”Noi nu știam care ești tu dintre toate”
”Binele și adevărul ies mereu la lumină” spune altul.
”Tu ai fost numai ceea ce e bun și ei cred că tu ai fost ceva rău”
”Proștii cred că tu ești moartă”
”Și nici acum nu au înțeles?” ”Tot nu au acceptat-o?”
”O să rîdă o lume întreagă de noi”
”Ei nu vor înțelege niciodată răul ce l-au făcut”
”Tu ai fost cel mai mare martir al umanității”
”Țara te vrea proastă”
”Ei sînt orbi și surzi”
”Ei nu știu nimic” ”Au înțeles totul pe dos”
”Omenirea întreagă e o grămadă de nebuni”
”Tu ai fost un om foarte inteligent”
”E cea mai monstruoasă crimă din istorie”
”Tu ai fost mereu la fel și ei mereu te văd altfel”
”Ei nu aud decît ceea ce le bagă în cap un idiot”
”Idiotul acela te urăște și vrea să mori”
De unde știu SIGUR cei care tot vor să mor că va fi bine pentru ei așa? Au oare ei clar dovezi sau amintiri sau probe sigure că atunci cînd au mai omorît un om nevinovat și martirizat de fapt, a fost precis mai bine pntru ei??
Mă tem că ei nici nu știu pe ce lume trăiesc ei și nici faptul că trăiesc într-o civilizație. Memoria vie este ceva, memoria inscripționată alt-ceva. Se intercondiționează. :( asta e realitatea, nu politica doar.
Absolut cert am fost perfecțiunea, deși am și spus acest lucru, fiind forțată de împrejurări și mi se pare logic, știam de mult, că dacă ei fac răul unui astfel de om rezultă și mai mult rău pentru ceilalți. Am explicat și am dovedit totul despre mine și ei tot moartea mea au vrut, deși era clar că nu aveam nevoie decît de dreptul la muncă și cîteva relații cu alții măcar toată viața. Ei și dvs nu veți înțelege niciodată că nu am fost niciodată proastă sau nebună și nici cît de mult v-am iubit pe toți, cu întreg sufletul curat și o imensă bogăție de frumusețe spirituală reală, nu furată din cărți, ci înțeleasă per se.
E adevărat că am fost femeie, dar consider că și femeia are spirit, prin spirit înțeleg integrarea suflet (afectivitate) și intelect și în plus încă un lucru. E adevărat, spirit înseamnă și lumină pură. Nu știu dacă eu aveam lumină pură, dar știu că am înțeles singură o imensitate de lucruri frumoase și bune, și idioții au inventat că am citit sau că mi-au spus sau ghidat revelațiile alte spirite. Întotdeauna ei nu m-au recunoscut drept om, cum au și spus. Ei văd în mine doar pe alții, fără să știe că... etc.
construcții interogative dureroase, jocurile mele habituale de cuvinte :
DOAR nu vrei să...?
AU nu vrei să...?
(din categoria mea de integrare socio-lingvistică sau prolegomene la interogațiile lui Living-stone et.comp. et.col. (etc. adică), sau nefastele clovnerii ale unei persoane singure cu stare fizică subfebrilă datorată plămînului)
E adevărat, vorbesc singură. Mîine mă apuc de citit și de studiu chiar din nou. Trăiască Fănuș Neagu și librăriile CLB și toți ceilalți. Acum sînt tot Maria Antoaneta, printre altele fiindcă încă citesc istoria muzicii în engleză. Mîine poate voi fi Nostra-damus, poimîine vreun vicerege în India. Acolo cel puțin avem multe ”pur”- ități.
Pe noapte, numai vise luminate vă doresc - cu ape line, cristaline, cu mori de vînt și de cuvînt, cu cerul înalt pînă la cer.
Spirite nefaste nu există, e logic. Dumnezeu știe ce constelații erau cînd am ieșit și eu la lumină și ce însemnau ele pentru adevărații și vestiții astrologi de la capela dodecaedrică a poligonului de proiecții luminoase. Oricum erau hărți bune. Oricum, eu nu cred că poporul îmi vrea moartea, fiindcă nu sînt nebună. Un grup nu are voință, ci impuls, spus în mod simplist. Refuz ideea complexă de voință de grup fiindcă e un sofism care mă deranjează dacă spun adevărul - ceea ce mulți fac, dar nu comunică. Oricum e clar că intelectualii mă lovesc de-o viață, cum oare alte fiare? Dumnezeu să îi ierte dacă poate, dacă încă sînt în viață și nu sînt răi. Mama zice că la librăria Cărturești de pe Lipscani era un citat postat acum cîteva săptămîni: O casă fără cărți este ca un corp fără suflet. Alde Cicero cică. Zic eu:
1. evident îi verifică pe cei neadormiți de sistem și îi iau la ochi fiindcă ei percep imediat paradoxul că nu erau tiparnițe pe vremea lui Cicero. Așa am pățit și eu mereu de-a lungul vieții, fiind inteligentă și judecînd corect și bine zi de zi, în ciuda faptului că mă tratau drept nebună sau proastă, pînă cînd am înțeles sistemul din aproape în aproape și datorită lucidității am intrat în contact cu spirite alese, perfecte ca lumină. Eu cînd intram într-o clădire aveam ochii deschiși și încercam să știu unde e nordul etc. Ciudat că ei ziceau că eu sînt visătoare.
