Vă implor din nou în genunchi, aveți milă, sunt izolată complet - în afară de mama, de foarte mulți ani, de fapt din 84, cu excepția a 5 persoane, mai demult... poate cunoașteți pe cineva sau un loc, în afară de biserică, unde pot merge... eu nu sunt făcută pentru pictură... asta nu contează... acum din nou otravă, doare burta... ei spun că toți au citit blogul meu, dar toți au înțeles că eu aș fi altceva decât sunt...???
Dragă X,
Voi trece direct la obiect. Tu știi probabil că am fost tratată psihiatric și iau zilnic medicamente - datorită acestui lucru, și din alte motive totodată, sunt complet izolată. Tu ești una dintre puținele persoane care au existat în viața mea amărâtă - doar ca o relație accidentală și oricum și din acestea au fost tare puține în viața mea, numai câțiva oameni. E adevărul. Am avut numai 5 relații mai aprofundate cu alți oameni toată viața, 4 colegi și o vecină, dar și acestea de mult.
Îmi cer iertare că te deranjez și poate că nu poți să mă ajuți, dar te implor dacă e posibil să mă ajuți. Absolut nimeni nu a avut nevoie de mine întreaga mea viață și nici în prezent și totuși aș fi putut să ofer iubire și ajutor. Eu sunt un om tăcut și nu am nicio dorință să îmi povestesc viața cuiva - am scris oricum totul, în cele mai mici detalii, pe blogul meu de memorii - dar nu știu dacă citește cineva, internetul e controlat de alții. Am trimis în multe locuri fiindcă încă puteam oferi ceva altora, încă puteam face anumite lucruri, îmi place să ascult, nu să vorbesc, îmi place să tac, dar aș fi putut face câte ceva. Nimeni nu mi-a răspuns, nimeni nu mă vrea, nici psihologii sau psihiatrii. Acum însă nu aș mai putea face tot ce puteam odinioară... Întreaga viață am răbdat greu izolarea, nu am avut și nu am pe nimeni să îmi scrie vreo scrisoare sau să îmi vorbească la telefon - nici rude, nici cunoștințe. Am numai 51 de ani - dar greul a început după peste 30 de ani de izolare, izolare care a început din 1984. Este monstruos, inuman, oamenii sunt în general singuri total la bătrânețe timp de circa 20 de ani, numai vreo 20, dar eu sunt izolată de la 13 ani.
Știi probabil că sunt șchioapă în urma unei tentative de sinucidere. Regret asta. Atunci eram încă tânără, aceasta fiind una din cele numai 3 greșeli de-a lungul vieții mele. Aș face orice, dacă ar fi posibil să mă întâlnesc cu oricine - nu am unde merge... acum stau în Voluntari, dar încă mai pot veni în oraș. E adevărat bineînțeles tot ce am scris pe blogul meu, dar asta nu ar trebui să conteze, nu am greșit nimic! Viața mea era în pericol prin însăși izolarea inumană, prin luarea nedreaptă și nejustificată a drepturilor la studii și muncă și prin otravă. Da, e adevărul că am fost mult otrăvită, dar desigur nu aș fi spus altora așa ceva, dacă aș fi avut o relație cu alții, nu aș fi lovit pe nimeni cu adevărul despre mine - nu e vina mea că sunt otrăvită - am implorat și pe facebook în genunchi mereu... Este o ipocrizie să pretindeți că mă eliminați în totală izolare - de zeci de ani - numai fiindcă nu aveți încredere că eu nu aș fi spus adevărul în gura mare. Nimeni nu a încercat vreodată să mă accepte - dar aș fi fericită chiar și numai să privesc oameni - aici nu mai pot merge la biserică, fiindcă oamenii care merg acolo oricum sunt altfel, au cu totul alte interese și nu avem ce comunica, am fost dar mă tratau ca pe altceva, știi bine ce vreau să spun. I-am spus preotului că aș face orice, dacă pot ajuta ceva la biserică și că sunt izolată din 84 - dar poate că nu m-a crezut. I-am explicat că nu am nici rude, nici la telefon, decât pe mama. După un timp, un preot și preoteasa au murit, nu știu sigur dacă cel cu care vorbisem, cred că altul. Nu m-am mai dus, nu e locul meu acolo. În anotimpurile calde mai merg în parcul din apropiere și mă uit la copii, care uneori mă înjură... dar nu e destul. În fiecare zi plâng din cauza izolării. Mi-e foarte greu să citesc sau să învăț ceva din același motiv, alte treburi nu am.
