Din nou, rezumat despre viața mea
A nu știu cîta oară scriu din nou absolut tot adevărul succint despre mine, cum am făcut adesea în ultimii ani, din motive pe care le veți înțelege dinrîndurile de mai jos, deși știu că e logic că înțelegeți, fiindcă toți par să înțeleagă că tot ce am spus eu e adevărat și ei știu că toți oamenii maltratați, închiși, torturați fără nicio vină, mereu spun adevărul, cu speranța că ceilalți vor înțelege și nu îi vor omorî. Mai ales pacienții psihiatrici. Toți spun că e de la sine înțeles, fiindcă toți știu că psihiatria e un mecanism punitiv, și toți pacienții inteligenți torturați încontinuu exact asta fac, spun mereu adevărul, findcă sînt de fapt omorîți și ei nu pot înțelege asemenea barbarie fără sens. Repet, toți par să știe, și dvs. de asemenea, că singurul lucru normal pe care îl așteptau de la mine erau aceste plîngeri și exprimarea clară a adevărului. Este exact ceea ce era predictibil, de așteptat de toți.
Acum dureruile de coloană lombară, genunchi drept și tibie dreaptă sînt tot mai oribile și au început imediat după ce m-am întors în oraș, vineri 22 februarie 2019, după o ședere de vreo 3 luni la Voluntari la mama, unde durerile s-au diminuat și aproape au dispărut și nu am avuit nici sete deloc. De atîtea zile în oraș, iar sete tot timpul. Mă doare rău și în piept. Ca întotdeauna, după ce vecinii de sus au bubuit și scîrțîit, s-au adunat huliganii sub fereastră. Rîzînd, aruncînd vorbe porcoase și bătînd din palme, așa cum fac ei de 10-11 ani mereu. Au intrat peste mintea mea iar cei care spun că ei nu înțeleg de ce eu nu mă întorc la Voluntari, unde nu e nimic rău, știind că aici în oraș am fos tsigur și otrăvită, cum puteam dovedi uneori, dar nu totdeauna. Aveam dovezi și era perfect clar. Am povestit o parte pe blogul despre viața mea, Papalașcă de lumină.
Nu pot dovedi că era otravă și în aerul din apartament, așa cum spun unii, dar e cert că vecinii m-au obligat să las în pereți guri de aerisire, deși alți vecini nu le aveau și e adevărat că au intrat în lipsa mea și au deschis ușițele de aerisire, creînd astfel cel puțin stres de otrăvire, în timp ce eu puteam dovedi doar otrava alimentară sau în lichide sau ce a fost în blocul 2 din viața mea, cu dantela acea croșetată. Mai puteam dovedi că mi-au sustras obiecte și poze, că mi-au pus murdărie, că mi-au pus păr pe fereastră – am postat și poza – și alte lucruri urîte clare. Ei intrau peste mintea mea cu ideea că eu am fost condamnată la moarte irevocabil, pentru a avea o justificare a conduitei lor față de mine. Deoarece probabil eu nu am fost considerată proprietar cu drepturi depline ca ei sau o femeie respectabilă. E posibil ca ei să creadă ceva rău despre mine sau să fie ei înșiși răi. Am fost obligată să accept închiderea balconului – dar nu toți vecinii de pe Moșilor au fost obligați. La semnarea recepției lucrării le-am arătat că geamul nu se închidea, dar muncitorii l-au forțat foarte tare și au refuzat să îl repare – și tot nu era bine închis.
Desigur, fiind femeie singură total și foarte săracă, am fost refuzată mereu de oamenii de care aveam uneori nevoie – instalatori, lucrători la gaze – de exemplu cînd am început să am scurgeri de gaze, omul a refuzat să vină, deși îmi dăduse cu amabilitate numărul de telefon anterior – un lucru ce mi s-a întîmplat aproape întotdeauna : Inițial oamenii par să fie buni și normali și respectuoși, apoi, fără niciun motiv, își schimbă brusc comportamentul față de mine și refuză să se poarte normal sau să mă ajute. Ca și cum cineva le-a spus ceva rău despre mine, dșei nimeni nu mă cunoaște. Ca și cum credeau că eu aș fi nebună sau altceva rău. La fel, anul trecut 2018, un individ de la reparații electrocasnice de pe Moșilor, la care mai fusesem, repara o combină muzicală asemănătoare cu a mea, și inițial a acceptat să vină să o ia și pe a mea la reparat, că eu nu puteam să o duc și chiar aveam nevoie de ea, să fie reparată. Ulterior, cînd i-am telefonat să vină, a spus că el nu mai repară și să caut în altă parte. I-am propus chiar să merg eu cu aparatul acolo, dar a refuzat din nou. Au fost multe astfel de exemple în viața mea, ceea ce a prilejuit mamei mele motivul să se mîndrească din nou că ea e diplomat și știe să vorbească cu oamenii și pe mine toți mă refuză fiindcă sînt proastă. Că sînt neajutorată și incapabilă și numai ea poate să îmi aducă instalator etc. Vă dați seama deci ce gîndeam eu legat de izolarea mea forțată și viitorul meu după moartea mamei mele, dacă ar fi fost să fie moartea ei, cum e natural, după moartea mea. Mama mea a vorbit autoritar și urît despre mine, chiar de față cu mine, cu actualii mei vecini, ca și cum eu aș fi nebună, ceea ce dvs. vi se pare normal, că așa au judecat psihiatrii. De fapt, ea așa făcea din 1984, mereu vorbea, chiar de față cu mine, cu musafirii – rari oricum – ca și cum eu eram proastă și nebună și rea. Așa făcea și cu paznicii de la spitalul de psihiatrie sau personalul medical – infirmiere sau medici. La fel cu profesorii mei din școală, cînd ea aducea cadouri profesorilor de față cu colegii mei. În ultimi ani, unii au inventat că pe oameni i-au mințit că eu eram idioată și că notele mele de 10 erau nemeritate sau erau fiindcă toceam etc. De fapt numai eu învățam mai bine și încă vreo cîțiva așa și așa, eu dădeam lecții colegelor la ele acasă, sau îi ajutam pe copii în recreații sau la extemporale. Mă simțeam fericită și utilă.
De fapt mama mereu mi-a făcut așa față de musafiri, inclusiv la sfîrșitul anului trecut, cînd ne-a vizitat la Voluntari o fostă colegă a ei. Vorbea rău de mine de față cu ei și cu mine.
Am insistat acum pe aceste detalii cît se poate de evidente, pe care le-am mai povestit în trecut, fiindcă am vrut să subliniez că la fel am pățit în ultimii ani și pe internet, unde am avut cîteva relații distante cu alți oameni. Dar și acelea puține la număr, la fel cum am fost singură toată viața din 84. Oameni cu unele interese comune cu ale mele, oameni care păreau să fie buni și puri ca și mine în raport cu diferite lucruri, inițial mă recunoașteau ca om și mă acceptau ca suflet și ca intelect, după care, în mod brusc, își retrăgeau cuvintele sau sprijinul pentru poeziile mele sau pentru alte lucruri bune din viața mea, ca și cum aflaseră brusc ceva, nu știu ce secret despre mine, care îi obliga să mă lovească. S-au comportat în acest mod chiar dacă eu nu m-am plîns de tortura și nedreptatea zilnică din viața mea. Ca și cum oamenii inventau minciuni despre mine, cum au zis unii peste mintea mea mereu în ultimii ani. Ca și cum erau obligați să mă lovească. Ca și cum credeau că eram altceva decît eram, ca și cum credeau că eram nebună sau proastă etc. Cînd de fapt nu aveau nicio dovadă și eu de fapt nu îmi schimbam comportamentul față de nimeni și nici nu m-am schimbat ca persoană din 84. La fel mi s-a întîmplat pe toate siteurile de poezii sau socializare de pe internet. Am fost respinsă total de pe internet, ca și în viața reală, la fel ca și la Cenaclul de seară la care am participat. Respingerea totală pe internet este și ea un lucru dăunător, chiar dacă e vorba doar de internet, în timp ce eu nu eram acceptată să muncesc sau să am familie și familia de ”apartenență” mă respingea total. De fapt, să explic puțin, pe scurt :
· Am intrat pe internet în 2010. Am fost respinsă în viața reală și de către autorii de haiku și de cei de poezie. Mi-am șters toate conturile în 2012, inclusiv blogurile, din diferite motive, apoi am revenit în același an și am rătăcit de la un site la altul.
· Autorii de haiku din România erau împărțiți în 2 tabere – unii oficiali cu asociație și revistă tipărită și întîlniri de cenaclu la Casa Armatei, unde am mai fost și cu alți ”poeți” militari. Cei oficiali m-au respins de la început, nu am fost acceptată în nicio asociație, sau la întîlniri cu ei, dar mi-au publicat 1-2 haiku. Am vorbit frumos, nu am avut gînduri rele niciodată, toată viața. Aș fi putut munci ceva intelectual, aș fi putut scrie sau ajuta la ceva, chiar și fără bani, dar nu m-au acceptat. Ei între ei se întîlneau etc. Tot cu cei oficiali am fost și la Festivalul International de haiku-haiga, Ediţia a VII-a organizata în perioada 7 august 2013 -11 august 2013, împreună cu Societatea Română de Haiku din Bucureşti şi Universitatea “Ovidius.” Tema festivalului: Haiku–haiga contemporan, în România şi în străinătate.Oaspeţi din 7 ţări: Canada, Bulgaria, Franţa, Serbia, Rusia, Ungaria, Noua Zeelandă şi din România. Erau deja trei ani de cînd scriam haiku, și fusesem nominalizată 2 ani succesiv drept autoare în top 100 european și avusesem cîteva haikuuri publicate de Frogpond în SUA și de alte reviste online etc. și pînă atunci prietenii mei autori de haiku din alte țări de pe facebook nu mă respinseseră. Am fost respinsă desigur și la acel festival, ca întotdeauna toată viața și nimeni nu ar fi vrut ca eu să public vreo carte de haiku sau în revista lor Albatros dau alte lucruri create de ei. În mod foarte straniu, cum mi s-a întîmplat și pe alte planuri în viață, un autor cunoscut al lor mi-a dat numărul lui de telefon și trebuia să îl sun și a răspuns soția și m-a împroșcat destul de mult cu cuvinte porcoase și furie, la fel cu toți nebunii din viața mea. Naiba știe ce se întămplase, dar jur că toată viața nu am greșit nimic și nu am gîndit nimic rău și toți m-au tratat așa, ca și cum știau a priori ceva rău despre mine, exact opusul a ceea ce am fost, cum zic unii peste mintea mea. Ceilalți toți erau clar nebuni în modul în care se relaționau cu mine, aproape întotdeauna, eu nu le-am dar niciodată apă la moară sau vreun motiv real să mă trateze ca și cum eram idioată sau rea sau copil. Oricum nu aș fi putut merge la Constanța în 2013, dacă nu mi-ar fi plătit hotelul o noapte o fostă colegă, unul dintre puținii oameni care au existat în viața mea toată viața. Dar nu m-au lăsat, cu zgomote, să dorm, vreo trei nopți atunci, inclusiv la hotel și aveam scurgeri verzi albastre inghinal, cum am avut mulți ani, înăc de cînd eram studentă la medicină și medicii toți, mulți la care am fost, nu au vrut să îmi dea diagnostic sau tratament. Chiar și la subsuoară aveam pete albastre, ca și cum era ceva în limfă sau ganglioni – încă am poze ca dovadă cu ciorapii mei albaștri, pentru proteza de gambă. Chiar și unii ciorapi mai am, deși mama îi arunca. Unii zic că era tot otravă.
· Tabăra neoficială a aplicat tactica de a mă accepta inițial. Dar tot m-au respins. Eu citeam mult și puteam citi și scrie și mai mult, puteam să scriu și eu eseuri de haiku vreodată, îmi plăcea. Inițial ma primit un număr de telefon ca să am și eu prin donație o carte- două din fosta bibliotecă de haiku a maestrului dispărut, Florin Vasiliu. Inițial au zis că îmi vor trimite și mie, apoi au refuzat. Mi s-a spus că trebuie să insist cu telefoane, dar au refuzat. Știu, par să fie detalii neplăcute foarte mici, dar eu spun adevărul că am fost respinsă complet, de moarte de fapt, întreaga viață, în cele mai mici detalii, fără nicio greșeală, ca și cum toți mințeau despre mine, așa cum mi se spune mereu. Fără nicio tulburare psihică toată viața, ceea ce încă pot dovedi. Numai binele toată viața, în gînd cuvînt și faptă. Ceea ce scriu acum aici, a fost zilnic în viața mea, fără niciun motiv real. Ei spun că dvs. credeți că am fost respinsă fiindcă spuneam adevărul, că mă plîngeam, dar nu e așa, veți înțelege din ce urmează. Și ideea aceasta că am fost respinsă pe internet findcă spuneam ce mi-au făcut alții rău e o minciună. Ceea ce urmează să citiți mai jos e doar adevărul, deci e ceva curat, nu e niciun fel de ranchiună sau ceva rău din partea mea, e doar ADEVĂRUL curat, ca și adevărul despre lucruri mai grave din viața mea. Nu cred că adevărul poate jigni, veți înțelege poate de ce îl scriu, chiar și despre lucruri minore. Tabăra neoficială m-a respins din concursurile și grupurile lor online, fără niciun motiv. Mi s-a spus că eu nu am spirit de competiție, deși fusesem fair-play și nu greșisem niciodată. Unul-doi dintre membrii grupurilor intrau în dispute false cu mine, eu nu îi provocam, nu mă pălîngeam de nimic și nu cerșeam bani fiind săracă și nu povesteam adevărul despre mine, pur și simplu mă bucuram și mă gîndeam numai la haiku și ei erau cei care mă atacau, inventînd că eu eram impertinentă și dificilă. Jur că erau doar înscenări, naiba știe de ce. M-au dat de 2-3 ori afară, fără motiv. Eu reveneam, ei mă dădeau afară, fără niciun motiv. Apoi, trecînd anii, am constatat că mulți – aproape toți - au cărți de haiku publicate, dar haikuul meu a fost respins, deși era comparabil ca valoare cu al lor. Mie mi-au sponsorizat, fiindcă așa au vrut ei, intrarea la un concurs de publicare carte de haiku, la care nu voiam să particip. Am acceptat, eu mereu am fost om bun, cum am povestit. Era logic că nu aveam cum să cîștig și astfel mi-au tipărit cartea de haiku, dar nu în calitate de carte, deci fără ISBN și restul, cărți fiind doar la autorii pe care i-au acceptat. Aceeași tehnică agresivă au aplicat-o diverse poete care au comunicat pe mail cu mine. Încă de la începutul prezenței mele pe siteul www.poezie.ro, chiar dacă nu mă plîngeam de nimic. La început, Cristina Rus de exemplu, m-a acceptat într-una din lucrările ei de haiga în lanț, cu diverși autori de pe site. Încă o dată nu am greșit nimic. M-a invitat și a doua oară și a început să mă facă cu ou și cu oțet, a aplicat tactica scrierii unor alte și alte mesaje pe mail, cum mi-au făcut diverse persoane, fără să răspundă la mailul inițial, ca să dea impresia că eu greșesc, nu ea. Unii care intrau în cutia mea poștală electronică au modificat chiar și ordinea acelor mesaje trunchiate de Cristina sau de altă poetă, dar încă am dovezi că ea avea reavoință și că eu eram doar binele curat, ca întotdeauna. Un om politicos și blînd, niciun fel de ambivalență sau echivoc, era clar că îmi plăcea să fiu împreună cu alți oameni și că gîndeam numai binele. M-a dat afară din haigaua aceea, fără nicio greșeală sau gînd rău din partea mea. La fel s-a purtat pe mail și Carmen Tania Grigore, la care de asemenea m-am gîndit frumos, și dracu știe ce avea cu mine. Așa m-au respins toți, fie s-au purtat urît, fie au refuzat să vorbească cu mine.
· La fel mi s-a întîmplat pe toate siteurile, de poezie sau de haiku. Am încă dovezi că nu am avut nici cea mai mică greșeală și că ei erau ticăloși sau răi etc. Inițial am cîștigat locuri bune cu haiku la Shiki kukai, apoi Shiki kukai s-a desființat. La fel am pățit cu toate lucrurile mele în viață, nu doar pe internet. Nu mai detailez. Abia începusem să scriu în 2010 și Ion Codrescu, pe care l-am văzut la Constanța, mi-a acceptat un haiku pentru cartea lui. Am mai cîștigat un loc mai bun la Yamadera și atît. Inițial eram acceptată pe facebook, cum spuneam, apoi, brusc, prietenii mei de pe facebook din alte țări m-au respins cu toții, complet. Intrau unii peste mintea mea în engleză cu ideea că ei nu sînt un grup de terapie, ca să dea impresia că ei mă resping fiindcă ei consideră că eu aș fi nebună și că haikuul meu nu e bun, sau că aș fi avut defecte de comportament, ceea ce nu a fost adevărat. Este posibil, dar nu știu adevărul, ca ei să mă fi respins fiindcă am început în 2012 blogul despre viața mea personală, dar acel lucru era absolut necesar, era datoria mea oricum și nu aveam de ales. Deși o vreme am mai scris haiku relativ la fel de bun ca mai demult, haikuurile mele nu au mai cîștigat nici vreo mențiune și nu au mai fost publicate unde le trimiteam în engleză, iar în română eram respinsă clar, mereu. Toți prietenii de pe facebook au încetat brusc să îmi mai aprecieze postările, fie că erau despre haiku, fie din viața mea personală. Eu gîndeam că eram mai normal să fiu acceptată la mine în țară, dacă aș fi fost, fie în haiku, fie în poezie. O vreme, cum spuneam, am scris haiku la fel ca înainte, dar fiind apoi respinsă total, am scris apoi mai slab și apoi deloc. Haikuurile mele au fost apreciate de Radu Șerban în cartea lui Triptic româno-nipon, care există și la Haku Foundation. Apoi toți m-au respins. Nu aveau niciun motiv, valoarea mea ca om cu caracter și suflet foarte curate și bune a fost mult mai mare decît cea de haijin, dar, oricum, aș fi putut scrie în continuare la fel de luminos și cu sufletul întreg și limpede și sincer. Problemele mele personale, pe care le scriam uneori pe facebook erau evident adevărul, dar nimeni nu îmi vorbea, nu avea reacții etc., din România sau din altă țară. Aceleași probleme sau unele similare erau considerate normale dacă erau scrise de ceilalți, oricare de pe facebook, și nu de mine și ei primeau compasiune și comentarii. Autorii din alte țări i-au acceptat și pe cei din România, dar pe mine nu. Aș fi putut munci și scrie multe lucruri și eram numai bine și lumină, dar și ei ”nu m-au vrut”, cum zic toți ăștia peste mintea mea.
· Voi continua mîine, voi scrie lucruri mai importante, desigur.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
joi, 21 martie 2019
19-21 martie 2019
Iar au început. ”Ei au inventat că tu ești nebună și vor ca lucrurile să rămînă așa. Tu trebuie să te sinucizi. Ești un om foarte bun pe care oamenii foarte răi vor să îl omoare.” Etc. Nu se mai satură să zică astfel de mizerii și astfel cei răi se aruncă asupra mea. Ei zic că ei oricum au aruncat de mult asupra mea toți porcii din lume. S-ar putea să aibă dreptate, fiindcă am fost fără familie și săracă și izolată mereu. ”ei nu au cum să înțeleagă că de fapt ei sînt nebuni și tu nu ești. Dacă ar înțelege că ei sînt nebuni ar fi o nenorocire. ” Nu sînt de acord, nu sînt toți nebuni și adevărul poate fi curat și nu ar fi nicio nenorocire. Alții zic că ei nu sînt nebuni, ci sînt doar oameni foarte proști și foarte răi.
sau ”vor să te omoare fiindcă le-a intrat în cap că tu ești ceva rău - proastă, nebună etc. și au impresia că dacă te omoară scapă de orice legătură cu intelectul tău și va fi mai bine în societate pentru toți. Au fost mințiți mereu și tu nu ai cum să îi faci să vadă adevărul. Tu ai dreptate (ei mereu recunosc asta) dar ei au ajuns să delireze și să creadă prostia de mai sus. Tu ai fost mereu tot ce e bun, dar ei nu te-au prețuit. Oamenii proști și răi nu dau doi bani pe oamenii buni.”
”ea e în mod evident un om normal și foarte bun, trebuie să o ascundem/izolăm/omorîm - oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul.” Care oameni?
Au inventat că toți mint despre mine și mereu spun că eu sînt proastă că nu înțeleg că toți vor să mor fiindcă au mințit mereu despre mine.
În viața mea au existat foarte puțini oameni și absolut cert nimeni nu are cum să creadă răul despre mine. Au inventat că colega mea de bancă a fost condamnată ca și mine fiindcă a îndrăznit să spună adevărul despre mine, fiindcă ea a fost unul din cei doar cîțiva oameni care m-au cunoscut. Deși nimeni nu avea motive reale să creadă ceva rău despre mine, ei zic că oamenii cred răul despre mine din fantezie, deși am fost izolată cu forța, nu din cauză că nu aveam abilități de comunicare, iubire, rațiune, muncă, fericire etc. Ei spun că lumea e mereu în ghearele celor răi și ăia au putere asupra celor buni și proști prin minciună și corupție. Că îi omoară și îi distrug pe toți cei inteligenți, pentru a putea stăpîni lumea prin intelectul lor mai slab, dar de oameni răi. Mereu au zis că ei i-au păcălit pe toți proștii că eu eram altceva decît eram și că dacă aș avea eu libertatea, atunci ar înțelege proștii adevărul și astfel puterea lor în societate ar avea de suferit. Etc.
Ei zic că oameni buni nu mai există deloc, fiindcă toți vor numai minciună și astfel etc.
Bineînțeles că nu există oameni proști care să fie buni, acesta e adevărul, dar ei pot totuși să asculte de niște legi bune sau de poruncile lui Dumnezeu. Ei le-au încălcat pe toate în cazul meu. Alți nebuni au inventat că proștii m-au judecat, fără ca eu să știu. E absurd, nimeni nu trebuie judecat, nici de proști, nici de altcineva, decît dacă are legătură cu vreo crimă. Nu a existat nicio legătură cu ceva rău în viața mea. După cum toți oamenii educați știu, judecarea unui om ca atare duce inevitabil la respingerea și moartea lui, oricît ar fi de bun sau deștept el sau ea.
”tu nu înțelegi că toți porcii vor să mori și că, în afară de faptul că vor să mori, ei vor să distrugă tot ceea ce ai scris sau creat tu.” Vor să spună că din cauza asta dispare google plus și ceea ce am scris eu pe bloguri sau pe google plus.
Tu nu înțelegi că toată lumea crede că tu ești nebună și de aia vor să mori.”
”Cum adică nebună?”
”Tu nu ai cum să îi înțelegi pe cei proști și răi. Tu nu ai fost niciodată împreună cu alții, ai fost mereu singură și nu ai crezut despre nimeni că e nebun. Tu nu știi ce înțeleg ei prin nebunie. Ei se adună în găști și grupuri și aleg cîte un om bun și inteligent și își bat joc de el, îl exclud, îl f_t, mint despre el și zic că el e nebun. În final îl omoară. Asta înseamnă pentru ei nebun - omul de care nu le place și pe care îl chinuiesc. Omul exclus în numele vieții lor sociale de grup, centrată de ura și minciuna față de cel numit nebun. Gîndește-te logic - tu ai fost mereu singură și nu aveai cum să ghicești ce gîndesc ei despre tine sau despre alții.”
iarăși lucruri urîte:
”O otrăvesc cîte puțin, fiindcă dacă ar otrăvi-o deodată ar fi cutremurul prea puternic, așa îi mai diminuează forța”
”Unde ai mai văzut în lume să fie acceptată o femeie complet singură și complet săracă?”