Uneori mi se pare straniu, nu doar monstruos, că toți îmi vreți moartea direct sau indirect, deși am vorbit normal și sincer cu omaenii, dar m-au izolat, cu ideea mîrșavă să nu înțeleagă lumea că sînt nevinovată și normală...
2. Cicero se leagă de cică al meu de mai sus etc.
3. etc
Ei zic: ”e imposibil să recunoaștem adevărul despre tine Cristina, nu din reavoință, ci fiindcă nu se poate” ??
Dimpotrivă, am explicat clar încontinuu din 84 că se putea adevărul tot și era necesar pentru a evita o crimă oribilă - și evident am fost așa cum sînt acum mereu și meritam mereu și acum de asemenea dreptul necesar și vital la muncă și chiar dreptul la studii pe care nu le-am avut, fiind mereu un om capabil și normal. Nu e vorba doar de fericirea mea, e vorba de dreptul la viață, după cum spun toți niciun om normal nu poate îndura izolarea totală forțată - se poate încă dovedi că tot ceea ce am spus mereu a fost mereu adevărul. A spune că nu vreți să recunoașteți adevărul înseamnă că îmi vreți moartea fără niciun rost, deși am fost mereu un om perfect și abia aștept să muncesc și să studiez ca om liber, nu mai pot îndura fiind deja 34 de ani și ceva de cruzime diabolică reală pe care nu o puteam evita măcar - vă implor în genunchi să recunoașteți adevărul și să mă lăsați să trăiesc, mai ales că nu am avut nici cea mai mică greșeală și am făcut numai binele o viață întreagă.
”Ei au devenit monștri” ”Ei s-au adîncit pe o cărare greșită” Îmi amintesc și eu, la început lumea credea ceea ce era bun.
”Tot ce a fost bun și frumos a fost aruncat la gunoi” (se referă la mine)
”Lumea toată crede că tu ești nebună, de aia te-au închis în izolare și te chinuiesc, otrăvesc etc.”
Deci trebuie să fie adevărul. Evident nu am fost niciodată nebună și încă se poate dovedi totul. Am fost chiar perfecțiunea ca normalitate și bine. Ei spun că eu am fost sursa lucrurilor bune, asta nu știu dacă e adevărat, chiar dacă lumea seamănă cu mine în afară de cruzimea și defectele lor, dar că oamenii nu mă acceptă.Cum adică ei cred că eu sînt nebună? Evident nu sînt nebună și am dreptate absolută fiind și izolată cu forța de atîta timp și mereu constantă. Ce simptome au văzut ei la mine? oare faptul că am spus adevărul curat despre cum am fost și sînt chinuită? dar asta nu înseamnă nebunie și chiar se putea dovedi ușor de-a lungul anilor că absolut tot ce am spus e adevărul și că nu am omis sau ascuns nimic. Nu am avut niciodată niciun simptom care să justifice ideea lor de a mă omorî prin izolare și sărăcie și otravă și minciună. Nimeni nu poate sta singur zic ei - cam 35 de ani e limita zic ei.
”Societatea e un mecanism ipocrit, de aceea nu se poate adevărul despre tine” ?? Meritam de la început și acum la fel să fie adevărul și dreptatea - și atunci precis m-ar fi acceptat să muncesc și să studiez și m-ar fi respectat.
”Tot ce faci sau spui tu este interpretat drept altceva decît este” ”Și în plus toți mint despre tine ” .Vrea să spună că toți ceilalți sînt nebuni și au toate simptomele și bolile psihice - inclusiv delir sau interpretativitate etc.
”Tu ești singurul om normal din societate” Asta mi-au spus de multe ori. ”Tu ești singura rațiune, ei ceilalți visează” ”Totul se sprijină pe tine, ei nu au cap” Etc.
Atunci de ce îmi vreți totuși clar moartea? Dacă m-ar fi acceptat măcar între pacienți psihiatrici, măcar o dată pe săpătmînă - dar nici asta nu au permis, cu cruzime inutilă.
