Tare cald afară. E aproape jumătatea lui noiembrie și e cald ca naiba. Unii credeau că acum voi muri precis, dat fiind că au făcut așa cald toamna târziu. Sunt încă în viață și e mai bine decât ieri, voi explica de ce. Totuși e ziua votului pentru alegeri prezidențiale.
Ei spun că mama nu mă urăște, dar e servitoarea puterii politice și i s-a poruncit să mă omoare,atâta tot. Și că încă din 1984 ea asculta de ordinele lor să mă tortureze și să urle și să vorbească anormal.
Ei spun că porcii care mă țin în gheare mereu și-au creat și și-au menținut puterea politică prin minciuni oribile și tortură și crimă asupra unui om nevinovat. Cum adică întotdeauna? Adică de 5000 de ani (5 milenii). ?? Numai de 1000 de ani, zice altul.
Dacă citiți tot ce am scris pe blogul meu cu memorii și pe celelalte (unde oricum nu am fost narcisică și nu am scris poezii numai despre mine, așa cum fac mulți) veți vedea că nu e necesar să mă omorâți, ba chiar că meritam viața, dar nu ați vrut. Oricum nu veți putea distruge porcii politici dacă nu că place de ei prin omorârea mea. Din ceea ce am văzut (de data asta poate mă înșel) de peste 9 ani pe facebook, cei mai mulți prieteni de pe facebook sprijină puterea politică prefîcându-se că sunt împotriva ei uneori.
”În final ei te omoară fiindcă nu le mai ești utilă.” Poate, cel puțin dvs., citind de ani postările mele, fără să mă acceptați deloc sau să vorbiți cu mine un pic, sunteți de acord cu aceste idei că eu trebuie să mor.
Voi continua imediat în această postare.
Tu ai fost un om foarte bun și inteligent, nu ai greșit nimic toată viața, ai avut gândire independentă și nu ai avut nicio boală psihică (nu ai fost nebună) și ai fost mereu exact la fel cum ești acum, dar oamenii cred exact invers.
Nu știu dacă oamenii cred exact invers, dar e adevărat restul despre mine. Nimeni nu are cum să creadă invers, fiindcă efectiv am fost izolată aproape complet din1984 și evident torturată acasă sau închisă psihiatric și fără drepturi. Evident nu am avut nicio șansă și au existat numai câțiva oameni întreaga mea viață în viața mea. Repet, am avut în aparență numai 3 greșeli (momente) în aproape 50 de ani, dar citiți blogul meu și veți vedea că de fapt nici acelea nu erau greșeli și în niciun caz greșeli de a fi condamnată, a fost de fapt vina altora. Acele greșeli nu spuneau nimic rău despre caracterul și gândirea mea, despre mine în general. În rest, întreaga viață, chiar în detaliu, nu am greșit nimic, nu am avut iluzii sau teorii greșite, nu am gândit răul despre nimeni, nu am făcut niciun rău, nu am ”mușcat nicio momeală”, nu m-am interesat de politică (am urmărit știri numai o perioadă scurtă), nu am vorbit răul și nici minciuna niciodată, nu am dorit răul nimănui, nu am avut pofte sexuale niciodată, nu mi-am dorit bani sau glorie niciodată, nu am avut niciodată sentimente urâte - ură sau gelozie sau invidie, ranchiună, orgoliu etc.(în afară de ura de 2 ani față de părinții abuzivi de tot și ura tranzitorie tot de vreo 2 ani, dar slabă, față de Zăgrean Leon, care îmi făcuse răul în mod real, exact așa cum am povestit. Ei spun că dacă ei recunosc că Zăgrean Leon a greșit față de mine se întâmplă o catastrofă. (?!) Dar de ce să recunoască ei așa ceva? De ce cred ei că trebuie să mor dacă ei nu recunosc adevărul despre acel om? Poate că el doar a greșit și nu a fost intenționat răul asupra mea. Ei spun că a fost intenționat. Alții zic că el a fost păcălit și corupt de cei răi.
În afară de ceea ce am scris în detaliu pe blogul meu despre profesorul Zăgrean Leon senior, am de adăugat doar că prin anul 2012 sau 2013 am descoperit că el avea o pagină pe facebook și i-am cerut ”prietenia” pe facebook, mânată fiind de sentimente de un fel de prietenie, nu de curiozitate, niciun fel de ipocrizie sau teatru, fiindcă eu niciodată nu am încercat să epatez sau să par altfel decât eram. Ulterior, după vreo 2 -3 săptămâni, nu mai țin minte cât, el a răspuns cu acceptare și m-a contactat pe messenger cu vorbele ”dragă Cristina”, eu am spus ”da?” și el nu a mai scris nimic.
