Răspuns unei cititoare (la postarea din 4 august)

Mulțumesc mult pentru comentariu - nu am șters niciun comentariu. Nu e un blog de psihologie, este adevărul frust. Comentariul tău abia acum l-am zărit, altele nu au fost în ultima vreme. În general, nu am primit comentarii nici la celelalte bloguri, chiar dacă nu am scris mult timp aceste lucruri rele pe acest blog. Zi de zi se întîmplă ceva rău și eu sînt singură. În trecut a fost mai rău. Vara asta a fost foarte rău din punct de vedere al sănătății mele organice. Vreo două săptămîni am urinat foarte puțin și m-am simțit rău din această cauză, nu din cauze psihice, cum își bat ei joc mereu. Vreo trei-patru zile aproape deloc. Am fost la spitalul de urgență și mi s-a pus sondă, dar numai după ce m-au chinuit sexual și m-a durut rău, încercînd ei să pună sonda în altă parte - poate zona clitorisului, nu știu, fiindcă eu efectiv nu m-am masturbat și nici frecat sexual, fie-mi cu iertare expunerea intimității. :( Am băut apă normal și apa dispărea în țesuturi, fără să se formeze urină, ceea ce mă îngrijora. Mi s-a dat furosemid intravenos și am format tot foarte puțină urină. Mi-era rău cu adevărat. Cu chiu cu vai am fost examinată la spitalul Sf Ioan și acolo mi-au spus că nu formnez urină, după cum reieșea din ecografia vezicii urinare, unde aveam numai 100 ml, după zile în care nu urinasem și băusem apă normal. Medicul și asistenta au jucat un teatru urît, asistenta, care era îmbrăcată în negru o acoperea intenționat și caraghios, fîțîindu-se, pe doamna doctor cu capul și trupul ei, în timp ce eu încercam să vorbesc cu ea. Acolo mi-au pus perfuzie. Medicul mi-a spus că e probabil o tulburare de metabolism și eu spun și acum că era sigur otravă sau otravă din vreun cancer nediagnosticat, datorat otrăvurilor precedente. Mai formam și supurații verzi-albastre inghinal, poate de la ganglioni, cum mi s-a mai întîmplat și cu ani în urmă, mult timp. Tranzit digestiv încă mai exista.
Apoi am ajuns la ginecolog, la endocrinolog și la diabetolog. Mi s-au descoperti valori extrem de mari ale prolactinei, dar nu mi s-a dat niciun remediu, cu ideea că e posibil, dar nu sigur, ca ele să fie din cauza medicației psihiatrice. Urina a revenit. Am mai primit și diagnosticul de prediabet la limită, deoarece era aproape diabet, și voi repeta analizele specifice după 1 decembrie.
Sînt o femeie singură și săracă, care aspiră să fie acceptată, să aibă dreptul de a munci, încă din 1984, cînd aveam 13 ani. Nimic altceva. Tot ce spun psihiatrii și psihologii și scriu, e minciună clar - absolut sigur am fost mereu așa și nu am avut nicio idee delirantă, nici delir și nicio altă tulburare psihică și nicio greșeală.
Dar e oribil cum s-a purtat și ginecologul, care a efectuat o manevră dureroasă asupra vaginului meu, și m-a tratat foarte urît. Eu nu am avut nicio relație sexuală, după cum e scris pe acest blog, am avut doar, întîmplător, cîteva contacte sexual tranzitorii, tactile și presionale, ca la ginecolog, cu 4 bărbați, numai datorită faptului că am fost torturată psihiatric (în mod nedrept) - unul dintre acele contacte a fost abducție și altul viol. Ele s-au întîmplat fiindcă eram monstruos torturată psihiatric și fiindcă trebuia să încerc să înțeleg de ce fusesem închisă la psihiatrie, deci condamnată indirect la moarte - fără dreptul de a munci măcar și de a avea copil - fără nicio greșeală anterior condamnării psihiatrice, doar pentru poftele sexuale de f_t de la distanță ale unui profesor universitar. Viața mea personală a fost perfectă, nu aveau de ce să mă respingă.
Eu nu expun laturi ale eului meu, am scris foarte puțin despre sentimentele și gîndurile mele, din motive de ecomomie și necesități de obiectivitate și claritate. Eu am expus doar abuzuri clare asupra unui om sărac și singur, care are dreptate absolută și nu a greșit nimic o viață întreagă. Acum am către 50 de ani. Aș fi mai avut de scris din seria mea ISC, din ultimii 17 ani, în firul timpului, cronologic, pentru a fi mai clar și vizibil adevărul, dar nu am putut fizic să termin blogul și am scris jurnale de zi și noapte. Oricum, mare parte din ceea ce a fost după 2002 am scris deja, poate voi reuși ceva și din ce îmi mai propusesem. Ar fi reieșit clar că am fost mereu așa, fără vreo tulburare psihică și cu drag de viață și oameni și dorință inutilă să muncesc orice, oricît de puțin. Și eram și aptă. Voi mai explica. Nu am fost narcisică și nu am avut ruminații patologice legat de trecut, am fost mereu cu ochii deschiși și conștientă de situație și de realitate, nu doar de viața mea, ci și de ceilalți și de evenimente sociale și naturale.
Ieri am plătit ceva cu cardul și suma mi-a fost blocată și tranzacția nu s-a efectuat. Ideea unora peste mintea mea era că făceau asta dinadins ca să mă enerveze și și să mă f_tă. În drumul meu era din nou o mare de automobile. Am avut noroc că mi s-a deblocat suma - 225 lei, ceea ce era enorm pentru mine. Dar nu întotdeauna am avut noroc. Zi de zi se întîmplă ceva rău.