Mulțumesc mult dacă ai citit, X, eu am fost izolată, nu m-am izolat singură - dacă cunoști vreun colțișor de lume unde să merg și eu, poate mă vei ajuta. Mă gândeam să mă internez iar la psihiatrie - acolo sunt câteva relații cu alții, cu pacienții, cu personalul... dar nu e o soluție decât pentru câteva zile, căci cei de acolo nu păstrează relații cu ceilalți din spital. Mulțumesc.
Cu drag, Cristina, Martie 2022
17.03.22
ei spun că oamenii sunt așa proști încât cred că, dacă eu sunt total izolată de așa mulți ani, atunci înseamnă că cineva a hotărât asta cu bună știință cu un scop bun și cineva precis se ocupă de cazul meu în mod responsabil! Ei spun din nou ”cum să îi explic unui om care nu a greșit nimic că trebuie să moară?” - ei zic că toți au mințit despre mine???! ce?
Scrisoare pentru oamenii de pe facebook
Stimați concetățeni,
Am implorat de multe ori în genunchi mila dvs., fără succes. Cei care mă vizitează în gând au spus ades despre dvs. că ați fi nebuni care cred că eu sunt nebună, dar eu nu sunt deloc, ceea ce creează o situație penibilă. Eu voi încerca să nuanțez aceste afirmații, cu diverse lucruri, așa cum se arată ele în mod logic privirii.
1. Consider că cei inteligenți dintre dvs. au înțeles deplin că eu am scris tot adevărul și numai adevărul pe blogul meu de memorii, chiar dacă eu pretind, pe bună dreptate de fapt, că nu am avut de fapt greșeli întreaga viață în afară de trei fleacuri de fapt – ca greșeală - și pentru care nu puteam fi condamnată la moarte. Nu știu câți sunt aceia inteligenți.
2. Este posibil ca unii dintre dvs să fiți acel tip de oameni buni care nu crede că oamenii răi pot face atâta rău unui om nevinovat sau că Dumnezeu nu permite așa ceva, prin urmare nu credeți adevărul celor spuse de mine și aveți eventual în plus un sindrom de Big Brother – un Dumnezeu care mă pedepsește sau mă gratifică drept, ca pe dvs de exemplu! Sau credeți aberații psihologice sau psihiatrice, uitând că toți mint ca și alți intelectuali și vă gândiți probabil că psihiatrii sau psihologii, care nu au vorbit niciodată cu mine, au ei grijă de mine în așa fel încât dvs. să fiți protejați și eventual și eu.
3. Este posibil ca dvs. să fiți din acei oameni răi care cred că sunt nebună și că Dumnezeu mă pedepsește astfel pentru greșeli din tinerețe – poate că nu ați citit blogul meu cu atenție – căci am avut numai câteva greșeli mici, în număr de trei, dacă sunt explicate corect, și nu aveam cum să am mai multe, fiindcă eram om inteligent - și implicit bun. În rest, am povestit totul până la detalii și mi-am vânat toate cele mai mici greșeluțe, insignifiante, pe care nici nu trebuia să le notez, adică am făcut din țânțar armăsar.