”Pe oameni nu îi interesează deloc adevărul, pe ei îi doare doar de minciuni și cum să mintă despre tine ca să ascundă adevărul. Adevărul ți se pare doar ție frumos, fiindcă nu ai greșit nimic. Numai tu respecți adevărul etc. ” e greșit, voi explica în nota mea ce va urma despre rezumatul vieții mele, o găsiți la capitolul note pe pagina mea. Frumos și normal și bine e ca adevărul să fie respectat. Mai ales că în cazul meu era doar binele și ceea ce e frumos. Poate cîțiva dintre dvs vor înțelege.
”Pentru ei nu înseamnă nimic cum ai fost sau cum ești tu, ce valoare de muncă sau intelectuală ai, ce valoare de suflet sau de caracter ai, nici cum ai făcut față torturilor și necazurilor, nici faptul că le-ai depășit în mod frumos și bun - pe ei îi interesează doar cum să mintă ca să apere onoarea celor care au greșit față de tine. E vorba de greșeli grave și de aceea toți mint, ca să nu fie făcuți de rușine” Bine, spun eu, nu au dreptate, nu există vină colectivă, e un concept greșit.
În viața mea au existat doar oameni răi și proști, indivizi care m-au lovit și nici măcar nu au fost mulți.
”Tu ești un caz de malpraxis, atît psihiatric, cît și pentru alte specialități” Medicii nu au voie să recunoască adevărul. Nu toate cazurile de malpraxis sînt omorîte, dar ție ți-au făcut prea mult rău.” E adevărat că medicii sînt în relație unii cu alții, cu tot sistemul sănătății din România și mondial de asemenea.
”toți se acoperă unii pe alții” etc.
Și totuși poate fi adevărul, totuși toți ați putea înțelege, dacă lucrurile ar fi spuse succint, la nivelul de înțelegere al fiecărei categorii sociale care are ceva cu miune de exemplu. Atunci sigur m-ar accepta.
Ei zic că eu mă înșel, fiindcă oamenii au devenit toți porci infecți. Că nu erau chiar așa cînd m-am născut eu. Eu încă îi contrazic. ”Tu le-ai dat tot ce e mai bun și ei au vrut să mori de atîta timp, și nici acum nu ești bătrînă și ei vor să mori.”
Îmi amintesc un lucru care m-a impresionat într-un manual de istorie, unde de fapt toți afirmă că individul contează. Și colectivitatea, dar, repet, vină colectivă nu există, pot argumenta această idee a mea. Poate și dvs. gîndiți de fapt la fel.
Megatrends 2000: (John Naisbitt)
The Blooming Global Economy of the 1990's
A Renaissance of the Arts
The Emergence of Free-Market Socialism
Global Lifestyles and Cultural Nationalism
The Privatization of the Welfare State
The Rise of the Pacific Rim
The Decade of Women in Leadership
The Age of Biology
The Religious Revival of the New Millennium
The Triumph of the Individual
Aceste idei relativ frumoase sau atrăgătoare sînt traduse și scrise ca exemplu studiu de caz într-unul din manualele de istorie pentru liceu din anii 2000.
pe tine te-au supus la cazne oribile, păcălindu-i pe proști că tu trebuia să mărturisești ceva ce ai greșit și de fapt tu nu greșiseși nimic.”
Azi iar e cald afară și iar calde tot timpul caloriferele.
Sete oribilă, nu din cauza căldurii.
Greață și gust rău în gură, azi și obrajii ard și pielea s-a înnăsprit și s-a înroșit destul, mai mult pe obrazul stîng.
Ei spun din nou:
”oamenii au înnebunit, nu te mai consideră om”
”ei ți-au administrat otravă multă deși tu nu ai greșit nimic și, în mod paradoxal, tocmai faptul că nu ai murit, fiind nevinovată, îi face să te otrăvească în continuare, fiindcă ei nu înțeleg de ce nu mori. Tu ai fost un om foarte bun și inteligent și conținutul vieții tale psihice se leagă de multe lucruri bune și frumoase din lume și din societate. Oamenilor încă le plac acele lucruri bune și tu de aceea nu ai murit încă.”
Am început ieri, cu chiu cu vai să scriu din nou acel rezumat despre viața mea în notele mele pe facebook, dar e încă puțin, după cum ați văzut, dacă ați citit cumva.
Azi a venit poștașul cu cei 60 de lei (nu 600) ca indemnizație pentru lipsa unui picior. Acest poștaș, ca și vecinii mei și alți oameni din anturajul comun al meu și al mamei, după cum am povestit deja, mă tratează cu dispreț și mă tutuiesc destul de urît, în timp ce pe mama o servesc cu dumneavoastră și o respectă și chiar mama mă vorbește de rău față de ei, tratîndu-mă drept nebună, cum ați zice voi. Ei, inclusiv psihiatra mea, zic, direct sau indirect, că o percep pe mama ca pe o ființă arțăgoasă și foarte autoritară și au încredere în ea, în timp ce pe mine mă văd drept prea bună, prea supusă, blîndă și proastă, și ca și cum nu aș avea conștiință sau intelect, deși e invers. Etc. Știți probabil că de aceea au inventat ei prototipul mamei pacientului schizofren. Acele lucruri nu au legătură cu viața mea, puteam și pot încă dovedi aceasta.
De multe ori, și azi, ei spun: ”decît cîinele unei nebune, mai bine mor” Deci trebuie să fie adevărul, aș fi acceptată.
”ei te torturează zi de zi din 84 fiindcă nu suportă intelectul tău superior lor, de aceea te-au chinuit și în ultima lună cu căldură să nu poți citi sau scrie sau să îți faci restul treburilor.”
”Tu ai fost o femeie prea inteligentă și de aceea niciun bărbat nu te poate controla și de aceea ei toți vor să mori.”
Mulți mi-au spus de multe ori în ultimii ani că eu am fost un om mult prea culant și de aceea nu le-a plăcut de mine, fără să înțeleagă că nu am avut de ales, fiind cerșetoare.
E adevărat că am iubit și respectat enorm oamenii și propria mea familie, mereu, cum veți vedea și din rezumatul pe care îl voi continua, și puteam dovedi totul mereu. Ei zic că familia mea vrea să mor, fiindcă e o familie de porci, cînd în realitate societatea poartă vina mai mare. Unii zic că eu mi-am făcut neamul de rîs, cînd e de fapt invers. Din păcate nu m-au lăsat să termin blogul meu, cu ideea că vor să ascundă adevărul și să mă omoare pentru ca ei să fie liberi de orice învinovățire sau acuzație pentru ce mi-au făcut rău. În realitate, citite cu cheia înțelegerii corecte, povestirile mele, evident adevărate, despre viața mea, sînt comori de învățătură, respect față de viață și oameni și bunătate și adevăr. Adevărul nu e niciodată răul, încercați să țineți minte asta. Se poate judeca ușor că am fost un om perfect normal și inteligent și bun, chiar și numai din ce am scris pînă acum pe blogul acela al meu. Voi explica în rezumat de ce. Mai aveam de scris nu foarte mult și de fapt după 2002 m-au chiniuit mult mai rău, deși tot ce am scris dinainte era tot adevărat. Mai aveam de scris în plus și lucruri bune destule despre lume și oameni și despre mine chiar. De fapt omul sfințește locul și, oricît de detașat ar scrie despre lume, în realitate tot despre sine însuși scrie și eu am avut un sine foarte bun și frumos și puteam încă scrie lucruri bune și curate foarte multe, mereu am fost la fel. Ei mereu intrau peste mintea mea cu ideea că blogul meu le-a lăsat un gust amar, asta fiindcă nu erau în stare să vadă că tot răul care a fost asupra mea nu m-a înrăit niciodată și am rămas absolut la fel ca în 84. Calitățile mele transpar prin contrast cu atrocitatea torturii și minciunilor asupra mea. De asemenea, oamenii inteligenți vor putea observa și înțelepciunea și inteligența mea curată, nu doar faptul că totul e adevărat. Vă veți aminti poate de tradiții gen domnul Trandafir sau alte duioase perspective și respect asupra vieții și oamenilor dragi, profesori, colegi sau rude. Dragostea pentru ceea ce este cum trebuie să fie și faptul că familia mă trata în mod greșit drept oaia neagră a familiei - de fapt doar cîțiva oameni m-au respins. Ei zic la fel - că familia nu putea să mă accepte fiindcă eram femeie prea inteligentă și fiindcă și-au bătut joc de mine toți, iar pe mama de exemplu, o respectau. Ei zic că familia mea, ca și restul societății, se simte lezată că am scris adevărul public, că e evident adevărul și că vor să mor ca să scape de rușine, ca tot restul lumii.
Ei zic că e evident că numai oamenii inteligenți și cei care scriu cărți pot înțelege bunătatea și dragostea din portretele pictate prea realist de mine pe blog, cu umbre și lumini. Ei spun că proștii nu judecă decît în alb și negru și că eu sînt judecată de proști și că chiar familia mea era compusă din oameni ignoranți.
Este evident că am fost binele mereu, clipă de clipă, mereu întreagă și eu însămi cu totul. Unii proști ziceau că ei nu pot înțelege cum aș fi eu aceeași persoană - cea care a scris așa de frust despre cum a fost chinuită și torturată și totodată aceeași care a scris poezii sau texte frumoase, fie luminoase și gingașe, fie echilibrate și senine (asta zic eu) cîteva proze. Bineînțeles că toate lucrurile sînt dovezi clare despre cum sînt în realitate și niciodată nu am avut scindare de personalitate, niciodată nu am trăit pe mai multe planuri viața, ci am fost, repet, eu însămi cu tot ce e frumos și bun și cînd am scris poezii, și cînd am scris adevărul curat despre viața mea. Și este încă posibil de dovedit că am fost mereu în situație, conștientă de mediul înconjurător și cu judecata limpede, nu eram centrată pe eul meu sau pe necazul meu, niciodată. Ei chiar au recunoscut că eu am fost orientată numai spre exterior. Dar am avut și autocunoaștere bună. Unii mă acuză că am dat numele persoanelor care mi-au făcut rău - inițial am scris cu inițiale și m-au torturat mai rău, cu ideea să pun nume întregi și multe altele, voi explica totul, cu voia lui Dumnezeu. Adevărul nu e nicio rușine, numai minciuna omoară. Ei spun că toate victimele nevinovate și sărace și singure trec prin același calvar. Sau că toate familiile fac la fel cu copiii lor ilegitimi. Etc. Eu nu sînt de acord.
”Ea încă mai speră și, atît timp cît ea încă mai speră, nu poate fi cutremur.” Uf. ”Nenorocirea e că totul e adevărat” (ăștia au fost mereu) Uf Uf. ”Ei toți neagă totul, Cristina.” Mai demult spuneau mereu că eu am fost un om drept într-o lume strîmbă. Acel ”ai fost” mă întristează...
Azi durere destul de mare, continuă, de vreo 4 ore, localizată clar, în partea stîngă jos a abdomenului, nu cedează la 2 pastile de Panadol. Am avut des colici, dar așa ceva niciodată pînă acum.
sau ”vor să te omoare fiindcă le-a intrat în cap că tu ești ceva rău - proastă, nebună etc. și au impresia că dacă te omoară scapă de orice legătură cu intelectul tău și va fi mai bine în societate pentru toți. Au fost mințiți mereu și tu nu ai cum să îi faci să vadă adevărul. Tu ai dreptate (ei mereu recunosc asta) dar ei au ajuns să delireze și să creadă prostia de mai sus. Tu ai fost mereu tot ce e bun, dar ei nu te-au prețuit. Oamenii proști și răi nu dau doi bani pe oamenii buni.”
”ea e în mod evident un om normal și foarte bun, trebuie să o ascundem/izolăm/omorîm - oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul.” Care oameni?
Au inventat că toți mint despre mine și mereu spun că eu sînt proastă că nu înțeleg că toți vor să mor fiindcă au mințit mereu despre mine.
În viața mea au existat foarte puțini oameni și absolut cert nimeni nu are cum să creadă răul despre mine. Au inventat că colega mea de bancă a fost condamnată ca și mine fiindcă a îndrăznit să spună adevărul despre mine, fiindcă ea a fost unul din cei doar cîțiva oameni care m-au cunoscut. Deși nimeni nu avea motive reale să creadă ceva rău despre mine, ei zic că oamenii cred răul despre mine din fantezie, deși am fost izolată cu forța, nu din cauză că nu aveam abilități de comunicare, iubire, rațiune, muncă, fericire etc. Ei spun că lumea e mereu în ghearele celor răi și ăia au putere asupra celor buni și proști prin minciună și corupție. Că îi omoară și îi distrug pe toți cei inteligenți, pentru a putea stăpîni lumea prin intelectul lor mai slab, dar de oameni răi. Mereu au zis că ei i-au păcălit pe toți proștii că eu eram altceva decît eram și că dacă aș avea eu libertatea, atunci ar înțelege proștii adevărul și astfel puterea lor în societate ar avea de suferit. Etc.
Ei zic că oameni buni nu mai există deloc, fiindcă toți vor numai minciună și astfel etc.
Bineînțeles că nu există oameni proști care să fie buni, acesta e adevărul, dar ei pot totuși să asculte de niște legi bune sau de poruncile lui Dumnezeu. Ei le-au încălcat pe toate în cazul meu. Alți nebuni au inventat că proștii m-au judecat, fără ca eu să știu. E absurd, nimeni nu trebuie judecat, nici de proști, nici de altcineva, decît dacă are legătură cu vreo crimă. Nu a existat nicio legătură cu ceva rău în viața mea. După cum toți oamenii educați știu, judecarea unui om ca atare duce inevitabil la respingerea și moartea lui, oricît ar fi de bun sau deștept el sau ea.
”tu nu înțelegi că toți porcii vor să mori și că, în afară de faptul că vor să mori, ei vor să distrugă tot ceea ce ai scris sau creat tu.” Vor să spună că din cauza asta dispare google plus și ceea ce am scris eu pe bloguri sau pe google plus.
Tu nu înțelegi că toată lumea crede că tu ești nebună și de aia vor să mori.”
”Cum adică nebună?”
”Tu nu ai cum să îi înțelegi pe cei proști și răi. Tu nu ai fost niciodată împreună cu alții, ai fost mereu singură și nu ai crezut despre nimeni că e nebun. Tu nu știi ce înțeleg ei prin nebunie. Ei se adună în găști și grupuri și aleg cîte un om bun și inteligent și își bat joc de el, îl exclud, îl f_t, mint despre el și zic că el e nebun. În final îl omoară. Asta înseamnă pentru ei nebun - omul de care nu le place și pe care îl chinuiesc. Omul exclus în numele vieții lor sociale de grup, centrată de ura și minciuna față de cel numit nebun. Gîndește-te logic - tu ai fost mereu singură și nu aveai cum să ghicești ce gîndesc ei despre tine sau despre alții.”
iarăși lucruri urîte:
”O otrăvesc cîte puțin, fiindcă dacă ar otrăvi-o deodată ar fi cutremurul prea puternic, așa îi mai diminuează forța”
”Unde ai mai văzut în lume să fie acceptată o femeie complet singură și complet săracă?”
”Pe oameni nu îi interesează deloc adevărul, pe ei îi doare doar de minciuni și cum să mintă despre tine ca să ascundă adevărul. Adevărul ți se pare doar ție frumos, fiindcă nu ai greșit nimic. Numai tu respecți adevărul etc. ” e greșit, voi explica în nota mea ce va urma despre rezumatul vieții mele, o găsiți la capitolul note pe pagina mea. Frumos și normal și bine e ca adevărul să fie respectat. Mai ales că în cazul meu era doar binele și ceea ce e frumos. Poate cîțiva dintre dvs vor înțelege.
”Pentru ei nu înseamnă nimic cum ai fost sau cum ești tu, ce valoare de muncă sau intelectuală ai, ce valoare de suflet sau de caracter ai, nici cum ai făcut față torturilor și necazurilor, nici faptul că le-ai depășit în mod frumos și bun - pe ei îi interesează doar cum să mintă ca să apere onoarea celor care au greșit față de tine. E vorba de greșeli grave și de aceea toți mint, ca să nu fie făcuți de rușine” Bine, spun eu, nu au dreptate, nu există vină colectivă, e un concept greșit.
În viața mea au existat doar oameni răi și proști, indivizi care m-au lovit și nici măcar nu au fost mulți.
”Tu ești un caz de malpraxis, atît psihiatric, cît și pentru alte specialități” Medicii nu au voie să recunoască adevărul. Nu toate cazurile de malpraxis sînt omorîte, dar ție ți-au făcut prea mult rău.” E adevărat că medicii sînt în relație unii cu alții, cu tot sistemul sănătății din România și mondial de asemenea.
”toți se acoperă unii pe alții” etc.
Și totuși poate fi adevărul, totuși toți ați putea înțelege, dacă lucrurile ar fi spuse succint, la nivelul de înțelegere al fiecărei categorii sociale care are ceva cu miune de exemplu. Atunci sigur m-ar accepta.
Ei zic că eu mă înșel, fiindcă oamenii au devenit toți porci infecți. Că nu erau chiar așa cînd m-am născut eu. Eu încă îi contrazic. ”Tu le-ai dat tot ce e mai bun și ei au vrut să mori de atîta timp, și nici acum nu ești bătrînă și ei vor să mori.”
Îmi amintesc un lucru care m-a impresionat într-un manual de istorie, unde de fapt toți afirmă că individul contează. Și colectivitatea, dar, repet, vină colectivă nu există, pot argumenta această idee a mea. Poate și dvs. gîndiți de fapt la fel.
Megatrends 2000: (John Naisbitt)
The Blooming Global Economy of the 1990's
A Renaissance of the Arts
The Emergence of Free-Market Socialism
Global Lifestyles and Cultural Nationalism
The Privatization of the Welfare State
The Rise of the Pacific Rim
The Decade of Women in Leadership
The Age of Biology
The Religious Revival of the New Millennium
The Triumph of the Individual
Aceste idei relativ frumoase sau atrăgătoare sînt traduse și scrise ca exemplu studiu de caz într-unul din manualele de istorie pentru liceu din anii 2000.
pe tine te-au supus la cazne oribile, păcălindu-i pe proști că tu trebuia să mărturisești ceva ce ai greșit și de fapt tu nu greșiseși nimic.”
Azi iar e cald afară și iar calde tot timpul caloriferele.
Sete oribilă, nu din cauza căldurii.
Greață și gust rău în gură, azi și obrajii ard și pielea s-a înnăsprit și s-a înroșit destul, mai mult pe obrazul stîng.
Ei spun din nou:
”oamenii au înnebunit, nu te mai consideră om”
”ei ți-au administrat otravă multă deși tu nu ai greșit nimic și, în mod paradoxal, tocmai faptul că nu ai murit, fiind nevinovată, îi face să te otrăvească în continuare, fiindcă ei nu înțeleg de ce nu mori. Tu ai fost un om foarte bun și inteligent și conținutul vieții tale psihice se leagă de multe lucruri bune și frumoase din lume și din societate. Oamenilor încă le plac acele lucruri bune și tu de aceea nu ai murit încă.”
Am început ieri, cu chiu cu vai să scriu din nou acel rezumat despre viața mea în notele mele pe facebook, dar e încă puțin, după cum ați văzut, dacă ați citit cumva.
Azi a venit poștașul cu cei 60 de lei (nu 600) ca indemnizație pentru lipsa unui picior. Acest poștaș, ca și vecinii mei și alți oameni din anturajul comun al meu și al mamei, după cum am povestit deja, mă tratează cu dispreț și mă tutuiesc destul de urît, în timp ce pe mama o servesc cu dumneavoastră și o respectă și chiar mama mă vorbește de rău față de ei, tratîndu-mă drept nebună, cum ați zice voi. Ei, inclusiv psihiatra mea, zic, direct sau indirect, că o percep pe mama ca pe o ființă arțăgoasă și foarte autoritară și au încredere în ea, în timp ce pe mine mă văd drept prea bună, prea supusă, blîndă și proastă, și ca și cum nu aș avea conștiință sau intelect, deși e invers. Etc. Știți probabil că de aceea au inventat ei prototipul mamei pacientului schizofren. Acele lucruri nu au legătură cu viața mea, puteam și pot încă dovedi aceasta.
De multe ori, și azi, ei spun: ”decît cîinele unei nebune, mai bine mor” Deci trebuie să fie adevărul, aș fi acceptată.
”ei te torturează zi de zi din 84 fiindcă nu suportă intelectul tău superior lor, de aceea te-au chinuit și în ultima lună cu căldură să nu poți citi sau scrie sau să îți faci restul treburilor.”
”Tu ai fost o femeie prea inteligentă și de aceea niciun bărbat nu te poate controla și de aceea ei toți vor să mori.”
Mulți mi-au spus de multe ori în ultimii ani că eu am fost un om mult prea culant și de aceea nu le-a plăcut de mine, fără să înțeleagă că nu am avut de ales, fiind cerșetoare.
E adevărat că am iubit și respectat enorm oamenii și propria mea familie, mereu, cum veți vedea și din rezumatul pe care îl voi continua, și puteam dovedi totul mereu. Ei zic că familia mea vrea să mor, fiindcă e o familie de porci, cînd în realitate societatea poartă vina mai mare. Unii zic că eu mi-am făcut neamul de rîs, cînd e de fapt invers. Din păcate nu m-au lăsat să termin blogul meu, cu ideea că vor să ascundă adevărul și să mă omoare pentru ca ei să fie liberi de orice învinovățire sau acuzație pentru ce mi-au făcut rău. În realitate, citite cu cheia înțelegerii corecte, povestirile mele, evident adevărate, despre viața mea, sînt comori de învățătură, respect față de viață și oameni și bunătate și adevăr. Adevărul nu e niciodată răul, încercați să țineți minte asta. Se poate judeca ușor că am fost un om perfect normal și inteligent și bun, chiar și numai din ce am scris pînă acum pe blogul acela al meu. Voi explica în rezumat de ce. Mai aveam de scris nu foarte mult și de fapt după 2002 m-au chiniuit mult mai rău, deși tot ce am scris dinainte era tot adevărat. Mai aveam de scris în plus și lucruri bune destule despre lume și oameni și despre mine chiar. De fapt omul sfințește locul și, oricît de detașat ar scrie despre lume, în realitate tot despre sine însuși scrie și eu am avut un sine foarte bun și frumos și puteam încă scrie lucruri bune și curate foarte multe, mereu am fost la fel. Ei mereu intrau peste mintea mea cu ideea că blogul meu le-a lăsat un gust amar, asta fiindcă nu erau în stare să vadă că tot răul care a fost asupra mea nu m-a înrăit niciodată și am rămas absolut la fel ca în 84. Calitățile mele transpar prin contrast cu atrocitatea torturii și minciunilor asupra mea. De asemenea, oamenii inteligenți vor putea observa și înțelepciunea și inteligența mea curată, nu doar faptul că totul e adevărat. Vă veți aminti poate de tradiții gen domnul Trandafir sau alte duioase perspective și respect asupra vieții și oamenilor dragi, profesori, colegi sau rude. Dragostea pentru ceea ce este cum trebuie să fie și faptul că familia mă trata în mod greșit drept oaia neagră a familiei - de fapt doar cîțiva oameni m-au respins. Ei zic la fel - că familia nu putea să mă accepte fiindcă eram femeie prea inteligentă și fiindcă și-au bătut joc de mine toți, iar pe mama de exemplu, o respectau. Ei zic că familia mea, ca și restul societății, se simte lezată că am scris adevărul public, că e evident adevărul și că vor să mor ca să scape de rușine, ca tot restul lumii.
