14 noiembrie
E extrem de rău. Nici în 2013, cînd am fost internată la urgență, nu a fost așa de rău. Mama e cu mine și e împotriva internării mele la spital. :( Nu știu ce va fi, cum va vrea Dumnezeu. Am fost, cu foarte mare dificultate, oprindu-mă din 10 în 10 metri, pînă la medicul meu de familie și a zis că e viroză și m-a auscultat și mi-a dat Zinnat. :( E imposibil să mă așez în poziție declivă, doare prea rău. Durerea în piept e sfîșietoare și continuă, nu știu dacă e numai plămînul. M-a durut toată ziua azi, a început luni seara. Luni spre marți m-am tot trezit noaptea și un timp am dormit în fotoliu, pentru prima oară în viață. Eram la Voluntari, m-am întors la mine acasă și aici nu am fotoliu. Mama e la mine. Mi-am cheltuit aproape toți banii pe medicamente și chiloți pamperși, fiindcă urinez cînd tușesc, deoarece m-au chinuit sexual de la distanță. Respir extrem de greu, elasticitatea plămînului e redusă, tot tmpul simt că nu am aer. Nu am febră. Tușesc dureros, cu puțină expectorație. Cefalee, durere în gît. Fiecare mișcare a corpului, oricît de mică, îmi cere efort imens. De pildă mi-a trebuit o oră ca să îmi schimb chiloții pmaperși și pantalonii.
Poate totuși îmi va trece, acum mă vait singură în casă. Gînduri de bine pentru toți cei care mă știu.
azi, miercuri, e mai bine, deși nu am dormit azi noapte - toate simptomele s-au ameliorat destul de frumos - nu credeam să îmi revin așa de repede
poate a fost un atac de inima mai dureros, durerea si incapacitatea de miscare au durat peste 1 zi
Azi, 20 noiembrie 2018, din nou adevărul despre suferință și cum ei vor, în mod greșit să mă omoare prin calvar și tortură
Din vorbele lor repetate, inclusiv azi
”Ne-am jucat cu focul” ăștia mereu zic aceste vorbe atunci cînd e vorba de adevărul despre mine, ca și cum au ceva de ascuns. ”Complimentele mele Cristina.” spun ei cu răutate, cu ideea că vor să mușamalizeze adevărul - deși trebuie să fie adevărul, evident că așa trebuie - și tot zic ”Oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată” ”Unul singur dintre noi a greșit”, ”Ei spun numai minciuni, ea spune numai adevărul” ”Toată lumea crede în minciuni și nimeni nu crede în ea” ”Trebuie să mori ca poporul să își spele rușinea” ”Nu pot să îi spele creierul” etc. etc. Totul e rău și nu au dreptate absolut deloc.
Am mers la medicul de familie și i-am spus, din nou că eu cred că de vină e inima mea, fiindcă mi-a trecut relativ repede, dar mă durea și nu puteam face niic cîțiva pași. Am avut simptome cardio-vasculare de mult și nu mi s-a dat ajutorul cerut - eram încă tînără, sub 40 de ani și mi se umflau și picioarele adesea și numai un medic de pe salvare a spus tromboză venoasă profundă, dar nu m-au ajutat nici atunci, nici în continuare. Am fost otrăvită și puteam dovedi că era adevărat și că nu era fantezie sau delir. Au refuzat mereu ajutorul.
Am povestit ce am pățit în vară la urgență și le alți medici și cum m-au tratat, deși era clar că nu formam urină și mi-era rău din această cauză și ei negau realitatea cum au făcut cu mine și cu viața mea încă din 1984. Cum m-au chinuit sexual cînd trebuia să îmi pună sondă. Cît de urît și nepoliticos s-a purtat și ginecologul, ca și cum insinua pentru proști că eu aș fi greșit ceva sexual (eventual) sau că sînt nebună, fiindcă nu îmi lăsa opțiuni de conduită și înscena că eu nu eram compliantă și că nu știam să mă port, deși nu am avut nicio relație sexuală toată viața și nici nu m-am masturbat, dar, în urma violurilor sexuale de la distanță, pe care ei le numesc schizofrenie (!), eu am început acum 3-4 ani să am ciclu prin partea din față a chilotului și m-am speriat puțin - iar ei au rîs în mintea mea că sînt proastă fiindcă trebuia să înțeleg că ei mi-au distrus clitorisul sau așa ceva de la distanță, și de aceea curge prin față, deși eu nu aveam cum să ghicesc asta. De asemenea, în urmă cu vreo 7-8 ani poate, mi-au distrus prin sex de la distanță uretra în așa fel încît dacă tușesc am mulți bani de cheltuit, eu neavînd practic decît de hrană mai ieftină (numai la tuse) pe chiloți pamperși că fac pipi pe mine. Desigur aceasta nu m-ar împiedica să muncesc în societate, fiindcă se întîmplă numai cînd tușesc, dar în ultima vreme și dacă nu tușesc dar foarte puțin și pot purta tampoane parfumate, pentru ciclu. În viața mea au existat foarte puțini oameni, și cei mai mulți mă tratează complet drept nebună sau idioată, îmi înscenează diferite lucruri, făcîndu-i pe proști să creadă că eu sînt proastă eventual.
