25 noiembrie

ei te-au torturat și chinuit și respins fiindcă sperau ca fetele rele să te depășească. Ei mereu cred că răul e mai puternic decît binele” ”Ei mereu aleg răul”
Ce aberație grețoasă au inventat iar! În plus, e și ilogic, dacă ei credeau că răul e mai puternic decît binele, atunci de ce m-au izolat și torturat și otrăvit groaznic, plus toată persecuția în fața adevărului curat și chiar frumuseții mari de suflet și caracter, pe care nici nu m-au lăsat s-o scriu măcar pe scurt în ce mai aveam de scris pe blogul meu?? oricum era evident cum eram - vă mai amintiți după revoluție avertismentul teatral ”au pus cătușe florilor”? Etc.

azi iar mi-au spus că povestea vieții mele e extrem de tristă, ceva gen ”fetița cu chibrituri” dar totuși încă sînt în viață - asta se pare că nu contează, da, pentru nimeni, e adevărat. Cînd eram copil, acea poveste era una dintre cele pe care ei insistau. Lucrurile nu s-au întîmplat fiindcă ei urzeau, ele au fost și sînt reale, din alte cauze. Este adevărat că am trecut în mod real, nu psihic, nu nebună, prin foarte multe, oarecum de fapt toate poveștile din cărți și muzică și teatru, dar încă mă miră că unii nu văd că, pe lîngă faptul că am înțeles de foarte mult timp asta, încă trăiesc, că am fost mereu vie și normală și om, nu supraom, cu sufletul imens și foarte frumos, dar normal...

”toți mint și procurorul minte ” Au inventat în ultimii ani că eu am fost judecată și condamnată in absentia pentru o crimă pe care nu am comis-o eu. Nu mai explic ce nebuni sînt. Nu au vrut să îmi spună ce crimă.
”totul e din cauza intelectului ei supradimensionat” (idioți care consideră că inteligența e ceva rău sau că eu TREBUIA să fiu mai proastă, dat fiind mediul meu social, dar că ei au VOIE să fie deștepți chipurile)
”Tu nu ai înțeles de ce te lovesc ei”
”Ei CREDEAU că ești nebună fiindcă CREDEAU că tu știi ceva ce tu nu aveai cum să știi și PRESUPUNEAU că trebuia să te comporți altfel, din moment ce știai acel lucru pe care de fapt nu îl știai” Nu are cum să fie adevărat. Orice aș fi știut, nu aveam cum să devin nebună sau să mă port altfel decît sînt în realitate și nu aveau de ce să mă respingă, orice aș fi știut, fiind un om perfect, bun și inteligent. La fel, orice nu aș fi știut și știau ei, nu aveau motiv real să mă respingă sau să mă lovească. Și mai era și evident că nu eram nebună. Nu asta e cauza răului asupra mea.
Iar au venit unii care urlă în fața blocului.
”Ei sînt așa de proști încît, în loc să o sprijine, o f_t.”
”tot ce cred ei despre ea e o iluzie din mintea lor”
”ei au înțeles că ea e perfect lucidă mereu, dar au inventat o altfel de nebunie a ei”
repet:
”ei te acuză că au înviat morții din cauza ta” (în ultimii ani) ”tu ai fost și Hristos și Dumnezeu și Viața, și cel mai bun om și Adevărul și singurul om luminat și pur și singurul om rațional într-o lume de nebuni” ”ei vor să mori și spun invers că tu trebuie să mori ca să poată trăi ei” ”De aia vor să mori și după ce vei muri vor muri ei pe capete pînă se va naște alta cum ai fost tu” ”va fi foarte rău după ce mori tu” Bine, dar DACĂ așa e, dacă e lăsat de Dumnezeu să învie morții - așa scrie direct sau indirect în foarte multe creații literare, religioase, artistice etc., atunci de ce să mă condamne? Era