Ei zic că e evident că numai oamenii inteligenți și cei care scriu cărți pot înțelege bunătatea și dragostea din portretele pictate prea realist de mine pe blog, cu umbre și lumini. Ei spun că proștii nu judecă decît în alb și negru și că eu sînt judecată de proști și că chiar familia mea era compusă din oameni ignoranți.
Este evident că am fost binele mereu, clipă de clipă, mereu întreagă și eu însămi cu totul. Unii proști ziceau că ei nu pot înțelege cum aș fi eu aceeași persoană - cea care a scris așa de frust despre cum a fost chinuită și torturată și totodată aceeași care a scris poezii sau texte frumoase, fie luminoase și gingașe, fie echilibrate și senine (asta zic eu) cîteva proze. Bineînțeles că toate lucrurile sînt dovezi clare despre cum sînt în realitate și niciodată nu am avut scindare de personalitate, niciodată nu am trăit pe mai multe planuri viața, ci am fost, repet, eu însămi cu tot ce e frumos și bun și cînd am scris poezii, și cînd am scris adevărul curat despre viața mea. Și este încă posibil de dovedit că am fost mereu în situație, conștientă de mediul înconjurător și cu judecata limpede, nu eram centrată pe eul meu sau pe necazul meu, niciodată. Ei chiar au recunoscut că eu am fost orientată numai spre exterior. Dar am avut și autocunoaștere bună. Unii mă acuză că am dat numele persoanelor care mi-au făcut rău - inițial am scris cu inițiale și m-au torturat mai rău, cu ideea să pun nume întregi și multe altele, voi explica totul, cu voia lui Dumnezeu. Adevărul nu e nicio rușine, numai minciuna omoară. Ei spun că toate victimele nevinovate și sărace și singure trec prin același calvar. Sau că toate familiile fac la fel cu copiii lor ilegitimi. Etc. Eu nu sînt de acord.
”Ea încă mai speră și, atît timp cît ea încă mai speră, nu poate fi cutremur.” Uf. ”Nenorocirea e că totul e adevărat” (ăștia au fost mereu) Uf Uf. ”Ei toți neagă totul, Cristina.” Mai demult spuneau mereu că eu am fost un om drept într-o lume strîmbă. Acel ”ai fost” mă întristează...
Azi durere destul de mare, continuă, de vreo 4 ore, localizată clar, în partea stîngă jos a abdomenului, nu cedează la 2 pastile de Panadol. Am avut des colici, dar așa ceva niciodată pînă acum.
luni, 18 martie 2019
februarie 13 - martie 18 jurnal de București
feb, 13
Am hotărât să vă scriu povestea pisicii mele. La începutul lui ianuarie, pe o vreme cu gheață, zăpadă și ger ( nu mai țin minte data - la început nu am pus poze pe fb), la geamul de la dormitorul meu din Voluntari apare un căpșor negru seara târziu. Mă uit si nu o primesc în casă, crezând că e vreo mâță din vecini. Apoi la bucătărie, unde a venit la ambele ferestre, pe rând. Si tot asa de cateva ori, vreo câteva zile, nu multe, fiindcă mi-era milă de ea, fiind ger... Cred că i-am dat și ceva hrană. În altă seară am deschis geamul, cum ea era pe pervaz și m-am gândit "hai înăuntru, pisi" si ea, temătoare, s-a strecurat și s-a asezat direct în fotoliu, făcând pe nevinovata! Apoi cred că o noapte am pus-o în holul de la intrare sa doarmă, temându-ma că va face nevoile ptin casă. Încă de la început s-a dus la baie. În hol era ger mare și mi-era milă. La inceput avea diaree groaznică, era bolnavă. Un vecin mi-a spus că nu e a lui, și că a vazut-o lângă un maidan cu gunoi din apropiere. Mi-am dat seama că e încă puiuț. M-am chinuit câteva zile să o scot afară să nu mai facă diaree in baie și ea săraca făcea in zăpadă și intra repede la căldură. Am reusit să vin la un veterinar în oraș și, mergând greu pe gheață, i-am luat Cestal pentru deparazitare și Synbiotic pentru digestie și s-a vindecat. Mama a găsit o tavă veche in care am pus ziare mici pentru reclame supermarket și ea din prima încercare face acolo, draga de ea. (I-am pus la inceput putin pipi al ei in tava) Dat treaba mare face pe gresia din baie, în locul ei mereu același, fiindcă nu poate face în tavă, unde mai întâi urinează. Dar se curăță ușor și dau după aceea cu produs de igienizare. Am incercat cu nisip, dar il dadea afara din tavă prea tare. De peste o lună de când o am a crescut și s-a mai întremat, că era tare slabă și a trecut si prin primele ei calduri, când am suferit cu toatele foarte mult, zi și noapte. Apoi am sterilizat-o. E extrem de jucăușă. E blândă și cuminte. Un lucru doar mă irita: nu pot scăpa de putici si am cheltuit deja 75 de lei, i-am dat anti purici de 2 ori degeaba. Oricum, am salvat biata pisică si m-am bucurat mult. Doresc numai bine iubitorilor de pisici! Am omis să spun: e cocoșată, ori congenital, ori prin accident, ori rahitică, mă mir că a supraviețuit. Chiar dacă e neagră e nemaipomenită si desigur că o voi lăsa prin curte, cu toate riscurile cu tot. Pisica mea seamănă cu rasa Bombay.
feb, 22
Casă dulce, m-am întors după vreo trei luni - miros urît în camere care nu iese la aerisit, chiar dacă nu am fumat aici și geamul a stat deschis aproape tot timpul, apa stropește la chiuveta din baie, deși nu am folosit-o, calculatorul se oprește după 5 minute, deși nu l-am folosit, și dulcile gunoaie de sub geamul meu - da, ele sînt tot acolo, nu le-a furat nimeni. Și tocmai acum urlă afară niște muncitori care au treabă la gura de canal. Bine v-am regăsit, prieteni fără nume.
P.S. Am adus și pisica cu mine.
Tocmai venisem cu pisica și trebuia să o las singură în casă săraca și să merg să cumpăr boabe de hrană pentru ea. Am venit oraș cu toate catrafusele și cu pisica cu un taxi. Ei nu îi place orice hrană și am impresia că unele sînt chiar vechi sau toxice. Îi cumpăram la începutul conviețuirii noastre Miau-Miau, care îi plăcea foarte mult și era cu sos gros, gelatinos - vreo 2 săptămîni. Apoi, în mod inexplicabil, conținutul plicului a devenit cu sos subțire, aproape lichid și ea a refuzat să mai mănînce. După ce am sterilizat-o, am cumpărat bobițe de la veterinar, pe care le-a apreciat cu poftă zi de zi, în timp ce altceva nu voia. Așa că acum vreo 2-3 zile m-am dus iar la veterinar pe jos, deși mă dureau toate oasele, ca să îi iau 1 kg pentru șederea noastră în oraș, ca să fie sănătoasă și să se simtă ca acasă. În mod misterios, bobițele au dispărut din sacoșele mele, și logic numai taximetristul le-ar fi putut rătăci. Am telefonat, fiindcă chemasem prin Clever taxi și el a spus că nu sînt la el în portbagaj. venisem cu mama în București, dar nu am văzut-o să meargă la gunoiul blocului să le arunce și nu avea niciun interes. Ea spune că e un mister cum au dispărut și a căutat la ea acasă și nu sînt. Aici în zonă nu sînt boabe bune, iar veterinarul nu are niciun interes să otrăvească pisica/cîinele după intervenții, vor să aibă clienți în continuare. Pet shopurile însă, dacă îi îmbolnăvesc îi trimit la veterinar și în plus, dacă mor, fac vînzare la alte canise și la altă hrană.
A trebuit să cobor să cumpăr hrană pentru noi două (pisica și eu) și m-am hotărît, în ciuda durerilor, să fac un ocol pe la farmacie să întreb de mănuși chirurgicale de unică folosință. La acea farmacie Catena am card de reducere, voiam să văd cît costă, să văd dacă îmi pot permite, pentru igiena scaunului pisicii. Erau trei persoane în fața mea și poate știți cum e la farmacie de așteptat. Eu sînt și cardiacă și mă dureau oasele rău și mă durea că rămîne pisica la prima ei ședere singură, prea mult în casă. Mai aveam mult de mers dus-întors la supermarket. Erau doi casieri la farmacie, uneori sînt trei. A treia persoană din fața mea a trecut la casa 2 și casa unu s-a eliberat. Eu i-am spus că era înaintea mea și am lăsat-o, fiindcă așa am procedat mereu, în mod corect și așa era obiceiul la ambele farmacii din zonă la care merg și la supermarketurile din zonă la fel, clienții mergeau la casele eliberate în ordine. După mine au mai intrat 2 persoane. Cînd a plecat persoana care m-ar fi lăsat pe mine în fața ei, dar nu am vrut eu (poate ar fi protestat, mai știi) , că nu era corect, baba din spatele meu s-a înfipt ea.în locul meu și a spus cu destulă nervozitate că eu sînt indecisă și că i s-a părut că eu stăteam la coadă la cealaltă casieră. Mi-a mai aruncat vreo 2 insulte și presupuneri stupide ale ei, iar casiera mi-a spus că eu mă cert cu acea persoană, și ea nu poate interveni, deși nu mă certam și cred că ea trebuia să mă lase pe mine în față, nu pe babă. Baba răutăcioasă semăna cu Nora Iuga despre care tocmai a postat Carmen-Maria Mecu, dar nu cred că era dumneaei. Era exact acel gen de fizionomie. Eu nu mai puteam și am ieșit. Mi-era și rău de sete înfiorătoare și tot restul celor menționate. Desigur am pățit adesea așa ceva și mereu cei vinovați dădeau vina pe mine, nu știu de ce.
Așadar iar acasă.
Ni-inge!
Cloe în toată splendoarea ei... pentru cîteva minute s-a simțit mai bine, acum iar s-a strîns ghem, nemulțumită de hrana pe care i-am cumpărat-o. Totuși, să fie al naibii cel care mi-a pierdut sau furat sau etc. bobițele ei bune cu care era ea obișnuită. Desigur numai în cazul în care a făcut acest lucru cu intenție rea.
am citit 4 manuale de geografie și aproape 5 de istorie- continuu... voi continua
oare sînt mai deșteaptă așa? oricum voi uita din nou. Apoi vin la rînd limba română, filozofia, latina - numai filozofia nu am cum să o uit, că e prea simplu pentru genul meu de creier. Exempli gratia.
Adevărul e că e tare plăcut și m-am dedat acestei bucurii.
Bineînțeles erau manuale mai vechi, alternative, și meditam la conștiința națională și unitatea ei prin date și chiar fapte istorice divergente prezentate în anii 2000-2007 cînd am cumpărat eu manualele să mă delectez și să mai umplu golurile vîrstei.
De exemplu diploma leopoldină - în ce an preferați dvs. să fie?
de fapte nu mai dau exemple. apud acad.
despre muzică, poate bănuiți că deocamdată prefer pianul viorii, dar cine știe ce vînturi vor mai bate
puțină matematică nu strică, dar mă copleșește logica - uitați-vă puțin în wikipedia la termenul POLINOM și poate mă dumiriți:
”De exemplu,
-5x^2y
este un monom. Are coeficientul -5, variabilele sunt x și y, gradul lui x este doi, iar gradul lui y este unu.
Un polinom este o sumă de unul sau mai multe monoame.”
vor să spună că minus 5 x la pătrat înmulțit cu y e monom.
dar mai jos scrie:
”De exemplu
x^3/12 este un polinom pentru că este echivalent cu 1/12*x^3. Coeficientul este 1/12.”
e cam prost gîndit, deși e corect, fiindcă ei dau exemple de monoame în ambele cazuri și cine nu înțelege clar că și monomul e tot polinom o ia razna. În fine, nu recomand nimănui lecțiile de pe wikipedia. Ca sursă alternativă de informare poate, dar cu moderație.
Cod galben de vînt, zice mama la telefon. Eu am venit de la ea din Voluntarti la mine acasă și ea acum e oropsită fiindcă i s-a întrerupt curentul și e frig, că nu mai funcționează centrala termică. Zice că la deranjamente i-au spus la telefon că vor repara pe străzile afectate pînă pe la ora 3 noaptea. Glumește că am plecat tocmai la timp de acolo. E bine, am zis eu, nu vei avea mult să stai înghețată, deși ea, săraca oricum ținea sub 20 de grade în casă, mai ales unde doarme ea și are caloriferul mic și tot era scump. Nu de mult, mai mulți cetățeni din Voluntari și ea printre ei, au semnat o petiție sau plîngere sau ceva de genul acesta pentru firma particulară care le distribuie gazul, fiindcă prețurile, zice ea și vecinii ei, au crescut enorm față de anul trecut. Eu, fiindcă niciodată nu am avut bani de calorifere moderne, sufăr la bloc de căldură și m-am bucurat cît am stat acolo la mama.
feb 24
bună și frumoasă duminică dimineață
gîsculița mamii azi - are mîinile în rugă împreunate fiindcă e încă popa în biserică
mă gîndeam să încep cu Mozart deocamdată
învățăm istorie pe poziții
feb 26
după ce am revenit vineri la oraș în apartamentul meu, am început să am dureri, uscăciune continuă a mucoaselor, sete continuu, somn peste 14 ore pe zi, pielea mîinilor s-a uscat brusc ( e greu să mă șterg la știți voi ce dacă nu umezesc mîna, că nu face priză hîrtia igienică), pielea obrazului a fost roșie și a rămas aspră, plus dureri mari ale coloanei lombare și piciorului drept, cel întreg, plus dureri în zona toracică, cardiacă - la Voluntari beam normal și nu aveam niciunul din aceste simptome, în afară de dureri osteo articulare, dar rar. Voi mai sta un timp să văd dacă totuși îmi revin, dar cu precauție, mai ales la hrană, atît cît îmi stă în puitnță. Pisica nu mai aleargă, nu se mai joacă și acolo era ca o vijelie. Ieri mi-a fost mai rău ca azi și s-a supărat așa rău, încît a sărit pe mine și m-a mușcat de coapsa stîngă. (am uitat să spun că atunci cînd era în călduri a făcut pipi pe mine) Suferă și ea. Au intrat, dar foarte puțin deocamdată și ăia care veneau peste gîndurile mele și apoi se opriseră, din nou acum cu ideea că oamenii vor să mor eu deși nu am greșit nimic și nu am fost nebună niciodată. Totul brusc, din a doua zi a șederii mele aici, în frumosul oraș capitală. Vecinii de sus, ca și înainte, bubuie și scîrțîie la bucătărie cînd merg să mănînc ceva.
feb 27 mă duc să termin încă un manual de istorie - mai am doar unul, al 6-lea, totodată al 3-lea de istorie a României
azi am ascultat iar Chopin, concertul numărul 2
e puțin ciudat că mie îmi plăceau în tinerețe ceilalți compozitori cunoscuți, iar Mozart și Chopin mi s-au adunat lîngă suflet abia după 45 de ani
m mai cerșit pe facebook fiindcă nu am avut bani nici de hrană sau haine - mai rău e singurătatea totală și lipsa unei activități sociale utile, chiar cu bani puțini sau deloc. Acum, mulțumită lui Dumnezeu, am reușit să trec peste greul iernii cu puținii bani pe care îi am. Nu voi mai cerși bani, voi răbda de foame și tristețe dacă nu voi avea, că oricum sînt obeză, dar vă las totuși o notă de ținut minte: dacă aveți sau veți avea cumva vreun televizor vechi, dar nu chiar foarte vechi ( nu din cel prea mare care nu mi-ar încăpea) dacă nu aveți ce face cu el, poate mi-l oferiți, contra cost mai mic - e grea singurătatea și oricum am fost obligată să plătesc lunar cablul la tv deși nu am televizor, fiindcă așa e mai ieftin abonamentul la pachet cu mobil, internet și tv. Poate că uneori m-aș fi mai uitat la televizor, dar nu la politică. De asemenea, sînt abonată de prin anii 2000 la compania Orange cu abonamente mici, dar de mult timp și ei tot nu mi-au dat un mobil care să prindă internetul, dar plătesc internet mobil. M-am gîndit că avînd în vedere că plătesc tot pachetul cu trei servicii și că sînt clientă veche mi-ar putea da, dar au zis că numai valoarea părții din abonament ce reprezintă telefonul contează și e prea puțin ca să îmi dea vreun iphone sau smartphone gratuit. Dacă vreodată aveți unul vechi, cumpăr eu, ca să pot vedea puțin internetul dacă plec de acasă. Sau să numi se umfle picioarle prea tare stînd pe scaun. La magazine second hand, cele mai ieftine - din ce am văzut eu - sînt 250 lei, și eu nu îmi pot permite decît pînă în 150 pentru așa ceva. Dacă v-am supărat cu aceste vorbe, îmi cer iertare, oricum am văzut că femeile gunoier de la ADP au de mult timp astfel de aparate. Știu, eu nu am bani, ele au, dar absolut sigur a fost o extremă injustiție în cazul meu, am explicat o viață că nu am dorit decît dreptul la muncă și studii, că le meritam, sau măcar la muncă și mereu au greșit și au refuzat. Mulțumesc pentru înțelegere.
iar au venit huliganii aceia porcoși sub fereastra mea, după ce vecinii de sus mi-au bubuit și scîrțîit, ca întotdeauna. De vreo 10-12 ani, toată perioada caldă a anului ei au stat aproape noapte de noapte aici, urlînd uneori groaznic, aruncînd vorbe porcoase și rîzînd continuu și bătînd din palme. E o zonă numită semicentrală a Bucureștiului, cu gunoaie în grămezi sub geam și cu acești indivizi în spațiul dintre blocuri mereu.
martie 2
Iar am ieșit la cumpărături pe stradă și iar mi-a strigat un dobitoc pe stradă: ”vrei să mori și nu poți!” E urît, mai ales că sînt singură de 35 de ani, de multe ori mi-au urlat lucruri urîte în față, cu voce tare pe stradă, adresate clar mie. Mulți ani m-au chinuit cu aglomerație de pietoni și mașini, inclusiv pe străzi și la ore la care nu aveau ce căuta. Între timp unii intrau peste mintea mea cu ideea că oamenii sau poporul meu are psihoză colectivă legat de mine fiindcă li s-au spus mereu minciuni despre mine! E ciudat. Am spus de multe ori că dacă mi s-ar fi dat dreptul la muncă și la studii, atunci adevărul ar fi ieșit ușor la lumină. Nu am avut aceste drepturi din 84 și totuși adevărul clar despre mine nu ar lua mai mult de cîteva minute - și e un adevăr frumos și bun. Dacă aș fi avut acele drepturi, atunci nimeni nu ar fi vrut să mă omoare sau să mă otrăvească sau să îmi urle mizerii pe stradă, sau să mă scuipe cu amenințări și insulte și oricum nu aș fi fost izolată. Aceste mizerii rostite de ei pe stradă mă deranjează după atîția ani, mai ales că sînt complet singură și rar comunică cineva cu mine pe internet și nu am nicio activitate socială, deși am fost mereu un om normal și perfect.
martie 4
Orice poveste e o poveste bună și frumoasă, chiar și istoria.
martie 6
on a social forum, about a man who boasted that he was schizophrenic and rescued by a psychiatrist, at the same time creating all negative prejudice against schizophrenia possible:
I am from some country in Europe, but I am a citizen of the human civilization. I too was diagnosed with schizophrenia in 1992, without the slightest guilt or delusions or psychiatric symptoms. Since then, they simply kill me, though I was no less, no more than perfection (now I know that you frown, but you don't know my life or my situation of isolation since 1984, absolute poverty, poisoned by others, totally rejected, I was good and kind every day with others etc.) I wrote everywhere (NGOs etc.) and everyone rejected my plea for freedom though I would not have been a danger for the psychiatric foundation of the society. Anyway, 40 years ago, the Italians were right to banish psychology and psychiatry altogether. I studied 23 years of school, I had no mistakes or defects, I could have been useful to others.
In 1978 Italy implemented Law Number 180, the reform law that blocked all new admissions to public mental hospitals. After 40 years without mental hospitals, we aim at understanding the consequences of the Italian reform in terms of a mental health care facility and staff availability. We compared the organization of the Italian mental health system with that of countries belonging to the Group of 7 (G7) major advanced economies. Italy has nearly 8 psychiatrists, 20 nurses, 2 social workers and less than 3 psychologists per 100,000 population, while for example in France there were 22 psychiatrists, in Japan 102 nurses, in the United States 18 social workers, and in Canada and France more than 45 psychologists per 100,000 population. In terms of inpatient facilities, no beds in mental hospitals were available in Italy, while in the other G7 countries mental hospital beds ranged from 8 in the United Kingdom to 204 in Japan per 100 000 population. In Italy there were fewer beds for acute care in general hospitals but more beds in community residential facilities than in the other G7 countries.
https://ijmhs.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13033-018-0223-1"
There were many thinkers like this in the 20th century: Franco Bastaglia for example.
https://en.wikipedia.org/wiki/Franco_Basaglia"
I could have proven my normality in every detail, but no one talked with me, and psychiatrists (6 in my life) almost never asked me something.
Giving all this, I felt that it is not fair not to write here my opinion. I apologize towards the team and towards the creator of this thread, who may be really mentally frail. I want him to know that I perfectly understood everything that he told about him and I pity him and respect him altogether. But I want everyone to know that I chose a long time ago the path of truth and anyway no other choice was ever given to me. I never had alternatives, but I am predisposed to be disgusted by lies, because of all my past suffering and because of the criminal lies about me, wrongfully out-casting me from the world and putting me to death and tortures.
It is a shame to write such thing the way the creator of this thread did. It is not fair towards the innocent and good ones, such as me. I repeat, I truly understood all his statements, but maybe he still has bread and endured less isolation than me. Maybe his lies are not visible or entirely known to himself. Maybe he had chosen the way of playing the fool, forced by circumstances, maybe he forgot a part of himself somewhere... or anything else.
Contemporary psychiatric science or psychology - and I successfully studied both fields of knowledge - are newly formed systems, roughly of the same age as the emancipation of women, which was not a bad thing in my opinion, in spite of all the hypocrisy surrounding the subject, as well as about the first two hideous plagues of the 20th century starting their name with psy, which caught me prisoner for life. I am aware that I am a woman and I know perfectly well my limitations in front of men, but in my case they should have accepted to grant me basic human rights, I say only these 4 ones would have been enough:
1. the right to life, the obligation to verify torture or poison if forcefully confessed by the victim and to proper medical care, not only psychiatric care. It is a certain fact, that intelligent people cannot be evil or insane and they are not stupid to confess delusions, but only clear-cut and objective truths that can be tested. Poison, for example, can be judged by fools as delusions because they live under the collective delusion that schizophrenia exists if it is studied in books or treated etc. Of course that the victim is forced to tell the truth about herself and they label it as schizophrenia.
