acum urinez foarte puțin, numai puțin dimineața - și încă și mai puțin seara - acest simptom a început brusc acum un an jumătate, (acum s-a agravat) poate din cauza diverselor otrăvuri - desigur i-am spus din nou medicului de familie și nu mi-a dat nicio trimitere deși i-am explicat clar :(
desigur încă mai sper, mi se pare groaznic că i-am spus de diverse simptome grave încă din anul 2008-2009, dar mi-a refuzat ajutorul medical, deși aveam sub 40 de ani - am vrut să scriu aici pe blog cum m-a tratat medicul de familie după 2007, dar nu am mai apucat și acum e tot mai rău
consider însă că la fel de grav e și dacă pacientul nu e tratat omenește chiar dacă e în vîrstă (vezi cazul prezentat de unul dintre poeții prieteni cu mine pe facebook, care poate are și el dreptate), dar am notat vîrsta mea tînără, fiindcă nu are nici măcar această scuză în fața lui Dumnezeu, cred că a greșit - eu i-am explicat clar
în fine, poate că nu se putea face nimic, cum spun ei mereu peste mintea mea
acum transpir mult compensator, dar poate nu destul, sînt palidă și am simptome cerebrale
am făcut 2 ecografii anul trecut și la prima părtea grav - la a doua mi-a spus doar că ar fi bine să iau Cystone și o vreme am urinat un pic mai bine, acum nu mai are efect
în fine, eu sînt singură și nimeni nu mă vrea, cum se zice, din cauza asta scriu adevărul fără distorsiuni pe facebook, deși vorbesc în gol
acum voi face un efort financiar și voi merge la un urolog poate săptămîna viitoare, fiindcă acum sînt în stare fizic să merg
notez din nou cîteva din fleacurile cu care mă bîntuie diverse gînduri ale altora, precis nu au fost create de mine:
1. tu, Cristina, ai fost condamnată și condamnații trebuie să își accepte condamnarea (pedeapsa).
Nu e adevărat. Nu aveam cum să fiu condamnată, fiindcă nu am avut nicio greșeală, absolut sigur îmi amintesc totul. Poate e vorba de altceva, de o cimă sau fărădelege împotriva mea și crimele sau nedreptățile suntem cu toții datori să le expunem și să le eliminăm. Repet a mia oară, chiar dacă ar fi fost vorba de o vecină sau rudă, tot eram datoare să spun adevărul, să condamn minciuna și cruzimea.
2. le-a intrat în cap că trebuie să te controleze. (într-adevăr mi-au spus de mii de ori că ”Nu putem să o controlăm”)
Aceasta e într-adevăr o idee patologică a lor - este complet absurd că trebuie să mă controleze - poate astfel m-au distrus, nu explic mai mult. Am fost în permanență o persoană calmă și bună și meritam să mă lase să trăiesc, să am control asupra vieții mele și, fiind eu o femeie inteligentă, putem să am ”control” eficient, indirect și asupra altora, prin munca intelectuală pe care aș fi prestat-o, dar ei mi-au interzis munca și mi-au spus că ”nimeni nu te vrea” de mii de ori și prin aceasta m-au distrus și chinuit de fapt o viață întreagă.
3. sînt unii așa de proști încît cred că afectivitatea mea a fost distrusă de tratamentul psihiatric abuziv asupra mea. Ei au ideea că eu am devenit prea calmă în urma intervenției psihiatrice asupra mea. În realitate eu nu am fost un om prea calm, ci am fost doar un om foarte calm de felul meu. Afectivitatea mea a fost de la început foarte complexă și perfect normală, ca a oricărui om inteligent. Tratamentul psihiatric absolut cert nu modifică vibrația afectivă, doar taie puțin din complexitatea trăirilor afective, care oricum se simplifică cu vîrsta, dar, în esență, ele rămîn aproape la fel. Vă spun absolut sigur - sînt unii proști care au prejudecăți sau mint. Oricum nimeni nu a stat de vorbă cu mine nici înaintea psihiatriei, nici după. Singura mea exagerare afectivă a fost o dragoste de tinerețe, dar numai din cauza comportamentului monstruos al unui seducător fără scrupule. Cu toate acestea, un nebun spune că ei au făcut o crimă oribilă asupra mea, fiindcă oricum eu aveam o structură afectivă foarte domoală și calmă de la început etc. Este adevărat, dar psihiatria nu mi-a distrus nimic în acest minor sens. Dimpotrivă, mi-a oferit poate un mai mare control asupra afectelor în sens larg, fără să le distrugă. Dvs. înțelegeți oare că de fapt așa e mai bine - partea nobilă a omului, rațiunea, să stăpînească cît mai bine animalul afectiv din sine însuși? Frumusețea și noblețea trăirilor afective rămîn intacte, chiar sporesc.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