”Tu ai fost condamnată la moarte fiindcă ai făcut ceva ce ei nu pot înțelege” ??
”Ceea ce nu vor ei să recunoască este că ei au înnebunit cînd te-au închis la spital, nu tu. Psihiatria e un mecanism punitiv atît pentru victimă cît și pentru agresor.”
”Întotdeauna la spital e închis cel mai bun om dintr-un grup.”
E adevărat că după spital mă vînau cu dorința să mă facă să nu mai iau medicamentele, pentru a putea să mă folosească sexual de la distanță. În ultimii ani au reușit să vină sexual peste mine în ciuda tuturor medicamentelor. Din 2007 m-au dispensarizat (aveam 36 de ani) și au refuzat să îmi dea alte medicamente pentru a nu mai avea acele senzații sexuale, deși am cerut, fiindcă la început spuneau că medicamentele nu sînt decît pentru asta. Pînă în 2007 mi-au schimbat de multe ori medicamentele. Din 2007 m-au otrăvit mai mult și mi-au refuzat ajutorul medical pentru probleme de sănătate fizică, nu psihică. Și m-au torturat mult, pe multe planuri, așa cum mai am încă de scris pe blogul meu, pe lîngă ceea ce am scris. Totuși aș fi putut munci și studia cu adevărat. Ei zic că îmi vor moartea fiindcă m-au f_t și fiindcă m-au băgat la balamuc și că aceste două categorii de oameni sînt mereu omorîți. Păcat, fiindcă într-adevăr am fost un om perfect și inteligent, eu nu sînt de vină că ei mă tratează drept proastă. ei spun că asta e, ”nu te-au prețuit”
A propos, mama mea a fost într-adevăr o persoană foarte rea și nebună, care se considera superioară de zeci de ori mie (așa chiar spuinea) și voia să mă omoare în suferință nu știu de ce, cel puțin din 84 cînd am început să stau cu ea și eu eram chiar perfectă și inteligentă, dar nu aveam cum să o controlez, aveam 13 ani și tata era și el monstruos. Ei, fiind nebuni, nu ascultau deloc de vorbă bună, erau foarte violenți și eu calmă și cuminte și ar fi fost ideal să îi controlez, dar nu puteam. Unii zic că așa este, dar că lumea NU TREBUIE (?) să înțeleagă adevărul despre mama și că trebuie să creadă că eu sînt sau am fost nebună și proastă sau rea. Dar eu cred că vina o poartă societatea, nu mama, chiar dacă era nebună.
Erau unii care îmi aduceau aminte de legătura inerentă dintre viața mea și simbolurile religioase sau de cărțile lui Carl Gustav Jung sau alții care studiau religii și mituri - de pildă ideea de arhetipuri și de copil divin și fecioară divină.
Unii zic că ”ei cred că viața se poate fără fecioară, dar nu se poate”. Nașul meu mă numea cu emfază ”fecioaro”. În ultimii ani pe stradă mă întimpinau cu ideea rostită tare că pi..da mea i-a făcut pe ei și alte idei gen ”e rîsul pi..” (vorbă a tatei) sau că eu eram un fel de mamă pentru ei și că am fost pizdoasă.
Acum din nou despre problemele intime ale femeii fără bărbat. Eu nu am cunoștințe legate de sex deloc și exact de asta mă temeam cînd am dat examen la facultatea de psihologie, fiindcă știam că bărbații nu mă doresc și că am șanse extrem de mici să aflu ceva despre viața sexuală, prin urmare nu voi putea fi un psiholog practicant, nu doar ”terapeut”, ci nici măcar altceva, fiindcă nu puteam avea baza cunoașterii sexuale deloc, cunoaștere necesară oricum pentru diverse lucruri. Dar, deși am fost tratată drept idioată, am avut desigur inteligență autonomă, mereu am fost eu însămi și cred că vă puteți da seama că ștințele cognitive, inclusiv filozofia, mi-ar fi fost extrem de ușor de memorat și înțeles. În timpul facultății de psihologie m-am îngrozit unoeri cît de simple erau teoriile. Orice om logic le poate înțelege și ghici imediat.
Deși nu mă credeți poate, există această anormalitate a violului de la distanță, care e etichetat drept schizofrenie în mod eronat, și duce la eliminarea din societate a oamenilor buni și săraci, cum am fost eu. Este în mod clar tulburare sexuală, nu altceva, și la mine era datorită unui medic profesor universitar, eu nu am avut fantezii erotice sau boală psihică. El s-a dat la mine și eu nu am avut cum să scap de el, asta e tot. Am făcut tot posibilul să scap și nu s-a putut. Nu am greșit nimic, nici prin faptul că m-am îndrăgostit de el datorită insistențelor lui mari. Și acum unii zic că oamenii m-au sacrificat din cauza lui, ca să îl sprijine pe el (?) Nu știu. În perioada primelor violuri sexuale asupra mea el făcuse să am ciclul menstrual fix la 3 săptămîni, nu știu de ce.
