Sete groaznică din nou, ascociată ca mai demult, deseori, cu amorțeala mâinilor - totuși nu au vrut să mă trateze de diabet, ați văzut, și poate e numai otrava, nu știu.
Soarele îmi bate în ochi, așa cum stau în fotoliu în fața calculatorului - frunzele teilor sunt de mult ca mierea și nucul a îngălbenit în câteva zile și s-a scuturat repede.
Păianjenii țes și acum poveștile lor tainice, și iarba e încă verde.
Azi burta mea a la fel de umflată, deși nu am mâncat de 5 zile și am și greață. De obicei răul îmi trecea după numai o zi de post negru sau aproape negru. Burta se dezumfla. Sete, slăbiciune la fiecare mișcare mai amplă, cu brațele sau corpul. Amețeală. Mers îngreunat. E la fel de acum mai multe zile. În ultimele zile am fumat numai câteva țigări, sperând să îmi revin. Nu am cum să renunț la apă, chiar dacă beau puțin.
Bună ziua.
Mama mea are și ea gura foarte uscată și plescăie mereu, chiar dacă nu vorbește. Ei spun că mama mea nu mai bea apă deloc. Nu știu, mi s-a părut și mie că nu mai bea, dar poate că ea are gura uscată fiindcă e și ea otrăvită, nu doar eu.
Ei spun din nou că eu sunt un om total nevinovat, omorât de familia proprie (și vecini). Eu nu înțeleg așa ceva. Nu am avut nicio greșeală, nici față de familie, îmi amintesc totul.
Dar nu înțeleg de ce cred ei implicit că oamenii care greșesc ceva trebuie omorâți. În realitate nimeni nu trebuie omorât. De asemenea ei spun mereu că oamenii mă omoară din cauză că sunt complet nevinovată în cele mai mici detalii, nu doar nevinovată. Eu vă spun adevărul - că chiar dacă aș fi greșit ceva de-a lungul vieții, ei tot ar fi vrut să mă omoare și tot așa ar fi făcut mereu. Dar ei continuă să spună această aberație - că ei mă omoară fiindcă sunt complet nevinovată, deși nu știu la ce vină se referă ei.
Ei spun că nimeni nu mă crede pe mine și că toată lumea îi crede pe porci. Care porci? Și ce să creadă lumea? Ceva despre mine? Dar cine, pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui sau ar putea să mă creadă? Nu îi știu decât de la distanță pe cei de pe facebook, cu care nu am relații - nici dialog, nici acitvități comune, deci ei nu mă cunosc deloc. E adevărat că m-am plâns de diverse torturi în scris, dar așa era normal și am încercat în zadar întreaga viață să fiu împreună cu ceilalți.
Am fost cu adevărat un om perfect, dar eram închisă, cum au constatat toți, încă de la 13 ani.
Iar au intrat nebunii cu ideea că pe mine m-au redus la zero sau ceilalți că pe mine m-au distrus total. Dar ei spun aceste lucruri de peste 12 ani. Aceste lucruri nu au sens, eu am fost otrăvită și torturată oribil după ce ei spuneau așa și eu nu am avut relații cu alții toată viața. Deci nu au redus nimic, e vorba doar de crimă și încă sunt în viață.
Ei spun că mama i-a omorât absolut pe toți cei dinaintea mea și absolut pe toți i-a omorât cu otravă.
Iar au început să mă scuipe de moarte, cum au făcut după moartea tatei, din 2005. Sute de idei pe care ei le consideră motive de a mă omorî, pe care ei le repetă de atunci. Acum, de pildă - iar cu ideea că eu trebuei să mor, adică ei să mă omoare, fiindcă toată lumea mă urăște.
Sau iar că toți vor să mor ca să ascundă rușinea faptului că poporul mi-a făcut rău fără motiv. Dar e absurd, nu e nicio rușine, proștii nu au vină. Poate doar au greșit. Alții spun că un idiot vrea să mor - nu știu cine - și că a păcălit întreaga lume că eu trebuie să mor pentru binele altora.