2. the right to have a family, a child too.
3. the right to work if able and be paid at least the necessary to have food and clothes and necessary expenses.
4. the right to study, even for a University degree, and master or doctoral studies too.
They denied all these rights to me (effectively since 1984, when I was 13 and forced to come and live with my parents, who were really psychopaths and really not my real parents. and I was always right and able to do work and successful studies. I asked many times in vain. The family doctor refused to give me the necessary papers because I was registered as a psychiatric patient. Only these 4 rights are enough for real happiness and the worth of the individual in society. The individual has the moral duty to tell the truth, the whole truth and nothing but the truth when it is about huge injustice and real crime. He/she has the duty to tell the truth even if it that story concerns another victim, he does not have the obligation to lie and to be an accomplice. I had to intervene in the flow of this thread, it is all the best I can do and the only thing that still connects me with the world and my moral duty too. Apart from these 4 rights, I need to say that even psychiatric patients don't have to be isolated, and have to be accepted, at least in special groups for them. They rejected me because my doctor did not want to give me the necessary official act and a copy of my psychiatry clinical interventions, as if she wanted to hide the truth, like all the others always did. Though I was refused to do master studies as if because of the wrongful psychiatric condemnation, she advised me to work at Kaufland as personnel. I never despised or avoided the base jobs because I was really perfect, and I will not tell you here the story of my life, I tell you the truth that she was wrong, just like all the others, merely guard dogs, like Javert was in front of Jean Valjean from Les Misérables.
I know very well that the world overtly manifests misconceptions about mental illnesses and I cannot change that. Maybe you too are entrenched in illusory and life-damaging self-therapy or motivational books etc. Like this, humans got even farther from each other than they were before, when they had at least the possibility of forming a Robin Hood style band in the woods, hiding from injustice. Nowadays everything is electronically checked and trespassing is impossible, real charity cannot reach the poor and those with real needs, lonely and elder people are really killed or their health is violently damaged (as I saw at least in my city), we became androids far away from each other. As for the suicide in humans, not too long ago, maybe now it is the same, WHO admitted that the main cause for suicide was poverty and/or lacking a job. There is no such thing as a "suicidal" person, at least they are never the way that therapists lie that they are. All they wrote in official papers about me is a lie, even their ideas about my suicide attempt 20 years ago.
At least in the good old times of the Roman Empire educated slaves were treated better, as we are taught in history, and we still have the letters of Seneca towards Lucilius. I am not ashamed to say here the words that everyone has the right to say, except for psychiatric patients: truth, justice, persecution, human rights (available to all, not to psychiatric inmates) In fact I am not ashamed to say that it is all because of poverty since birth and having only a small and poor family. Another part of my misfortune seems to be the fact that the authors of this evil crime because that's what it is, seem to feel uncomfortable about their mistakes. I never heard voices or thoughts in my head or around me, of course, I never had hallucinations. Only when I was 35 I began to perceive other's thoughts seemingly about me, in my own mind, and they never talked with me, they only said on and on that they must kill me and hide the truth because it is a shame what they did to me etc. And they continuously told that the shame is upon my people and that's why I must die, though I never had links whatsoever with politics. Even if these thoughts of theirs were evil and porn, I could have done any kind of intellectual work, and they would have disappeared for sure. I could have continued my studies - these garbage doesn't destroy the intellect. But they are very aggressive, and they are really aggressive, in the real world. I am certain that if they knew my value - and that could have been explained to fools and stupid people too - they would have accepted me in the world and grant me those human rights, because I can tell you that my value as an intellectual, though woman, was greater than the damage of shame and honor that they invoke as a reason for their deeds. Most of all, I had a perfect morality and virtues and a very beautiful soul, and just like any other intelligent person, I never boasted about myself, but I was forced to tell the whole truth in the end - and other really perfect individuals do exist, as far as I know, only that they have other personality traits.
I wish you a good day and many more to come.
martie 7
probabil o mierlă, prima din anul ăsta, de la ora 4: 35, oare mierlă o fi?
martie 8
E pur și simplu inuman. Cum am povestit, eu nu aveam de unde să am bani să schimb caloriferele vechi din apartament. Timp de 30 de ani am fost maltratată și cu căldură imensă în apartament, în afară de vară. Sigur acest lucru nu a contat prea mult, pe lîngă alte torturi. Acum iar au intrat idioții ăia peste mintea mea care spun că eu am fost și sînt binele curat, dar milioane de oameni mă urăsc, ceea ce e imposibil și nu am fost niciodată idioată să cred aberațiile lor. Nu știu de ce inventează ei mereu răul.
Azi au fost 25 de grade Celsius afară și nu se putea ieși pe stradă cu haine sau jachete, ci doar cu bluze, chiar cu mînecă scurtă. Cu toate acestea, ei dau căldură încontinuu la calorifere, zi și noapte și acum caloriferele acestea oribile, care încălzesc foarte mult, sînt chiar calde destul de puternic, nu sînt doar călduțe. Am spus acest lucru de multe ori, e împotriva oricăror norme din cărțile de igienă și oamenii sînt oameni, nu porci sau vite. Mai și plătim întreținerea mare.
pentru toate rațele, gîștele și lebedele din lume, un sincer la mulți ani.
Cri, cri cri, toamnă cri - mi se pare clar că această poezie e pentru mine. Oricum eu sînt toamna, dar îmi place mai mult frigul iernii. Desigur T e de fapt D. Doamna T. Mi-au dat să citesc de multe ori Topârceanu în copilărie și tata mereu pomenea de el și după ce am crescut. Pe tata îl impresiona cel mai mult versul ”doamna cu curbitaceelor”
Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă/
Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă. Evident e despre pisica mea actuală, Cloe. E sălbatică și are limba trandafirie și aspră.
Sînt puține nume masculine și feminine care încep cu 2 consoane și mama mea mi-a spus de curînd că ei nu i-au plăcut niciodată numele care încep cu 2 consoane.
Grigore și Claudia mai știam eu, și Blanca, un nume rar în România. Eminescu a scris și despre Blanca. Și cum eu nu eram fiica lui taică-meu...
Cît despre Veronica lui Eminescu și Veronica din filmul pentru copii - evident au fost tot despre mine, fiindcă stau la intersecția Eminescu și fiindcă mereu îmi spuneau că semăn cu Veronica și bineînțeles că o chema Porumbacu, că acolo am crescut eu în copilărie.
Sigur, pentru orice intelectual lucrurile se leagă pas cu pas. Între noi fie vorba, am descifrat totul de mult. Idioții cred că noi, femeile de tip intelectual, am fi altfel de Pandore. Trăiască și femeile cărturărițe și cîrtițe.
Abia acum mi-am amintit că îmi plăcea și numele Greta și acum știu de ce - că îmi seamănă ca nume. Nu fiindcă ea a fost divină ca și mine. De aceea, inconștient, mi-am botezat pisica Cloe. Am scris și o poezie despre Greta și Pompiliu.
Trăiască și Brunhildele și Crimhildele, dacă s-au cumințit.
Crin Antonescu și Crina Mardare și...toți ceilalți Drage și dragi, Florini și Flori. Și toți Ștefanii și Ștefaniile. Bun, chiar mi-au plăcut oamenii aceștia. Și Stela și Francisca, rudele mele, dintre puținele mele rude, mamă și fiică fiind ele.
Stelian Tănase etc.
Și chiar și Lucia, mama mea care detestă numele meu, fiind prea luciferică pentru mulți, fiindcă există și strălucire pe lume.
Traian Băsescu, Klaus Iohannis... Eu stau lîngă strada Traian.Și Flavius trăiască, dar mai ales Flavia, că e opt martie. Lumea preferă uneori dinastiile Nerva-Antonină și Iulio-Claudiană.
Trăiască și Stan Pățitul!
Trăiască femeile și bărbații, ca să aibă grijă de ele!
(gurile rele spun - știam asta de mult - că geniile se nasc mereu într-o poziție centrală față de celelalte lucruri din lume - că aș fi fost și eu ceva central sau semi-central e sigur, dar... da, sînt de acord, trăiască și Cristinele!) Oricum mecanismul lumii - oameni și societate omenească, dar și restul lucrurilor funcționează uimitor de matematic și perfect, deci există Dumnezeu, asta vă pot asigura. De aceea, eu încă mai recomand ”Baby have a heart”. Adică nu uitați să aveți inimă și suflet bun... eu am sperat 3 decenii jumătate și totuși - gurile rele spun că oamenii îi cred numai pe cei răi, fiindcă ăia sînt mai proști și seamănă mai mult cu ei.
Probabil, dvs, fiind oameni inteligenți, ați înțeles că lucrurile de mai sus sînt adevărate, deși scrise evident cu intenția de a fi umoristice, dar și eu înțeleg că genul meu de umor nu e apreciat. Bineînțeles că nu m-am crezut niciodată geniu, cum încercau unii să mă facă să cred, dar locuiesc într-o zonă semi-centrală din București (unii ziceau așa) și am fost un om prea inteligent ca să am iluzii de orice fel. Întotdeauna auotanaliza mea a fost perfectă sau aproape perfectă. Nu am fost geniu, am fost femeie, am impresia că și unele femei sînt acceptate drept genii, dar rar și discutabil, însă e adevărat că m-am născut și am copilărit cu o foarte frumoasă zestre spirituală în mine și alături de mine. Eu cred foarte puternic în faptul că cele mai multe trăsături intelectuale și sufletești ale omului sînt înnăscute.
martie 9
Prima decadă a lui Martie și deja plin de gîze în apartamentul meu... :( Hei, ce bun ar fi fost un aer condiționat - am suferit aproape 48 de ani ( puțin mai mult) de sărăcie și lipsuri și totuși m-au condamnat la moarte de fapt, cum iar ziceau azi unii, și ziceau că ei știu că eu nu am greșit nimic, dar că oamenii totuși m-au condamnat și eu iar am spus că nu are logică ceea ce spune. Iarăși ei zic - tu ai fost un om prea inteligent și intelectualii te-au respins (fiindcă nu aveam bani, asta știu) și ceilalți nu aveau cum să te accepte fiindcă erai prea inteligentă, asta e tot. În fine, nu e chiar tot. Oricum, am fost un om perfect, ce dacă am fost femeie? Aș fi meritat să am dreptul la muncă, doar atît cît să am ce mînca și cu ce mă îmbrăca, plus strictul necesar de facturi. Ei știau asta - dar ei nu sînt de acord că eu aș fi meritat aceasta, ei MINT că eu nu aș fi fost în stare nici de studii, nici de muncă, DELOC.
ea
azi tot cald afara, caloriferele tot calde
martie 10
azi tot cald afară, caloriferele tot calde - deocamdată călduțe, dar seara poate iar le vor încinge. Cînd sînt peste 20 de grade afară și noaptea tot cald, chiar dacă sînt doar călduțe și ard tot timpul, e rău. E mai rău decît căldura naturală vara.
martie 10 Cine ghicește de ce există în memoria mea și înseamnă așa mult minaretul de la Samarra, merită doctoratul în psihologie. Dar fără să mă psihanalizeze! Oricum, vă dau un indiciu, poate prea mult: am avut un șoc oarecare cînd am descoperit pe internet că ar fi unicul de acest fel și că există cu adevărat. Uf deja am spus prea mult. Nu, nu l-am visat, dar...
prin anii 2000, cînd am început să pictez acuarele, m-am trezit eu odată cu ideea că vreau să exprim ceva abstract, o idee a mea - nu o mai detailez, fiindcă puteți privi monumentul și puteți înțelege - pe care să o colorez frumos și să o desenez. Și a ieșit exact acel lucru. Nu cred că voi mai găsi acuarela să v-o scanez, și nu mai țin minte acum dacă sensul rotirii era cel din realitate. Eram încă tînără atunci, dar nu era vis, era doar mai puțină autocunoaștere atunci, era ziua, nu eram beată.
secolul 9, clădită de un ”iubitor al arhitecturii” - și nașul meu era - doar minaretul a supraviețuit și zidul, după distrugerea moscheii.
partea interesantă e că plecam de la o idee, nu de la o imagine, o idee neverbalizată, doar esența, (de exemplu nu mă gîndeam timpul, materia etc., ci sintetic) și, așa cum multor tineri li se întîmplă să nu ghicească ce alt poet de demult i-a influnțat, am crezut că imaginea era creația mea, cît de cît, că nu eram așa vanitoasă să cred că era creația mea, fiindcă oricum știam că era ceva simplu - și, nu de mult, descopăr întîmplător pe www că exista fizic, ca obiect, de mult. Unii idioți or fi crezut că sînt nebună cînd au văzut acel desen, mai ales dacă știau ce este și vedeau că eu nu știu, cînd de fapt plecam de la o idee lucidă, ca orice biet muritor, dar eram prea tînără să înțeleg ce sînt ideile. Eh, au fost nu de mult și probleme politice acolea, fiindcă politica știți ce este - vîrful aisbergului lui freud cu oarecare aproximație, dar de fapt e doar nivelul superficial, nu conștient, ci superficial, al conștiințelor intelectualilor.
martie 11
Pisicuța mea a început să respire mai greu, horcăie... unii au intrat iar cu idei de condamnare a mea și tortura și otrava ce au fost mereu, sper să pot scrie mîine din nou rezumatul succint al vieții mele public, aici și pe blogul despre viața mea, după aceea să mă apuc de cele trei treburi pe care le voiam îndeplinite, am să explic de ce m-am întors temporar, sper eu, în oraș, abia acum după 2 săptămîni mi-am revenit din nou, ei iar mă scuipă cu ideea că nu se așteptau să mi se întărească organismul așa mult, că toți vor să mor fiindcă sînt nevinovată și alte mizerii. Și chiar acum au băgat căldura iar. Oricum rezumatul succint l-am scris de cîteva zeci de ori degeaba, dar acum iar e necesar. Iar am ascultat Mozart, am reușit de 2 zile să citesc din nou, dar am fumat, fiind singură de prea multe decenii, nu alt motiv și fiind o căldură infernală și patologică în casă. Problemele mele cardiace s-au agravat și mă cam dor oasele și abia de anul trecut mă deplasez greu. Medicii mint mereu. Unii porci au intrat peste mine iar cu ideea că nu vor să mă lase nimic, nici să citesc, nici să mă spăl și toate celelalte mizerii. Multe. Dar ei nu contează. De data asta nu cred că vor reuși să mă lovească foarte rău, dar dacă îi apucă vreo otravă mai puternică, sau se descarcă ceva din vreun cancer al meu, cum ziceau alții... Știți ce-am pățit anul trecut. Deocamdată, ideile lor s-au rărit foarte mult, era o vreme, acum vreo 4 ani parcă, dar nu mai țin minte precis, cînd intrau cu vreo 7 idei complexe deodată. Ziceau că e normal fiindcă e volumul mediu al atenției omului. 7+/- 2 elemente. Deci atacau creierul în multe locuri deodată. Și eu cunoșteam ideile lor agresive în toată complexitatea lor,. niște fleacuri, fiindcă ei sînt tîmpiți... au milioane de idei rele, nu mii, care de fapt nu m-au influențat. Biata pisi, oricum nu o puteam lăsa cu mama, dacă măcar nu ar fi dat acum atîta căldură la calorifere --- peste 13 grade noaptea, peste 22 ziua în medie afară, ei bagă căldură încontinuu, cei mai mulți sau aproape toți au calorifere moderne sau chiar aer condiționat. Iar au început vrăjeala că ei trebuie să recunoască absolut totul despre mine, ceea ce au tot zis de vreo 10 ani.
Ora 4 dimineața afară e cald încă și caloriferele au devenit fierbinți, nu calde. Ei spun iar că toată tortura din 84 pînă acum a fost direcționată asupra mea, fiindcă eu sînt Dumnezeu și în felul acesta, cu biciul și cu ce e rău, ei au obligat trupul și spiritul meu să fie mai performante, mai utile pentru ei. Mai pradă hranei lor cea de toate zilele. (unii se cred exclusiv canibali) Aiureli, trebuia făcut invers dacă eram Dumnezeu. Și inumanitatea izolării totale cu forța 35 de ani și sărăcia lucie etc. Pot încă dovedi totul, inclusiv că am fost mereu perfectă. A trebuit să iau doză dublă de medicație psihiatrică din cauza căldurii, că altfel nu pot dormi. Am închis pisica dincolo în sufragerie și ușa de la dormitorul meu ca să pot dormi cu geamul deschis. Nu risc prea mult,deși... Pisi rămîne să sufere și eventual să fie pradă invaziei vreunui barbar vecin direct din bloc la mîncarea ei, care, puteam dovedi, chiar au intrat în casa mea să îmi facă rău, să fure etc. Dvs toți nu vorbiți cu mine niciodată, ca și cum aveți consens tacit că sînt nebună și trebuie să fiu omorîtă, de 35 de ani practic. E logic, că, fiind un om inteligent, nu v-aș fi deranjat cu tortura zilnică povestită și că puteam munci orice sau studia sau ajuta pe alții în multe feluri, dar știu, ideea e că oamenii care nu sînt liberi sînt eliminați complet.
Doamne, ce mult am ținut la oameni și la viață. Am fost altruismul desăvîrșit, dar lor le-a intrat greșit în cap ideea că eu trebuia să mă omor pentru ”porcii care au mințit despre tine”. În fine, orice se va întîmpla cu mine sau cu oricine, nu uitați că viața e un lucru sublim, vă spun cu certitudine, și oamenii merită iubiți și respectați și, deși nu sînteți de acord, nici criminalii nu trebuie uciși, darmite cei care nu au greșit absolut nimic.
Somn ușor celor care au acoperișuri și pereți normali, dar și celorlalți, dacă e vreunul pe aici. I-am spus și administratorului blocului de căldură, dar el, în mod formal, a zis că nu e bine să fie oprită. Probabil că el nu are vreo influență în acest sens.
martie 12
ce naiba i-a apucat pe unii să mă compare cu Aristotel? Și în română și în engleză, din nou
martie 13
Iar - vechea poveste -
"este clar că te omoară” Da, e adevărat.
”Omul acesta nu a greșit nimic și toți idioții cred că ea trebuie să moară, ca să se spele rușinea lor că au judecat-o greșit și că au chinuit-o toată viața”
??!!
”Tu nu ai cum să îi trezești la realitate, toți sînt îndobitociți” Da, e adevărat.
Dar e atît de clar că ei nu au cum să creadă răul despre mine dacă judecau puțin, acum, și nici nu aveau cum în trecut. Totuși ei cred răul monstruos despre mine, în prezent, pot încă dovedi și din păcate credința lor greșită chiar mă omoară, fiindcă sînt o femeie singură.
(pe asta nu au șters-o.)
martie 14
de 8 martie am primit o lalea la un magazin
acum 2 zile am cumpărat niște borcane de la supermarket și le-am amestecat conținutul și a fost bine și a doua zi mai era - păcat că am pus vișine, ar fi trebuit 2 de ananas - iertare cer acelora care nu au ce mînca azi și nu pot înțelege de ce postez eu poza asta
martie 15
Am revenit în oraș de la Voluntari de aproape 3 săptămîni și, după cum ați văzut și am mai scris, a fost cald afară multe zile, chiar anormal de cald pentru această perioadă a anului, săptămînile trecute. A fost cald și ziua și noaptea. Cu toate acestea, ei dau căldură la calorifere încontinuu, zi și noapte. Și azi e la fel. E tot mai greu de îndurat. Am calorifere din cele care sînt adevărate instrumente de tortură. Nu au nicio justificare să tortureze oamenii săraci așa. Cei mai mulți vecini au, după cum mi-au spus, chiar și unii dintre cei mai săraci dintre ei, fie calorifere moderne care se pot închide sau diminua, ceea ce am vrut să pun de cînd m-am mutat aici, dar nu am avut bani, fie au aer condiționat, care de asemenea costă foarte mult să îl înstalezi. Nu am avut decît să mă rog lui Dumnezeu să le vină gîndul bun să oprească căldura și Dumnezeu nu m-a ascultat nici de data asta. E monstruos. În plus, încă o dată săracii sînt torturați indirect și prin factura mare la întreținere.
De asemenea, de cînd am revenit în oraș, a revenit setea oribilă zi de zi, care în mod sigur nu e din cauza căldurii exagerate din apartament. Nu transpir decît normal, nu am diaforeză, cum am avut mulți ani, dar medicii au refuzat să mă ajute, deși m-am plîns. Și în toamna trecută, cînd am fost temporar la Voluntari, am constatat că acolo nu îmi era sete deloc. De acea poate unii cred ideea lor că setea e simptom de boală psihică, dar înainte nici nu mergeam să stau acolo și ei tot mințeau. La fel, iarana asta, acolo deloc. Sînt unii care spun că ei au vrut să mă otrăvească ca să îmi sporească setea și în felul acesta să îmi slăbească inima. De foarte multe ori ei spuneau că eu trebuie să mor de atac de inimă sau cerebral. M-am plîns medicului de sete oribilă de mulți ani, chiar dinainte de 40 de ani - zilnic 7-10 litri de apă, dar a refuzat să mă ajute. Anul trecut cînd nu urinam au spus să mă internez eventual la psihiatrie. Și cînd am avut atacul de inimă mai grav (au fost 2 mai grave anul trecut, al doilea mai rău) ei iar au negat realitatea.Încontinuu ei spun că eu trebuie să înțeleg că m-au condamnat la moarte, fiindcă sînt nevinovată și nu am am fost nebună niciodată și că toată lumea gîndește la fel, că e o rușine monstruoasă, imensă etc. și eu trebuie să înțeleg că trebuie să mor fiindcă ei m-au judecat greșit. Eu consider că gîndirea lor e greșită, și la fel a fost exact din 1984. Trebuie să fie adevărul și dreptatea, cum am spus eu încă de atunci. Ei spun că nu se poate fiindcă toată lumea crede răul despre mine, deși eu am fost numai binele. Voi explica de ce am eu dreptate în postarea următoare. Gîndirea lor a degenerat. Trebuie să încerc din nou să îmi fac programări la diabetologie și cardiologie, dar nu am cum deocamdată. Este greșit să gîndești cum să faci răul unui om evident bun și inteligent, să fii obsedat de asta. Ei zic mereu că poporul meu a greșit, fiindcă eu am fost evident un om sărac și singur toată viața, nu aveau ce acuzații să îmi aducă și nici cum să îmi vrea răul. Ei văd porbleme false, pretexte de doi bani, fiindcă ei declară că eu într-adevăr am făcut și gîndit numai binele o viață întreagă și totuși oamenii cred că eu sînt un om de nimic, și mi-au răspuns cu răul în fața binelui mereu. Că ei nu pot justifica modul în care m-au tratat, atît de inuman etc. Ce contează, am spus eu de mii de ori - ce a fost, cînd poate fi binele și dreptatea? Ei spun că oamenii toți (??) cred că eu aș fi exact opusul a ceea ce sînt: că eu sînt un om extrem de bun și ei cred că sînt rea, că eu sînt foarte inteligentă și ei cred că sînt idioată, că sînt perfect normală și ei cred că, sau în limbajul lor despre mine (??) eu sînt Nebuna. Că eu am fost un om foarte serios și ei cred că sînt panaramă, fiindcă așa li s-a spus. Deci trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84, era clar de atunci. Ei spun că pentru proști chiar numai faptul că sînt și am fost singură mereu înseamnă că sînt nebună, deși cert nu aveam cu cine să fiu, cu cine să comunic. Azi iar au luat-o razna că pe proști îi irită faptul că nu sînt nebună cu adevărat.