Eu am avut ciclul normal în ultimii ani, dar într-adevăr m-am speriat puțin cînd sîngele a început să îmi curgă (acum cîțiva ani) mai întîi prin partea din față a chilotului și abia apoi uneori sau deloc pe acolo pe unde curgea mai demult, ceea ce eu presupun că era vaginul. Unii mi-au zis că sînt proastă că nu înțeleg că e sîngele prin clitoris, fiindcă m-au f_t rău de la distanță. Azi s-au luat de mine altfel, că anume sînt proastă că i-am crezut pe ăia, fiindcă nu îmi iese prin clitoris, ci prin uretră sau așa ceva. Poate am 2 uretre, nu știu. Îmi amintesc cu precizie că ei spuneau acum cîțiva ani că ”i-au făcut canal comun. Da, asta e normal, așa trebuia” deci ei vorbeau peste mintea mea de un canal urogenital poate și mi-au zis că m-au chinuit mult pînă l-au făcut. e adevărat, am suferit. Nu înțeleg de ce trebuiau să îmi facă canal comun, din moment ce eu oricum nu puteqam avea bărbat, fiind săracă și considerată nebună cum zic ei. Oricum evident nu mă masturbam și nu mă frecam și fusesem un om bun toată viața. Pe de altă parte nu erau șanse să am bărbat, avînd o viață închisă cu forța și oricum au existat numai cîțiva bărbați în viața mea cu totul, printre care acel medic profesor libidinos rău de față cu mine. În plus nimeni nu mă f-tea de la distanță în vagin ca în tinerețe, decît foarte rar și puțin. Oricum ei zic se pare că niște medici mi-au făcut acest canal, fiindcă știți că ei au puteri de f_t la distanță, încît m-au închis cu forța la psihiatrie, unde erau și alte femei schizofrene care fuseseră f_te sau hăituite de medici, cu diferența că acelea erau proaste, dacă nu mă înșel. În blocul meu de locuințe erau mulți medici și m-au chinuit mult ca vecini, cum au făcut și altor pacienți la psihiatrie. Mulți mi-au zis că eu am fost doar un sacrificiu al medicilor, dar asta e doar o parte a problemei. În realitate doar o parte mică.
În ansamblu nu știu de ce m-au chinut toți, fiindcă am fost mereu la fel, și calmă și bună și inteligentă, dar nu aveam bani.
"lumea toată e creată după creierul tău, dar oamenii nu te vor”
”oamenii au respins tot ce e uman frumos și bun, au devenit monstruoși”
”În România toți cei săraci sînt considerați nebuni”
”așa au zis și au făcut și rîndul trecut”
”Lumea toată e legată de creierul tău și de aia vor să te omoare, ca să nu te sinucizi” ??!
”tu nu ai fost nimic NICIODATĂ (!?) tu ÎNTOTDEAUNA ai fost tăiată și aruncată la porci și cîini”
”pe cea dinaintea ta au lobotomizat-o fiindcă au vrut să înțeleagă totul și noi am sperat că dacă vor înțelege te vor lăsa în viață”
”tu nu ai niciun ban, de aceea tu nu poți face nimic” ??!!
”pe tine te-au distrus toți porcii și nebunii din lumea toată”
”Tu ai fost un bastard nedorit, periculos”
”tu nu poți fi împreună cu oamenii fiindcă ei toți te-au f_t”
”Un accident cerebral ar fi fost mai bine”
”Ea trebuie să moară de inimă”
”Noi vom muri împreună Cristina”
”Îți voi dărui o căsuță” (asta doar azi)
”Tu ai fost o minune și porcii te-au distrus.” Ei sînt obsedați de mulți ani de distrugerea mea și nu eram distrusă. Și acum sînt în viață și aș putea studia și munci ceva și m-aș putea vindeca în parte cel puțin, dar ei refuză, inclusiv cu ideea că sînt deja distrusă, cum au făcut mereu.
