28 noiembrie 2018

Iarăși vreau să notez o parte din ideile care plutesc în mintea mea de la ei. Spun adevărul din nou: Aceste idei sînt ale lor, dar o parte din ele sînt adevărul curat. Din fericire sau nu, ele acum m-au părăsit - aceste idei sînt foarte rare, chiar dacă vi se pare că sînt multe, așa cum le adun laolaltă. Oamenii au dreptul să gîndească, nu? Adică ei. Și eu am dreptul să gîndesc și eu. Deși aceste idei s-au rarefiat extrem, voi și lumea nu mă acceptați totuși nici acum, cînd încă nu e prea tîrziu. Spre deosebire de ei, eu am gîndit mereu corect, adică gîndirea mea a fost mereu perfectă și nu a avut nimic anormal sau patologic. Chiar ei au recunoscut. S-ar putea ca unii dintre dvs. să gîndească ideea că eu nu am fost acceptată fiindcă ei intrau cu idei peste mintea mea. E doar un fals pretext, o falsă justificare. Aceste idei sînt doar consecința și marca respingerii mele din societate. În realitate eu puteam fi acceptată, nu ar fi fost nicio problemă de gîndire și nici de afectivitate sau comportament al meu. Eu am gîndit mereu binele în zadar și am fost de fapt ce e bun și fericirea și pentru mine și pentru alții. Nu m-ar fi împiedicat ideile lor în ceea ce e bun în viață. Nu mai explic tot.
Noaptea trecută au venit mai aproape sexual de mine de la doistanță și unul m-a împuns în cord cu vorbele ”Mi-a șoptit o viorea/ c-ai să-mi dai inima ta/ Trurli, dragă”, amintindu-mi de cîntecul vechi, știut de la bunica care m-a crescut și care era bolnavă de inimă. E urît fiindcă sugerează că mă cred pe mine Truli, cum spunea fratele mamei în derîdere - ce, ești Truli?! Așa era vorba despre nebuni chipurile. Fratele tatei, fiul bunicii care m-a crescut, a venit la mine la spitalul de psihiatrie o singură dată după ce mi-am pierdut piciorul, și la radio tocmai puseseră acest cîntec în 1999 și el a zis cu nervozitate ”Închide-l dracu” , deci o tristă amintire pentru mine, legată de inimă și probleme cardiace și copilărie etc. Plus podul peste munții Carpați așa cum a fost - cei doi unchi și multe alte conexiuni. Azi din nou m-au luat în răspăr cu versurile din Podul de piatră s-a dărîmat... Au fost multe ”poduri” în viața mea, în spațiu, în timp, în biologic și anorganic, am înțeles și astea toate de mult, mult timp pentru o viață de om (doar de vreo 12 ani adevărul întreg, dar altele mai de mult)
Ați auzit poate de ideea de ”paranoia”. Unii dintre dvs poate credeți că eu eram paranoică (adică pe lîngă gîndire) fiindcă aveam gîndire independentă și chipurile gîndirea oficială, unificatoare, era pe altă lungime de undă, dată de creierul unei alte persoane, nu de mine, și că pe mine trebuiau să mă închidă fiindcă deranjam chipurile funcționarea sinergică a gîndirii populației muncitoare, fiindu-mi proprii un alt ritm și alte tipuri de unde alfa și delta, cu alte amplitudini etc. Cunosc teoria gîndirii unice, mulți încă mai cred asta, mulți afirmă că gîndirea nu poate fi decît unică fiindcă așa e logic (vezi diagrama cu sursa și periferia, care nu poate fi gîndită cu mai multe surse, așa se pare) dar totuși o pot demonta prin fapte și dovezi clare, care arată clar că nu era nevoie să mă omoare și că e tot un fals pretext. Că m-au abuzat concret, direct. Normal că am fost perfectă și normal că au făcut mereu mult rău clar, obiectiv, inuman, inutil, repet abominabil și crud dovedibil, nu doar prin ideile lor sau F_t.
Alții zic că eu sînt gîndirea aia unică și nimeni nu mă vrea și nimeni nu m-a vrut niciodată. Pentru ei nu contează conținutul bun și frumos și inteligent al gîndirii mele, ci doar caracterul ei fiziologic. Ei zic că eu sînt singura ”chestie” care nu poate fi schimbată de cînd mă nasc și că oamenii mereu vor să mă schimbe și să mă distrugă. Și ei recunosc că oamenii au fost proști să îmi facă răul, cînd eram ceva bun, și că ar fi trebuit să mă sprijine în ceea ce eram și puteam fi tot mai mult sau puteam susține constant. Era ceva într-adevăr frumos și bun. Nu, niciun fel de egocentrism etc. Este adevărat că ei aruncă minciună și ură asupra mea, în mod real, din 1984, dar eu nu m-am schimbat. Au fost și încă mai sînt multe, foarte multe lucruri bune și inteligente, dar ei refuză totul. Ei zic că oamenii fac mereu la fel.