cert dovedibil că am fost mereu binele și un om inteligent și normal, eu cred că, dincolo de teatrul gen Fîntîna tinereții a lui Lucas Cranach cel Bătrîn și de multe alte aspecte similare, din mitologie, religie și absolut toate ariile culturale (și ștințifice chiar), mai presus de toate învierile posibile și imposibile, stau valoarea binelui și lumina adevărului și dreptății. Ele nu sînt lucruri derizorii și nu pot fi eludate nici de nihiliști, nu mai explic, oricum am avut și o structură psihică perfectă. Eu evident am fost un om perfect și fără pată și trebuie să fie dreptate, cum am spus din 84, era evident necesar, altfel eram doar omorîtă în chinuri, nu aveam cum evita sau face ceva. După cum spunea și Eminescu
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"
”pe mine nu mă interesează adevărul sau dreptatea, eu vreau să am ce băga în oală”
Ei nu înțeleg și condamnă faptul că tu ai spus că ești și ai fost perfecțiunea, la fel cum neagă tot restul realității. Este însă adevărat și logic că toți oamenii care nu au greșit nimic, sau extrem de puțin, cum în mod dovedibil am fost și eu, au o structură psihică perfectă. Cu conținut bun și frumos, de care ei și-au bătut joc. La fel și eu, și am ajuns să explic asta. A fost chiar sublimul sufletesc mereu, dar și echilibru și valori spirituale și de caracter. Între timp, gaițele și brotacii și paparudele și hahalerele taie frunza la cîini și mă acuză de megalomanie și alte aberații fetide, despre care toți oamenii înțelepți știu și e scris clar în cărți că sînt doar scuipatul fără esență al celor josnici și proști asupra celor buni și deștepți. La fel e și ideea de paranoia pe care au aruncat-o asupra mea, toate evident minciuni și lucruri inconsistente (am pățit și pe facebook sau situri literare, eu niciodată, toată viața, nu am lovit pe nimeni și nu am făcut niciun rău). Ei toți aruncă rahatul fără sens asupra mea, în timp ce evident aproape toată viața nu am avut nici ce mînca și nici cum să evit asta sau să muncesc ceva și am fost izolată cu forța și otrăvită și torturată dovedibil peste 34 de ani, deci o crimă urîtă și ei în plus mai și rîd de ceea ce era perfect bun. E absolut imposibil ca un om inteligent să aibă orgoliu sau orgolii sau să fie rău.
”ei toți mint despre tine ca să ascundă ce sînt ei”
”proștilor le-a intrat în cap idioțenia că trebuie ca tu să uiți tot, ca ei să îți șteargă memoria ca lor să le fie bine” ??!!! Total absurd.
”tu ai fost un om incomod pentru cei răi și păcătoși, de aceea te-au distrus cu toții” ”de aceea vor să mori” ”ei sprijină minciuna și corupția celor care te-au distrus” ??!! total absurd și greșit.
”cum dracu vrei să explic unor idioate că ea e geniu?” (nimeni nu trebuie să explice nimic de genul acesta, oamenii trebuie respectați chiar dacă sînt femei, chiar dacă nu sînt genii, adevărul despre mine a fost mereu clar - toți oamenii cu adevărat inteligenți, cum am fost și eu mereu, sînt oameni mereu buni)
”mereu a fost ea și numai ea și ei mereu au lovit-o și astfel au distrus tot ce era bun”
”cînd ea moare se naște alta, numai că pînă cînd aia va crește va fi foarte rău” ?? Nu doar că m-au lovit, ei nu m-au acceptat deloc din 84.
”pe ei îi doare cplm”
În orice caz, pluralul la o moară este mori.