”europenii au fost foarte porci”
”așa sînt europenii întotdeauna”
”Eu vreau să rămîn cu tine”
”Cînd au înțeles că nu are nimic rusesc ÎN EA au hotărît s-o omoare”. Nebunii ăștia au fost doar azi, eu nu aveam cum să am limbi străine în mine oricare o fi fost originea mea, am învățat singură la școală franceza și engleza și aveam la început accent îngrozitor, apoi ureche muzicală un pic. Alții au zis că francezii nu au suportat să am eu accent bun, crezînd că etc. și că proștii nu acceptau că eram pur și simplu inteligentă și că alți proști credeau că etc. nu mai explic. Eu de fapt am avut de mică o inteligență orientată spre lingvistică și științe conexe și incluse și oarecare talent la limbi străine în general. Așa a fost felul meu de-a fi, nu au fost alții vorbind prin mintea mea, cum cred idioții, care inventează că eu eram un fel de robot și ei nu erau. La fel, la 13 ani am fost 2 săptămîni în URSS și desigur am învățat singură alfabetul literă cu literă, la fel cum la 6 ani am învățat să citesc singură literă cu literă, îmi amintesc cu precizie cum s-au legat literele în cuvinte. Eram eu însămi, așa eram dotată, oricare or fi fost spiritele pe care le moșteneam, în mod natural. Cînd am intrat la liceu, dirigintele ne-a pus la prima lecție alfabetul grecesc pe tablă și eu m-am bucurat intelectual. Georges Sand a avut o biografie similară cu mine, parțial.
”Vom face corp comun cu tine și te vom proteja”
”Tu ai avut minte de lexicolog, lingvist etc. ” ăștia sînt aproape de adevăr oarecum, asta mi-era ”vocația”, pe lîngă faptul că îmi plăcea filozofia mult și conexiunea dintre ea și lingvistică. Nu e din cauză că aș fi citit Noica. Era poate cel mai dezvoltat aspect al performanței creierului meu de om simplu, crescut în sărăcie, fără bibliotecă, muzică, jucării multe etc. și în lipsuri materiale. Era lucrul ce îmi producea cele mai mari bucurii intelectuale.
”proștii rămîn mereu proști, progresul moral și intelectual al omenirii este mereu nul”
... etc.
Ei au repetat aceste idei de multe ori și chiar și acum mai sînt unii. Totuși acum e liniște, dar ei tot ”nu mă vor”.
acum, poate datorită tratamentului cu antibiotice, am făcut o infecție urogenitală (candidoză poate, fiind cu mîncărimi și după antibiotice, așa am citit eu) și mă storc mîncărimile de energie chiar dacă nu mă scarpin, dar nu am bani de antifungic... asta e. Îmi pare tare rău uneori că am suferit așa mult, fiind totuși capabilă de muncă și mereu respinsă cu minciuni evidente. Dacă m-ar fi acceptat cît de puțin, nu aș fi fost doar fericită, ci, în mod sigur, nu m-aș fi îmbolnăvit de toate cele. Acum e 5 și ceva dimineața și e grea singurătatea. Absolut sigur am fost perfecțiunea și ca suflet și moral și intelectual, atît și cum am avut intelectul meu feminin.
Sînt unii care, de fiecare dată cînd e vorba de bucuriile vieții mele intelectuale, exact așa cum am fost eu, ei spun ”îți dai seama, el săracul...” și tot repetă ideea aceea ”el săracul”. Ăștia sînt nebuni și rău intenționați totodată, un fel de spirite distructive, care răspîndesc un gen aparte de delir. Nu explic totul, ei insinuează că el săracul (nu știu cine) ar fi suferit prin mine și ar fi încercat, confuz și amărît, să funcționeze intelectual prin creierul meu slab... dar vezi Doamne suferea că nu poate fi liber. Ei nu au logică, fiindcă eu mă refer în general la lucruri real ale mele și ei nu analizează acele lucruri în sine cîtă valoare aveau și exact ce însemnau. Încă o dată explic: e ilogic. Dacă acele lucruri erau slabe intelectual, fiindcă el săracul era chinuit de trupul meu (ceea ce de fapt ei nu consideră!), atunci de ce ei i le atribuie lui, ca și cum el, săracul, era sursa lor și autorul lor și le ridică în slăvi totodată ca fiind ceva ce eu nu puteam gîndi, evident cu intenția de a îi păcăli pe proști. Absolut sigur acești nebuni exprimă această idee dovedind prostie, nu mai explic tot. Unii au recunoscut adevărul despre asta.
Numai în ultimii ani intelectul meu a slăbit datorită otrăvii în primul rînd și multor lipsuri materiale și torturi reale, puteam dovedi. Mai pot încă dovedi că eu eram autoarea amărîtei mele vieți intelectuale de cititor și învățăcel modest și comprehensiv. Mai pot încă gîndi diferite baze sintetice ale diferitelor discipline și uneori fiindcă ei săracii se chinuiau să iasă din creierul meu eram obligată ca eu, cu propriul meu bagaj semantic, să gîndesc diverse arii ale cunoașterii cum puteam, sintetic în cîteva secunde, adică atît cît putea mintea mea să aibă o bază și un înțeles în caz că aș fi studiat real problema respectivă. Am adresat cele de mai sus celor care pot înțelege gîndirea neofiților, novicilor etc. Adică mi-a rămas desigur structura logică bună, adaptabilă, a intelectului.