Aseară ziceau că acum ”vor din nou să o f_tă toți și apoi să o...(omoare) și apoi nimeni să nu mai reaprindă flacăra. Îți dai seama ce proști sînt?” Eu îmi dau seama, dar ei nu.
”Tu ai trecut de zeci de ori prin asta și ei nici acum nu au înțeles”
”Confrații mei sînt extrem de proști,ei au înțeles doar că creierul tău e ceva mîncat, dar nu au înțeles și că...”
”trebuiau să te accepte ca om, nu doar ca creier de mîncat de ei”
”Noi la început nu înțelesesem totul”
”Tu ești centrul lumii și proștii cred că tu ești periferia”
”La sfîrșit rămîi mereu numai tu”
Unii dintre ei sînt profeți care consideră că ”de data” asta m-au chinuit prea tare. Parcă spuneau că ei știu că au fost 40-50 la fel înaintea mea (?) Unii dintre ei sînt cu adevărat spirite nemuritoare, nu mai explic. Unii recunosc că nu am greșit nimic și spun că eu am fost cel mai înalt spirit feminin care a existat (?) Ei spun că următoarea nu va mai reuși și că va greși mult și că oamenii se vor chinui să refacă chestia încontinuu și nu vor reuși.Că vor mai fi numai încă trei (sau două, nu mai țin minte) după mine și apoi omenirea va pieri, cum merită să piară. Alții spun că după mine va fi război.
”Împotriva acestei femei nu poate crește nimic în societate. Ea a înțeles totul și a fost numai ce e bun și a acceptat totul.”
”e din cauză că porcii nu vor să își calce pe coadă”
Ce stupid, mă gîndesc eu acum, ce clar era cum am fost mereu și ei doar loveau real în ceva evident bun și nevinovat - înțelegeți oare? - cu idei care erau doar elucubrații complexe că trebuiau să scape de mine etc. Oare înțelegeți acest lucru simplu? Ei spun că nu aveți cum, datorită îndobitocirii.
”Pe tine te-au distrus complet” - e pretextul lor în acest moment, dar a fost de mulți ani aceeași idee, deci nu eram încă distrusă complet.
oricum, ați văzut și din desenele ”underground” de pe ziduri, de atîția ani, porcii au coada scurtă și îmbîrligată.
Voi continua în postarea următoare.

"e inabordabilă”. Ei spun de mai mulți ani că eu sînt inabordabilă, fiindcă oamenii care sînt foarte sus pe scara socială și cei de foarte jos, precum sînt eu, nu pot fi abordați. Ei spun că eu sînt cel mai jos cu putință.
”Tu ești o adevărată doamnă și ei cred că tu ești idioată/proastă etc”
”Prea multe scroafe au fost tratate drept doamne”
”Tu ești singura doamnă pămînteană și ceilalți toți te-au mîncat”
”Ei credeau că ea era Evita și ea de fapt era..” Ce?
”Tu ești singurul geniu feminin, ei sînt genii masculine”
”Numai geniul feminin e purtătorul Spiritului”
”Tu nici acum nu înțelegi? Ei au aruncat toți răul asupra ta ca să se poată ei ridica în societate”
Azi am avut noroc că era un cerșetor cam obraznic și el în fața supermarketului, dar am avut 1 leu și am putut să stau un pic de vorbă cu el. Ceea ce oamenii nu cred și nu înțeleg e că astfel de momente de bucurie de fapt au fost foarte rare în viața mea și că de peste 34 de ani nu am avut aproape nicio șansă în viață și absolut niciuna după moartea tatei acum peste 13 ani. Ei nu au cum să înțeleagă că omul normal nu poate rezista izolat timp de decenii. Încă sînt om normal și inteligent.
În magazin era mare abundență de mărfuri și ei ziceau că au înțeles totul că e vorba de oameni îmbuibați și foarte răi. Vă amintiți desigur poezia lui Barbu
s-a-mbuibat/ și s-a dus/ceasul rău/ceasul tău/domniță Hus
Din nou au zis că oamenii cred că bunăstarea lor e din cauza minciunilor despre mine.
Apoi din nou ”Îți dai seama ce-ar însemna să recunoaștem adevărul?” Mă chinuiesc mereu cu ideea asta.