”Tu trebuie să mori pentru onoarea unui porc”. Am fost azi la medicul de familie și i-am spus din nou că cred că e inima. M-am programat săptămîna viitoare și atunci o să îi cer eu insistent o trimitere la cardiologie. Poate îmi voi face din nou ekg și poate o ecografie cardiacă. Vreau să am diagnostic normal de boală de inimă, dacă e boală de inimă. Nu am avut cum să merg mai devreme, medicii au refuzat adevărul și ajutorul necesar. ”Era inima, dar nu avem voie să spunem adevărul”. ”Despre tine nimeni nu are voie să spună adevărul”. ”Asistenta încă nu a înțeles”. La urgență mi-au făcut ekg, dar nu mi-au dat rezultatul. Aveam și edem al gleznei, în general am, chiar cu tratament cu tot.
Am fost la urgență acum o săptămînă, fiindcă nu mă puteam deplasa. Inițial parcă nu prea voiau să mă primească, dar m-au primit fiindcă tușeam oribil evident. Și atunci, cred că, pe lîngă viroza pulmonară, fusese atac de inimă sau tulburare acută cardio-vasculară cu dureri mari și incapacitate de efort minimal. Și ar fi putut să mă trateze din timp, de acum 10 ani! M-au întrebat la urgență ce medicamente iau și am uitat să spun Tertensiful, care mi-a fost dat nu pentru tensiune, ci pentru edeme membre inferioare. Mai iau încă trei pentru inimă și vase de acum un an jumătate și unul pentru stomac, de vreo 10 ani. Medicul iar m-a insultat indirect, spunînd că eu iau medicamente pentru boală cronică de stomac, dar nici nu știu ce diagnostic este și că iau medicamente pentru inimă și vase și nici nu cunosc diagnosticul. Nu e vina mea, nu au vrut să îmi spună! Ea insinua astfel că eu sînt nebună și zăpăcită sau că nu am memorie bună deja sau că eventual iau fără să fiu bolnavă. Așa s-au purtat toți oamenii cu mine viața toată, nu doar medicii. ”Societatea nu are nimic cu tine, doar porcii ăia care sînt peste mintea ta vor să mori sau nu te vor” ”Toată lumea minte despre tine” "Nimeni nu are voie săspună adevărul despre tine” ”Proștii cred că tu ești moartă”.
”Tu o să mori la azil”. Nu trebuie să îmi dorească nimeni moartea și chiar poate fi adevărul și anume că niciodată nu am avut tulburări psihice și că tot ce au spus psihologii și psihiatrii în scris despre mine e minciună. Ce spun eu e adevărul. Normal că trebuie să fie adevărul, ca să am dreptul la muncă și studii și merit aceste lucruri, am așteptat peste 34 de ani și am avut mereu dreptate, nu am greșit absolut nimic și nu am avut niciun păcat și chiar am fost un om inteligent. ”Tu ai fost un om foarte bun, darei au interpretat tot binele drept răutate și prostie”. Nu înțeleg de ce să nu fie adevărul, am fost chiar un om perfect, în cele mai mici detalii. M-am cunoscut pe mine însămi perfect. Nu am fost niciodată nervoasă sau agitată, cum inventează psihiatrii. Încă din tinerețe am fost un om înțelept și cu o dragoste imensă de oameni. La maturitate m-au acuzat că aș fi prea candidă, fără să înțeleagă complexitatea și lumina iubirii adevărate față de oameni. Dacă aș avea, cum trebuie, dreptul de a munci și de a studia, cum trebuie de fapt, totul ar fi dovedit foarte ușor, mereu am fost la fel. Toți recunosc că omul normal nu poate suporta mult timp izolarea și nici eu nu mai pot, au trecut peste 34 de ani și 13 și ceva de la moartea tatei complet izolată. Încă sînt aptă de muncă (diverse lucruri) și de învățătură și altfel desigur mor. E adevărat că am fost binele și iubirea desăvîrșite față de oameni, dar am și exprimat perfect acest lucru, nimeni nu avea cum să creadă altceva, cum spun ei. În tinerețe am fost și mai bună, nu am avut nicio boală psihică niciodată, nici defecte de comunicare sau expresie de sine. Am fost un om perfect adecvat și adaptat, ei doar mint, și mă izolează forțat. Oricum nici pe internet nu m-a acceptat nimeni, nici ca poetă de internet, nici pentru orice altă activitate - iar celelalte femei au fost acceptate. Am fost mereu un om de încredere și de cuvînt. Am explicat că pot face multe activități voluntar, benevol. Nimeni nu m-a acceptat, ba chiar m-au lovit , cu excepția a 4-5 persoane, tranzitoriu. În prezent mulțumesc din suflet Mirelei pentru comunicare și interes. Adevărul despre mine trebuia să îl spun, era necesar, nu e nicio indiscreție.