Iarăși ei spun că ”nu pot s-o controleze” Știu, sînt nebuni, dar acest gen de delir și agresivitate ar fi dispărut dacă ar fi spus adevărul că sînt și am fost mereu un om normal și bun, ca orice om inteligent. Nu am avut niciun fel de ”episod” psihotic și e normal că trebuie să fie adevărul, să am dreptul de a munci și învăța, cum am sperat frumos din 84. În limba engleză au intrat unii care spuneau, mai corect, ”Ce rost are să controleze o persoană perfect normală, care nu face niciun rău?” Aveau dreptate. Alții, tot în engleză, spuneau că porcii nu sînt în România, ci în alte țări. De atunci s-au schimbat și spun și în engleză că România e o țară de porci.

”Cei care intră peste tine cred că tu ești foarte proastă și foarte rea și tu ești opusul, cum vrei tu ca ei să înțeleagă?” ???

În ultimii ani unii ziceau că proștii erau impresionați de faptul că ei toți tranzitează tubul meu digestiv, un lucru la care eu nu mă gîndisem, fiindcă nu gîndisem în niciun fel bazele fiziologice ale digestiei, mai bine zis din punct de vedere ontologic, bazal. Poate e adevărat (nu știu sigur, nu mă gîndisem la asta) și poate că așa este pentru orice om inteligent, treaz, ei fiind nebuni și proști evident. Poate din cauza asta m-au otrăvit atît de mult timp. Și m-au și îngrășat cu forța și cu otravă, nu doar prin necazuri și sărăcie oricum forțată. Ar fi trebuit să fie adevărul și să înțeleagă că eram un om perfect bun, nevinovat și inteligent, fără drepturi sociale. Nici acum nu știu sigur de exemplu de ce omul are 5 degete, sau de ce are auzul binauricular, fiindcă nu m-au lăsat să citesc după pofta inimii, altfel, fiind un om logic și inteligent, aș fi înțeles eventual, dar poate nu, nefiind eu geniu, ci doar o femeie dotată mai mult pentru gramatică, filozofie etc. Mi-au pus multe piedici, dar am fost genul curat și pur, care se bucură de înțelegerea prin sine însăși a lucrurilor. Lumea este un loc fantastic de frumos și încă mai cred că și oamenii sînt, și că unii se pot trezi să fie buni.
Legat de ideea lor cu tubul meu digestiv, poate de aceea un unchi al meu repeta (și azi mama) față de mine ”caca-maca” cînd eram copil. Unii spun că ”le-au trebuit 30 de ani ca să înțeleagă că puterea și chestia nu constau în pi..dă sau burtă, ci în creier” Nu prea înțeleg: dacă voiau să înțeleagă un lucru așa simplu, sau altele, atunci de ce nimeni nu m-a întrebat nimic pur și simplu toată viața? Ei mereu spun că nimeni nu are voie să vorbească cu mine. Și totuși mă acuză de lucruri rele și inexistente. Deci de fapt nu vor să înțeleagă nimic, vor să mă omoare, prin izolare, minciună și lipsuri. Ei spun că ”un idiot a vrut să distrugă chestia și întreaga lume”.

Tot nu de mult mi-au spus : ”În copilăria ta ei au spus adevărul despre tine, au spus oamenilor că tu erai o fetiță bună, cuminte și inteligentă și după aceea i-au mințit pe toți” ?? ”Proștii credeau că adevărul despre tine era o minciună a rușilor sau că dacă te acceptau ar fi revenit comuniștii/rușii etc.” ”Rușii doar au creat cadrul creșterii tale, fiindcă viața nu se poate altfel” Sînt tot felul de idioți care, mi se spune, și asta cred și eu, au politizat martiriul tău și viața ta. Unii credeau că tu erai Rusia etc. Nu e adevărat, nu am fost Rusia și nici Franța, România etc, cum au tot aruncat ei mereu aberații asupra mea.

