19-21 martie 2019

Iar au început. ”Ei au inventat că tu ești nebună și vor ca lucrurile să rămînă așa. Tu trebuie să te sinucizi. Ești un om foarte bun pe care oamenii foarte răi vor să îl omoare.” Etc. Nu se mai satură să zică astfel de mizerii și astfel cei răi se aruncă asupra mea. Ei zic că ei oricum au aruncat de mult asupra mea toți porcii din lume. S-ar putea să aibă dreptate, fiindcă am fost fără familie și săracă și izolată mereu. ”ei nu au cum să înțeleagă că de fapt ei sînt nebuni și tu nu ești. Dacă ar înțelege că ei sînt nebuni ar fi o nenorocire. ” Nu sînt de acord, nu sînt toți nebuni și adevărul poate fi curat și nu ar fi nicio nenorocire. Alții zic că ei nu sînt nebuni, ci sînt doar oameni foarte proști și foarte răi.

sau ”vor să te omoare fiindcă le-a intrat în cap că tu ești ceva rău - proastă, nebună etc. și au impresia că dacă te omoară scapă de orice legătură cu intelectul tău și va fi mai bine în societate pentru toți. Au fost mințiți mereu și tu nu ai cum să îi faci să vadă adevărul. Tu ai dreptate (ei mereu recunosc asta) dar ei au ajuns să delireze și să creadă prostia de mai sus. Tu ai fost mereu tot ce e bun, dar ei nu te-au prețuit. Oamenii proști și răi nu dau doi bani pe oamenii buni.”
”ea e în mod evident un om normal și foarte bun, trebuie să o ascundem/izolăm/omorîm - oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul.” Care oameni?
Au inventat că toți mint despre mine și mereu spun că eu sînt proastă că nu înțeleg că toți vor să mor fiindcă au mințit mereu despre mine.
În viața mea au existat foarte puțini oameni și absolut cert nimeni nu are cum să creadă răul despre mine. Au inventat că colega mea de bancă a fost condamnată ca și mine fiindcă a îndrăznit să spună adevărul despre mine, fiindcă ea a fost unul din cei doar cîțiva oameni care m-au cunoscut. Deși nimeni nu avea motive reale să creadă ceva rău despre mine, ei zic că oamenii cred răul despre mine din fantezie, deși am fost izolată cu forța, nu din cauză că nu aveam abilități de comunicare, iubire, rațiune, muncă, fericire etc. Ei spun că lumea e mereu în ghearele celor răi și ăia au putere asupra celor buni și proști prin minciună și corupție. Că îi omoară și îi distrug pe toți cei inteligenți, pentru a putea stăpîni lumea prin intelectul lor mai slab, dar de oameni răi. Mereu au zis că ei i-au păcălit pe toți proștii că eu eram altceva decît eram și că dacă aș avea eu libertatea, atunci ar înțelege proștii adevărul și astfel puterea lor în societate ar avea de suferit. Etc.
Ei zic că oameni buni nu mai există deloc, fiindcă toți vor numai minciună și astfel etc.
Bineînțeles că nu există oameni proști care să fie buni, acesta e adevărul, dar ei pot totuși să asculte de niște legi bune sau de poruncile lui Dumnezeu. Ei le-au încălcat pe toate în cazul meu. Alți nebuni au inventat că proștii m-au judecat, fără ca eu să știu. E absurd, nimeni nu trebuie judecat, nici de proști, nici de altcineva, decît dacă are legătură cu vreo crimă. Nu a existat nicio legătură cu ceva rău în viața mea. După cum toți oamenii educați știu, judecarea unui om ca atare duce inevitabil la respingerea și moartea lui, oricît ar fi de bun sau deștept el sau ea.

”tu nu înțelegi că toți porcii vor să mori și că, în afară de faptul că vor să mori, ei vor să distrugă tot ceea ce ai scris sau creat tu.” Vor să spună că din cauza asta dispare google plus și ceea ce am scris eu pe bloguri sau pe google plus.