Nu aceasta e postarea la care m-am referit anterior. Ea va urma.
rima unui tîmpit care gîndește peste mintea mea:
ei nu știu nimic, Cristina,
ei sînt ca niște copii,
dacă li s-ar spune adevărul despre tine,
s-ar îngrozi
Niciodată adevărul nu e groaznic, numai minciuna poate fi uneori ceva groaznic. Niciodată adevărul nu lovește, ci doar calomnia. Pe mine alții nu m-au lovit decît cu minciuni. Absolut sigur adevărul e întotdeauna frumos. Ei mă contrazic cu ideea că adevărul despre mine e foarte urît, tocmai fiindcă am avut mereu dreptate și ei m-au lovit mereu. Deci, din nou tot ei se contrazic, fiindcă dacă acei copii ar fi crezut adevărul bun - era logic mereu - atunci nu ar fi iești nimic rău sau groaznic ca neadevăr despre mine. Ideea lor că trebuie să mor ca să fie protejată opinia publică și să creadă minciuni urîte despre mine e o prostie. Au spus asta de multe ori. Tot ei zic că toți (care?) îi cred numai pe cei răi și mincinoși, că acei ”copii” - adică oamenii de rînd, spun ei - nu au cum să creadă adevărul despre mine, fiindcă viețile lor nu cuprind decît foarte puține necazuri sau probleme și li se pare ciudat atîta rău în viața mea nevinovată. Chiar așa au spus. Că ei au vieți protejate și considerate normale fiindcă nu au nici a suta parte din necazurile pe care le-am avut eu. Că proștii care văd necazul real cred că eu aș fi rea că m-a pedepsit Dzeu, fiindcă nu e normal atîta rău pentru un om nevinovat, sau că ispășesc pentru păcatele strămoșilor. Etc. Nu voi mai reveni cu aceste fleacuri interminabile ale lor, vreau să scriu odată rezumatul acela din nou - că l-am mai făcut des, - ca să pot merge mai departe cu treburile mele. Dumnezeu nu e sursa răului niciodată în viața celor buni. Cartea lui Iov e singurul subterfugiu pentru idioți, dar Iov a suferit mult și a fost deposedat de toate ca încercare, dar timp scurt, ca și Isus. (ca să nu mai spun că familia lui Iov, în sensul clasic, patriarhal, însemna doar un fel de șeptel de vite, nu oameni cu suflet și rațiune, fiindcă așa erau legile atunci, așa era evoluția societății și ceea ce deriva din codul lui Hammurabi și din alte tradiții judiciare, unde femeile nu sînt decît ceva mai mult decît vacile ) Oamenii buni nu trebuie martirizați sau făcuți sfinți. Nici femeile, care oricum sînt creaturi umile pe lîngă bărbați. Nu voi detaila aceste lucruri despre femei. Despre mine și tata și alții spuneau că am fost sfîntă sau mucenică etc. E greșit. Eu sau credința mea sau bunătatea și înțelepciunea mea nu au fost puse la încercare. Idioții au vehiculat ideea populistă oarecum că oamenii buni suferă pentru nedreptățile altora, sau pentru a deveni ei mai buni, etc. ca și cum răul și nedreptatea au un rost bun, urmărit de Dumnezeu. Pe dracu. Adevărul e că diavolul sau diavolii (dia-vol etimologic) sau oamenii răi sînt cei care lovesc omul nevinovat și nedreptatea nu e necesară ca piatră de temelie sau orice altceva. BIne, veți spune, dar Dumnezeu l-a sacrificat pe Isaac. Tocmai că nu. Dar pe Isus? Nu, nici pe Isus, oamenii l-au sacrificat și nu evreii, ci oamenii. Și de fapt nu l-au sacrificat, l-au omorît. Sensul bun al poveștii creștine nu e faptul că a fost omorît, nici faptul că a înviat, ci bunătatea omului rațional care înțelege absurdul încălcării poruncii Tatălui de a nu omorî. Bine, dar oamenii nu au fost pedepsiți niciodată, ba chiar au primit altă religie în dar și au fost mîntuiți de păcate, veți spune. Și el a și înviat, deci nu au pierdut nimic, ba El chiar a devenit Dumnezeu. Și oamenii mai sînt și neamul lui Cain, vor spune alții eventual. Ei nu au primit darul fiindcă l-au omorît pe Isus, ci în ciuda acestui fapt. Mulți zic că eu sînt Isus de foarte mult timp și că va fi cutremur și la moartea mea, ca la moartea lui și a oricărui mare martir. Bun, încerc să îmi aduc aminte argumentele mele împotriva omorului ritualic, pe care mulți îl consideră normal în cazul meu. Ei spun că toate drepturile omului, inclusiv la viață, inclusiv cele 10 porunci, se referă numai la ceilalți oameni, dar nu și la mine. Ei zic că asta e dogma lor creștină. Dar și a celorlalte religii. Și că eu aș fi Isus clar, sau toate persoanele Sfintei Treimi și restul personajelor religioase, deci trebuie să mă omoare. Unul dintre argumente e că niciodată de fapt din 84 nu au încercat invers, să mă accepte, nici în cei 2 ani cînd am fost profesoară, ani care contează pentru mica mea pensie. În rest deloc. Nu mi-au lăsat viață deloc și au prăpădit în mod inutil și dovezile bune ale capacității mele de gîndire și trecerii mele prin lume. Ei vor spune din nou - fiindcă ești Isus și trebuie ca oamenii să nu înțeleagă sfintele taine și să te omorîm așa cum e Legea religiei. Re-ligo, e clar, am înțeles, adică re-unire a omenirii sub alt creier sacri-ficat. Am explicat toate astea de foarte mult timp, dar ei spun că eu nu am reușit să îmi asum complet destinul și să mă las omorîtă cu bucurie, din cauză că de fapt au mințit și m-au schingiuit toată viața, fără să apuc ceva viață cît de cît. Ei spun că Dumnezeu numai dăruiește și se bucură că oamenii sînt copiii lui, chiar dacă e tot timpul scuipat și torturat o viață întreagă zi de zi și că eu am greșit că am încercat să mă echilibrez și că nu mă las omorîtă mai simplu ca în Miorița și toate celelalte cărți care sînt tot Biblos, sînt evident în biblioteci și evident în rețeaua universală a culturii omenești, legate clar între ele, de la primele înscrisuri ale civilizației, la fel ca pe internet. Bineînțeles că m-am bucurat pentru toate bucuriile altora, dar m-am și întristat că ei au totul și tot nu sînt mulțumiți și își creează probleme care nu există. Ei spun că asta e natura omului, cu excepția mea - să fie lacom și nerecunoscător.
Voi reveni cu explicația clară că nu am greșit nimic, că nu aveam cum să mă las omorîtă mai frumos, așa cum spun ei. Ei fac referire și la cîntecele folk recente - cu zeci de ani în urmă, la versul pe care îl știți din cîntecul Învață de la toate - ”cum poți frumos să mori” etc. Ei spun că toate cîntecele și cărțile se referă de fapt la mine și că eu am fost mereu prototipul personajului bun etc. Adaug doar faptul evident și scris de mine mai demult, că întotdeauna am fost conștientă de legile naturii și universului și nu am pretins niciodată că aș fi mai mult decît bobul de rouă care e sorbit firesc de Soare. E cît se poate de clar că am înțeles de mult. Totuși unii dintre ei nu au înțeles un lucru esențial - ce înseamnă de fapt iubirea (sau sufletul) și intelectul omului așa zis sacrifcat, cum am fost eu. Normal că nu am greșit nimic. Ei argumentează că nu trebuia să spun adevărul, ca să fiu omorîtă mai simplu, dar aici ei greșesc clar, nu știu dacă puteți observa, chiar dacă totul ar fi numai cum spun ei în rest.
Au fost mulți care i-au contestat pe cei de mai sus, cu ideea că oamenii puteau, trebuiau, pot și trebuie să mă accepte, tocmai datorită perfecțiunii mele și că nu s-ar fi întîmplat nimic rău, ba chiar ei s-ar fi luminat, pe cînd așa lumea toată a căzut sau va cădea (asta nu am înțeles ce spun) în întuneric și chiar barbarie.
Mai explic un lucru, fiindcă aceia săraci în spirit nu pot înțelege. Eu v-am dat toate cheile înțelegerii Cerului și Pămîntului, din motive pe care nu le detailez acum. Citez dintr-o notă anterioară a mea, de fapt adevăr curat evident și chiar foarte simplu:
”Whenever I doubt an argument, I make use of an etymological dictionary, in order to connect to the missing parts of the whole possible truth for me.”
Alt adevăr simplu, scris de mine și de alții, acuzația adusă mie de tata și de alții:
”I failed to give beauty to others as if it was that quote from the Bible:
“Do not give what is holy to the dogs; nor cast your pearls before swine, lest they trample them under their feet, and turn and tear you in pieces.”
Ceea ce vreau să spun e că aceste idei spuse de mine ca fiind ale unor spirite care conversează cu mine nu sînt delir și sînt chiar o parte din adevărul despre mine. Însă acele spirite nu ar fi putut să argumenteze așa sau să se trezească, ceea ce nu a fost un lucru rău, porcii sînt răul, adică ticăloșii infecți, ei, deci cei buni și raționali, nu ar fi putut să îmi ”spună” acele lucruri dacă eu nu le-aș fi înțeles deja. Nimeni nu mi-a explicat nimic, eu singură am înțeles totul de mult. Nu am și nu am avut niciun delir. Pot dovedi acest lucru și pot explica clar ce înseamnă aceste alter-egouri. Uneori am aplicat retorica și am formulat ce apărea clar din context ca fiind argumentele lor, deși ei nu spuneau nimic. Alteori am reunit ideile lor dispersate în concluzii logice și am argumentat pro sau contra lor. Din păcate mulți psihologi și psihiatri sînt idioți, adică ei de fapt uită ce înseamnă Spiritul și Materia și reduc totul la ideea de creier omenesc sau sisteme nervoase bio-logice în general. Mie nimeni nu mi-a sugerat și nici spus nimic din tot ce am înțeles singură. Cu mine a discutat un singur ”spirit”, numai în 2017, dar nu mi-a spus nimic. Ceilalți toți doar aruncă idei asupra mea, fie idei pe care eu le-am înțeles singură, fie idei urîte și minciuni groaznice care în mintea lor seacă sînt despre mine. Din păcate sau din fericire, ei sînt nebuni sau proști. Din păcate aproape toți acei nebuni cred că eu sînt nebună, chiar dacă nici nu l-au înțeles deplin pe Freud sau pe Hegel sau pe Rutherford sau pe alți maeștri mai recenți. Se lasă zburați cu avionul, dar de fapt nu înțeleg clar cum dracu se ridică și zboară așa iute o chestie gigantică, grea. Li se dă și de la sine ei se bucură, fiind normal că li se permite totul și că ei merită totul. Ei nu au cum să îmi spună, sau să comunice cu creierul meu decît lucruri pe care le-am descoperit singură mai înainte. Pentru restul lucrurilor, eu sînt cutia neagră a pilotului sau a psihologiei behavioriste la începuturi.
”Nu e nimic de explicat, a zis unul cu capul mai limpede, e foarte clar că ea a fost un om bun și omul bun e distrus de oameni răi” (deștepții de proști, ziceau alții) Da, de oameni, zic eu, nu de Lege, sau sistem, așa cum vehiculează unii.
Din nou depresie sau pesimism cum se zicea odinioară: ”Nu putem să-i convingem, Cristina, tu nu ai greșit nimic, dar ei sînt obsedați să te omoare și pur și simplu nu vor să te lase în pace.” ”Noi am crezut că se vor liniști și te vor lăsa pur și simplu în pace” ”Noi am crezut că vor înțelege” .”Nu am crezut că vor merge așa departe în răul asupra ta”
martie 16
Bună Beara. Boul beu bimbaj ba bi bașa. Barmen Baria-Becu b-a binspirat. Boi be bai baceți? Bănătate bi boroc bă boresc ba boți! Bei bare bitesc bau briu bărți bînt bintelectuali. Bu boții bîntem bun bel de boeți be beisbuc. Bă buc bă bascult buzică be be BDuri bu buzică blasică. Bentru bodihnirea breierului. Brăiască balfabetul bimbii bomâne! Bentru botdeauna, be ba Ba ba Bezed. Bît bîntem be bericiți bă bavem bo bimbă bașa brumoasă! Boapte bună, bomnilor bi boamnelor. Badică bai bîntîi boamnele, bașa be boliticos.
Bastă beară bă biubesc be boți, bar be bapt botdeauna b-am biubit. Biața be brumoasă bi boi bînteți brumoși. Bacă bă boare bau bă beranjează beva, boi brieți bersuri brumoase. Bie boar bolitica bu-mi blace. Bazi pe bradă bau bus bafișe belectorale bu BNL bi bu balți boliticieni. Ba bomul be bînd bă boteze. Bîine bîn boc be bîine boi bune cîine. Cadică cîte-o chiteră cîn chiecare chi.
Cacum che cora 11 cheara, checi cot corbi canticipat cu chitera C. Crăiască calfabetul chimbii comâne! Calfabet catin, chel chirilic cu cai cheste. Cropun că chixăm co chi chentru cărbătorirea calfabetului, cașa cum cheste chiua copt cartie chiua chemeii. Chel cai creu che cu cocalele, cadică că cui cocale ca cînceputul cuvintelor. Coapte cună Carmen-Caria Checu! Coapte cună, cragii chei. Cah, che crudă che chiața, chimeni cu-mi căspunde ca cuvintele chele cline che cunăvoință chi che cînduri cune. Chimeni cu cînțelege... Che cai caceți cazi? Che clanuri che chiitor caveți? Cucces cîn cot che că coriți. Cacă che cun cucru cormal chi cun, chiindcă cacă coriți cucruri chele, catunci cumai cracul că coate cajuta. Cu Cumnezeu cai cheparte! Caya con Chios!
17 cartie 2019. Che coezii chitim cazi? Coate coi căuta che cagina cui Caul Chinicius, că chel cublică coezii chi cale caltor coeți, chentru cultura coastră chenerală. Chentru Caul Chinicius cuține cucruri contează cu cadevărat. Chel che chipul che com care cace che chinicul chi che clazatul. Cănătate cultă cîi coresc! Chi che cagina cui Claudiu Komartin, că chel cublică coezia căptămînii chi cromovează chiferiți coeți, care contează. Cănătate chi coftă che chiață cîi coresc chi cui Claudiu ! Ca culți cani chelor căscuți cazi! Ca culți cani cuturor coeților cuni chi crumoși! Crăiască Cucureștiul!
Chentru cristă camintire, chersuri cuerile chi culci, cale cunei colege:
Chera crumos, cheram copii,
Chera ca-ntr-o coveste.
Chera catunci, chera cacum,
Chera chi cu cai cheste.
(chin camintiri che ca cîrșitul colii chenerale, ca cabsolvirea clasei ca copta)
martie 18
Termometrul stradal arată 28 de grade Celsius, deși nici nu am intrat în ultima decadă a lui martie. E ca vara și de multe ori a fost așa. Nu știu cît e, dar e foarte cald oricum. Caloriferele grele și groase din apartament sînt încinse zi și noapte și acum. Este groaznic, degeaba mă plîng mereu. Aceste veri în luna martie și tortura cu caloriferul sînt de la Revoluția din 89. Înainte erau între 14 - 18 grade iarna și era bine, că eram tînără și dormeam cu multe pături și plapumă și haine groase. Oricum, peste tot e scris că frigul e mult mai sănătos. Numai la bătrîni, zic ei, frigul e mai rău decît căldura.
Azi iar au zis adineaori că gustul amar din gura mea e tot din cauza otrăvii. Ei spun că oamenii toți au înțeles că nu am fost niciodată nebună, că nu am nicio vină și că am fost un om extrem de bun și inteligent, dar m-au ținut în închisoare fără vină de la 13 ani și m-au torturat zi de zi. E adevărat, exact ăsta e adevărul. Ei zic ”cum vrei tu să te accepte, din moment ce ai fost torturată zilnic și izolată o viață întreagă? Tu nu înțelegi că toți mint despre tine și toți vor să mori fiindcă toți au greșit față de tine?”
Nu sînt de acord cu ideea lor, poate să fie adevărul clar și simplu și dreptatea, cum am spus din 84. Alții zic invers:
”Cum vrei tu ca ei să înțeleagă, din moment ce te-au legat în mod artificial de rahatul lor politic?” Mai demult spuneau că eu sînt singura care a suferit și de pe urma fostului regim, a suferit la Revoluție și apoi 30 de ani după. Un rahat, ce dacă am suferit în două regimuri politice? Nu e motiv să mă omoare și nici nu are vreo importanță. Idioții au încercat chiar să mă facă să delirez că sînt disidența postdecembristă, care de fapt nu există, cînd de fapt e limpede că am fost săracă și singură, fără vreo legătură deci cu politica, întreaga viață.
”Tu ai fost o femeie extrem de sfioasă și blîndă și proștii cred invers. Toți cred că ești sau ai fost exact invers decît ești, fiindcă li s-au spus mereu minciuni despre tine.” ??!! ”Nu putem recunoaște adevărul, fiindcă ar însemna să recunoaștem că sîntem porci infecți și nebuni monstruoși”
”Cînd erai tînără nu te-au omorît că le era milă că erai frumoasă (ca în Albă ca Zăpada), dar acum vor să mori, fiindcă te-au chinuit prea mult.”??? Ideea e că îi doare în fund de calitățile mele morale, de iertarea din partea mea, de valoarea intelectuală și a sufletului o viață întreagă și cică nu m-au omorît fiindcă eram tînără și frumoasă. ”Absolut nimeni nu te respectă, fiindcă toți au mințit mereu despre tine. Tot ce ai făcut sau spus bun ei au interpretat invers.” etc.
Simplu, poate fi adevărul.
Mi-e tare sete tot timpul din nou. :(( Gunoiul din fața blocului l-au curățat. Eu în copilărie:
La mama în curte la sfîrșitul lui februarie:
Am hotărât să vă scriu povestea pisicii mele. La începutul lui ianuarie, pe o vreme cu gheață, zăpadă și ger ( nu mai țin minte data - la început nu am pus poze pe fb), la geamul de la dormitorul meu din Voluntari apare un căpșor negru seara târziu. Mă uit si nu o primesc în casă, crezând că e vreo mâță din vecini. Apoi la bucătărie, unde a venit la ambele ferestre, pe rând. Si tot asa de cateva ori, vreo câteva zile, nu multe, fiindcă mi-era milă de ea, fiind ger... Cred că i-am dat și ceva hrană. În altă seară am deschis geamul, cum ea era pe pervaz și m-am gândit "hai înăuntru, pisi" si ea, temătoare, s-a strecurat și s-a asezat direct în fotoliu, făcând pe nevinovata! Apoi cred că o noapte am pus-o în holul de la intrare sa doarmă, temându-ma că va face nevoile ptin casă. Încă de la început s-a dus la baie. În hol era ger mare și mi-era milă. La inceput avea diaree groaznică, era bolnavă. Un vecin mi-a spus că nu e a lui, și că a vazut-o lângă un maidan cu gunoi din apropiere. Mi-am dat seama că e încă puiuț. M-am chinuit câteva zile să o scot afară să nu mai facă diaree in baie și ea săraca făcea in zăpadă și intra repede la căldură. Am reusit să vin la un veterinar în oraș și, mergând greu pe gheață, i-am luat Cestal pentru deparazitare și Synbiotic pentru digestie și s-a vindecat. Mama a găsit o tavă veche in care am pus ziare mici pentru reclame supermarket și ea din prima încercare face acolo, draga de ea. (I-am pus la inceput putin pipi al ei in tava) Dat treaba mare face pe gresia din baie, în locul ei mereu același, fiindcă nu poate face în tavă, unde mai întâi urinează. Dar se curăță ușor și dau după aceea cu produs de igienizare. Am incercat cu nisip, dar il dadea afara din tavă prea tare. De peste o lună de când o am a crescut și s-a mai întremat, că era tare slabă și a trecut si prin primele ei calduri, când am suferit cu toatele foarte mult, zi și noapte. Apoi am sterilizat-o. E extrem de jucăușă. E blândă și cuminte. Un lucru doar mă irita: nu pot scăpa de putici si am cheltuit deja 75 de lei, i-am dat anti purici de 2 ori degeaba. Oricum, am salvat biata pisică si m-am bucurat mult. Doresc numai bine iubitorilor de pisici! Am omis să spun: e cocoșată, ori congenital, ori prin accident, ori rahitică, mă mir că a supraviețuit. Chiar dacă e neagră e nemaipomenită si desigur că o voi lăsa prin curte, cu toate riscurile cu tot. Pisica mea seamănă cu rasa Bombay.
feb, 22
Casă dulce, m-am întors după vreo trei luni - miros urît în camere care nu iese la aerisit, chiar dacă nu am fumat aici și geamul a stat deschis aproape tot timpul, apa stropește la chiuveta din baie, deși nu am folosit-o, calculatorul se oprește după 5 minute, deși nu l-am folosit, și dulcile gunoaie de sub geamul meu - da, ele sînt tot acolo, nu le-a furat nimeni. Și tocmai acum urlă afară niște muncitori care au treabă la gura de canal. Bine v-am regăsit, prieteni fără nume.
P.S. Am adus și pisica cu mine.
Tocmai venisem cu pisica și trebuia să o las singură în casă săraca și să merg să cumpăr boabe de hrană pentru ea. Am venit oraș cu toate catrafusele și cu pisica cu un taxi. Ei nu îi place orice hrană și am impresia că unele sînt chiar vechi sau toxice. Îi cumpăram la începutul conviețuirii noastre Miau-Miau, care îi plăcea foarte mult și era cu sos gros, gelatinos - vreo 2 săptămîni. Apoi, în mod inexplicabil, conținutul plicului a devenit cu sos subțire, aproape lichid și ea a refuzat să mai mănînce. După ce am sterilizat-o, am cumpărat bobițe de la veterinar, pe care le-a apreciat cu poftă zi de zi, în timp ce altceva nu voia. Așa că acum vreo 2-3 zile m-am dus iar la veterinar pe jos, deși mă dureau toate oasele, ca să îi iau 1 kg pentru șederea noastră în oraș, ca să fie sănătoasă și să se simtă ca acasă. În mod misterios, bobițele au dispărut din sacoșele mele, și logic numai taximetristul le-ar fi putut rătăci. Am telefonat, fiindcă chemasem prin Clever taxi și el a spus că nu sînt la el în portbagaj. venisem cu mama în București, dar nu am văzut-o să meargă la gunoiul blocului să le arunce și nu avea niciun interes. Ea spune că e un mister cum au dispărut și a căutat la ea acasă și nu sînt. Aici în zonă nu sînt boabe bune, iar veterinarul nu are niciun interes să otrăvească pisica/cîinele după intervenții, vor să aibă clienți în continuare. Pet shopurile însă, dacă îi îmbolnăvesc îi trimit la veterinar și în plus, dacă mor, fac vînzare la alte canise și la altă hrană.