Am fost mereu un om matur și respectabil, nu e vina mea că ei mă tratează drept copil idiot. Chiar dacă ei au mai multe vieți anterioare (prin absurd, nu mai explic) eu am fost în mod clar un om inteligent și înțelept și matur și respectabil, fără orgolii (cei inteligenți nu au așa ceva, fiindcă înțeleg totul și pe ei înșiși deplin și ordinea și armonia lumii și locul lor) și viața mea a fost o minune de bine și frumusețe, cu atît mai mult la maturitate, după 34 de ani, cînd aveam și fericirea și gingășia etc. și baza înțelegerii sintetice a lumii și a oamenilor. Era ceva frumos. Eu nu am vină că ei abuzează psihologic și psihiatric cu teorii și asumpții pentru idioți, cînd adevărul despre mine era clar și ei dau impresia și semnează aberații criminale că se cred mai deștepți și că ei mă cunosc pe mine și pe alții și eu chipurile nu mă cunosc nici pe mine!! Încă mai e ceva, chiar dacă m-au izolat și respins mereu, ca să distrugă conținuturile frumoase ale memoriei și mersul înainte. Încă mai am nevoie și mai pot citi din nou mai mult și studia ceva pentru un pic de plăcere și bucurie, dar e și ceva absolut necesar, chiar dacă ei mi-au interzis în mod abuziv. Măcar dreptul la muncă tot îl meritam și aș fi studiat oricum singură în casă, fiindcă am cărți și internet deocamdată. Dar erau clare, dovedibile obiectiv (chiar și acum), tortura, izolarea, sărăcia, otrava, tortura și teroarea din partea vecinilor, incredulitatea oamenilor, furturile din casa mea, ciudata batjocură asupra mea, hăituirea mea pe străzi, de mașini foarte multe și pietoni răi etc.
Tot evident era că, în tot aceste timp de martiriu și efort dificil pentru mine, eu am dăruit mereu binele și am primit răul în mod grețos. Unii idioți, care nici măcar nu înțeleg ce e un sistem social în linii mari, care nici măcar nu înțeleg în linii mari problematica libertății în filozofie, au aruncat asupra mea ideea că oamenii mă loveau ca să scape de mine și să fie liberi! Culmea! Ei probabil nu au înțeles nici că nimeni nu poate fi dușmanul sistemului, chiar dacă e încă pe altă lume, îndrăznesc eu să spun. Mai citiți o dată poezia Singurătate de Supervielle, pe care eu am ales-o ca exemplu mai demult. Societatea, așa cum apare în mass-media, inclusiv internet, m-a urmărit nu doar prin hăituire și bășcălie indirectă sau directă, ci și prin urmărire a conținuturilor bune ale vieții mele, deci în mod sigur eram unul dintre spiritele timpului, poate numai în mod indirect, dar tot eram legată de aceste fluxuri psiho-informaționale. În fine, încerc să nu fiu evazivă și redundantă. Un exemplu doar e că diverse mode vestimentare și ideologice erau legate de mine și celelalte la fel, e un lucru normal cînd omul inteligent, cît de cît, se maturizează. Dar eu eram singură și supusă distrugerii continuu. Pe facebook s-a observat cum la Maria Tirenescu de exemplu, la Cugir, unde am fost eu odată în vizită la o colegă care ulterior, nu știu de ce, m-a părăsit, spre marea mea tristețe, erau adunate deci la Maria Tirenescu, autoare de haiku, cum am fost și eu, multe dintre speciile de plante, copaci și flori din copilăria mea și multe alte lucruri ale mele, cum am văzut din pozele d-nei. Șitu că și la alții au fost răspîndite aceleași specii preferențial, în timp ce mie mi-au distrus și pustiit grădina copilăriei. Ei spuneau că așa au ”furat” ei totul din viața mea, fiindcă voiau să realizeze o redistribuire a puterii. Chiar așa nebuni erau? Nu cred. Maria, unul dintre puținii oameni care au vorbit cu mine real, poate nici nu șite acest lucru. Oricum în ultimii ani au dat merelor de pe piață din jurul meu gustul merelor din copilăria mea, un fenomen de asemenea normal. Ceea ce proștii nu știu e că madlena lui Proust din ”în căutarea timpului pierdut” nu e doar un stimul pentru anumite arii corticale ce cuprind tabloul copilăriei ca întreg, ci ea există real, ea se întoarce real și de la sine la origine, adică la maturitate se întorc miraculos la om chiar lucrurile și obiectele montate în copilărie pe diverse arii corticale, în timp ce aceste arii încă nu sînt consumate complet la oamenii inteligenți. Știu că pare doar misticism de doi bani, dar e adevărul. Nu doar alimente, ci și obiecte sau obiecte foarte similare sau idei foarte apropiate începuturilor. E vorba de un sistem și legăturile dintre părțile componente și de ierarhia sau stratificarea sistemului. La fel, Violeta Deminescu a promovat, împreună cu alții, costumele populare din zona de origine a mamei mele, care au reprezentat atît de mult în viața mea și în scrieri ale altora și în scrieri și mărturisiri ale mele. La fel, diverși prieteni de pe facebook, cum am mai spus, deși nu mă cunosc și nu m-au acceptat, par să fi încercat să imite în mod distorsionat, ca un fel de tilleulenspiegel, lucruri legate de viața mea, insinuînd că eu, sursa chipurile, aș fi rea și urîtă, cu vicii de gîndire sau simțire pe care nu le am. Presupun că înțelegeți - ca și cum voiau să mă ”spargă” în bucățele urîte și altfel decît