Aș dori să citiți încă o dată această postare, chiar dacă nu vă place de mine și nu vreți să aveți de-a face cu mine, în ciuda faptului că nu mă cunoașteți deloc.
Ei spun adesea pe mintea mea că nimeni nu vrea ca eu să mai trăiesc, adică vor să mor, și nimeni nu vrea să exist eu în societate, fiindcă eu am avut mereu dreptate și ceilalți au mințit mereu. Că e prea târziu ca eu să fiu acceptată, fiindcă oamenii au mințit cel puțin 40 de ani despre mine. Și eu am aproape 50. Ei spun că acum ei speră să îmi cedeze trupul, nu psihiciul și ei să mă poată omorî.
Vă implor să priviți cu rațiune aceste rânduri ale mele - este perfect normal ca omul total singur - inuman - să ceară milă și ajutor pe internet, fiind vorba de un om de valoare chiar. Nu e un act necugetat și nici psihotic. Încă sunt om normal, dar am îndurat 36 de ani de tortură și izolare.
În mod real am fost izolată din 84 și oamenii dau impresia că mint despre asta, ca și cum eu mi-am ratat șansa de a fi cu alții în societate, când, în realitate, ei m-au izolat foțat, absolut sigur nu e datorită lipsei de aptitudini de relaționare cu alții din partea mea.
Sunt un om care sărbătorește bucuria fiecărei zile și bucuria ocaziei de a întâlni cât de puțin alt om. Dar nu am avut ocazii întreaga viață și vă implor din nou în genunchi dacă puteți să schimbați 2-3 vorbe cu mine sau dacă cunoașteți vreo societate de caritate, sau vreun om bun cum am fost și eu mereu, care să mă accepte. Absolut sigur nu am fost niciodată nebună și nu mușc, nu latru, nu vorbesc în gând singură decât dacă sunt întrebată, nu sunt un monstru care să nu își poată controla forța telurică, ci sunt un om bun și rațional, care încă crede în umanitate în sensul bun.
Iată ce pot face: pot asculta pe oricine cu bucurie și răbdare, fiindcă am fost mereu un om tăcut și blând, pot ține de urât și ajuta oarecum bătrâni sau copii neajutorați sau singuri, pot corecta diverse texte, traduceri sau altceva, mai ales medicină sau psihologie, fiindcă am urmat aceste studii, pot chiar traduce și adapta texte din franceză sau engleză în română, pot face unele meditații cu copii, pot chiar compune sau crea anumite texte, în funcție de necesități. Mereu am fost la fel și mi-am oferit voluntar serviciile, deși consider că de fapt meritam și dreptul la muncă, cum l-am cerut mereu. Dacă cineva ar fi stat oricât de mult cu mine de vorbă, ar fi văzut că nu am tendința să întunec viața nimănui cu lamentațiile mele și nici nu am tendința să povestesc dacă nu sunt întrebată modul în care m-au otrăvit sau torturat.
Am înțeles cum i-au păcălit pe nebunii aceia care mă lovesc aruncând câteva vorbe în germană - ei pot fi germani, români, orice altceva - unu - i-au păcălit că va fi mai bine pentru ei dacă mă lovesc/omoară ceea ce nu e adevărat și doi că unii cred că ei trebuie să mă lovească pentru a îi distruge pe cei care aruncă murdărie și minciună și ură peste mintea mea - dar în realitate, lovind în mine, ei distrug pe cei buni care spuneau adevărul curat sau lucruri bune despre mine, fiindcă există și aceia - dar în ansamblu, teoria lor că trebuie să fiu lovită e greșită
Acum e bine, și cei care erau peste mintea mea s-au domolit.
e adevărat că unii psihologi și medici (nu doar psihiatri) au mințit în mod criminal despre mine și puteam dovedi ușor aceasta, dar lumea nu a vrut
Ei spun mereu că poporul/prostimea/ oamenii de rând etc. nu mă vor adică vor să mor, că acei oameni proști au fost mințiți încontinuu de unii oameni răi, care nu sunt considerați proști - dar e evident că acei proști nu au cum să accepte sau să mă vrea și intelectualii puteau să se unească sau nu, dar pentru ei era simplu să fie adevărul despre mine și să mă accepte.