Tu nu înțelegi că toată lumea crede că tu ești nebună și de aia vor să mori.”
”Cum adică nebună?”
”Tu nu ai cum să îi înțelegi pe cei proști și răi. Tu nu ai fost niciodată împreună cu alții, ai fost mereu singură și nu ai crezut despre nimeni că e nebun. Tu nu știi ce înțeleg ei prin nebunie. Ei se adună în găști și grupuri și aleg cîte un om bun și inteligent și își bat joc de el, îl exclud, îl f_t, mint despre el și zic că el e nebun. În final îl omoară. Asta înseamnă pentru ei nebun - omul de care nu le place și pe care îl chinuiesc. Omul exclus în numele vieții lor sociale de grup, centrată de ura și minciuna față de cel numit nebun. Gîndește-te logic - tu ai fost mereu singură și nu aveai cum să ghicești ce gîndesc ei despre tine sau despre alții.”

iarăși lucruri urîte:
”O otrăvesc cîte puțin, fiindcă dacă ar otrăvi-o deodată ar fi cutremurul prea puternic, așa îi mai diminuează forța”
”Unde ai mai văzut în lume să fie acceptată o femeie complet singură și complet săracă?”
”Pe oameni nu îi interesează deloc adevărul, pe ei îi doare doar de minciuni și cum să mintă despre tine ca să ascundă adevărul. Adevărul ți se pare doar ție frumos, fiindcă nu ai greșit nimic. Numai tu respecți adevărul etc. ” e greșit, voi explica în nota mea ce va urma despre rezumatul vieții mele, o găsiți la capitolul note pe pagina mea. Frumos și normal și bine e ca adevărul să fie respectat. Mai ales că în cazul meu era doar binele și ceea ce e frumos. Poate cîțiva dintre dvs vor înțelege.
”Pentru ei nu înseamnă nimic cum ai fost sau cum ești tu, ce valoare de muncă sau intelectuală ai, ce valoare de suflet sau de caracter ai, nici cum ai făcut față torturilor și necazurilor, nici faptul că le-ai depășit în mod frumos și bun - pe ei îi interesează doar cum să mintă ca să apere onoarea celor care au greșit față de tine. E vorba de greșeli grave și de aceea toți mint, ca să nu fie făcuți de rușine” Bine, spun eu, nu au dreptate, nu există vină colectivă, e un concept greșit.
În viața mea au existat doar oameni răi și proști, indivizi care m-au lovit și nici măcar nu au fost mulți.
”Tu ești un caz de malpraxis, atît psihiatric, cît și pentru alte specialități” Medicii nu au voie să recunoască adevărul. Nu toate cazurile de malpraxis sînt omorîte, dar ție ți-au făcut prea mult rău.” E adevărat că medicii sînt în relație unii cu alții, cu tot sistemul sănătății din România și mondial de asemenea.
”toți se acoperă unii pe alții” etc.
Și totuși poate fi adevărul, totuși toți ați putea înțelege, dacă lucrurile ar fi spuse succint, la nivelul de înțelegere al fiecărei categorii sociale care are ceva cu miune de exemplu. Atunci sigur m-ar accepta.
Ei zic că eu mă înșel, fiindcă oamenii au devenit toți porci infecți. Că nu erau chiar așa cînd m-am născut eu. Eu încă îi contrazic. ”Tu le-ai dat tot ce e mai bun și ei au vrut să mori de atîta timp, și nici acum nu ești bătrînă și ei vor să mori.”

Îmi amintesc un lucru care m-a impresionat într-un manual de istorie, unde de fapt toți afirmă că individul contează. Și colectivitatea, dar, repet, vină colectivă nu există, pot argumenta această idee a mea. Poate și dvs. gîndiți de fapt la fel.