Alții că toată lumea abia așteaptă să moară jigodia - fiindcă ei spun că i-au păcălit pe toți oamenii că eu sunt jigodie, deși eu am fost perfecțiunea. Etc.
Trebuie să termin povestirea, dar nu pot, fiindcă mi-e sete încontinuu și mi-e rău.
Deși nu mi-e bine, mă îmbrac acum să merg până la o farmacie, mai departe puțin. V-am povestit că, stând eu în casă, mama m-a lovit mult mai rău.
Iar m-au scuipat ieri că trebuie să mă omoare fiindcă dacă mi-ar lăsa viața ar însemna să sacrifice Franța. Nu am avut și nu am nicio legătură cu Franța, dar nu m-au lăsat să termin povestirea și au rămas centrați pe delirul legat de Franța, care era acolo unde mă oprisem din povestire. Dacă terminam, nu mai aveau ce scorni.
Alții zic că oamenii cred că eu trebuie să ”is-pășesc” (?) prin suferință de peste 35 de ani și moarte pentru greșelile celor care au fost înaintea mea, chiar dacă eu nu am greșit nimic. Dar, spun ei, cele dinaintea mea de asemenea nu au greșit nimic și ei au mințit și le-au omorât la fel, așa cum fac ei cu mine acum.
Niște francezi împuțiți te omoară de dragul propriei lor nebunii.
E posibil să fie așa, ei nu au cum să înțeleagă, pentru ei totul e invers decât este în realitate și pe mine nu mă întreabă nimeni nimic.
Deși degetele abia le mișc pe tastatură, voi scrie astă seară numai o parte din răul pe care l-au făcut asupra mea astăzi. Era bine să fi terminat povestirea și în mod sigur nu m-ar fi mai lovit și azi ar fi fost bine, dar nu m-au lăsat să termin povestirea - era ceva bun și frumos viața mea chiar și acum.
Ei spun, și asta e adevărat, că eu sunt în esență cel mai fericit om din lume și fericirea mea nu ar dăuna nimănui, dar singurul lucru rău e că sunt omorâtă cu adevărat.
Mai întâi, înainte să scriu despre azi, postez poze cu genunchiul meu drept și stâng. Anul trecut mi--au distrus genunchiul drept, la piciorul întreg dintr-o dată, adică în mod brusc - cel stâng din proteză e neatins. Am reușit cu chiu cu vai să merg la ortopedie, fiindcă medicul de familie iar nu mi-a dat trimitere și mi-a zis doar să pun alifie și să iau anitiinflamatoare, că e inflamație la genunchi, când în mod clar era altceva. Mințea pe față, cum a făcut mereu. Refuza ajutorul adecvat pe care l-am cerut mereu și putea să îl dea. Dacă aș fi terminat povestirea ați fi înțeles. Poate v-au mințit că pozele mele nu sunt eu sau că trebuie să mă omoare că am fost prea tare consumată de porci sau făcută rablă etc. Unii spuneau, chiar și anul acesta, că eu nu sunt dumnezeu, ceea ce nu am pretins, dar sunt pi.. da unor porci monstruoși care fac rău oamenilor fiindcă eu sunt energia necesară puterii lor și ei vor să mă omoare pentru ca porcii aceia să nu mai aibă pi..dă. E o minciună, e un delir al lor. Mama de exemplu, spun ei, m-a f_t sexual zilele trecute, dar nu ca să aibă ea pi..dă, ci ca să mă oomare, cum a spus din 84. În altă noapte, probabil tot ea m-a frecat sexual de câteva ori în somn, ceea ce ei pot să facă, doar în scopul omorârii mele.
Iată mai jos pozele cu genunchii - drept, care e deteriorat, și stâng. Am fost până la urmă la ortopedie și medicul mi-a dat trimitere la RMN gratuit chipurile. Dar toate policlinicile au refuzat să îmi facă RMN și unii au intrat pe mintea mea cu ideea că ei nu vor să facă RMN ca să nu iasă adevărul la lumină despre ce mi-au făcut ei la oase. M-a și durut genunchiul foarte mult atunci dar nu au vrut adevărul.
