbe peste mintea mea, de obicei amenințări cu moartea, durerile cresc. Acum vecinii iar aruncă artificii sau pocnitori, precum au făcut în multe seri după ce m-au torturat. Delirul lor - despre care v-au mințit că ar fi al meu, e extrem de complex și are mii de idei diferite - de pildă acum ei spun că președintele țării noastre face o mare greșeală omorându-mă. Și în engleză spun că voi rămâne în istorie drept figura tragică a unui nebun monstruos. Toate aceste idei vehiculate de ei sunt ale lor, nu au fost create de mine și mă dezic de ele.

Cât despre moartea mea, ei repetă că e necesară pentru evitarea unui scandal - ce scandal, din moment ce nimeni nu m-a susținut? Ei zic că toți (toți ce?) au greșit și e normal să fiu omorâtă. Mie mi se pare revoltător totuși, având în vedere nevinovăția mea totală și caracterul frumos și inteligența - ei spun că degeaba, fiindcă medicii au inventat, fără să mă întrebe nimic, că sufăr de psihoză foarte gravă, cu scopul de a justifica izolarea mea de o viață și de a acoperi greșeala altora. Ei spun că eu am delirat delirul altora, un fenomen rar, numit nu știu cum, când în realitate au fost persoane reale, poate chiare medici, spun unii, cei care mi-au aruncat telepatic idei.