7 noiembrie 2019

Bună seara, mi-e tare dor de voi, nu durere ci nevoie și drag, dar asta e - toți cred că eu trebuie să fiu omorâtă de mama și de otravă.
Unii spun că eu sunt omorâtă fiindcă am o tulburare genetică din naștere, și că de aceea m-au băgat la balamuc, dar dacă citiți blogul despre viața mea veți vedea că se pare că nu e așa - dar poate așa credeți. Mă tem că nu e așa. Păcat că nu m-au lăsat, cu otravă, să termin povestirea ultimă - încă mai sper că voi reuși, după aceea nu mai era nimic de scris despre mine sau cum mă torturează cei răi, și nu m-ar mai fi lovit - mâine voi continua, dacă nu mor, a fost tare rău. Inima e tare afectată, respir greu, obosesc la câțiva pași. Am reușit în sfârșit să am o programare la cardiolog vinerea viitoare în București. Amețeală zi de zi, cum nu am mai avut. Ceva mai bine în ultimele zile fiindcă am pus din nou proteza de gambă - rana aproape s-a vindecat - și fiindcă nu am mâncat.
Am sunat la Maria Tirenescu de două ori și nu am reușit să o găsesc, dar voi continua să sper.
V-am rugat de mult în genunchi să vorbiți puțin cu mine, măcar pe mail o dată pe lună, dar nu aveți milă, fiindcă probabil considerați că trebuie să mor fiindcă mi-au dat diagnostic psihiatric, poate credeți că am defect genetic. Desigur că nu aș fi vorbit despre mine, am fost un om bun și inteligent. Eram chiar în stare de muncă și chiar de studii, dar nu au vrut să îmi dea drepturile. Ei mint în mod sigur că eu vă dăunez dvs., când era clar că ceilalți mă agresau din 1984, eu niciodată.
Ei spun că încă mai există idioți care nu au înțeles că eu nu am avut nici cea mai mică grteșeală niciodată și că atunci când ei vor înțelege toți mă vor omorî.
Mîine, dacă voi fi în viață, voi continua povestirea, trebuie să o termin.