Ulterior, fără nicio intenție ostentativă, din motive pe care le puteți ghici, eu am scos din lista mea de ”prieteni” de pe facebook multe persoane, printre care și el, exact așa cum am făcut mai înainte în 2012 când am șters complet contul meu de pe facebook, cu toți prietenii și toate postările - dar am o copie în calculator. Tot atunci am dezactivat blogurile mele și alte conturi, apoi am revenit pe internet, fiind total singură oricum.
Unii zic că el e răul, ca și colega mea de bancă ce era aproape singura mea relație de comunicare cu alții. Și că el ar fi mințit despre mine chiar și în acel an de meditații cu mine.
După cum ați văzut, una dintre ideile lor persistente este că i-au păcălit pe oameni cu milioane de minciuni despre mine și astfel puterea lor creștea în societate, fiindcă ei erau în posesia adevărului curat și bun despre mine. Orice putere se întemeiază pe adevăr, nu pe minciună, și cei care mă masacrau efectiv și mai și mințeau erau în posesia adevărului despre mine și despre cum mă chinuiau, uneori monstruos și incredibil pentru proști, chiar dacă eu spuneam adevărul. Ei spun că în felul acesta oamenii răi și proști dobândesc putere aspra celor buni. Ei mai spun că cei proști calcă în picioare și omoară pe cei buni, dar nu pot fi niciodată mai inteligenți decât cei buni, și numai cei buni pot dobândi singuri cunoaștere de sine și a lumii, și înțelepciune, în timp ce ceilalți pradă și omoară.
Este adevărat, cei buni sunt cei inteligenți mereu, dar proștii cred invers. În afară de adevărul despre mine, eu însămi mai eram, ca orice om inteligent, în posesia unei înțelepciuni proprii și a unie cunoașteri logică, rațională, prin mine însămi. Absolut nimeni nu mi-a spus sau sugerat nimic, eu singură am înțeles ce puteam înțelege despre realitate singură, nu doar despre povestea vieții mele. Oamenii pot avea putere și prin adevăr, adică această cunoaștere despre care spuneam, care îi ridică deasupra celor mediocri oarecum, sau prin maturitate deasupra tinerilor, cu condiția să fie acceptați, dar mie nu mi-au dat nici dreptul la muncă sau la studii.
Ei mai spuneau că oamenii nici măcar nu au înțeles că eu am fost un om total singur și că nu se ascundea niciodată altcineva în spatele meu. Adesea au spus că, printre altele, i-au păcălit pe proști că eu nu am gândire proprie și inițial proștii așa credeau, fiindcă eu nu vorbeam nimic în gând, deși asta e o dovadă pentru independența gândirii !! Apoi au mințit mereu și și-au întărit toate minciunile, de exemplu prin faptul că mama mă imita uneori și ei credeau că ea mă controlează etc. Sau au inventat că pe mine mă ajutau cu sfaturi în gând sau îmi spuneau secrete și de fapt nimeni nu mi-a spus nimic, nici cu voce tare, nici în gând. Ceea ce am scris despre viața mea a fost mereu adevărul dovedibil, și nimeni nu mi-a dictat defel ce am scris. Psihiatra Raisa Cârlig și-a bătut și ea joc de poeziile mele cu ideea ”dar de unde îți vin ție ideile acestea?”
În afară de faptul că nu am greșit nimic, de-a lungul vieții am făcut tot ce puteam face bun sau bine. Am povestit o parte pe blog. De fapt, am dăruit altora numai iertare, bine, iubire, respect tot timpul și tot timpul am primit cu adevărat ură și respingere și sentimente rele. Dar, desigur, proștii nu au nicio vină, au fost în mod sigur mințiți, așa cum mi se spune, dar eu nu cunosc altceva în afara minciunii că eram nebună. Dar nebunia e un concept confuz, neclar, și fiecare crede altceva, dar nimeni nu poate spune clar ce este. Am întrebat insistent pe porcii care veneau peste mintea mea cu ideeea că sunt nebună, până când unul - că ei nu vorbesc nici în gând cu mine, dar aruncă ori ură și minciună ori, mai rar, chair adevărul, numai adevărul despre mine - mi-a spus că nebun înseamnă omul închis la balamuc, cum am fost și eu. Unii dintre ei au înțeles că eu trăiam o stare de evlavie și bucurie în fața realității, atât oameni, cât și restul lucrurilor.