eram, cînd în realitate eu eram perfecțiunea. Nu am vină că ei au văzut altceva sau că mintea lor a absorbit numai minciuna și ce era inferior. Între timp, eu tot respinsă și singură și ei tot mă tratau, fără motiv, ca și cum eram idioată sau copil prost. De asemenea mass-media în sens larg, cu toate bîrfele urîte și vidul de valoare era conectată la tot ce eram. Vă dați seama ce simțeam cînd, obiectiv, citind o pagină dintr-un oarecare roman, găseam rînd cu rînd lucruri din imediata mea apropiere sau din sufletul meu, sau ceea ce tocmai se întîmplase în acea zi sau urma să se întîmple. Acest lucru funcționează bilateral între viitor și trecut și e, de asemenea, un fenomen normal. Știu că nu mă credeți, dar eu pot să iau cartea aceea și să vă explic cuvînt cu cuvînt, cu referire la realitate cum a fost, atît cît mai țin minte. Trebuie să priviți totul dintr-o perspectivă largă, socio și psiho- lingvistică și de asemenea să luați în considerare puțină metafizică și gnoseologie, în mod logic, și să judecați corect contextul lexical și lexico-logic și științele care studiază fiziologic creierul. Și altele... gen Povestea fără sfîrșit a lui Michael Ende, relația dintre orice poveste și ”atomizarea” ei în alte obiecte și sensuri. E adevărat, mi s-a întîmplat de multe ori. Prima mea experiență mai stranie cu o carte a fost, cum povesteam, cam la 18 ani. Apoi m-am enervat cînd, în facultatea de psihologie, am învățat parapsihologie și am citit în cartea lui Seracu despre experiențe similare cu cărți. Ceva gen - intru în casă și văd o umbrelă străină la cuier pentru prima oară - apoi deschid o carte necitită la întîmplare și dau peste o umbrelă similară și apoi citesc și despre nu știu ce ploaie în carte și apoi, fără să fi citit starea vremii, începe să plouă neașteptat cînd închid cartea. Astfel de lucruri. Poate că o fi o experiență limită, dar nu e ceva psihotic, cum ar spune idioții răi, cînd de fapt eu puteam fi și pot fi acceptată în lume cît de cît ca om liber, adică cu dreptul de a munci și studia, pentru ceea ce sînt ca om, nu pentru minciunile voastre. Prea mult timp mi-au furat viața aproape total. De mult nu mă mai enervează nimic, atunci eram tînără și credeam în dreptul meu normal la viață în alt fel, mai pătimaș, mai trist.
Nu doar cărțile, cred că vedeți logic că nu sînt cărțile blestemate cum credeau idioții în Evul Mediu, nu sînt nici femeile vrăjitoare, ci toată lumea este vrăjită și legată necesar de oameni și totul e spirit și materie în sens clasic. Vă pot arăta simplu legătura cu viața mea pe stradă oriunde sau în parc, poate chiar și în miezul naturii - oare cît de sălbatică și liberă sau nemonitorizată în epoca noastră? Mai mult sau mai puțin ca înainte?
Toate lucrurile moarte - pietre, lumină, au și ele o structură și o logică internă, un fel de program înghețat, oricine înțelege lucrul acesta simplu.
Alții spun: ”voi nu vreți doar să o omorîți pe ea, vreți de fapt să vă dezbinați”
”tot mereu au vrut mai mult și tot mereu au vrut schimbare, pînă cînd au distrus-o”
”ea e acel ceva care ține lucrurile laolaltă”
Ei spuneau că eu sînt dintre marii inițiați. Nu m-am lăudat niciodată cu experiențele mele și oricum totul a fost deja scris de alții și eu nu am fost proastă să spun lucruri pe care voi să le considerați nebunie. Dar oricum asta ați făcut, cu lucrurile obișnuite și normale și simple și clare din viața mea. Nu am fost gură spartă. M-au torturat uneori și m-au privat de toate cu ideea că erau un fel de pseudoinchiziție (adică oameni de știință reduși mental) care mă vedeau pseudovrăjitoare, adică schizofrenă cu diagnostic, torturată pentru pseudocunoașterea acelora care nu vor înțelege nimic niciodată. Și eram normală pînă în vîrful unghiilor, inclusiv ”afectiv”. Spun mai simplu: cărțile sînt materie și cuvintele din cărți cerneală. Nu am avut niciodată halucinații, oamenii sînt amestecuri de spirit și materie. Tot ceea ce vedem sau simțim, inclusiv cărțile sau muzica, sînt proiecții ale materiei și spiritului în noi. Toate relațiile sînt bilaterale prin definiție. Punct.
”Lor nu li se arată nimic niciodată. Lor li se spune că ești nebună și ei asta cred.” Cine? Cum naiba?
”ei cred că tu ești personajul negativ dintr-o poveste frumoasă” ?
”le-am dat toate indiciile, mură-n gură, și ei tot nu au înțeles” (spuneau mai demult)

Colegii tăi te-au distrus de dragul unor idioate”
”ceea ce ți-au făcut ei este inuman și de aceea nu vor să te accepte, fiindcă ar însemna să recunoască adevărul. Tot de aceea au inventat că tu ești rea sau nebună”
”nu se mai poate face nimic, au inventat milioane de minciuni”
”Nu se poate face nimic. Nimic? Absolut nimic.” mereu vin cu această replică.
”ei țin la onoarea lor de porci”
”ei nu vor să renunțe la lumea lor de iluzii pentru imensa ta frumusețe interioară” Ăștia sînt ironici și nu prea au dreptate, dar lumea mea ”interioară” a fost și încă e luminată și de mult bine și frumusețe.
”la un moment dat ei vor uita adevărul despre tine și atunci...” Atunci ce?