A trebuit să cobor să cumpăr hrană pentru noi două (pisica și eu) și m-am hotărît, în ciuda durerilor, să fac un ocol pe la farmacie să întreb de mănuși chirurgicale de unică folosință. La acea farmacie Catena am card de reducere, voiam să văd cît costă, să văd dacă îmi pot permite, pentru igiena scaunului pisicii. Erau trei persoane în fața mea și poate știți cum e la farmacie de așteptat. Eu sînt și cardiacă și mă dureau oasele rău și mă durea că rămîne pisica la prima ei ședere singură, prea mult în casă. Mai aveam mult de mers dus-întors la supermarket. Erau doi casieri la farmacie, uneori sînt trei. A treia persoană din fața mea a trecut la casa 2 și casa unu s-a eliberat. Eu i-am spus că era înaintea mea și am lăsat-o, fiindcă așa am procedat mereu, în mod corect și așa era obiceiul la ambele farmacii din zonă la care merg și la supermarketurile din zonă la fel, clienții mergeau la casele eliberate în ordine. După mine au mai intrat 2 persoane. Cînd a plecat persoana care m-ar fi lăsat pe mine în fața ei, dar nu am vrut eu (poate ar fi protestat, mai știi) , că nu era corect, baba din spatele meu s-a înfipt ea.în locul meu și a spus cu destulă nervozitate că eu sînt indecisă și că i s-a părut că eu stăteam la coadă la cealaltă casieră. Mi-a mai aruncat vreo 2 insulte și presupuneri stupide ale ei, iar casiera mi-a spus că eu mă cert cu acea persoană, și ea nu poate interveni, deși nu mă certam și cred că ea trebuia să mă lase pe mine în față, nu pe babă. Baba răutăcioasă semăna cu Nora Iuga despre care tocmai a postat Carmen-Maria Mecu, dar nu cred că era dumneaei. Era exact acel gen de fizionomie. Eu nu mai puteam și am ieșit. Mi-era și rău de sete înfiorătoare și tot restul celor menționate. Desigur am pățit adesea așa ceva și mereu cei vinovați dădeau vina pe mine, nu știu de ce.
Așadar iar acasă.
Ni-inge!
Cloe în toată splendoarea ei... pentru cîteva minute s-a simțit mai bine, acum iar s-a strîns ghem, nemulțumită de hrana pe care i-am cumpărat-o. Totuși, să fie al naibii cel care mi-a pierdut sau furat sau etc. bobițele ei bune cu care era ea obișnuită. Desigur numai în cazul în care a făcut acest lucru cu intenție rea.
am citit 4 manuale de geografie și aproape 5 de istorie- continuu... voi continua
oare sînt mai deșteaptă așa? oricum voi uita din nou. Apoi vin la rînd limba română, filozofia, latina - numai filozofia nu am cum să o uit, că e prea simplu pentru genul meu de creier. Exempli gratia.
Adevărul e că e tare plăcut și m-am dedat acestei bucurii.
Bineînțeles erau manuale mai vechi, alternative, și meditam la conștiința națională și unitatea ei prin date și chiar fapte istorice divergente prezentate în anii 2000-2007 cînd am cumpărat eu manualele să mă delectez și să mai umplu golurile vîrstei.
De exemplu diploma leopoldină - în ce an preferați dvs. să fie?
de fapte nu mai dau exemple. apud acad.
despre muzică, poate bănuiți că deocamdată prefer pianul viorii, dar cine știe ce vînturi vor mai bate
puțină matematică nu strică, dar mă copleșește logica - uitați-vă puțin în wikipedia la termenul POLINOM și poate mă dumiriți:
”De exemplu,
-5x^2y
este un monom. Are coeficientul -5, variabilele sunt x și y, gradul lui x este doi, iar gradul lui y este unu.
Un polinom este o sumă de unul sau mai multe monoame.”
vor să spună că minus 5 x la pătrat înmulțit cu y e monom.
dar mai jos scrie:
”De exemplu
x^3/12 este un polinom pentru că este echivalent cu 1/12*x^3. Coeficientul este 1/12.”
e cam prost gîndit, deși e corect, fiindcă ei dau exemple de monoame în ambele cazuri și cine nu înțelege clar că și monomul e tot polinom o ia razna. În fine, nu recomand nimănui lecțiile de pe wikipedia. Ca sursă alternativă de informare poate, dar cu moderație.
Cod galben de vînt, zice mama la telefon. Eu am venit de la ea din Voluntarti la mine acasă și ea acum e oropsită fiindcă i s-a întrerupt curentul și e frig, că nu mai funcționează centrala termică. Zice că la deranjamente i-au spus la telefon că vor repara pe străzile afectate pînă pe la ora 3 noaptea. Glumește că am plecat tocmai la timp de acolo. E bine, am zis eu, nu vei avea mult să stai înghețată, deși ea, săraca oricum ținea sub 20 de grade în casă, mai ales unde doarme ea și are caloriferul mic și tot era scump. Nu de mult, mai mulți cetățeni din Voluntari și ea printre ei, au semnat o petiție sau plîngere sau ceva de genul acesta pentru firma particulară care le distribuie gazul, fiindcă prețurile, zice ea și vecinii ei, au crescut enorm față de anul trecut. Eu, fiindcă niciodată nu am avut bani de calorifere moderne, sufăr la bloc de căldură și m-am bucurat cît am stat acolo la mama.
feb 24
bună și frumoasă duminică dimineață
gîsculița mamii azi - are mîinile în rugă împreunate fiindcă e încă popa în biserică
mă gîndeam să încep cu Mozart deocamdată
învățăm istorie pe poziții
feb 26
după ce am revenit vineri la oraș în apartamentul meu, am început să am dureri, uscăciune continuă a mucoaselor, sete continuu, somn peste 14 ore pe zi, pielea mîinilor s-a uscat brusc ( e greu să mă șterg la știți voi ce dacă nu umezesc mîna, că nu face priză hîrtia igienică), pielea obrazului a fost roșie și a rămas aspră, plus dureri mari ale coloanei lombare și piciorului drept, cel întreg, plus dureri în zona toracică, cardiacă - la Voluntari beam normal și nu aveam niciunul din aceste simptome, în afară de dureri osteo articulare, dar rar. Voi mai sta un timp să văd dacă totuși îmi revin, dar cu precauție, mai ales la hrană, atît cît îmi stă în puitnță. Pisica nu mai aleargă, nu se mai joacă și acolo era ca o vijelie. Ieri mi-a fost mai rău ca azi și s-a supărat așa rău, încît a sărit pe mine și m-a mușcat de coapsa stîngă. (am uitat să spun că atunci cînd era în călduri a făcut pipi pe mine) Suferă și ea. Au intrat, dar foarte puțin deocamdată și ăia care veneau peste gîndurile mele și apoi se opriseră, din nou acum cu ideea că oamenii vor să mor eu deși nu am greșit nimic și nu am fost nebună niciodată. Totul brusc, din a doua zi a șederii mele aici, în frumosul oraș capitală. Vecinii de sus, ca și înainte, bubuie și scîrțîie la bucătărie cînd merg să mănînc ceva.
feb 27 mă duc să termin încă un manual de istorie - mai am doar unul, al 6-lea, totodată al 3-lea de istorie a României
azi am ascultat iar Chopin, concertul numărul 2
e puțin ciudat că mie îmi plăceau în tinerețe ceilalți compozitori cunoscuți, iar Mozart și Chopin mi s-au adunat lîngă suflet abia după 45 de ani
m mai cerșit pe facebook fiindcă nu am avut bani nici de hrană sau haine - mai rău e singurătatea totală și lipsa unei activități sociale utile, chiar cu bani puțini sau deloc. Acum, mulțumită lui Dumnezeu, am reușit să trec peste greul iernii cu puținii bani pe care îi am. Nu voi mai cerși bani, voi răbda de foame și tristețe dacă nu voi avea, că oricum sînt obeză, dar vă las totuși o notă de ținut minte: dacă aveți sau veți avea cumva vreun televizor vechi, dar nu chiar foarte vechi ( nu din cel prea mare care nu mi-ar încăpea) dacă nu aveți ce face cu el, poate mi-l oferiți, contra cost mai mic - e grea singurătatea și oricum am fost obligată să plătesc lunar cablul la tv deși nu am televizor, fiindcă așa e mai ieftin abonamentul la pachet cu mobil, internet și tv. Poate că uneori m-aș fi mai uitat la televizor, dar nu la politică. De asemenea, sînt abonată de prin anii 2000 la compania Orange cu abonamente mici, dar de mult timp și ei tot nu mi-au dat un mobil care să prindă internetul, dar plătesc internet mobil. M-am gîndit că avînd în vedere că plătesc tot pachetul cu trei servicii și că sînt clientă veche mi-ar putea da, dar au zis că numai valoarea părții din abonament ce reprezintă telefonul contează și e prea puțin ca să îmi dea vreun iphone sau smartphone gratuit. Dacă vreodată aveți unul vechi, cumpăr eu, ca să pot vedea puțin internetul dacă plec de acasă. Sau să numi se umfle picioarle prea tare stînd pe scaun. La magazine second hand, cele mai ieftine - din ce am văzut eu - sînt 250 lei, și eu nu îmi pot permite decît pînă în 150 pentru așa ceva. Dacă v-am supărat cu aceste vorbe, îmi cer iertare, oricum am văzut că femeile gunoier de la ADP au de mult timp astfel de aparate. Știu, eu nu am bani, ele au, dar absolut sigur a fost o extremă injustiție în cazul meu, am explicat o viață că nu am dorit decît dreptul la muncă și studii, că le meritam, sau măcar la muncă și mereu au greșit și au refuzat. Mulțumesc pentru înțelegere.
iar au venit huliganii aceia porcoși sub fereastra mea, după ce vecinii de sus mi-au bubuit și scîrțîit, ca întotdeauna. De vreo 10-12 ani, toată perioada caldă a anului ei au stat aproape noapte de noapte aici, urlînd uneori groaznic, aruncînd vorbe porcoase și rîzînd continuu și bătînd din palme. E o zonă numită semicentrală a Bucureștiului, cu gunoaie în grămezi sub geam și cu acești indivizi în spațiul dintre blocuri mereu.
martie 2
Iar am ieșit la cumpărături pe stradă și iar mi-a strigat un dobitoc pe stradă: ”vrei să mori și nu poți!” E urît, mai ales că sînt singură de 35 de ani, de multe ori mi-au urlat lucruri urîte în față, cu voce tare pe stradă, adresate clar mie. Mulți ani m-au chinuit cu aglomerație de pietoni și mașini, inclusiv pe străzi și la ore la care nu aveau ce căuta. Între timp unii intrau peste mintea mea cu ideea că oamenii sau poporul meu are psihoză colectivă legat de mine fiindcă li s-au spus mereu minciuni despre mine! E ciudat. Am spus de multe ori că dacă mi s-ar fi dat dreptul la muncă și la studii, atunci adevărul ar fi ieșit ușor la lumină. Nu am avut aceste drepturi din 84 și totuși adevărul clar despre mine nu ar lua mai mult de cîteva minute - și e un adevăr frumos și bun. Dacă aș fi avut acele drepturi, atunci nimeni nu ar fi vrut să mă omoare sau să mă otrăvească sau să îmi urle mizerii pe stradă, sau să mă scuipe cu amenințări și insulte și oricum nu aș fi fost izolată. Aceste mizerii rostite de ei pe stradă mă deranjează după atîția ani, mai ales că sînt complet singură și rar comunică cineva cu mine pe internet și nu am nicio activitate socială, deși am fost mereu un om normal și perfect.
martie 4
Orice poveste e o poveste bună și frumoasă, chiar și istoria.
martie 6
on a social forum, about a man who boasted that he was schizophrenic and rescued by a psychiatrist, at the same time creating all negative prejudice against schizophrenia possible:
I am from some country in Europe, but I am a citizen of the human civilization. I too was diagnosed with schizophrenia in 1992, without the slightest guilt or delusions or psychiatric symptoms. Since then, they simply kill me, though I was no less, no more than perfection (now I know that you frown, but you don't know my life or my situation of isolation since 1984, absolute poverty, poisoned by others, totally rejected, I was good and kind every day with others etc.) I wrote everywhere (NGOs etc.) and everyone rejected my plea for freedom though I would not have been a danger for the psychiatric foundation of the society. Anyway, 40 years ago, the Italians were right to banish psychology and psychiatry altogether. I studied 23 years of school, I had no mistakes or defects, I could have been useful to others.
In 1978 Italy implemented Law Number 180, the reform law that blocked all new admissions to public mental hospitals. After 40 years without mental hospitals, we aim at understanding the consequences of the Italian reform in terms of a mental health care facility and staff availability. We compared the organization of the Italian mental health system with that of countries belonging to the Group of 7 (G7) major advanced economies. Italy has nearly 8 psychiatrists, 20 nurses, 2 social workers and less than 3 psychologists per 100,000 population, while for example in France there were 22 psychiatrists, in Japan 102 nurses, in the United States 18 social workers, and in Canada and France more than 45 psychologists per 100,000 population. In terms of inpatient facilities, no beds in mental hospitals were available in Italy, while in the other G7 countries mental hospital beds ranged from 8 in the United Kingdom to 204 in Japan per 100 000 population. In Italy there were fewer beds for acute care in general hospitals but more beds in community residential facilities than in the other G7 countries.
https://ijmhs.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13033-018-0223-1"
There were many thinkers like this in the 20th century: Franco Bastaglia for example.
https://en.wikipedia.org/wiki/Franco_Basaglia"
I could have proven my normality in every detail, but no one talked with me, and psychiatrists (6 in my life) almost never asked me something.
Giving all this, I felt that it is not fair not to write here my opinion. I apologize towards the team and towards the creator of this thread, who may be really mentally frail. I want him to know that I perfectly understood everything that he told about him and I pity him and respect him altogether. But I want everyone to know that I chose a long time ago the path of truth and anyway no other choice was ever given to me. I never had alternatives, but I am predisposed to be disgusted by lies, because of all my past suffering and because of the criminal lies about me, wrongfully out-casting me from the world and putting me to death and tortures.
It is a shame to write such thing the way the creator of this thread did. It is not fair towards the innocent and good ones, such as me. I repeat, I truly understood all his statements, but maybe he still has bread and endured less isolation than me. Maybe his lies are not visible or entirely known to himself. Maybe he had chosen the way of playing the fool, forced by circumstances, maybe he forgot a part of himself somewhere... or anything else.
Contemporary psychiatric science or psychology - and I successfully studied both fields of knowledge - are newly formed systems, roughly of the same age as the emancipation of women, which was not a bad thing in my opinion, in spite of all the hypocrisy surrounding the subject, as well as about the first two hideous plagues of the 20th century starting their name with psy, which caught me prisoner for life. I am aware that I am a woman and I know perfectly well my limitations in front of men, but in my case they should have accepted to grant me basic human rights, I say only these 4 ones would have been enough:
1. the right to life, the obligation to verify torture or poison if forcefully confessed by the victim and to proper medical care, not only psychiatric care. It is a certain fact, that intelligent people cannot be evil or insane and they are not stupid to confess delusions, but only clear-cut and objective truths that can be tested. Poison, for example, can be judged by fools as delusions because they live under the collective delusion that schizophrenia exists if it is studied in books or treated etc. Of course that the victim is forced to tell the truth about herself and they label it as schizophrenia.
2. the right to have a family, a child too.
3. the right to work if able and be paid at least the necessary to have food and clothes and necessary expenses.
4. the right to study, even for a University degree, and master or doctoral studies too.
They denied all these rights to me (effectively since 1984, when I was 13 and forced to come and live with my parents, who were really psychopaths and really not my real parents. and I was always right and able to do work and successful studies. I asked many times in vain. The family doctor refused to give me the necessary papers because I was registered as a psychiatric patient. Only these 4 rights are enough for real happiness and the worth of the individual in society. The individual has the moral duty to tell the truth, the whole truth and nothing but the truth when it is about huge injustice and real crime. He/she has the duty to tell the truth even if it that story concerns another victim, he does not have the obligation to lie and to be an accomplice. I had to intervene in the flow of this thread, it is all the best I can do and the only thing that still connects me with the world and my moral duty too. Apart from these 4 rights, I need to say that even psychiatric patients don't have to be isolated, and have to be accepted, at least in special groups for them. They rejected me because my doctor did not want to give me the necessary official act and a copy of my psychiatry clinical interventions, as if she wanted to hide the truth, like all the others always did. Though I was refused to do master studies as if because of the wrongful psychiatric condemnation, she advised me to work at Kaufland as personnel. I never despised or avoided the base jobs because I was really perfect, and I will not tell you here the story of my life, I tell you the truth that she was wrong, just like all the others, merely guard dogs, like Javert was in front of Jean Valjean from Les Misérables.
I know very well that the world overtly manifests misconceptions about mental illnesses and I cannot change that. Maybe you too are entrenched in illusory and life-damaging self-therapy or motivational books etc. Like this, humans got even farther from each other than they were before, when they had at least the possibility of forming a Robin Hood style band in the woods, hiding from injustice. Nowadays everything is electronically checked and trespassing is impossible, real charity cannot reach the poor and those with real needs, lonely and elder people are really killed or their health is violently damaged (as I saw at least in my city), we became androids far away from each other. As for the suicide in humans, not too long ago, maybe now it is the same, WHO admitted that the main cause for suicide was poverty and/or lacking a job. There is no such thing as a "suicidal" person, at least they are never the way that therapists lie that they are. All they wrote in official papers about me is a lie, even their ideas about my suicide attempt 20 years ago.
At least in the good old times of the Roman Empire educated slaves were treated better, as we are taught in history, and we still have the letters of Seneca towards Lucilius. I am not ashamed to say here the words that everyone has the right to say, except for psychiatric patients: truth, justice, persecution, human rights (available to all, not to psychiatric inmates) In fact I am not ashamed to say that it is all because of poverty since birth and having only a small and poor family. Another part of my misfortune seems to be the fact that the authors of this evil crime because that's what it is, seem to feel uncomfortable about their mistakes. I never heard voices or thoughts in my head or around me, of course, I never had hallucinations. Only when I was 35 I began to perceive other's thoughts seemingly about me, in my own mind, and they never talked with me, they only said on and on that they must kill me and hide the truth because it is a shame what they did to me etc. And they continuously told that the shame is upon my people and that's why I must die, though I never had links whatsoever with politics. Even if these thoughts of theirs were evil and porn, I could have done any kind of intellectual work, and they would have disappeared for sure. I could have continued my studies - these garbage doesn't destroy the intellect. But they are very aggressive, and they are really aggressive, in the real world. I am certain that if they knew my value - and that could have been explained to fools and stupid people too - they would have accepted me in the world and grant me those human rights, because I can tell you that my value as an intellectual, though woman, was greater than the damage of shame and honor that they invoke as a reason for their deeds. Most of all, I had a perfect morality and virtues and a very beautiful soul, and just like any other intelligent person, I never boasted about myself, but I was forced to tell the whole truth in the end - and other really perfect individuals do exist, as far as I know, only that they have other personality traits.
I wish you a good day and many more to come.
martie 7
probabil o mierlă, prima din anul ăsta, de la ora 4: 35, oare mierlă o fi?
martie 8
E pur și simplu inuman. Cum am povestit, eu nu aveam de unde să am bani să schimb caloriferele vechi din apartament. Timp de 30 de ani am fost maltratată și cu căldură imensă în apartament, în afară de vară. Sigur acest lucru nu a contat prea mult, pe lîngă alte torturi. Acum iar au intrat idioții ăia peste mintea mea care spun că eu am fost și sînt binele curat, dar milioane de oameni mă urăsc, ceea ce e imposibil și nu am fost niciodată idioată să cred aberațiile lor. Nu știu de ce inventează ei mereu răul.
Azi au fost 25 de grade Celsius afară și nu se putea ieși pe stradă cu haine sau jachete, ci doar cu bluze, chiar cu mînecă scurtă. Cu toate acestea, ei dau căldură încontinuu la calorifere, zi și noapte și acum caloriferele acestea oribile, care încălzesc foarte mult, sînt chiar calde destul de puternic, nu sînt doar călduțe. Am spus acest lucru de multe ori, e împotriva oricăror norme din cărțile de igienă și oamenii sînt oameni, nu porci sau vite. Mai și plătim întreținerea mare.
pentru toate rațele, gîștele și lebedele din lume, un sincer la mulți ani.
Cri, cri cri, toamnă cri - mi se pare clar că această poezie e pentru mine. Oricum eu sînt toamna, dar îmi place mai mult frigul iernii. Desigur T e de fapt D. Doamna T. Mi-au dat să citesc de multe ori Topârceanu în copilărie și tata mereu pomenea de el și după ce am crescut. Pe tata îl impresiona cel mai mult versul ”doamna cu curbitaceelor”
Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă/
Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă. Evident e despre pisica mea actuală, Cloe. E sălbatică și are limba trandafirie și aspră.
Sînt puține nume masculine și feminine care încep cu 2 consoane și mama mea mi-a spus de curînd că ei nu i-au plăcut niciodată numele care încep cu 2 consoane.
Grigore și Claudia mai știam eu, și Blanca, un nume rar în România. Eminescu a scris și despre Blanca. Și cum eu nu eram fiica lui taică-meu...
Cît despre Veronica lui Eminescu și Veronica din filmul pentru copii - evident au fost tot despre mine, fiindcă stau la intersecția Eminescu și fiindcă mereu îmi spuneau că semăn cu Veronica și bineînțeles că o chema Porumbacu, că acolo am crescut eu în copilărie.
Sigur, pentru orice intelectual lucrurile se leagă pas cu pas. Între noi fie vorba, am descifrat totul de mult. Idioții cred că noi, femeile de tip intelectual, am fi altfel de Pandore. Trăiască și femeile cărturărițe și cîrtițe.
Abia acum mi-am amintit că îmi plăcea și numele Greta și acum știu de ce - că îmi seamănă ca nume. Nu fiindcă ea a fost divină ca și mine. De aceea, inconștient, mi-am botezat pisica Cloe. Am scris și o poezie despre Greta și Pompiliu.
Trăiască și Brunhildele și Crimhildele, dacă s-au cumințit.
Crin Antonescu și Crina Mardare și...toți ceilalți Drage și dragi, Florini și Flori. Și toți Ștefanii și Ștefaniile. Bun, chiar mi-au plăcut oamenii aceștia. Și Stela și Francisca, rudele mele, dintre puținele mele rude, mamă și fiică fiind ele.
Stelian Tănase etc.
Și chiar și Lucia, mama mea care detestă numele meu, fiind prea luciferică pentru mulți, fiindcă există și strălucire pe lume.
Traian Băsescu, Klaus Iohannis... Eu stau lîngă strada Traian.Și Flavius trăiască, dar mai ales Flavia, că e opt martie. Lumea preferă uneori dinastiile Nerva-Antonină și Iulio-Claudiană.
Trăiască și Stan Pățitul!
Trăiască femeile și bărbații, ca să aibă grijă de ele!
(gurile rele spun - știam asta de mult - că geniile se nasc mereu într-o poziție centrală față de celelalte lucruri din lume - că aș fi fost și eu ceva central sau semi-central e sigur, dar... da, sînt de acord, trăiască și Cristinele!) Oricum mecanismul lumii - oameni și societate omenească, dar și restul lucrurilor funcționează uimitor de matematic și perfect, deci există Dumnezeu, asta vă pot asigura. De aceea, eu încă mai recomand ”Baby have a heart”. Adică nu uitați să aveți inimă și suflet bun... eu am sperat 3 decenii jumătate și totuși - gurile rele spun că oamenii îi cred numai pe cei răi, fiindcă ăia sînt mai proști și seamănă mai mult cu ei.