Fiind monstruos torturată, de foarte multe ori am vorbit singură în casă, fiindcă simețam acel fluture frumos al poeziei sau al rațiunii cunoscătoare a binelui și adevărului și simțeam nevoia imensă să spun lucruri bune și normale, chiar și după ce ei mă masacrau cu otravă și aruncau foarte multe idei de moarte asupra mea și ură și minciună. Adesea spuneam pe nerăsuflate tot ce știam mai bun sau frumos, tot ce înțelesesem curat prin muncă proprie, și toate ideile înălțătoare și luminoase cu putință. Discursuri personale, gânduri frumoase și lumină. Vecinii au inventat ceva de genul ”el săracu” ca să îi păcălească pe nebuni că gândirea mea bună și serioasă e inspirată de un el săracu, când de fapt era gândirea mea. Astfel prin schingiuiri, cei proști și răi fură cu adevărat cunoașterea, realizările intelectuale ale celor buni și îi imită, dar îi omoară ca pe niște vite de povară și se împăunează ei cu acele gînduri bune sau chiar inteligente în fața prostimii, uneori chiar din timpul vieții victimei. Aproape întotdeauna, după ce țineam un discurs mai frumos și de adevăr bun, ei mă torturau sexual sau cerebral, dar, după încă o vreme tot la fel făceam, în credința mea că binele contează.
Acum, de exemplu, iar au intrat cu ideea lor des repetată că ”trebuie neapărat distrusă”. Ei chiar fac răul monstruos, și zilele trecute m-au masacrat monstruos din nou și au spus de moarte mereu și multe alte minciuni și rele.
De-a lungul vieții mele, răul s-a amplificat mereu asupra mea, deși eram singură, săracă și izolată. Nici așa nu m-au acceptat. Vecinii au aplicat numeroase torturi și abuzuri, nu doar otrava. Astfel, ei păstrau secretul monstruos al crimei lor și mințeau și despre felul meu de a fi sau despre cum eram eu și proștii nu aveau cum să vadă adevărul. Astfel deci aveau putere în oarecare sens, asupra proștilor. Eu nu pot înțelege prin ce miracol au reușit să îi convingă pe toți că eu trebuie să fiu omorâtă. Și pe dvs. cei care citiți acum. Nu folosește la nimic și e ceva rău chiar. Nu scăpați de niciun rău. Logica cea mai simplă spune așa: nu aveți cum să știți că va fi ceva bun pentru alții dacă eu mor. Deci nu se fac experimente. Ei vor spune că ei știu din dovezi scrise sau din memorie ce trebuie să facă, că așa a fost mereu în istorie, sau, cum zic proștii, că așa se ”procedează”. Dar, asta eu pot să jur, nu au dovezi clare și certe și sunt monștri și voi credeți că ei au dreptate. Ei spun că mereu au făcut la fel, eu spun că a fost greșit dacă au făcut la fel, dar chiar ei nu cred, fiindcă li s-a întărit în trecut această idee, deși au interpretat greșit faptele. Cu mine nu a vorbit nimeni, nimeni nu m-a întrebat țintit, concret și la obiect nimic, iar lumea crede greșit că eu nu am nicio valoare, nici măcar de înțelegere a lumii. Datorită unei posibile puteri politice sau sociale a porcilor prin omorârea mea, putere pe care o vor avea și dacă mor fiindcă vor ști adevărul în parte, unii au intrat adesea peste mine cu ideea că ei nu suportă faptul că mereu ei sunt ”reduși la mine” și au insinuat că ei trebuie să aibă putere politică în lume și că e o situație penibilă să fie ei aruncați sub valoarea mea intelectuală, că ei trebuie să mă controleze și să fie mai sus decât mine etc.
Ideea era că, trecând anii, ei aveau puterea politică sau socială prin minciună și secrete urâte, dar eu eram mai deșteaptă și înțelesesem absolut singură mai multe decât acei troglodiți vulgari și astfel ei mă f_teau cu ideea că ei sunt importanți în societate și eu nu. Uneori mă loveau monstruos de tare în ochi, ore în șir. Odată mi-au ieșit ochii din cap - exoftalmie temporară - și a durut multe ore. Am pus poze, chiar așa era, și abia vedeam. Deci puterea aceea a lor, oricine sunt ei, nu e necesară, gândiți-vă puțin logic !