Ei spun că oamenii sunt toți nebuni cu adevărat, că nu sunt din cauza mea nebuni și toți cred în mama mea, care le ordonă practic să mă omoare. Că nici Vlad Anghelescu nu poate înțelege nimic. Că oamenii greșesc monstruos și nu pot înțelege din 84 un singur lucru - că nu trebuie să mă omoare și prin urmare asta fac.
Mai apoi postez poze de astăzi - sunt din ce în ce mai umflată, deși nu am mai mâncat de 5 zile, dar urinez puțin, probabil datorită otrăvii.
”nu e vorba de francezi, e vorba de întreaga lume, i-au îndobitocit pe toți”
Adineaori au împușcat iar artificii sau pocnitori aproape de geamul meu, cum îmi făceau și în oraș - ei zic că oamenii credeau că obțin victorii dacă lovesc în mine, ceea ce era evident fals.
Mereu ziceau că trebuie să mă omoare fiindcă ar fi fost altfel un scandal prea mare. Astfel au otrăvit, cu ideea, ca și acum, că oamenii nu trebuie să înțeleagă nimic.
Azi a venit Cristi, portezistul, să îmi aducă proteza nouă pe care am plătit 11 milioane de lei - pentru o parte din proteză - din banii mei puțini. Făcusem rană la bont fiindcă proteza veche era prea largă. Am așteptat doar să primesc o proteză ceva mai strâmtă, dar a adus-o la fel de largă, numai că mai proastă, așa cum au făcut-o meșterii.
Am plecat cu ea în Voluntari la farmacie să îmi iau câte ceva și să mă plimb puțin. Practic protezistul a fost singura mea relație cu lumea și singurul meu rost pe lume. Și m-a lovit indirect, așa cum au lovit mereu totul din 84, zi de zi.
Pe drum m-au scuipat mereu de moarte, așa cum au făcut de 14 ani.
Au intrat IAR, ca acum 10 ani poate, cei cu ideea că e foarte simplu ce trebuie oamenii să facă - trebuie să mă privească drept gândac negru urât și să mă strivească, să mă omoare.
Multe alte idei de moarte - de vreo două ori au spus că mă vor omorî la Crăciun, așa cum sunt omorâți toți nebunii.
Altul a adoptat tonul vărului mamei Ovidiu, cu ideea că ”ție nu vor să-ți mai facă nici proteză, deci trebuie să te omorâm”. Dar ei au de mult acest gen de justificări ale faptului că îmi vor moartea.
Unii spun că e de mult evident faptul că e cancer din cauza faptului că m-au otrăvit, dar ei au mințit că eu eram condamnată la moarte, deși nu greșisem nimic, și că trebuia să înțeleg că ei au mințit toți încontinuu și trebuie să mă omoare ca să evite un scandal monstruos, au zis așa de mult timp mereu. După ce m-am mutat în Voluntari începusem să îmi revin fiind aerul bun și apa și burta mi se retrăsese, și au zis că au văzut asta, fiindcă beam apă de la chiuvetă și apoi au otrăvit sau stricat și acea apă care mă refăcea rapid. În mod brusc, am simțit bând într-o zi că acea apă bună de la puțul din curte nu mai era la fel. Ei spun că atunci au înțeles că s-a terminat totul. Acum degetele mi se strâng ca gheara, scriu cu greu. Inima e slabă și din cauza burții.
Alții zic că e cald afară noaptea de jumătate de noiembrie, deci evident mă vor omorî. Au intrat din nou cei care vin de mulți ani cu ideea că va fi o moarte rapidă.
Sau cei care spun că mama e păianjen monstruos sau cel mai mare monstru din istorie și că toată lumea ascultă de ordinul ei să mă omoare etc.