Întotdeauna am fost un om discret, cu mult bun simț și respect. M-am dedicat oamenilor cu bunătate caldă și calmă și dragoste senină, frumoasă, fără nici un defect psihic sau de caracter. Totuși ei întîrzie adevărul din 1984 și eu nu mai pot suporta izolarea și luarea abuzivă a drepturilor. Ei spun că adevărul nu va fi niciodată. Dar nu era nevoie să fie tot public! Ci prin faptă, cum am spus de atîtea ori. Am fost perfecțiunea, puteam fi utilă, am fost toată viața orientată numai spre exterior și spre alți oameni, dar conștientă de realitatea întreagă și de persoana mea de asemenea. Toți m-au izolat cu forța, eu nu am avut defecte de relaționare, am fost doar un om sărac, respinsă din copilărie numai din această cauză. Cînd stăteam cu alți oameni de vorbă nu i-am deranjat niciodată cu gînduri în mintea mea, îi priveam cu respect și iubire blînde și calme și cu înțelegere a tot ce spuneau și simțeau, cu bucuria de a îi asculta. Ei, fără motiv, au crezut că sînt proastă și nebună sau cel puțin așa se purtau. E adevărat că am trecut prin foarte multe abuzuri, dar, de felul meu, în societate aproape mereu am preferat să vorbesc despre altceva, nu am fost genul care să se plîngă. Am făcut complimente cu sinceritate și am ascultat mereu cu răbdare. Asupra mea s-au comis abuzuri și minciuni pentru care trebuia să fie adevărul pe scurt, pentru a avea dreptul să muncesc măcar. Am așteptat, cum spun mereu, peste 34 de ani. Nu puteam obține dreptul de a munci și studia singură.
”Bărbatul acela era nebun și i-au mințit pe oameni că a înnebunit din cauza ta” ??
În ultimii ani au fost unele idei că nu știu cine îi minte pe oameni (care oameni?) despre lucruri INVIZIBILE din viața mea. Nu îmi vine să cred.
Chipurile m-au respins și m-au chinuit pentru lucruri nevăzute și neînregistrabile și indescriptibile !! Ca și cum proștii ar crede de exemplu că aș avea vini sau greșeli sau defecte ”psihologice” inventate de psihologi nebuni. Cum naiba să crezi răul despre un om pe care nu îl cunoști și mai ales răul ”psihologic” sau parapsihologic?! Cum naiba să lovești de moarte un om pentru niște greșeli imperceptibile, practic doar niște idei răutăcioase? Îmi amintesc de bolnavii psihiatric care mă respingeau și ei ca toți ceilalți, cu idei șocante gen ”toate gîndurile astea urîte/rele” ca și cum erau idioți să creadă că eu gîndeam răul ce intra în mintea lor - eu nici nu știam că ei percep gînduri, dar ei nu aveau niciun motiv să creadă că eu gîndeam urît și nu altcineva.
Nu știu sigur dacă nu au otrăvit și apele (altele precis au fost otrăvite), fiindcă de mai mult timp manifest o intoleranță la apă, poate de cauză organică - în vară aproape că nu mai urinam pentru 2 săptămîni și medicul a spus clar că nu mai formez urină, deși am prediabet. Poate și altă cauză. De mai mult timp cînd beau apă - de diverse sortimente - simt o astringență ciudată pe gît și în gură și mi se usucă gura și limba rău, cu fiecare strop băut mi-e și mai sete. Plus alte simptome cerebrale. Niște nebuni au intrat peste mintea mea cu ideea că ei au otrăvit alimentele cu ideea de a scăpa de jigodii. Pentru numele lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie să otrăvescă nici măcar ”jigodiile”, sper că nu ați înnebunit! Apoi ei zic că ei m-au condamnat la moarte. Ceea ce e imposibil. Mai jos analizele mele din toamnă - am rămas nelămurită, în afara faptului că am ”prediabet” și că trebuie să țin regim alimentar - dar bani ioc. Azi mi-am luat niște sucuri și de la ele nu mi se face rău ca de la apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...