În afară de ăia care îl plîng pe el săracul cînd e vorba de mine, mai sînt cei care spun că ei săracii au căzut în mintea mea fiindcă eu eram o lumină mai puternică decît ei sau fiindcă lumea mă f_tse.
Mai sînt și ăia care spun că ei au înțeles că eu sînt eu, dar că lumea nu poate și nu vrea să mă accepte pentru ceea ce sînt eu ca intelectual și că proștii delirează că eu aș fi el săracul sau alții. Ei recunosc că eu nu am fost recunoscută deloc toată viața și că pentru alții contează numai valoarea mea de fideicomis, de gestantă a lor săracii, că adică mă chinuiau cu ideea ca eu să îi aduc pe ei săracii la lumină, cînd de fapt ziceau că îi aduceam la lumină atunci cînd reușeam ceva intelectual cît de cît eu singură, deci cînd era invers și mă lăsau în pace să pot gîndi eu însămi. Tot ei spun că niciodată ei nu m-au recunoscut ca om, deci ca intelect și că au inventat ideea asta grotescă din 84 cel puțin și mi-au spus astfel de lucruri, e adevărat, încă din copilărie - în mod direct în față.
Mai sunt chiar acum cei care spun mereu că nu m-au recunoscut fiindcă eu am supt mu.. deși mă torturaseră 8-9 ani pînă atunci și acel lucru a fost înscenat și s-a întîmplat deci cu peste un sfert de veac în urmă din multe motive pe care le-am explicat de mii de ori și apoi au continuat să mă tortureze la fel, continuu pînă azi, cum ar fi continuat și dacă acel lucru grețos și perfect predictibil nu s-ar fi întîmplat.
Sînt alții care consideră că el săracu nu știa cum e înmulțirea la oameni și de aia a supt mu.., ei fiind din categoria celor care cred că eu aș fi spirit masculin sau că el săracu e o civilizație extraterestră sau foarte veche în mine și că omenirea l-a respins (!!)
tot felul de nebuni și proști cu spirit distructiv.
Eu am fost mereu inteligentă și modestă, dar nebunii, ”săracii”, continuă să lovească, după tot ce au făcut peste 34 de ani, și au jusitficare că eu nu sînt eu, ci chipurile el săracul!!
Alții, din aceeași categorie adesea, mereu spun ”fugi de-aici, că cine ar crede așa ceva” exact cum vorbea nașul meu în copilărie.
etc.
Ei în permanență mi-au ros intelectul de conținuturile din cărți, care contează totuși și ele pentru fericire, deși toți știu că ele sînt superficiale și tranzitorii și iluzorii, dar nu aveau cum să îmi distrugă logica și eu mereu o luam de la cap și intelectual, nu doar fizic, după ce ei mă chiuretau și citeam din nou, pentru că altfel nu aș fi supraviețuit. Dar lumea mă lovea tot mai rău și nebunii erau tot mai nebuni. Și izolarea monstruoasă. Mi-am mai pierdut energie multă și timp cu explicarea corectă a adevărului, cînd ei nu mă vor deloc și nu vorbesc cu mine, cînd ei lovesc tot mai rău, cînd ceara trupului meu abia îmi mai ajunge... Unii zic din nou ”tu mai ai foarte puțin de trăit”, dar ei zic așa mereu. Abia în 2015 am înțeles că și structurile intelectului, nu doar conținutul, pot fi zdruncinate de ei - poate un alt fel de otravă sau altceva.
Foarte mulți mă consideră numai ghindă sau nucă - prin care ei săracii excavau pentru diverse structuri ale tectonicii cerebrale, unde ei săracii aveau situri arheologice sau ale cunoașterii, dinspre scoarță spre structurile profunde, astfel regăsindu-și conectarea într-o altă formă, vreau să spun legătură spirit-materie cum sînt toate cele cunoscute de om. Dar și cei care erau săracii în centrul meu săpau mereu să urce ca să se întîlnească cu ceilalți săraci... Sau, altfel spus, devenirea sinelui prin cunoaștere inductivă, deductivă și sinteză. Deci e firesc că în cele din urmă mie mi-e tare obositor să mai rostesc sau să scriu cuvinte, fiindcă sînt și urmărită, în timp ce lectura în gînd încă mă reface oarecum, dar acum am nevoie de mult și trupul mi-e slăbit prin tortură. E firesc că am nevoie să îi ascult pe alții, dar nu am pe cine. Muzica are mereu funcție curativă, dar recunosc că miracolul ei nu l-am înțeles deplin. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul imens al simțurilor, am încă văzul și auzul bune. Mai văd încă și fără ochelari, dar abia anul ăsta mi-au dat voie să îmi iau ochelari mai ieftini, mulțumesc mult. Eu consider că am fost om nu Ființă sau homo universalis, cel puțin femeie și om în primul rînd, orice uz consideră ei că mi-au dat. Ei iar spun cu răutate că ”Pe tine te-au uzat și fizic și mental” ”Tu ai suferit PREA mult”, alte justificări grețoase pentru crimă.