Cristina, mi se pare un subiect foarte interesant acest papalasca de lumina unde tu expui anumite stari de zi cu zi, care sint iesite din lumea asta, tratata sau netratata de doctori. Ma intereseaza psihologia, gasesc ca site-ul asta e facut pentru a expune anumite laturi ale eu-lui tau in mod deliberat. Esti cunoscuta in randul celor care scriu fiindca ai numeroase site-uri pe internet. Ti se comenteaza scrisul pe alte site-uri si aici nici un comentariu! Ceea ce ma face sa cred ca le stergi si nu vrei sa fie publice; site-ul asta e ca sa sochezi sau sa atragi un alt fel de cititor... Explica te rog
RăspundețiȘtergeremulțumesc mult pentru comentariu - nu am șters niciun comentariu. Nu e un blog de psihologie, este adevărul frust. Comentariul tău abia acum l-am zărit, altele nu au fost în ultima vreme. În general, nu am primit comentarii nici la celelalte bloguri, chiar dacă nu am ascris aceste lucruri rele pe aceste blog. Zi de zi se întîmplă ceva rău și eu sînt singură. În trecut a fost mai rău. Vara asta a fost foarte rău din punct de vedere al sănătății mele organice. Vreo două săptămîni am urinat foarte puțin și m-am simțit rău din această cauză, nu din cauze psihice. Vreo trei-patru zile aproape deloc. Am fost la spitalul de urgență și mi s-a pus sondă, dar numai după ce m-au chinuit sexual și m-a durut rău, încercînd ei să pună sonda în altă parte - poate zona clitorisului, nu știu, fiindcă eu efectiv nu m-am masturbat și nici frecat sexual, fie-mi cu iertare expunerea intimității. :( Am băut apă normal și apa dispărea în țesuturi, fără să se formeze urină, ceea ce mă îngrijora. Mi s-a dat furosemid intravenos și am format tot foarte puțină urină. Mi-era rău cu adevărat. Cu chiu cu vai am fost examinată la spitalul Sf Ioan și acolo mi-au spus că nu formnez urină, după cum reieșea din ecografia vezicii urinare, unde aveam numaoi 100 ml, după zile în care nu urinasem și băusem apă normal. Medicul și asistenta au jucat un teatru urît, asistenta, care era îmbrăcată în negru o acoperea pe doamna doctor în timp ce eu încercamsă vorbesc cu ea. Medicul mi-a spus că e probabilo tulburare de metablolism și eu spun acum că era sigur otravă sau otravă din vreun cancer datorat otrăvurilor precedente. Mai formam și supurații verzi-albastre inghinal, poate de la ganglioni, cum mi s-a mai întîmplat cu ani în urmă. Tranzit digestiv încă mai exista.
ȘtergereApoi am ajuns la ginecolog, la endocrinolog și la diabetolog. Mi s-au descoperti valori extrem de mari ale prolactinei, dar nu mi s-a dat niciun remediu, cu ideea că e posibil, dar nu sigur ca ele să fie din cauza medicației psihiatrice. Urina a revenit. Am mai primit și diagnosticul de prediabet la limită, deoarece era aproape diabet și voi repeta analizele specifice după 1 decembrie.
Sînt o femeie singură și săracă, care aspiră să fie acceptată, să aibă dreptul de a munci, încă din 1984, cînd aveam 13 ani. nimic altceva. tot ce spun psihiatrii și psihologii și scriu, e minciună clar - absolut sigur am fost mereu așa și nu am avtu nicio idee delirantă, nici delir și nicio altă tulburare psihică și nicio greșeală.
Dar e oribil cum s-a purtat și ginecologul, care a efectuat o manevră dureroasă asupra vaginului meu, și m-a tratat foarte urît. Eu nu am avut nicio relație sexuală, după cum e scris pe acest blog, am avut doar, întîmplător, un contact sexual tranzitoriu, tactil și presional, ca la ginecolog, cu 4 bărbați, numai datorită faptului că am fost torturată psihiatric (în mod nedrept) - unul dintre acele contacte a fost abducție și altul viol. Ele s-au întîmplat fiindcă eram monstruos torturată psihiatric și fiindcă trebuia să încerc să înțeleg de ce fusesem închisă la psihiatrie, deci condamnată indirect la moarte - fără dreptul de a munci măcar și de a avea copil - fără nicio greșeală anterior condamnării psihiatrice, doar pentru poftele sexuale de f_t de la distanță ale unui profesor universitar. Viața mea personală a fost perfectă, nu aveau de ce să mă respingă.
Eu nu expun laturi ale eului meu, am scris foarte puțin despre sentimentele și gîndurile mele, din motive de ecomomie și necesități de obiectivitate și claritate. Eu am expus doar abuzuri clare asupra unui om sărac și singur, care are dreptate absolută și nu a greșit nimic o viață întreagă. Acum am către 50 de ani.
Ieri am plătit ceva cu cardul și suma mi-a fost blocată și tranzacția nu s-a efectuat. Ideea unora peste mintea mea era că făceau asta dinadins ca să mă enerveze și și să mă f_tă. În drumul meu era din nou o mare de automobile. Am avut noroc că mi s-a deblocat suma - 225 lei, ceea ce era enorm pentru mine. Dar nu întotdeauna am avut noroc. Zi de zi se întîmplă ceva rău.