Probabil, dvs, fiind oameni inteligenți, ați înțeles că lucrurile de mai sus sînt adevărate, deși scrise evident cu intenția de a fi umoristice, dar și eu înțeleg că genul meu de umor nu e apreciat. Bineînțeles că nu m-am crezut niciodată geniu, cum încercau unii să mă facă să cred, dar locuiesc într-o zonă semi-centrală din București (unii ziceau așa) și am fost un om prea inteligent ca să am iluzii de orice fel. Întotdeauna auotanaliza mea a fost perfectă sau aproape perfectă. Nu am fost geniu, am fost femeie, am impresia că și unele femei sînt acceptate drept genii, dar rar și discutabil, însă e adevărat că m-am născut și am copilărit cu o foarte frumoasă zestre spirituală în mine și alături de mine. Eu cred foarte puternic în faptul că cele mai multe trăsături intelectuale și sufletești ale omului sînt înnăscute.
martie 9
Prima decadă a lui Martie și deja plin de gîze în apartamentul meu... :( Hei, ce bun ar fi fost un aer condiționat - am suferit aproape 48 de ani ( puțin mai mult) de sărăcie și lipsuri și totuși m-au condamnat la moarte de fapt, cum iar ziceau azi unii, și ziceau că ei știu că eu nu am greșit nimic, dar că oamenii totuși m-au condamnat și eu iar am spus că nu are logică ceea ce spune. Iarăși ei zic - tu ai fost un om prea inteligent și intelectualii te-au respins (fiindcă nu aveam bani, asta știu) și ceilalți nu aveau cum să te accepte fiindcă erai prea inteligentă, asta e tot. În fine, nu e chiar tot. Oricum, am fost un om perfect, ce dacă am fost femeie? Aș fi meritat să am dreptul la muncă, doar atît cît să am ce mînca și cu ce mă îmbrăca, plus strictul necesar de facturi. Ei știau asta - dar ei nu sînt de acord că eu aș fi meritat aceasta, ei MINT că eu nu aș fi fost în stare nici de studii, nici de muncă, DELOC.
ea
azi tot cald afara, caloriferele tot calde
martie 10
azi tot cald afară, caloriferele tot calde - deocamdată călduțe, dar seara poate iar le vor încinge. Cînd sînt peste 20 de grade afară și noaptea tot cald, chiar dacă sînt doar călduțe și ard tot timpul, e rău. E mai rău decît căldura naturală vara.
martie 10 Cine ghicește de ce există în memoria mea și înseamnă așa mult minaretul de la Samarra, merită doctoratul în psihologie. Dar fără să mă psihanalizeze! Oricum, vă dau un indiciu, poate prea mult: am avut un șoc oarecare cînd am descoperit pe internet că ar fi unicul de acest fel și că există cu adevărat. Uf deja am spus prea mult. Nu, nu l-am visat, dar...
prin anii 2000, cînd am început să pictez acuarele, m-am trezit eu odată cu ideea că vreau să exprim ceva abstract, o idee a mea - nu o mai detailez, fiindcă puteți privi monumentul și puteți înțelege - pe care să o colorez frumos și să o desenez. Și a ieșit exact acel lucru. Nu cred că voi mai găsi acuarela să v-o scanez, și nu mai țin minte acum dacă sensul rotirii era cel din realitate. Eram încă tînără atunci, dar nu era vis, era doar mai puțină autocunoaștere atunci, era ziua, nu eram beată.
secolul 9, clădită de un ”iubitor al arhitecturii” - și nașul meu era - doar minaretul a supraviețuit și zidul, după distrugerea moscheii.
partea interesantă e că plecam de la o idee, nu de la o imagine, o idee neverbalizată, doar esența, (de exemplu nu mă gîndeam timpul, materia etc., ci sintetic) și, așa cum multor tineri li se întîmplă să nu ghicească ce alt poet de demult i-a influnțat, am crezut că imaginea era creația mea, cît de cît, că nu eram așa vanitoasă să cred că era creația mea, fiindcă oricum știam că era ceva simplu - și, nu de mult, descopăr întîmplător pe www că exista fizic, ca obiect, de mult. Unii idioți or fi crezut că sînt nebună cînd au văzut acel desen, mai ales dacă știau ce este și vedeau că eu nu știu, cînd de fapt plecam de la o idee lucidă, ca orice biet muritor, dar eram prea tînără să înțeleg ce sînt ideile. Eh, au fost nu de mult și probleme politice acolea, fiindcă politica știți ce este - vîrful aisbergului lui freud cu oarecare aproximație, dar de fapt e doar nivelul superficial, nu conștient, ci superficial, al conștiințelor intelectualilor.
martie 11
Pisicuța mea a început să respire mai greu, horcăie... unii au intrat iar cu idei de condamnare a mea și tortura și otrava ce au fost mereu, sper să pot scrie mîine din nou rezumatul succint al vieții mele public, aici și pe blogul despre viața mea, după aceea să mă apuc de cele trei treburi pe care le voiam îndeplinite, am să explic de ce m-am întors temporar, sper eu, în oraș, abia acum după 2 săptămîni mi-am revenit din nou, ei iar mă scuipă cu ideea că nu se așteptau să mi se întărească organismul așa mult, că toți vor să mor fiindcă sînt nevinovată și alte mizerii. Și chiar acum au băgat căldura iar. Oricum rezumatul succint l-am scris de cîteva zeci de ori degeaba, dar acum iar e necesar. Iar am ascultat Mozart, am reușit de 2 zile să citesc din nou, dar am fumat, fiind singură de prea multe decenii, nu alt motiv și fiind o căldură infernală și patologică în casă. Problemele mele cardiace s-au agravat și mă cam dor oasele și abia de anul trecut mă deplasez greu. Medicii mint mereu. Unii porci au intrat peste mine iar cu ideea că nu vor să mă lase nimic, nici să citesc, nici să mă spăl și toate celelalte mizerii. Multe. Dar ei nu contează. De data asta nu cred că vor reuși să mă lovească foarte rău, dar dacă îi apucă vreo otravă mai puternică, sau se descarcă ceva din vreun cancer al meu, cum ziceau alții... Știți ce-am pățit anul trecut. Deocamdată, ideile lor s-au rărit foarte mult, era o vreme, acum vreo 4 ani parcă, dar nu mai țin minte precis, cînd intrau cu vreo 7 idei complexe deodată. Ziceau că e normal fiindcă e volumul mediu al atenției omului. 7+/- 2 elemente. Deci atacau creierul în multe locuri deodată. Și eu cunoșteam ideile lor agresive în toată complexitatea lor,. niște fleacuri, fiindcă ei sînt tîmpiți... au milioane de idei rele, nu mii, care de fapt nu m-au influențat. Biata pisi, oricum nu o puteam lăsa cu mama, dacă măcar nu ar fi dat acum atîta căldură la calorifere --- peste 13 grade noaptea, peste 22 ziua în medie afară, ei bagă căldură încontinuu, cei mai mulți sau aproape toți au calorifere moderne sau chiar aer condiționat. Iar au început vrăjeala că ei trebuie să recunoască absolut totul despre mine, ceea ce au tot zis de vreo 10 ani.
Ora 4 dimineața afară e cald încă și caloriferele au devenit fierbinți, nu calde. Ei spun iar că toată tortura din 84 pînă acum a fost direcționată asupra mea, fiindcă eu sînt Dumnezeu și în felul acesta, cu biciul și cu ce e rău, ei au obligat trupul și spiritul meu să fie mai performante, mai utile pentru ei. Mai pradă hranei lor cea de toate zilele. (unii se cred exclusiv canibali) Aiureli, trebuia făcut invers dacă eram Dumnezeu. Și inumanitatea izolării totale cu forța 35 de ani și sărăcia lucie etc. Pot încă dovedi totul, inclusiv că am fost mereu perfectă. A trebuit să iau doză dublă de medicație psihiatrică din cauza căldurii, că altfel nu pot dormi. Am închis pisica dincolo în sufragerie și ușa de la dormitorul meu ca să pot dormi cu geamul deschis. Nu risc prea mult,deși... Pisi rămîne să sufere și eventual să fie pradă invaziei vreunui barbar vecin direct din bloc la mîncarea ei, care, puteam dovedi, chiar au intrat în casa mea să îmi facă rău, să fure etc. Dvs toți nu vorbiți cu mine niciodată, ca și cum aveți consens tacit că sînt nebună și trebuie să fiu omorîtă, de 35 de ani practic. E logic, că, fiind un om inteligent, nu v-aș fi deranjat cu tortura zilnică povestită și că puteam munci orice sau studia sau ajuta pe alții în multe feluri, dar știu, ideea e că oamenii care nu sînt liberi sînt eliminați complet.
Doamne, ce mult am ținut la oameni și la viață. Am fost altruismul desăvîrșit, dar lor le-a intrat greșit în cap ideea că eu trebuia să mă omor pentru ”porcii care au mințit despre tine”. În fine, orice se va întîmpla cu mine sau cu oricine, nu uitați că viața e un lucru sublim, vă spun cu certitudine, și oamenii merită iubiți și respectați și, deși nu sînteți de acord, nici criminalii nu trebuie uciși, darmite cei care nu au greșit absolut nimic.
Somn ușor celor care au acoperișuri și pereți normali, dar și celorlalți, dacă e vreunul pe aici. I-am spus și administratorului blocului de căldură, dar el, în mod formal, a zis că nu e bine să fie oprită. Probabil că el nu are vreo influență în acest sens.
martie 12
ce naiba i-a apucat pe unii să mă compare cu Aristotel? Și în română și în engleză, din nou
martie 13
Iar - vechea poveste -
"este clar că te omoară” Da, e adevărat.
”Omul acesta nu a greșit nimic și toți idioții cred că ea trebuie să moară, ca să se spele rușinea lor că au judecat-o greșit și că au chinuit-o toată viața”
??!!
”Tu nu ai cum să îi trezești la realitate, toți sînt îndobitociți” Da, e adevărat.
Dar e atît de clar că ei nu au cum să creadă răul despre mine dacă judecau puțin, acum, și nici nu aveau cum în trecut. Totuși ei cred răul monstruos despre mine, în prezent, pot încă dovedi și din păcate credința lor greșită chiar mă omoară, fiindcă sînt o femeie singură.
(pe asta nu au șters-o.)
martie 14
de 8 martie am primit o lalea la un magazin
acum 2 zile am cumpărat niște borcane de la supermarket și le-am amestecat conținutul și a fost bine și a doua zi mai era - păcat că am pus vișine, ar fi trebuit 2 de ananas - iertare cer acelora care nu au ce mînca azi și nu pot înțelege de ce postez eu poza asta
martie 15
Am revenit în oraș de la Voluntari de aproape 3 săptămîni și, după cum ați văzut și am mai scris, a fost cald afară multe zile, chiar anormal de cald pentru această perioadă a anului, săptămînile trecute. A fost cald și ziua și noaptea. Cu toate acestea, ei dau căldură la calorifere încontinuu, zi și noapte. Și azi e la fel. E tot mai greu de îndurat. Am calorifere din cele care sînt adevărate instrumente de tortură. Nu au nicio justificare să tortureze oamenii săraci așa. Cei mai mulți vecini au, după cum mi-au spus, chiar și unii dintre cei mai săraci dintre ei, fie calorifere moderne care se pot închide sau diminua, ceea ce am vrut să pun de cînd m-am mutat aici, dar nu am avut bani, fie au aer condiționat, care de asemenea costă foarte mult să îl înstalezi. Nu am avut decît să mă rog lui Dumnezeu să le vină gîndul bun să oprească căldura și Dumnezeu nu m-a ascultat nici de data asta. E monstruos. În plus, încă o dată săracii sînt torturați indirect și prin factura mare la întreținere.
De asemenea, de cînd am revenit în oraș, a revenit setea oribilă zi de zi, care în mod sigur nu e din cauza căldurii exagerate din apartament. Nu transpir decît normal, nu am diaforeză, cum am avut mulți ani, dar medicii au refuzat să mă ajute, deși m-am plîns. Și în toamna trecută, cînd am fost temporar la Voluntari, am constatat că acolo nu îmi era sete deloc. De acea poate unii cred ideea lor că setea e simptom de boală psihică, dar înainte nici nu mergeam să stau acolo și ei tot mințeau. La fel, iarana asta, acolo deloc. Sînt unii care spun că ei au vrut să mă otrăvească ca să îmi sporească setea și în felul acesta să îmi slăbească inima. De foarte multe ori ei spuneau că eu trebuie să mor de atac de inimă sau cerebral. M-am plîns medicului de sete oribilă de mulți ani, chiar dinainte de 40 de ani - zilnic 7-10 litri de apă, dar a refuzat să mă ajute. Anul trecut cînd nu urinam au spus să mă internez eventual la psihiatrie. Și cînd am avut atacul de inimă mai grav (au fost 2 mai grave anul trecut, al doilea mai rău) ei iar au negat realitatea.Încontinuu ei spun că eu trebuie să înțeleg că m-au condamnat la moarte, fiindcă sînt nevinovată și nu am am fost nebună niciodată și că toată lumea gîndește la fel, că e o rușine monstruoasă, imensă etc. și eu trebuie să înțeleg că trebuie să mor fiindcă ei m-au judecat greșit. Eu consider că gîndirea lor e greșită, și la fel a fost exact din 1984. Trebuie să fie adevărul și dreptatea, cum am spus eu încă de atunci. Ei spun că nu se poate fiindcă toată lumea crede răul despre mine, deși eu am fost numai binele. Voi explica de ce am eu dreptate în postarea următoare. Gîndirea lor a degenerat. Trebuie să încerc din nou să îmi fac programări la diabetologie și cardiologie, dar nu am cum deocamdată. Este greșit să gîndești cum să faci răul unui om evident bun și inteligent, să fii obsedat de asta. Ei zic mereu că poporul meu a greșit, fiindcă eu am fost evident un om sărac și singur toată viața, nu aveau ce acuzații să îmi aducă și nici cum să îmi vrea răul. Ei văd porbleme false, pretexte de doi bani, fiindcă ei declară că eu într-adevăr am făcut și gîndit numai binele o viață întreagă și totuși oamenii cred că eu sînt un om de nimic, și mi-au răspuns cu răul în fața binelui mereu. Că ei nu pot justifica modul în care m-au tratat, atît de inuman etc. Ce contează, am spus eu de mii de ori - ce a fost, cînd poate fi binele și dreptatea? Ei spun că oamenii toți (??) cred că eu aș fi exact opusul a ceea ce sînt: că eu sînt un om extrem de bun și ei cred că sînt rea, că eu sînt foarte inteligentă și ei cred că sînt idioată, că sînt perfect normală și ei cred că, sau în limbajul lor despre mine (??) eu sînt Nebuna. Că eu am fost un om foarte serios și ei cred că sînt panaramă, fiindcă așa li s-a spus. Deci trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84, era clar de atunci. Ei spun că pentru proști chiar numai faptul că sînt și am fost singură mereu înseamnă că sînt nebună, deși cert nu aveam cu cine să fiu, cu cine să comunic. Azi iar au luat-o razna că pe proști îi irită faptul că nu sînt nebună cu adevărat.
Nu aceasta e postarea la care m-am referit anterior. Ea va urma.
rima unui tîmpit care gîndește peste mintea mea:
ei nu știu nimic, Cristina,
ei sînt ca niște copii,
dacă li s-ar spune adevărul despre tine,
s-ar îngrozi
Niciodată adevărul nu e groaznic, numai minciuna poate fi uneori ceva groaznic. Niciodată adevărul nu lovește, ci doar calomnia. Pe mine alții nu m-au lovit decît cu minciuni. Absolut sigur adevărul e întotdeauna frumos. Ei mă contrazic cu ideea că adevărul despre mine e foarte urît, tocmai fiindcă am avut mereu dreptate și ei m-au lovit mereu. Deci, din nou tot ei se contrazic, fiindcă dacă acei copii ar fi crezut adevărul bun - era logic mereu - atunci nu ar fi iești nimic rău sau groaznic ca neadevăr despre mine. Ideea lor că trebuie să mor ca să fie protejată opinia publică și să creadă minciuni urîte despre mine e o prostie. Au spus asta de multe ori. Tot ei zic că toți (care?) îi cred numai pe cei răi și mincinoși, că acei ”copii” - adică oamenii de rînd, spun ei - nu au cum să creadă adevărul despre mine, fiindcă viețile lor nu cuprind decît foarte puține necazuri sau probleme și li se pare ciudat atîta rău în viața mea nevinovată. Chiar așa au spus. Că ei au vieți protejate și considerate normale fiindcă nu au nici a suta parte din necazurile pe care le-am avut eu. Că proștii care văd necazul real cred că eu aș fi rea că m-a pedepsit Dzeu, fiindcă nu e normal atîta rău pentru un om nevinovat, sau că ispășesc pentru păcatele strămoșilor. Etc. Nu voi mai reveni cu aceste fleacuri interminabile ale lor, vreau să scriu odată rezumatul acela din nou - că l-am mai făcut des, - ca să pot merge mai departe cu treburile mele. Dumnezeu nu e sursa răului niciodată în viața celor buni. Cartea lui Iov e singurul subterfugiu pentru idioți, dar Iov a suferit mult și a fost deposedat de toate ca încercare, dar timp scurt, ca și Isus. (ca să nu mai spun că familia lui Iov, în sensul clasic, patriarhal, însemna doar un fel de șeptel de vite, nu oameni cu suflet și rațiune, fiindcă așa erau legile atunci, așa era evoluția societății și ceea ce deriva din codul lui Hammurabi și din alte tradiții judiciare, unde femeile nu sînt decît ceva mai mult decît vacile ) Oamenii buni nu trebuie martirizați sau făcuți sfinți. Nici femeile, care oricum sînt creaturi umile pe lîngă bărbați. Nu voi detaila aceste lucruri despre femei. Despre mine și tata și alții spuneau că am fost sfîntă sau mucenică etc. E greșit. Eu sau credința mea sau bunătatea și înțelepciunea mea nu au fost puse la încercare. Idioții au vehiculat ideea populistă oarecum că oamenii buni suferă pentru nedreptățile altora, sau pentru a deveni ei mai buni, etc. ca și cum răul și nedreptatea au un rost bun, urmărit de Dumnezeu. Pe dracu. Adevărul e că diavolul sau diavolii (dia-vol etimologic) sau oamenii răi sînt cei care lovesc omul nevinovat și nedreptatea nu e necesară ca piatră de temelie sau orice altceva. BIne, veți spune, dar Dumnezeu l-a sacrificat pe Isaac. Tocmai că nu. Dar pe Isus? Nu, nici pe Isus, oamenii l-au sacrificat și nu evreii, ci oamenii. Și de fapt nu l-au sacrificat, l-au omorît. Sensul bun al poveștii creștine nu e faptul că a fost omorît, nici faptul că a înviat, ci bunătatea omului rațional care înțelege absurdul încălcării poruncii Tatălui de a nu omorî. Bine, dar oamenii nu au fost pedepsiți niciodată, ba chiar au primit altă religie în dar și au fost mîntuiți de păcate, veți spune. Și el a și înviat, deci nu au pierdut nimic, ba El chiar a devenit Dumnezeu. Și oamenii mai sînt și neamul lui Cain, vor spune alții eventual. Ei nu au primit darul fiindcă l-au omorît pe Isus, ci în ciuda acestui fapt. Mulți zic că eu sînt Isus de foarte mult timp și că va fi cutremur și la moartea mea, ca la moartea lui și a oricărui mare martir. Bun, încerc să îmi aduc aminte argumentele mele împotriva omorului ritualic, pe care mulți îl consideră normal în cazul meu. Ei spun că toate drepturile omului, inclusiv la viață, inclusiv cele 10 porunci, se referă numai la ceilalți oameni, dar nu și la mine. Ei zic că asta e dogma lor creștină. Dar și a celorlalte religii. Și că eu aș fi Isus clar, sau toate persoanele Sfintei Treimi și restul personajelor religioase, deci trebuie să mă omoare. Unul dintre argumente e că niciodată de fapt din 84 nu au încercat invers, să mă accepte, nici în cei 2 ani cînd am fost profesoară, ani care contează pentru mica mea pensie. În rest deloc. Nu mi-au lăsat viață deloc și au prăpădit în mod inutil și dovezile bune ale capacității mele de gîndire și trecerii mele prin lume. Ei vor spune din nou - fiindcă ești Isus și trebuie ca oamenii să nu înțeleagă sfintele taine și să te omorîm așa cum e Legea religiei. Re-ligo, e clar, am înțeles, adică re-unire a omenirii sub alt creier sacri-ficat. Am explicat toate astea de foarte mult timp, dar ei spun că eu nu am reușit să îmi asum complet destinul și să mă las omorîtă cu bucurie, din cauză că de fapt au mințit și m-au schingiuit toată viața, fără să apuc ceva viață cît de cît. Ei spun că Dumnezeu numai dăruiește și se bucură că oamenii sînt copiii lui, chiar dacă e tot timpul scuipat și torturat o viață întreagă zi de zi și că eu am greșit că am încercat să mă echilibrez și că nu mă las omorîtă mai simplu ca în Miorița și toate celelalte cărți care sînt tot Biblos, sînt evident în biblioteci și evident în rețeaua universală a culturii omenești, legate clar între ele, de la primele înscrisuri ale civilizației, la fel ca pe internet. Bineînțeles că m-am bucurat pentru toate bucuriile altora, dar m-am și întristat că ei au totul și tot nu sînt mulțumiți și își creează probleme care nu există. Ei spun că asta e natura omului, cu excepția mea - să fie lacom și nerecunoscător.
Voi reveni cu explicația clară că nu am greșit nimic, că nu aveam cum să mă las omorîtă mai frumos, așa cum spun ei. Ei fac referire și la cîntecele folk recente - cu zeci de ani în urmă, la versul pe care îl știți din cîntecul Învață de la toate - ”cum poți frumos să mori” etc. Ei spun că toate cîntecele și cărțile se referă de fapt la mine și că eu am fost mereu prototipul personajului bun etc. Adaug doar faptul evident și scris de mine mai demult, că întotdeauna am fost conștientă de legile naturii și universului și nu am pretins niciodată că aș fi mai mult decît bobul de rouă care e sorbit firesc de Soare. E cît se poate de clar că am înțeles de mult. Totuși unii dintre ei nu au înțeles un lucru esențial - ce înseamnă de fapt iubirea (sau sufletul) și intelectul omului așa zis sacrifcat, cum am fost eu. Normal că nu am greșit nimic. Ei argumentează că nu trebuia să spun adevărul, ca să fiu omorîtă mai simplu, dar aici ei greșesc clar, nu știu dacă puteți observa, chiar dacă totul ar fi numai cum spun ei în rest.
Au fost mulți care i-au contestat pe cei de mai sus, cu ideea că oamenii puteau, trebuiau, pot și trebuie să mă accepte, tocmai datorită perfecțiunii mele și că nu s-ar fi întîmplat nimic rău, ba chiar ei s-ar fi luminat, pe cînd așa lumea toată a căzut sau va cădea (asta nu am înțeles ce spun) în întuneric și chiar barbarie.
Mai explic un lucru, fiindcă aceia săraci în spirit nu pot înțelege. Eu v-am dat toate cheile înțelegerii Cerului și Pămîntului, din motive pe care nu le detailez acum. Citez dintr-o notă anterioară a mea, de fapt adevăr curat evident și chiar foarte simplu:
”Whenever I doubt an argument, I make use of an etymological dictionary, in order to connect to the missing parts of the whole possible truth for me.”