”Da de ce dracu au făcut așa ceva?” ”De proști” Ăștia sînt mereu, mereu întreabă la fel.
Alții zic că e simplu - toți au fost porci și m-au f_t fiindcă eu eram mai deșteaptă și ei nu suportau asta și preferau să mă chinuiască. Nu înțeleg deloc, nu are nicio logică, cine și de ce să fi vrut să îmi facă răul, din moment ce eram evident un om muncitor și altruist și aș fi făcut mult bine fiind inteligentă? Nu cred. Eu de exemplu, cum aș fi putut să f pe cineva și de ce? etc. Adică ei spun de fapt că f_tul înseamnă că oamenii proști îi omoară pe cei deștepți? Cum, în afară de otravă? Sînt aproape convinsă că este doar o iluzie a celor proști, că nu are cum să fie adevărat ce cred ei, anume că aceia mai proști decît mine îmi vor moartea fiindcă am fost mai deșteaptă decît ei. Ei zic că i-au îndobitocit pe oameni că gîndirea mea e ceva monstruos și chipurile de aceea îmi vor moartea, cînd era așa simplu să mă accepte să muncesc ceva sau să am o oarecare activitate, inclusiv în prezent. Probabil unii idioți cred că eu nu am încercat să găsesc de lucru sau să fiu acceptată de oameni oriunde, cînd în realitate mă resping și mă respingeți și nu am cum să găsesc nimic. Și încă nu era prea tîrziu.
”tu nu ai nicio sămînță de rău sau zîzanie și ei nu te acceptă”
”Ei te percep drept nebună. ” Cine? întreb eu. ”Proștii. De aia nu te acceptă nimeni. ” Bine, dar... mereu am fost la fel și niciodată nebună, deci vor să mor. Nu am avut nicio șansă.
”Ea nimic toată viața și toți vor să moară. ” Ăștia au dreptate, nu am făcut sau gîndit niciun rău, ba chiar am fost puritatea absolută, cu deschidere spre lume și ceilalți mereu, fără să rumeg gînduri în mintea mea niciodată, numai binele a fost întreaga mea viață, ceva cu adevărat frumos și bun, fără orgolii sau alte defecte. Cu sentimente frumoase de asemenea. Disponibilitate spre viitor și orice fel de muncă sau activitate. Mereu un om normal.
Vă amintiți (unii dintre dvs.) cîntecul ”Let your love flow” al lui Bellamy Brothers? Chiar și după mulți ani de tortură și temniță am fost la fel, binele curat.
”Ei nu au niciun motiv, absolut niciun motiv să o omoare.”
:(((
”pe tine nu te acceptă fiindcă te-au băgat la balamuc și oamenii băgați la balamuc sînt considerați căcat”
”Tu ești prea bolnavă ca să mai faci ceva” ăștia sînt total nebuni, nu mai explic, de mult ei spun așa
Nu înțeleg, absolut sigur am fost mereu un om de valoare și nu m-aș fi gîndit la trecut, absolut sigur. Mereu am fost la fel. ”dacă nu o acceptă și se omoară, cei mai mari porci ai umanității, pe care ea i-a depășit, vor fi liberi” Nu știu asta, dar știu precis că ar fi rău.
”Pur și simplu ei nu vor să recunoască adevărul și preferă să mori” ???
”e din cauza mîndriei lor” ???!
”ei toți au greșit și nu te pot accepta, preferă să mori, gîndește-te logic de ce ei nu pot accepta adevărul. ???
De ce naiba vreți toți numai corupție și minciună? Și idei greșite precum cele pe care ei le zic mereu că trebuie să mușmalizeze adevărul deoarece eu am dreptate 100%
E total greșit și monstruos.
Cum adică, vor să fie ciminali cu adevărat, încă și mai monstruoși?
”ei nu sînt creaturi logice” ”ei nu au cum să înțeleagă”
pnld, cine ar vrea să omoare un om bun din mîndrie? Înseamnă că e minciună și poate fi pur și simplu adevărul și toți ar înțelege.