Din păcate, spun ei, oamenii mi-au făcut așa mult rău, încât niciun o cumsecade sau bun nu poate crede adevărul, fiindcă ei caută o noimă, un sens inexistent în povestea vieții mele.
Ei spun că, în ciuda faptului că am fost mereu la fel sau mereu ceva bun etc. lumea întreagă crede că aș fi altceva. Poate, nu am de unde ști, știu doar că e imposibil logic să crezi ceva, mai ales ceva rău, despre un om complet izolat.
Atunci ei zic iar că oamenii toți au fost mințiți despre mine.
Azi, 2 mai 2020, au intrat din nou sexual peste mine, cu senzații mai degrabă plăcute, nu cu tortură, dar asta înseamnă ceva rău - în aparență m-au torturat cerebral numai pentru a veni sexual asupra mea, cum am mai făcut în trecut și apoi aceste atingeri sexuale înseamnă că vor să mor sau să fiu respinsă de oameni din această cauză. Oricum e un lucru natural și nu e vina mea și nu am avut niciodată vise sau fantezii sexuale care să preceadă aceste posesii sexuale de la distanță, nu știu cine le face, nu le doresc fiindcă nu sunt nebună, dar nu pot face nimic să le opresc, deci trebuie să le accept. Numai că ceilalți oameni nu mă acceptă deloc din această cauză.
Am scris azi un text de meditație despre anumiți factori bilogici și rolul limbajului:
Bios și etos
Dacă încerc să concep lumea de la Geneza biblică, fiindcă e vestită și a suportat multă hermeneutică, aș spune și poate și alții au mai spus, că există multe moduri frivole de a o interpreta, ceea ce suscită verva unora și ironia, mai ales dacă suferă de pe urma unor goluri existențiale, cum mi s-a întâmplat și mie. Îmi dau seama că și alții au gândit probabil la fel dintr-odată, dar îmi permit jocul copilăresc de a nota câteva idei mai crețe dar simple din coada condeiului, fără să le dezvolt. Interpretarea simplă a mea de mai jos vrea să spună în același timp că oamenii, în momentul în care percep un anumit mit sau motiv al unei culturi, se simt trași și atrași subconștient de încărcătura simbolică care plutește ca pilitura de fier în societate în jurul acelui motiv cultural, cu atât mai vizibil cu cât motivul este mai pregnant în acea cultură. Mereu avem tendința să fim ”normali” și să nu gândim lucid, să nu ne punem întrebări despre lucruri încetățenite și acesta e un lucru bun. Câteodată oamenii ca mine caută alte paradigme, alte mituri și, mai rar, chiar alte simboluri.
Ceea ce mi s-a părut de bun simț și foarte simplu legat de văzut la prima vedere legat de mitul lui Adam și Eva este întrebarea: ce sau cine era șarpele și de ce o ispitește pe Eva, ce interes are? Mi se pare simplu dacă ne gândim logic ce poate să ispitească o femeie să mănance un măr – foamea – care e legată de starea organelor interne și pare a fi înrădăcinată în stomac sau undeva în burtă, deci sare în ochi similitudinea dintre șarpe și intestinul omenesc și știm că există în natură șerpi lungi. Când eram copil mi se spunea că îmi chiorăie mațele, când de fapt corect e să spui că chirăie, și cred că mai mulți au descoperit această micuță greșeală sau altele asemănătoare, prin care omul își afirmă lipsa de luciditate, normală dacă e vorba de lucruri mărunte sau habitudini.