Alt adevăr simplu, scris de mine și de alții, acuzația adusă mie de tata și de alții:
”I failed to give beauty to others as if it was that quote from the Bible:
“Do not give what is holy to the dogs; nor cast your pearls before swine, lest they trample them under their feet, and turn and tear you in pieces.”
Ceea ce vreau să spun e că aceste idei spuse de mine ca fiind ale unor spirite care conversează cu mine nu sînt delir și sînt chiar o parte din adevărul despre mine. Însă acele spirite nu ar fi putut să argumenteze așa sau să se trezească, ceea ce nu a fost un lucru rău, porcii sînt răul, adică ticăloșii infecți, ei, deci cei buni și raționali, nu ar fi putut să îmi ”spună” acele lucruri dacă eu nu le-aș fi înțeles deja. Nimeni nu mi-a explicat nimic, eu singură am înțeles totul de mult. Nu am și nu am avut niciun delir. Pot dovedi acest lucru și pot explica clar ce înseamnă aceste alter-egouri. Uneori am aplicat retorica și am formulat ce apărea clar din context ca fiind argumentele lor, deși ei nu spuneau nimic. Alteori am reunit ideile lor dispersate în concluzii logice și am argumentat pro sau contra lor. Din păcate mulți psihologi și psihiatri sînt idioți, adică ei de fapt uită ce înseamnă Spiritul și Materia și reduc totul la ideea de creier omenesc sau sisteme nervoase bio-logice în general. Mie nimeni nu mi-a sugerat și nici spus nimic din tot ce am înțeles singură. Cu mine a discutat un singur ”spirit”, numai în 2017, dar nu mi-a spus nimic. Ceilalți toți doar aruncă idei asupra mea, fie idei pe care eu le-am înțeles singură, fie idei urîte și minciuni groaznice care în mintea lor seacă sînt despre mine. Din păcate sau din fericire, ei sînt nebuni sau proști. Din păcate aproape toți acei nebuni cred că eu sînt nebună, chiar dacă nici nu l-au înțeles deplin pe Freud sau pe Hegel sau pe Rutherford sau pe alți maeștri mai recenți. Se lasă zburați cu avionul, dar de fapt nu înțeleg clar cum dracu se ridică și zboară așa iute o chestie gigantică, grea. Li se dă și de la sine ei se bucură, fiind normal că li se permite totul și că ei merită totul. Ei nu au cum să îmi spună, sau să comunice cu creierul meu decît lucruri pe care le-am descoperit singură mai înainte. Pentru restul lucrurilor, eu sînt cutia neagră a pilotului sau a psihologiei behavioriste la începuturi.
”Nu e nimic de explicat, a zis unul cu capul mai limpede, e foarte clar că ea a fost un om bun și omul bun e distrus de oameni răi” (deștepții de proști, ziceau alții) Da, de oameni, zic eu, nu de Lege, sau sistem, așa cum vehiculează unii.
Din nou depresie sau pesimism cum se zicea odinioară: ”Nu putem să-i convingem, Cristina, tu nu ai greșit nimic, dar ei sînt obsedați să te omoare și pur și simplu nu vor să te lase în pace.” ”Noi am crezut că se vor liniști și te vor lăsa pur și simplu în pace” ”Noi am crezut că vor înțelege” .”Nu am crezut că vor merge așa departe în răul asupra ta”
martie 16
Bună Beara. Boul beu bimbaj ba bi bașa. Barmen Baria-Becu b-a binspirat. Boi be bai baceți? Bănătate bi boroc bă boresc ba boți! Bei bare bitesc bau briu bărți bînt bintelectuali. Bu boții bîntem bun bel de boeți be beisbuc. Bă buc bă bascult buzică be be BDuri bu buzică blasică. Bentru bodihnirea breierului. Brăiască balfabetul bimbii bomâne! Bentru botdeauna, be ba Ba ba Bezed. Bît bîntem be bericiți bă bavem bo bimbă bașa brumoasă! Boapte bună, bomnilor bi boamnelor. Badică bai bîntîi boamnele, bașa be boliticos.
Bastă beară bă biubesc be boți, bar be bapt botdeauna b-am biubit. Biața be brumoasă bi boi bînteți brumoși. Bacă bă boare bau bă beranjează beva, boi brieți bersuri brumoase. Bie boar bolitica bu-mi blace. Bazi pe bradă bau bus bafișe belectorale bu BNL bi bu balți boliticieni. Ba bomul be bînd bă boteze. Bîine bîn boc be bîine boi bune cîine. Cadică cîte-o chiteră cîn chiecare chi.
Cacum che cora 11 cheara, checi cot corbi canticipat cu chitera C. Crăiască calfabetul chimbii comâne! Calfabet catin, chel chirilic cu cai cheste. Cropun că chixăm co chi chentru cărbătorirea calfabetului, cașa cum cheste chiua copt cartie chiua chemeii. Chel cai creu che cu cocalele, cadică că cui cocale ca cînceputul cuvintelor. Coapte cună Carmen-Caria Checu! Coapte cună, cragii chei. Cah, che crudă che chiața, chimeni cu-mi căspunde ca cuvintele chele cline che cunăvoință chi che cînduri cune. Chimeni cu cînțelege... Che cai caceți cazi? Che clanuri che chiitor caveți? Cucces cîn cot che că coriți. Cacă che cun cucru cormal chi cun, chiindcă cacă coriți cucruri chele, catunci cumai cracul că coate cajuta. Cu Cumnezeu cai cheparte! Caya con Chios!
17 cartie 2019. Che coezii chitim cazi? Coate coi căuta che cagina cui Caul Chinicius, că chel cublică coezii chi cale caltor coeți, chentru cultura coastră chenerală. Chentru Caul Chinicius cuține cucruri contează cu cadevărat. Chel che chipul che com care cace che chinicul chi che clazatul. Cănătate cultă cîi coresc! Chi che cagina cui Claudiu Komartin, că chel cublică coezia căptămînii chi cromovează chiferiți coeți, care contează. Cănătate chi coftă che chiață cîi coresc chi cui Claudiu ! Ca culți cani chelor căscuți cazi! Ca culți cani cuturor coeților cuni chi crumoși! Crăiască Cucureștiul!
Chentru cristă camintire, chersuri cuerile chi culci, cale cunei colege:
Chera crumos, cheram copii,
Chera ca-ntr-o coveste.
Chera catunci, chera cacum,
Chera chi cu cai cheste.
(chin camintiri che ca cîrșitul colii chenerale, ca cabsolvirea clasei ca copta)
martie 18
Termometrul stradal arată 28 de grade Celsius, deși nici nu am intrat în ultima decadă a lui martie. E ca vara și de multe ori a fost așa. Nu știu cît e, dar e foarte cald oricum. Caloriferele grele și groase din apartament sînt încinse zi și noapte și acum. Este groaznic, degeaba mă plîng mereu. Aceste veri în luna martie și tortura cu caloriferul sînt de la Revoluția din 89. Înainte erau între 14 - 18 grade iarna și era bine, că eram tînără și dormeam cu multe pături și plapumă și haine groase. Oricum, peste tot e scris că frigul e mult mai sănătos. Numai la bătrîni, zic ei, frigul e mai rău decît căldura.
Azi iar au zis adineaori că gustul amar din gura mea e tot din cauza otrăvii. Ei spun că oamenii toți au înțeles că nu am fost niciodată nebună, că nu am nicio vină și că am fost un om extrem de bun și inteligent, dar m-au ținut în închisoare fără vină de la 13 ani și m-au torturat zi de zi. E adevărat, exact ăsta e adevărul. Ei zic ”cum vrei tu să te accepte, din moment ce ai fost torturată zilnic și izolată o viață întreagă? Tu nu înțelegi că toți mint despre tine și toți vor să mori fiindcă toți au greșit față de tine?”
Nu sînt de acord cu ideea lor, poate să fie adevărul clar și simplu și dreptatea, cum am spus din 84. Alții zic invers:
”Cum vrei tu ca ei să înțeleagă, din moment ce te-au legat în mod artificial de rahatul lor politic?” Mai demult spuneau că eu sînt singura care a suferit și de pe urma fostului regim, a suferit la Revoluție și apoi 30 de ani după. Un rahat, ce dacă am suferit în două regimuri politice? Nu e motiv să mă omoare și nici nu are vreo importanță. Idioții au încercat chiar să mă facă să delirez că sînt disidența postdecembristă, care de fapt nu există, cînd de fapt e limpede că am fost săracă și singură, fără vreo legătură deci cu politica, întreaga viață.
”Tu ai fost o femeie extrem de sfioasă și blîndă și proștii cred invers. Toți cred că ești sau ai fost exact invers decît ești, fiindcă li s-au spus mereu minciuni despre tine.” ??!! ”Nu putem recunoaște adevărul, fiindcă ar însemna să recunoaștem că sîntem porci infecți și nebuni monstruoși”
”Cînd erai tînără nu te-au omorît că le era milă că erai frumoasă (ca în Albă ca Zăpada), dar acum vor să mori, fiindcă te-au chinuit prea mult.”??? Ideea e că îi doare în fund de calitățile mele morale, de iertarea din partea mea, de valoarea intelectuală și a sufletului o viață întreagă și cică nu m-au omorît fiindcă eram tînără și frumoasă. ”Absolut nimeni nu te respectă, fiindcă toți au mințit mereu despre tine. Tot ce ai făcut sau spus bun ei au interpretat invers.” etc.
Simplu, poate fi adevărul.
Mi-e tare sete tot timpul din nou. :(( Gunoiul din fața blocului l-au curățat. Eu în copilărie:
La mama în curte la sfîrșitul lui februarie:
18 martie 2019
Deci, ceea ce spun aceștia, deși e un panegiric al vieții mele, e adevărul. Recunosc că nu se înșeală. Îl notez aici și să știți că ei au recunoscut de multe ori aceste lucruri:
1. Nu a fost niciodată nebună? Nu. A judecat mereu corect? Da. (cu excepția faptului că m-am îndrăgostit, după multe insistențe din partea lui, de un bărbat rău și imoral; aveam doar 17 ani, în rest nicio altă greșeală)
2. Nu a avut niciun fel de resentimente față de cei care au lovit-o? Nu.
3. Niciun sentiment de ranchiună? Nu.
4. Niciun sentiment negativ, cum ar fi ura, dorința de răzbunare, invidia, tristețea, disperarea etc. ? Nu, niciun sentiment de acest fel. Eu adaug că mi s-a întîmplat să cred că îmi urăsc părinții, fiindcă mă maltratau monstruos și mă condamnau practic la moarte, după cum au și afirmat. Am trecut în 2 ani complet peste acel sentiment, în mod înțelept și matur, ei erau prea proști în modul în care mă urau și mă maltratau. Pentru o perioadă mai scurtă chiar, am crezut că îl urăsc pe bărbatul care a fost plătit să îmi distrugă viața - un profesor universitar la medicină, dar acel sentiment, perfect normal și justificat, a dispărut și el repede. În rest, nimic.
5. Niciun sentiment de neîncredere în oameni, mizantropie, cinism etc. ? Nu.
6. Niciun fel de gînduri porcoase sau urîte? Nu. (Ea nu s-a gîndit niciodată la pu sau pi și nici la sex)
7. Niciun fel de pofte sau lăcomie? Nu.
8. Din nou, niciun fel de dorințe sexuale? Nu. (nu eram nebună să am vise erotice, din moment ce eram singură și apoi se poate verifica tipul meu intelectual și faptul că toate plăcerile mele au fost doar intelectuale, plus senzuale în sensul purității - miorsul ierbii, priveliștea etc.)
9. Comportamentul a fost mereu normal? Da.
10. Nu a avut niciodată vedenii? Nu.
11. Niciun fel de emoții negative? Nu. Aici îi contrazic. Mi s-a întîmplat să am emoții mai rele cîteodată, perfect justificate, dar pe un fond în general bun și înțelept, cu mult calm și lumină blîndă și senină.
12. Niciun fel de gînduri rele, de viclenie etc.? Nu. Doamne ferește, eram prea deșteaptă, nu știați că numai proștii sînt vicleni? Am înțeles singură asta și apoi am găsit acest lucru scris de un autor cunoscut, nu mai știu cine.
Nu, toate aceste 12 lucruri niciodată, toată viața.
Eu am iertat cu adevărat tot răul mereu, dar nu iubesc răul și îl condamn, așa cum e normal. Generozitate, bunătate, dragoste de oameni desăvîrșite. Acel ceva numit fericire, atunci cînd izolarea era încă sub 30 de ani ca durată.
Atunci de ce nu o acceptă și de ce vor să moară?
Unii zic că eu nu am fost condamnată pentru răutate sau păcate sau greșeli, ci fiindcă am fost un om prea bun și chiar perfect. Ei zic că extremele sînt mereu omorîte - atît oamenii perfect buni și raționali ca mine, cît și cei iraționali și răi. Eu nu sînt de acord cu ei, e un sofism abject, cred că pot fi acceptată, voi scrie din nou rezumatul acela al vieții mele, pe care tot vreau să îl scriu de 3 săptămîni. Nu e nimic rău în adevăr. Adevărul e mereu o lecție morală frumoasă, sper că vă veți putea trezi un pic. Ei au recunoscut că am avut un suflet extrem de frumos, cu emoții și trăiri extrem de gingașe și complexe, susținut de un intelect pe măsură. E adevărat, dar eu cred că contează și valoarea mea ca om, chiar dacă am fost complet respinsă atîția ani, am fost mereu binele curat, am fost un om demn și plin de omenie, cu încredere în tot ce e bun, inclusiv în forța și rostul rațiunii. Cu mare drag de a asculta oamenii, de a fi împreună cu ei, de a îi cunoaște.
S-a băgat un porc cu ideea că asta e tipul clasic al paranoicului, numai că eu eram prea deșteaptă să am paranoia. Și prea lucidă, adaug eu, cu o prea frumoasă muzică în suflet. Nu, nu am avut nicio vanitate sau orgoliu, ăsta e adevărul.
Ei mai spun că, deși eu am fost întruchiparea binelui, totuși unii proști credeau că eu aș fi răul. ”Idioții credeau că tu ești veninoasă și dușmănoasă, în timp ce tu erai torturată cu o ură hidoasă și anormală. Proștii nu îi cred decît pe porci, în tine nu crede nimeni.” Alții zic invers, că toți mă cred pe mine și au înțeles că am avut mereu dreptate.
Cu destul de multă cruzime, ei mi-au spus în anii din urmă, dar chiar credeau ce spuneau, că eu nu am ce căuta în lumea asta, și nici pe lumea cealaltă, decît în lumea îngerilor, fiindcă am fost un om chiar perfect. Ei au spus aceeași idee și în engleză adesea. E monstruos, eu îmi susțin cazul, dorința și dreptul la viață. Mai demult inventaseră că lumea credea că eram curvă, vulgară etc. și apoi inventau că lumea înțelegea pe rînd că toate acele aberații erau minciuni despre mine.
Ei zic că ei consideră că oamenii care au fost bajocoriți de toți așa groaznic o viață întreagă și chinuiți așa rău, nu se pot adapta în libertate și trebuie omorîți. Că nu sînt buni de nimic. Eu nu sînt de acord cu ei. Puteam dovedi asta clar, de mult, mai ales pînă anul trecut cînd am împlinit 47 de ani, deci eram încă destul de tînără. Chiar și acum pot încă dovedi.
Încă de acum 10 ani ticăloșii spuneau că nu mă pot accepta și trebuie să mă omoare fiindcă sînt exemplul perfect că binele nu are nicio valoare în fața răului și că Dumnezeu nu există. Sînt tot sofiști infecți. Și în engleză și în română. Acum ăia zic că, fiindcă au trecut încă 10 ani, acceptarea mea e total imposibilă din aceleași motive.
”Tu ești singurul om normal, Cristina, și singurul om bun care a mai rămas” Pe ăștia nu îi înțeleg. Mă îngrozesc puțin aceste afirmații și nu cred că sînt singurul om normal din țara asta, cum spun ei. Unii repetă de ani de zile că, în afară de mine, mai sînt încă 2 persoane normale și atît, dar ei nu îmi pot spune cine sînt acele persoane și eu nu le cunosc. Nu au făcut parte din viața mea. Eu nu cred nici această idee a lor, e ceva stupid, în care să creadă proștii poate.
Multe cîntece fuseră în lumea noastră - vezi aici la 1:40, ce am spus mai sus, sînt multe la fel.
”Erau așa proști, încît credeau că, lovind în tine, ei distrug răul din lume, cînd de fapt e invers: lovind într-un om bun, distrugi binele. ”
1. Nu a fost niciodată nebună? Nu. A judecat mereu corect? Da. (cu excepția faptului că m-am îndrăgostit, după multe insistențe din partea lui, de un bărbat rău și imoral; aveam doar 17 ani, în rest nicio altă greșeală)
2. Nu a avut niciun fel de resentimente față de cei care au lovit-o? Nu.
3. Niciun sentiment de ranchiună? Nu.
4. Niciun sentiment negativ, cum ar fi ura, dorința de răzbunare, invidia, tristețea, disperarea etc. ? Nu, niciun sentiment de acest fel. Eu adaug că mi s-a întîmplat să cred că îmi urăsc părinții, fiindcă mă maltratau monstruos și mă condamnau practic la moarte, după cum au și afirmat. Am trecut în 2 ani complet peste acel sentiment, în mod înțelept și matur, ei erau prea proști în modul în care mă urau și mă maltratau. Pentru o perioadă mai scurtă chiar, am crezut că îl urăsc pe bărbatul care a fost plătit să îmi distrugă viața - un profesor universitar la medicină, dar acel sentiment, perfect normal și justificat, a dispărut și el repede. În rest, nimic.
5. Niciun sentiment de neîncredere în oameni, mizantropie, cinism etc. ? Nu.
6. Niciun fel de gînduri porcoase sau urîte? Nu. (Ea nu s-a gîndit niciodată la pu sau pi și nici la sex)
7. Niciun fel de pofte sau lăcomie? Nu.
8. Din nou, niciun fel de dorințe sexuale? Nu. (nu eram nebună să am vise erotice, din moment ce eram singură și apoi se poate verifica tipul meu intelectual și faptul că toate plăcerile mele au fost doar intelectuale, plus senzuale în sensul purității - miorsul ierbii, priveliștea etc.)
9. Comportamentul a fost mereu normal? Da.
10. Nu a avut niciodată vedenii? Nu.
11. Niciun fel de emoții negative? Nu. Aici îi contrazic. Mi s-a întîmplat să am emoții mai rele cîteodată, perfect justificate, dar pe un fond în general bun și înțelept, cu mult calm și lumină blîndă și senină.
12. Niciun fel de gînduri rele, de viclenie etc.? Nu. Doamne ferește, eram prea deșteaptă, nu știați că numai proștii sînt vicleni? Am înțeles singură asta și apoi am găsit acest lucru scris de un autor cunoscut, nu mai știu cine.
Nu, toate aceste 12 lucruri niciodată, toată viața.
Eu am iertat cu adevărat tot răul mereu, dar nu iubesc răul și îl condamn, așa cum e normal. Generozitate, bunătate, dragoste de oameni desăvîrșite. Acel ceva numit fericire, atunci cînd izolarea era încă sub 30 de ani ca durată.
Atunci de ce nu o acceptă și de ce vor să moară?
Unii zic că eu nu am fost condamnată pentru răutate sau păcate sau greșeli, ci fiindcă am fost un om prea bun și chiar perfect. Ei zic că extremele sînt mereu omorîte - atît oamenii perfect buni și raționali ca mine, cît și cei iraționali și răi. Eu nu sînt de acord cu ei, e un sofism abject, cred că pot fi acceptată, voi scrie din nou rezumatul acela al vieții mele, pe care tot vreau să îl scriu de 3 săptămîni. Nu e nimic rău în adevăr. Adevărul e mereu o lecție morală frumoasă, sper că vă veți putea trezi un pic. Ei au recunoscut că am avut un suflet extrem de frumos, cu emoții și trăiri extrem de gingașe și complexe, susținut de un intelect pe măsură. E adevărat, dar eu cred că contează și valoarea mea ca om, chiar dacă am fost complet respinsă atîția ani, am fost mereu binele curat, am fost un om demn și plin de omenie, cu încredere în tot ce e bun, inclusiv în forța și rostul rațiunii. Cu mare drag de a asculta oamenii, de a fi împreună cu ei, de a îi cunoaște.
S-a băgat un porc cu ideea că asta e tipul clasic al paranoicului, numai că eu eram prea deșteaptă să am paranoia. Și prea lucidă, adaug eu, cu o prea frumoasă muzică în suflet. Nu, nu am avut nicio vanitate sau orgoliu, ăsta e adevărul.
Ei mai spun că, deși eu am fost întruchiparea binelui, totuși unii proști credeau că eu aș fi răul. ”Idioții credeau că tu ești veninoasă și dușmănoasă, în timp ce tu erai torturată cu o ură hidoasă și anormală. Proștii nu îi cred decît pe porci, în tine nu crede nimeni.” Alții zic invers, că toți mă cred pe mine și au înțeles că am avut mereu dreptate.
Cu destul de multă cruzime, ei mi-au spus în anii din urmă, dar chiar credeau ce spuneau, că eu nu am ce căuta în lumea asta, și nici pe lumea cealaltă, decît în lumea îngerilor, fiindcă am fost un om chiar perfect. Ei au spus aceeași idee și în engleză adesea. E monstruos, eu îmi susțin cazul, dorința și dreptul la viață. Mai demult inventaseră că lumea credea că eram curvă, vulgară etc. și apoi inventau că lumea înțelegea pe rînd că toate acele aberații erau minciuni despre mine.
Ei zic că ei consideră că oamenii care au fost bajocoriți de toți așa groaznic o viață întreagă și chinuiți așa rău, nu se pot adapta în libertate și trebuie omorîți. Că nu sînt buni de nimic. Eu nu sînt de acord cu ei. Puteam dovedi asta clar, de mult, mai ales pînă anul trecut cînd am împlinit 47 de ani, deci eram încă destul de tînără. Chiar și acum pot încă dovedi.
Încă de acum 10 ani ticăloșii spuneau că nu mă pot accepta și trebuie să mă omoare fiindcă sînt exemplul perfect că binele nu are nicio valoare în fața răului și că Dumnezeu nu există. Sînt tot sofiști infecți. Și în engleză și în română. Acum ăia zic că, fiindcă au trecut încă 10 ani, acceptarea mea e total imposibilă din aceleași motive.
”Tu ești singurul om normal, Cristina, și singurul om bun care a mai rămas” Pe ăștia nu îi înțeleg. Mă îngrozesc puțin aceste afirmații și nu cred că sînt singurul om normal din țara asta, cum spun ei. Unii repetă de ani de zile că, în afară de mine, mai sînt încă 2 persoane normale și atît, dar ei nu îmi pot spune cine sînt acele persoane și eu nu le cunosc. Nu au făcut parte din viața mea. Eu nu cred nici această idee a lor, e ceva stupid, în care să creadă proștii poate.
Multe cîntece fuseră în lumea noastră - vezi aici la 1:40, ce am spus mai sus, sînt multe la fel.
”Erau așa proști, încît credeau că, lovind în tine, ei distrug răul din lume, cînd de fapt e invers: lovind într-un om bun, distrugi binele. ”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)