Megatrends 2000: (John Naisbitt)
The Blooming Global Economy of the 1990's
A Renaissance of the Arts
The Emergence of Free-Market Socialism
Global Lifestyles and Cultural Nationalism
The Privatization of the Welfare State
The Rise of the Pacific Rim
The Decade of Women in Leadership
The Age of Biology
The Religious Revival of the New Millennium
The Triumph of the Individual
Aceste idei relativ frumoase sau atrăgătoare sînt traduse și scrise ca exemplu studiu de caz într-unul din manualele de istorie pentru liceu din anii 2000.

pe tine te-au supus la cazne oribile, păcălindu-i pe proști că tu trebuia să mărturisești ceva ce ai greșit și de fapt tu nu greșiseși nimic.”
Azi iar e cald afară și iar calde tot timpul caloriferele.
Sete oribilă, nu din cauza căldurii.
Greață și gust rău în gură, azi și obrajii ard și pielea s-a înnăsprit și s-a înroșit destul, mai mult pe obrazul stîng.
Ei spun din nou:
”oamenii au înnebunit, nu te mai consideră om”
”ei ți-au administrat otravă multă deși tu nu ai greșit nimic și, în mod paradoxal, tocmai faptul că nu ai murit, fiind nevinovată, îi face să te otrăvească în continuare, fiindcă ei nu înțeleg de ce nu mori. Tu ai fost un om foarte bun și inteligent și conținutul vieții tale psihice se leagă de multe lucruri bune și frumoase din lume și din societate. Oamenilor încă le plac acele lucruri bune și tu de aceea nu ai murit încă.”
Am început ieri, cu chiu cu vai să scriu din nou acel rezumat despre viața mea în notele mele pe facebook, dar e încă puțin, după cum ați văzut, dacă ați citit cumva.
Azi a venit poștașul cu cei 60 de lei (nu 600) ca indemnizație pentru lipsa unui picior. Acest poștaș, ca și vecinii mei și alți oameni din anturajul comun al meu și al mamei, după cum am povestit deja, mă tratează cu dispreț și mă tutuiesc destul de urît, în timp ce pe mama o servesc cu dumneavoastră și o respectă și chiar mama mă vorbește de rău față de ei, tratîndu-mă drept nebună, cum ați zice voi. Ei, inclusiv psihiatra mea, zic, direct sau indirect, că o percep pe mama ca pe o ființă arțăgoasă și foarte autoritară și au încredere în ea, în timp ce pe mine mă văd drept prea bună, prea supusă, blîndă și proastă, și ca și cum nu aș avea conștiință sau intelect, deși e invers. Etc. Știți probabil că de aceea au inventat ei prototipul mamei pacientului schizofren. Acele lucruri nu au legătură cu viața mea, puteam și pot încă dovedi aceasta.
De multe ori, și azi, ei spun: ”decît cîinele unei nebune, mai bine mor” Deci trebuie să fie adevărul, aș fi acceptată.
”ei te torturează zi de zi din 84 fiindcă nu suportă intelectul tău superior lor, de aceea te-au chinuit și în ultima lună cu căldură să nu poți citi sau scrie sau să îți faci restul treburilor.”
”Tu ai fost o femeie prea inteligentă și de aceea niciun bărbat nu te poate controla și de aceea ei toți vor să mori.”
Mulți mi-au spus de multe ori în ultimii ani că eu am fost un om mult prea culant și de aceea nu le-a plăcut de mine, fără să înțeleagă că nu am avut de ales, fiind cerșetoare.
E adevărat că am iubit și respectat enorm oamenii și propria mea familie, mereu, cum veți vedea și din rezumatul pe care îl voi continua, și puteam dovedi totul mereu. Ei zic că familia mea vrea să mor, fiindcă e o familie de porci, cînd în realitate societatea poartă vina mai mare. Unii zic că eu mi-am făcut neamul de rîs, cînd e de fapt invers. Din păcate nu m-au lăsat să termin blogul meu, cu ideea că vor să ascundă adevărul și să mă omoare pentru ca ei să fie liberi de orice învinovățire sau acuzație pentru ce mi-au făcut rău. În realitate, citite cu cheia înțelegerii corecte, povestirile mele, evident adevărate, despre viața mea, sînt comori de învățătură, respect față de viață și oameni și bunătate și adevăr. Adevărul nu e niciodată răul, încercați să țineți minte asta. Se poate judeca ușor că am fost un om perfect normal și