4. Este posibil că dvs. să considerați că fuga e rușinoasă, dar sănătoasă și eventual minciuna la fel (! Deși minciuna nu e niciodată inofensivă, iar eu de exemplu nu pot minți încă din copilărie) și să mă izolați și să fugiți de mine, crezând că vreun fel de mafie sau forță din popor vă va urmări și vă va face rău dvs. și familiei dacă vă purtați omenește cu mine, fiindcă se pare că poporul crede minciuni despre mine, așa cum spun mulți peste mintea mea, și de aceea poporul mă lovește pe străzi sub forma oamenilor necunoscuți și vulgari care mă scuipă sau mă înjură destul de des sau îmi creează diverse probleme în puținele treburi în societate – la medic, la cumpărături etc. Eu consider că e greșit – ce s-ar întâmpla dacă toți cei buni și inteligenți ar face așa?! Mie normal mi se pare adevărul în locul minciunii, respectiv consensul tuturor intelectualilor adevărați și exprimarea adevărului, fiindcă nu e necesar să omorâm oameni nevinovați pentru furia poporului, ca în evul mediu, putem găsi alte soluții de catharsis. Seamănă cu cântecul lui Pittiș – Vânare de vânt, după Bob Dylan, care ulterior a luat premiul Nobel, în mod firesc. Și eu l-am cântat, după cum poate știți – chiar m-am dat în spectacol pe youtube, din cauza izolării crunte. ”de câte ori omul vede un rău/ și tace-ntorcând capul său”
5. Poate unii intre dvs, mă persecută și mă omoară indirect sau direct crezând că eu aș fi avut influență nefastă asupra lor sau greșeli intenționate sau nu, prin care i-am lovit și ei stau cu degetul acuzator către mine – dar eu încă nu mi-am pierdut memoria, țin minte sigur că nu am greșit. Este posbil ca dvs să fi raționat greșit, dar orice greșeală poate fi iertată. Răul începe când greșeala se transformă în crimă cu pre-meditare. E posibil ca dvs să fi raționat greșit din cauza minciunilor sau propagandei unor psihologi sau psihiatri. Mai este posibil ca dvs să credeți pe unii care mint despre asta și nu pe mine, deși nu mă cunoașteți. Mai mult ca sigur că nu vă fac rău personal dvs., domnule X, nu mai mult decât orice alt intelectual, ba în mod sigur mai puțin decât mulți dintre ei, am fost în întregime un om de bine, nu m-am gândit la oameni nici în absența lor, deci nu avem cum să îi influențez direct. Fiind un om de bine și inteligent, rolul meu pozitiv indirect a fost infinit mai mare decât cel de aducător de mici ploi sau furtuni, și ele oricum necesare. Nu uitați că am fost totuși om foarte echilibrat și nici 15 ani de continue torturi și otrăvuri nu m-au dezechilibrat – am fost mereu calmă, liniștită, senină, cu multă lumină și bunătate în gând – ce să mai vorbesc de frumusețe, că practic trăiam stări de grație aproape zilnic, de exemplu în fața chipului unui copil, unei frunze, unei lumini difuze etc. Sau adesea în fața frumuseții ideilor, cum ar fi filozofia, studiul lingvistic etc. Am înțeles corect că am fost un om cu influență bună, fiind bogată intelectual și mereu pozitivă ca gândire. Niciodată ură sau invidie sau regret, sau remușcare, sau orgoliu sau deprimare etc. Deci... Doar iubirea și îmbrățișarea, dăruirea non-erotică. Însă cei răi au spus clar că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, iar respingerea a fost completă, fără să fi greșit nimic – deci resurssele mele au început să dispară, mai ales prin tortura cerebrală cutremurătoare din ultimii 6 ani – prin otravă și f_t.