”Tu nu vezi cum te tratează toți?” ”Ei văd altceva în tine” E adevărat, și pe internet au făcut la fel. Mereu mă văd copil la grădiniță, cel puțin din 84. Și ceva rău, e adevărat și eu de fapt eram matură din 84, dar poate răul aruncat asupra mea îi face să mă vadă proastă în mod ilogic, deși nimeni nu a vorbit cu mine o viață.
”Ei credeau că tu ești sursa răului, îți dai seama ce au simțit cînd au înțeles că tu ești sursa binelui?”
”Noi le-am arătat adevărul de mii de ori și ei nu au înțeles”
”Ei nu cred în tine”
”Tu încă nu ai înțeles că pentru ceilalți se poate totul și pentru tine nimic” Nu e adevărat, am înțeles că numai așa a fost - dar am gîndit numai binele și mai ales pentru ceilalți, mereu către exterior, și ei tot nu m-au acceptat și m-au lovit continuu. Am fost cu adevărat altruistă și darnică, dar mi-au refuzat mereu minimul necesar. Vreau să spun că binele dăruit de mine nu s-a întors la mine deloc, a fost doar pace, dar și nu pentru mine, că toți mint și refuză tot ce sînt, și de fapt era o chestiune de viață și moarte. De-a lungul vieții mele chinuite, ei au avut exact ideile mele bune sau frumoase, dar s-au înfruptat din tot și au degenerat complet. ”Watch your step” Ei spun că și unii în limba engleză au făcut la fel și au aruncat răul și minciuna asupra mea.
”O să distrugă totul” Ăștia sînt mereu - ”Ei credeau că tu ești distrugerea, și tu erai de fapt creația/stîlpul lumii/un om foarte calm.”
”Îmi pare rău, dar nu se MAI poate face nimic” Ăștia de mulți ani au această idee.
vecinul de sus a tot bubuit și tărîit și zilele astea, cum face mereu. Aparent el a avut mai multe serii de copii, dar prefer să nu vorbesc despre asta, pot părea delirantă - eu stau în blocul ăsta de peste 12 ani și cel puțin de 10 copiii lui mă bombardează cu zgomot, nu știu cînd am notat și datat prima oară, oricum acum mai mulți ani, poate mai sînt unii în viață dintre cei care știau acum 10 ani, dar mă îndoiesc. ieri înjura, nu știu sigur dacă el, sau unul din afara blocului:
”Morții mă-sii. Băga-mi-aș pu.. în mă-sa” ”Îți dai seama ce crede ăla” spune altul.
”Nu ea vă mănîncă, ea e cea mîncată. Toate chestiile sînt create din creierul ei”. E oricum la mintea cocoșului că oamenii inteligenți, mai ales femeile, sînt ei mîncați, nu au cum să îi mănînce ei pe alții. Eu, de exemplu, ce aș putea mînca din voi, cei care reflectați idei sau lucruri din viața mea sau idei poetice sau altele pe care oricum le-am înțeles singură? Părticele din viața mea. Fiindcă am îmbătrînit, știu, și am înțeles mult, poate aproape tot ce puteam înțe-lege eu însămi. Foarte rar altceva...Și mi se refuză de fapt drepturile intelectuale de mult.
”Tu ai fost cea mai bună studentă și cel mai bun om, dar noi nu putem recunoaște adevărul, tu trebuie să te sinucizi.” ”De data asta medicii și psihologii sînt de vină”
Bine, dar de ce nu m-au putut accepta pur și simplu, fără recunoașterea adevărului? Nu aveau nicio probă că eram nebună. Nu m-au acceptat de fapt deloc. ”Au fabricat probe. Nu poți fi acceptată deloc și de nimeni, fiindcă simplul fapt că ei au mințit despre tine te exclude din societate” ??
”Oamenilor li s-au spus încontinuu minciuni despre tine”
”Tu mori fiindcă oamenii visau că tu...”?? Mulți mă atacă mereu cu propoziții incomplete, ca să creadă proștii ceva rău, să arunce nebunii asupra mea.
”Și încă nu s-a dat pe brazdă?” EI spun că prin datul pe brazdă ei înțeleg să devin proastă, să nu mai am conștiință și memorie. ”Nu pot să o termine” Ăștia au fost mereu. Nu toți știu că a termina sau aranja înseamnă a omorî de fapt, nu operație pe creier. I-au îndobitocit, ei folosesc multe cuvinte fără să le cunoască înțelesul. Și schizofrenie sau psihoză etc. Unchiul meu dni Ardeal și el spunea față de mine, referitor la mine, crezînd poate sincer că sînt nebună ”Și nu pot s-o gate?” ”N-au gătat-o?”