inteligent și bun, chiar și numai din ce am scris pînă acum pe blogul acela al meu. Voi explica în rezumat de ce. Mai aveam de scris nu foarte mult și de fapt după 2002 m-au chiniuit mult mai rău, deși tot ce am scris dinainte era tot adevărat. Mai aveam de scris în plus și lucruri bune destule despre lume și oameni și despre mine chiar. De fapt omul sfințește locul și, oricît de detașat ar scrie despre lume, în realitate tot despre sine însuși scrie și eu am avut un sine foarte bun și frumos și puteam încă scrie lucruri bune și curate foarte multe, mereu am fost la fel. Ei mereu intrau peste mintea mea cu ideea că blogul meu le-a lăsat un gust amar, asta fiindcă nu erau în stare să vadă că tot răul care a fost asupra mea nu m-a înrăit niciodată și am rămas absolut la fel ca în 84. Calitățile mele transpar prin contrast cu atrocitatea torturii și minciunilor asupra mea. De asemenea, oamenii inteligenți vor putea observa și înțelepciunea și inteligența mea curată, nu doar faptul că totul e adevărat. Vă veți aminti poate de tradiții gen domnul Trandafir sau alte duioase perspective și respect asupra vieții și oamenilor dragi, profesori, colegi sau rude. Dragostea pentru ceea ce este cum trebuie să fie și faptul că familia mă trata în mod greșit drept oaia neagră a familiei - de fapt doar cîțiva oameni m-au respins. Ei zic la fel - că familia nu putea să mă accepte fiindcă eram femeie prea inteligentă și fiindcă și-au bătut joc de mine toți, iar pe mama de exemplu, o respectau. Ei zic că familia mea, ca și restul societății, se simte lezată că am scris adevărul public, că e evident adevărul și că vor să mor ca să scape de rușine, ca tot restul lumii.
Ei zic că e evident că numai oamenii inteligenți și cei care scriu cărți pot înțelege bunătatea și dragostea din portretele pictate prea realist de mine pe blog, cu umbre și lumini. Ei spun că proștii nu judecă decît în alb și negru și că eu sînt judecată de proști și că chiar familia mea era compusă din oameni ignoranți.
Este evident că am fost binele mereu, clipă de clipă, mereu întreagă și eu însămi cu totul. Unii proști ziceau că ei nu pot înțelege cum aș fi eu aceeași persoană - cea care a scris așa de frust despre cum a fost chinuită și torturată și totodată aceeași care a scris poezii sau texte frumoase, fie luminoase și gingașe, fie echilibrate și senine (asta zic eu) cîteva proze. Bineînțeles că toate lucrurile sînt dovezi clare despre cum sînt în realitate și niciodată nu am avut scindare de personalitate, niciodată nu am trăit pe mai multe planuri viața, ci am fost, repet, eu însămi cu tot ce e frumos și bun și cînd am scris poezii, și cînd am scris adevărul curat despre viața mea. Și este încă posibil de dovedit că am fost mereu în situație, conștientă de mediul înconjurător și cu judecata limpede, nu eram centrată pe eul meu sau pe necazul meu, niciodată. Ei chiar au recunoscut că eu am fost orientată numai spre exterior. Dar am avut și autocunoaștere bună. Unii mă acuză că am dat numele persoanelor care mi-au făcut rău - inițial am scris cu inițiale și m-au torturat mai rău, cu ideea să pun nume întregi și multe altele, voi explica totul, cu voia lui Dumnezeu. Adevărul nu e nicio rușine, numai minciuna omoară. Ei spun că toate victimele nevinovate și sărace și singure trec prin același calvar. Sau că toate familiile fac la fel cu copiii lor ilegitimi. Etc. Eu nu sînt de acord.
”Ea încă mai speră și, atît timp cît ea încă mai speră, nu poate fi cutremur.” Uf. ”Nenorocirea e că totul e adevărat” (ăștia au fost mereu) Uf Uf. ”Ei toți neagă totul, Cristina.” Mai demult spuneau mereu că eu am fost un om drept într-o lume strîmbă. Acel ”ai fost” mă întristează...
Azi durere destul de mare, continuă, de vreo 4 ore, localizată clar, în partea stîngă jos a abdomenului, nu cedează la 2 pastile de Panadol. Am avut des colici, dar așa ceva niciodată pînă acum.