6. O parte dintre dvs. pot să fie foarte sceptici, blazați, cinici, mai ales dacă au avut, să zicem, experiențe paranormale sau transcendentale sau vieți anterioare în memorie, eventual inconștient (nu exclud) sau o imensă cultură de ordin intelectual –expertiză în mai multe domenii – în timp ce eu sunt doar un copil curat și nevinovat. Fiind dumnealor obișnuiți cu ecoul morții din tranșee sau de pe eșafoade și prin toate celelalte instrumente de tortură asupra nemuririi noastre, fiind ei oameni care leagă biologic ciclul vieții omului de restul fenomenelor sistemice ecologice, ei nu mai sunt impresionați de otrăvirea mea și nici de izolarea inumană în care mă zbat din 1984. Ei pot să considere că nu le place de mine deloc și deci nu mă vor accepta cu ei deloc, așa cum au făcut din copilărie. Ei pot să creadă că nu aveam aptitudini de comunicare și oricum nu aveam experiență de mai multe vieți sau erudiție, cum mi-era înclinația în tinerețe, dar nu m-au lăsat alții să citesc și mi-au torturat memoria cărților citite. Ei nu realizează că eu nu am avut chiar nicio șansă și am fost perfecțiunea, chiar dacă tânără – iar la vârsta maturității, când toate tainele mai importante s-au șters, chiar nimic, nimic rău. Acum sunt deja 20 de ani aproape – am 51 de ani și maturitatea începe la 35 – serios! În afară de faptul că nu se potrivesc cu mine cea năpăstuită, ei poate nici nu cunosc un loc unde aș putea fi de folos. Oricât de puțin, de pildă să fi ascultat oameni care au nevoie să vorbească, (nu eu) să fi avut grijă de copii orfani sau altfel de copii bolnavi sau de bătrâni etc. Sau orice aș fi putut scrie, corecta etc. Orice activitate scoială, chiar și prin corespondență. Dar scepticii aceștia cred că nimeni nu trebuie ajutat, că omul care nu se ajută singur merită să moară în rigolă, că nu e bun destul pentru viață, că nu e adaptat, sau, dacă este, atunci societatea nu e pregătită pentru el și nu are rost să încercăm schimbarea/modificarea echilibrului societății. Însă uneori, cu cât e omul mai drept și nevinovat, mai inteligent și bun chiar, apar necazuri în restul societății când el e lovit și el săracul nu are nicio șansă și pe nimeni ca ajutor – doar să vadă și să audă alt om, el/ea nu are tendința să aducă ceva negativ în viața altuia prin lamentațiile sale.
7. O parte din dvs. poate crede că eu sunt vinovată de greșeli pe care nu le-am comis niciodată - căci am fost doar un om bun și inteligent, nu aveam cum greși, sau, repet, puteți crede că sunt nebună, fiindcă așa mint psihiatrii – adică nebună în sensul rău, că fabulez, că delirez și deci că am scris minciuni despre mine, sau adevărul, dar că era necugetat să scriu adevărul și chiar rău, deși nu e adevărat. Aceasta a fost un lucru normal, inevitabil, și bun. Unii spun peste mintea mea că dvs. sunteți nebuni sau influențabili și credeți că eu nu pot comunica normal cu oamenii din cauza acelor gânduri telepatice, dar asta nu ar fi deranjant – unii ascultă radioul și totuși vorbesc la telefon simultan de exemplu. Eu pot chiar să îi alung pe cei din mintea mea prin tăcere. Alții spun că o parte din oamenii care stau peste mintea mea sunt răi și lovesc pe cei pe care eu îi întâlnesc și astfel mă acuză și mă omoară pe mine – dar asta nu știu, nu cred, poate e tot o minicună. Nu m-ați acceptat deloc, nici în scris, prin scrisori. Nimeni. Am încercat să obțin întâlniri cu dvs, deși între dvs vă întâlniți și faceți poze, am scris scrisori către colectivitate, precum asta, dar și individuale, în zadar. Cred că vă puteți imagina că după peste 37 de ani de izolare e sfâșietor. Singurătatea, de fapt izolarea, e lepra sufletului. Eu nu am lovit pe nimeni întreaga mea viață absolut deloc.