”Vecinii și familia ta nu vor să recunoască adevărul și de aia tu mori” ??!!
”Mecanismul constă în faptul că lor li se spală mereu creierul legat de ceea ce tu ții minte”
”Ăștia nu au dreptate”
”Și de ce nu pot să o omoare?”
”Tu mereu ai fost la fel și ei mereu au avut obsesia să te bage la balamuc”
”Tu NICIODATĂ nu ai fost nimic, tu întotdeauna ai fost tăiată și aruncată la cîini”
”El e hidos, Cristina ”
”Bine, dar e hidos. Hi-dos!”
Veți spune poate că eu sînt nebună acum de ziua națională, vorbind despre mizeriile umilei mele vieți. Nu am fost niciodată egoistă sau paranoică și mereu am fost orientată spre exterior, chiar dacă ei mă scuipă mereu. Nu am fost acceptată deloc din 84, dar am fost un cetățean bun și inteligent. De multe ori am spus La mulți ani! și foarte rar mi s-a spus mie. Voi continua în postarea următoare cu încă vreo cîteva vorbe de mizerie adevărate. Ei spun că oamenii cred sau că ei chiar sînt morți și nimeni nu îi crede pe ei.(??) ”Bine, dar de ce? De ce au făcut așa ceva?” Ăștia nu mă lasă în pace deloc, vin mereu cu aceeași idee. Oare vedeți cît e de stupid? Ei de fapt lovesc în mine la adăpostul curiozității mimate amestecată cu revoltă. Nu mai detailez. Ei par să fie nebuni care cred că toate lucrurile musai au un rost și că acel rost e mereu pe mîini bune, știu ei ale cui, dar eu chipurile nu știu. Poate se gîndesc la guvernarea politică, nu știu, fiindcă ei de fapt nu îmi pun întrebări țintite și clare, nu se prezintă și nu îmi spun pe nume etc. Deci tot răi sînt. Dacă ei îmi vor spune de ce omul are 5 degete la o mînă - ceea ce e mult mai interesant, atunci o să le spun și eu de ce un bărbat, semănînd clar cu Dumnezeu din capela sixtină, a ieșit pe stradă în calea mea împreună cu un bărbat semănînd leit cu răposatul Florian Pittiș, nu foarte demult, furioși nevoie mare. Și desigur, eu, numită ”înger” de ei de multe ori, am în familie neam de Sarafini sau Serafimi după numele lor vechi, cum e firesc, schimbat în Popa. (Sper că ați înțeles că rostul omului e legat și de nume și prenume, și chiar și al meu, nu doar al dvs., care vedeți paiul din ochii mei.) Este frumos să te gîndești că un prunc care gîngurește își suge degetul mare, asta pare a fi clar pentru orice om inteligent și pentru mine, dar nu știu, recunosc, de ce sînt exact 5 degete și nu 6 sau 4.
”Și-au bătut joc de o lume întreagă” Cine? Nimeni, decît ei înșiși poate și cei care m-au maltratat și respins.
”De tine și-au bătut joc toți” ??!! Aproape niciodată, a fost vorba de lucruri foarte crude, obiective și reale. Doar foarte puțin pe facebook.
Este adevărat, uneori am glumit din cauza suferinței, dar în general am fost un om foarte serios. Nu mi-am bătut joc de nimeni niciodată. Decît că am fost uneori, mai mult în tinerețe, autoironică, și asta nu le-a plăcut.
”Nu pot s-o închidă” Ăștia vin cu delirul lor că trebuie să îmi închidă delirul meu format din problemele psihice ale altora, adică aceia care vin cu idei peste mintea mea. Dar pe cine întreabă ei? Vedeți discordanța logică? Ei chipurile vorbesc între ei telepatic, dar mă consideră pe mine nebună, numai fiindcă m-au închis la balamuc și fiindcă am fost săracă și izolată. Poate ei avansează ideea că eu sînt nebună fiindcă ei se adresează altcuiva (telepatic?) și eu de fapt interceptez ideea lor care se adresa altcuiva, poate direct. Nu știu nici eu ce logică umblă în mintea lor. Sînt răi. De ce dracu vorbesc despre mine, cînd nici nu știu cum sînt eu? Acum de-abia am înțeles. Vor să îi convingă pe unii să mă închidă la balamuc. M-au închis în 2007, apoi m-au lăsat pînă în 2016, și acum iar i-a apucat. Rîndul trecut a fost tot otravă rea.