În postarea următoare voi scrie iar despre așa zisa teorie a conspirației și teoria martirului raportată la cazul meu. Îmi amintesc cum colegii mei de la psihologie vorbeau între ei, fără ca eu să înțeleg ceva, despre ”teoria conspirației”.
Probabil că v-ați dat și dvs. seama, sau o parte din dvs., că tot ce am scris eu în acea apologie a mea cu nu am făcut una sau alta e adevărul, ca și tot restul ce am scris. Probabil că ați înțeles că acest lucru e o constantă spirituală a umanității și că nu este ceva rău și nici nu este o imitare a Cărții egiptene a morților, din care poate ați citit și dvs. În postarea următoare de fapt și despre Abilify și Carmen.
Ei mai spun că unul dintre secretele lor monstruoase este faptul că mama e chiar un monstru înfiorător care mă omoară cu adevărat și i-a păcălit pe proști că este un om normal și chiar bun.
Azi, 10 noiembrie 2019
Înainte de ceea ce am scris că voi scrie, mă refer la ce s-a întâmplat ieri.
Ieri a venit Carmen, asistenta de psihiatrie la mine, la rugămintea mea. Și mi-a adus pastilele de Abilify pentru 2 săptămâni. Mama și Carmen au făcut o scenă și eu m-am arătat ofensată de vorbele mamei și de vorbele și tonul vocii lui Carmen. Eram foarte scârbită de modul în care mama mă chinuise în permanență, mai multe săptămâni la rând, cum voi mai scrie pe scurt mai încolo - că mult nu mai am de fapt de scris, și acum am din nou capacitatea de a scrie.
Carmen a reacționat ofensată și ea, ca și cum se supăra pe mine, numai pentru câteva vorbe și a adoptat o atitudine extrem de puerilă și falsă poate. Eu extrem de rar - doar de câteva ori toată viața, m-am arătat supărată pe alții, fiindcă nu am fost.
În realitate m-am bucurat și i-am mulțumit din suflet că mi-a adus pastilele de fapt prescrise de medic. Am luat două și de azi iau câte una pe zi. Ieri, numai în câteva ore, mi-am revenit dintr-o stare de rău înfiorătoare de săptămâni. Dacă nu voi fi otrăvită sau torturată rău, în câteva zile îmi revin.
Pronia cerească mi-a amintit de Abilify și mi-am dat seama că mă poate ajuta. Vineri am programare la cardiolog, dacă nu luam Abilify nu puteam merge.
Am descoperit azi că haina mea de toamnă - singura - miroase a vagabond de pe stradă, putoarea aceea urâtă la care domnii și doamnele din tramvaie nu reacționează parcă de rușine. Ori am luat-o cumva, ori vecinii, care, cum ați văzut într-o poză, îmi găureau hainele și alte mizerii.
Am uitat să notez că zilele trecute, în timp ce mă chinuiau pe mine monstruos, din ce în ce, biata mea pisică Cloe a fost se pare f_tă nopțile, mi se rupea inima când auzem cum horcăie tare de tot, odată m-am trezit din somn. Porcii intrau peste mine cu ideea că mama mea o f_te pe pisică și că idioților li se spune mereu că eu sunt scroafa. Sau că idioții cred că mama mea e dumnezeu și de fapt eram eu mereu. ?? Azi au intrat din nou cu delirul că ei au vândut țara, adică pe mine, străinilor, ca să aibă bani. Alții desigur cu ideea că eu nu sunt dumnezeu, ci doar un om perfect nevinovat omorât de porci. ”Și o omoară?” ”Da normal.” Eu nu consider că e normal, dvs. da, din câte se pare, după cum reacționați, inclusiv pe facebook.
anul acesta am primit de la Orange un telefon mobil cu internet și cameră foto
Postez mai jos 2 poze cu ochiul meu stâng foarte bolnav. Vara aceasta, în august, pe 30 august, m-a durut ochiul stâng și m-am temut că îmi pierd vederea. Am fotografiat și retina era albă. Medicii nu vor să mă ajute și chiar mi-au făcut rău de atâția ani - veți înțelege când voi termina acel rezumat, acum voi scrie tot restul sper, fiindcă mă simt mai bine. Dar nu am ieșit la toaletă de peste 7 zile! Degeaba am ceva bani că oamenii ”de jos” au foarte mulți și nimeni nu mi-ar face clismă, fiindcă ei mint despre mine, singură de fapt din 84. Abia acum am luat laxative, greață poate fi și din cauza asta. Oricum, în plus, eu și urinez puțin de anul trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...