Un lucru simplu e și faptul că diverse părți anatomice ale omului au denumiri legate de mediul său social sau natural – în ”cerul gurii” există ”omulețul”, omul are ”canini”, ”incisivi”, ”limbă” etc. Deoarece în limbajul intern – acele cuvinte care există inconștient la un moment dat, când omul percepe prin simțuri realitatea înconjurătoare, acel cuvinte care desemnează obiecte și fenomene diverse în gândirea încă neexteriorizată - , există referiri la multe alte lucruri prin omonimie , paronimie sau polisemie, atunci aș putea afirma o funcție integratoare a limbajului chiar prin aparența organismului omenesc ca atare. Organismul este un obiect plurisemantic care conectează realul intrinsec, la fel ca alte obiecte complexe sau mai simple. În momentul în care vorbim despre coșul pieptului cuiva sau doar îl percepem că există în mod conștient, potențialul de acțiune al fibrelor nervoase din creierul nostru va desemna indirect și coșuri cu rufe sau cu căpșuni și coșuri de fum de pe case etc. Ceea ce creează o mai mare coerență și continuitate a lumii reale, dublată instrumental de lumea ideală – interioară – din gândirea omului, este faptul că oamenii, prin latura instinctivă, primitivă, a ființei lor, sunt legați unul de altul prin diverse nevoi și interinfluențe biologice – nevoi sexuale, de hrană, temeri sau extaz colectiv.
O altă idee simplă este legată de embriogeneză și relația dintre om și alte specii – fie ea doar de organizare și vasalitate față de o ierarhie a unui biosistem, în care omul își ocupă locul predeterminat. Omul are apropiere față de diverse alte specii prin stadiile pe care le parcurge în cursul vieții intrauterine. Organele sale interne se aseamănă cu alte animale sau diverse creaturi vii ale lumii. Uneori ele se aseamănă cu creaturi abisale sau nocturne, care aparțin tradițional lumii ”întunericului” și sunt urâte dacă sunt descoperite, cum ar fi șarpele sau broasca. În facultatea de medicină se obișnuia ca studenții să disece broaște pentru a studia proprietățile mușchilor și rolul sistemului nervos central și al măduvei spinării. Mai e de amintit aici și ceea ce unii au numit lanț trofic, deși omul, datorită progresului civilizației și bunăstării materiale, are șansa de a își alege dieta renunțând la carne și organe animale, lactate etc. Prințul borscoi a fost sărutat de prințesa neascultătoare, ca și cum și-ar fi sărutat inima sau alt organ muscular și ritmic ”săritor”, fiindcă inima de exemplu este veșnic în mișcare și înoată în sânge venos sau arterial. În legătură cu acest aspect poate fi observată o apropiere între ritualuri voodoo și alte practici vrăjitorești, care încercau să lovească alți oameni printr-un mediu simbolic oarecare interpus – cum ar fi păpușa voodoo cu ace și, în mod asemănător, simbolistica ceaunelor magice cu cozi de reptile, broaște, șobolani, fanere omenești etc.
În primul rând suntem oameni, deci avem o poziție specială, privilegiată, în rândul sistemelor biologice. Omul, dacă e să îl privim ca specie dominantă sau inteligentă, e necesar să îl plasăm prin urmare în centrul lumii, într-o poziție centrală față de alte creaturi, care nu posedă darul limbajului inteligent. Probabil se vor inventa și alte limbaje în afara celor existente. Acest artificiu e necesar din punct de vedere metodologic, și e cu atât mai bine că ne aduce în rândul celor cu o viziune larg umanistă. Eu nu pledez pentru valorizarea mai presus de sine a omului, ci pentru demnitatea fără ifose a omului ca individ și ca persoană, tributară speciei sale.
unii au inventat că proștii cred că altcineva mi-a scris poeziile sau textele de meditație. Este total ilogic - e evident că eu le-am scris pe toate prin constanța stilului și limbajului folosit și felul preocupărilor mele care urmează activităților și lecturilor de-a lungul vieții și apoi e ceva invizibil și e mai probabil să crezi despre un om izolat că el însuși le-a scris, fiind improbabil și imposibil de dovedit că nu el/nu ea își scrie textele.
preocupări peisagiste ale mele - un desen început recent, la care mai am mult de lucru, realizat mai slab ca altele ale mele, fiindcă am îmbătrânit și nu am mai pictat de mult; idioții cred că cei care pictează urât sunt nebuni, dar nu e așa, ei,ca și mine,unii dintre ei sunt singuri și nu sunt acceptați să muncească și nu mai pot de tristețe etc. ca oameni normali, dar abuzați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...