Din cauza protezei proaste am făcut rană din nou la bont după ce a trebuit să stau la pat din cauza celei vechi și rana aproape se vindecase și am pus proteza veche fiindcă mama mă maltrata groaznic zi de zi și noaptea și a trebuit să pun proteza veche ca să nu mai stau în cârje, fiindcă mama profita de statul meu în cârje ca să lovească și eram și otrăvită, uneori mai rău. Astfel azi am mers cu proteza nouă și am făcut din nou rană și escoriație sau început de rană în altă parte a bontului. E foarte proastă și la fel de largă, repet.
Va trebui să o port cu rană cu tot, chit că rana se va adânci sau chit că voi face infecție, fiindcă altfel mama mă lovește prea rău.
Ei aveau de mult timp drept pretext să mă omoare ideea că ar fi monstruos ca oamenii să înțeleagă ce sunt eu, fiindcă am fost puritatea și binele perfect, cum zic și ei și nimeni nu a vorbit cu mine niciodată și nu am avut nicio șansă. Că trebuie să îmi dau seama ce s-ar fi întâmplat dacă lumea ar fi înțeles că ei otrăvesc oamenii fără ncio întrebare sau șansă și mai ales oameni atât de buni și curați. Ei spun că de aceea toți m-au izolat, ca să mă poată omorî, mințind între timp încontinuu. Nu, nu s-ar fi întâmplat nimic rău nimănui. ba chiar ar fi fost frumos. E o iluzie a lor și un pretext de crimă.
Apoi iar au început cu fleacuri de genul că oamenilor li se spune că eu sunt nebună, deși nu am fost niciodată.
Am sunat la Maria Tirenescu , adică de fapt ea a sunat la mine, cum a promis. Maria a vorbit frumos cu mine, dar, ca toți ceilalți, a închis convorbirea cu ideea, rostită încet, că să aibă mama mea sănătate. Și Viviana Moise de la Cluj a vorbit cu mine despre ”mămicuța” mea și ei spun că așa e normal, fiindcă așa sunt tratați nebunii, adică cei persecutați și eliminați complet din lume. Se pare, se zice, că otrava, în mod sigur, nu a fost numai din 2003, când aveam 32 de ani și m-am mutat în blocul doi, cum am povestit, ci dinainte, din blocul unu, dată de familie de câteva ori, deci sunt otrăvită din ce în ce, cam de 20 de ani. Mama s-a referit la asta încă din 84 când m-am mutat cu părinții, dar nu am crezut că mă va omorî. Poate atunci spunea așa fără să știe nici ea, nu știu sigur dacă ea știa atunci cum voi fi omorâtă. Ieri am fost în parcul copiilor a douazi la rând, în apropiere. Am venit mai devreme acasă și mama era la vecini, cred că vă dați seama ce au inventat atunci.
Se spune că cancerul ca atare nu există ci este doar otravă, care, dacă e oprită la timp, omul se vindecă, dar că pe mine nu m-a vrut nimeni fiindcă, dacă nu mă omorau (!), și-ar fi pierdut scaunul niște porci (ticăloși). Mă rog de mai multe luni lui Dumnezeu să mă lase doar să trăiesc cât să scriu restul povestirii ultime, fiindcă poate că era ceva bun - de ce vă temeți de adevăr, adevărul nu lovește niciodată ceva bun, oare nu ați înțeles asta? Anul trecut am început să mănânc mai puțin în mod intenționat și să nu mai fumez decât puțin și mă simțeam bine - chiar m-aș fi lăsat din nou total - și cineva, mama poate, a intrat peste mine cu ideea în gând că ”ce ne facem? Nu mai mănâncă și nu mai fumează, cum o omorâm?” Am mai povestit asta.
În acest moment mă doare inima deși stau în fotoliu.
Absolut niciodată nu am avut atitudine agresivă față de nimeni, nici față de mama, și nicio fantezie că mă lupt cu ea sau cu altcineva. Nu am lovit absolut pe nimeni și nu m-am ”luptat” pentru propria mea libertate, dar ei spun că au inventat toate rahaturile, inclusiv că eram în război cu mama.