”tu încă nu ai înțeles motivul pentru care ei toți te resping mereu”
”tu ai fost un om mult prea inteligent”
”concluzia lor e că nu au tratat-o bine” ???!!! au înnebunit iar, poate că în mintea lor seacă eu sînt nebună, deși încă se poate dovedi că am fost un om inteligent și fără defecte psihice toată viața, absolut mereu la fel, evident sînt izolată cu forța și nu fiindcă nu știu să comunic și să iubesc și să respect oamenii cu drag și au spus că nu vor să fie adevărul, de aia mă țin ascunsă din 84. Bineînțels că știam teoriile psihiatrice și în plus le înțelesesem, fără vreo tulburare psihică a mea, și nu înțeleg de ce ei pretind că eu eram proastă. M-am și exprimat corect, nu am avut probleme de comunicare etc.
”lumea toată e o lume de porci și porcii ăștia nu vor să trăiești”
”tu ai fost toată viața tot ce e mai bun în cele mai mici detalii și ei te-au tratat drept tot ce e mai rău, cum crezi tu că ei te pot accepta?”
”ei neagă absolut totul mereu”
”bine, dar e hidos”
”eu cînd am înțeles m-am îngrozit”
”eu am crezut că numai gura e de ea (??) și, cînd am înțeles că e geniu, m-am îgrozit”
”tu ești cel mai bun om care a existat vreodată”
”tu ești cea mai inteligentă femeie”
”cel mai nenorocit om din lume e omul cel mai bun”
”trebuie așezată între cei drepți” au zis asta de mulți ani, din cînd în cînd
”tu ai avut un cap de păpușă și asta i-a îndobitocit pe toți” - ăsta nu știe că nu e vorba doar de batjocură și respingere, ci de lucruri grave
”n-are dreptate” ???
Poporul nu are absolut nicio vină Cristina, stăpînirea nu te vrea. ”
”Lumea e în ghearele unor porci care vor să mori.”
”ei nu au cum să te accepte, e o țară de idioți care au fost mințiți despre tine”
”proștii credeau că cineva vrea să te impună cu forța” ??!!! total absurd.
”ei cred foarte multe prostii”
”Adevărul nu mai are nicio putere, toți cred numai minciuni”
”ei la început credeau că ești doar un om bun și au vrut să te ajute, cînd au înțeles că ești de fapt un om foarte bun și că nu ai greșit absolut nimic, nu doar nimic, s-au îngrozit că nu pot face nimiic. ”
??!! doamne! Sînt nebuni, de ce îmi tot spun ei lucruri fără utilitate, evident am fost mereu un om normal și era simplu să fie adevărul. Și ce era necesar vieții, minimal măcar.
”Nu se poate fiindcă e mult prea inteligentă, ea a înțeles totul, ar fi o diferență prea mare”
”dacă poporul nu vrea, nu se poate”
”toți sînt porci, Cristina”
și așa au trecut mulți ani, acum nu mai am cum îndura izolarea și restul, dar desigur doar izolarea contează - ei au impresia abjectă că nu eram om
ei nu pot să înțeleagă un lucru foarte, foarte simplu despre tine. Ce? Că sînt om normal și nu pot trăi izolată și fără bani? Nu. Că tu ești tu însăți. Ei mereu cred că tu ești altcineva.
Și precis nu i-au umblat la cutiuță? (așa vorbea un coleg de lliceu, Lucian) Vezi? Ei cred că tu erai/ești proastă și rea/nebună și atunci cînd văd cum ești tu cu adevărat, ei cred că ești nebună sau teleghidată.
Eu nu cred așa ceva. Dar și ei spun uneori la fel că ei nu pot crede așa ceva. Dar e total ilogic să creadă că eu sînt altfel decît sînt, din moment ce oricine poate constata că sînt izolată, deci era imposibil să dovedesc oricui ceea ce sînt, nu aveam cum. Nu au cum să creadă nimic rău sau că sînt altceva, e prea ilogic, omul poate dovedi ce este numai în relație cu alții, măcar cu cîțiva. Mai mult decît atît, omul nu poate subzista în izolare, nici drept ceea ce este, după cîteva decenii, nu chiar de la început, NU SE MAI POATE. Nu e și nu a fost niciodată un episod psihotic, este monstruos, nu sînt animal în grajd, sînt om.
tu ai fost singura care nu a greșit nimic și singura pe care nu au acceptat-o”
”tot ce a fost frumos a fost considerat urît și tot ce a fost bun a fost considerat rău”
”ei știu exact cum ești, dar nu te vor”
”tu ai fost un om inteligent care nu a fost dorit” Bine, dar nu asta e problema, ei chiar abuzează groaznic și eu nu am avut nicio șansă, ei iau de la început drepturile complet fără niciun motiv ”Tu te-ai ridicat de zeci de ori și ei mereu te-au doborît” ???