Din nou ei spun că simpul fapt că nu am murit și că exist îi scoate din sărite, fiindcă mi-au făcut rău cu toții.
Una dintre rudele mele care de fapt nu erau rude și care știa ungurește, dar nu se știe ce era, adică nenea Feri, care a fost în lagăr închis în Rusia, avea un fiu Paul, care a fost ținut închis și singur în casă și a murit la 50 și ceva de ani. Ei m-au izolat și m-au ținut în casă și închisă din 84, de la 13 ani, acel Paul a avut totuși în aparență o viață, dar de fapt nu știu sigur. Mi s-a spus o dată de el de către tanti Piri, decana de vârstă, care îl compătimea că era bolnav - fizic, nu psihic - iar nenea Feri vorbea de el cu dispreț. Zilele trecute am plâns că nu am încercat atunci să iau contact cu el, cu acel Paul care era tot om și el, mai ales că eram în epoca telefoniei mobile, dar poate nu avea telefon. Eu nu aveam încă internet. Poate bietul om ar fi avut nevoie de două- trei vorbe, ca și mine, și ar fi fost o sărbătoare pentru el. Dar atunci nu am putut din cauza propriilor mele probleme, nu mi-a fost frică de Feri, oricum nu aveam ce păți mai rău. E una dintre rarele mele greșeli mici, de fapt poate singura toată viața. În general am intervenit când am putut și am făcut fapte bune.
Au început din nou cu detalii insignifiante că oamenii sunt mereu proști și de aceea mă omoară mereu, fiind eu om bun și inteligent și ei crezînd doar în puterea secretelor întunecate, anume că eu eram omorâtă fără nicio vină și altele. Sau că oamenii au interpretat în rău imensa mea dragoste de umanitate și toate celelalte calități și că nimeni nu vede că am fost mereu eu însămi, ba chiar că unii cred că eu aș fi spiritul unor morți ca intelectual, când de fapt se putea dovedi clar că eram eu, dar nu au vrut. Etc. Tu ai fost geniu și un om extrem de bun și ai fost tratată drept proastă și ceva rău, adică nebună toată viața etc. Și ce dacă? Mereu ziceți așa, dar nu e motiv de crimă. Unul zicea că în mine lucrează otrava, nu sfântul duh și altul crede că fără otravă oamenii nu pot obține nimic și nu pot progresa sau realiza schimbări în lume. Nu are dreptate. Ieri m-a salutat o fetiță necunoscută în parcul copiilor. Copiii sunt învățați să lovească de mici în cei ca mine, cu ideea adulților că eu sunt un fel de animal care trebuie torturat și omorât, dar nu au dreptate. Azi m-a salutat o femeie necunscută pe stradă după ce au mai fost și alții la fel și eu iar i-am spus că nu înțeleg de ce mă salută fiindcă nu o cunosc. Ideea lor e probabil că vor să mintă că mi-am pierdut memoria sau că pur și simplu îi cunosc pe diverși oameni, când de fapt am fost mereu singură. Sau ei cred un delir despre mine și își imaginează că eu ghicesc ce cred ei despre mine, probabil fiindcă li s-au spus minciuni.
"Ție ți-au făcut așa mult rău, încât nici cei mai buni oameni nu pot crede adevărul”. ??
”oamenii te omoară fiindcă mama ta nu poate sau nu vrea să recunoască adevărul” ?/ Nimeni nu trebuie să fie omorât fiindcă alții nu recunosc ceva, despre el sau ea, orice om trebuie acceptat și poate fi acceptat pentru ce este el însuși, iar cu mine absolut sigur oamenii nu au vorbit deloc și nu m-au evaluat niciodată pentru ce aș fi putut munci sau studia, inclusiv pentru ce aș fi fost ca om, dacă aș fi avut drepturile sociale, inclusiv dacă aș fi avut familia mea, ca mamă sau soție. Sau măcar în relații cu alții într-o activitate comună. În câțiva ani aș fi fost utilă și m-ar fi respectat și iubit poate puțin, cunoscându-mă și obișnuindu-se cu mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...