8. Cei care sunt îndoctrinați de lucruri care încep cu litera P – psihiatrie, politologie, psihologie, adică gunoaie pentru mine – pot să creadă că eu, tipul omului rațional, calm, lucid întotdeauna, aș fi nebună sau că dvs. sau alții ați scăpa de nebunie dacă eu aș muri sau înnebuni. Sau altceva – că cei de specialitate, gardienii sistemului, trebuie să aibă grijă de mine și, fiind eu izolată din 84, cu 8 ani înainte de psihiatrie, probabil că ei au dreptate că trebuia să fiu izolată toată viața. Nu v-ați gândit niciodată că ei mint? Eu puteam dovedi clar asta. Ei spun că eu am fost aruncată la gunoi și că trebuie să înțeleg că dacă omul e închis cu forța la psihiatrie viața lui se termină. Poate de aceea m-ați respins mereu. Mai sunt și lucruri vulgare cu P – e posibil ca dvs, raționând incomplet, să fi crezut că eu eram curvă în sens psihologic, sau un om atras și interesat de sexualitate sau de actul sexual, ceea ce nu a fost niciodată așa – dimpotrivă, lucrurile sunt ca în cazul tuturor sfinților martiri, care erau violați sau mureau din cauza apărării fecioriei lor etc. Absolut niciodată nu mi-am dorit viață sexuală, nu am avut pofte sexuale deloc, și aș fi preferat, dacă aș fi avut de ales, să nu mă căsătoresc, dar să fi fost acceptată ca intelectual, dar probabil că acesta ar fi fost lucru improbabil. Am respins categoric violul sexual de la distanță de mii de ori, dar ei tot persistau, oricât tăceam, oricât mă rugam etc.
În ansamblu poate și dvs, credeți aberația că trebuie să mor pentru greșelile altora fiindcă au mai fost precedente sau că trebuie să mor fiindcă prea mulți au mințit și trebuie să apărați onoarea acelor ticăloși, care nu vor să recunoască ceva rău ce au greșit ei – deci vi se pare că e mai frumos estetic în societate dacă mă omorâți, fiindcă ați înțeles că eram martir. E greșit.
Tot greșit e că trebuie să mor pentru greșelile neimaginate de mine de care mă acuză unii, fiindcă ele nu au existat, nu mi-am pierdut încă memoria. NU am f-t pe nimeni niciodată, nu am lovit pe nimeni niciodată și nu aș fi făcut asta. Sunt unii care cred că eu nu sunt nebună și de aceea nu sunt acceptată în societate, fiindcă ei vor să apere minciuna că aș fi fost nebună cu prețul vieții mele. Ei zic că e cea mai monstruoasă crimă care a fost comisă vreodată asupra unui individ.
18.03.22
Ei spun că eu sunt un om prea bolnav și nimeni nu vrea oameni bolnavi - dar ulterior au spus că e vorba de boala psihică și totuși această boală nu mă împiedica să muncesc ceva sau să fac anumite lucruri bune - cred că ați înțeles că tot ce am scris pe blog e adevărul, de ce îmi vor moartea? Alții zic că boala psihică e doar o invenție, dar eu depind de medicamente - și totuși aceste medicamente nu mă împiedicau să muncesc. Acum am îmbătrânit și e vorba de alte boli, dar totuși... Ei zic tot timpul că toți știu că nu sunt nebună, dar vor să mintă și să mă omoare ca să ascundă faptul că ei au greșit....!
Iată răspunsul la scrisoarea mea către X:
Draga Cristina-Monica,
eu iti multumesc ca ai avut incredere sa-mi scrii si te rog sa ma ierti ca nu pot raspunde imediat, dar timpul meu nu-mi apartine asa cum as vrea eu.
Nu vreau sa-ti raspund cu fraze politicoase si care nu spun mai nimic, ci am sa trec si eu direct la subiect. Stiu ca izolarea si singuratatea sunt greu de dus, de aceea este nevoie sa iesi din carapace si sa incerci sa-ti gasesti drumul catre oameni. Ma gandesc aici concret ca ai putea sa faci voluntariat, si asta in orice domeniu. Mai ales acum, cu criza ucrainiana, cred ca e nevoie de voluntari si oameni inimosi care se implice pentru soarta acestor amarati. Incearca sa iei legatura cu diferite organizatii si sa afli daca e ceva ce te tenteaza sa faci. Stiu eu....lucru cu copii orfani, cu batrani, cu animale.....sunt atatea directii in care poti ajuta si e chiar nevoie de oameni cu inima mare.
Si daca-mi mai permiti un sfat, si sper ca nu te superi ca sunt directa si sincera cu tine: cand te duci sa-ti oferi ajutorul nu povesti si nu da detalii multe despre problemele tale. Lumea nu are rabdare si deschidere sa asculte despre altii, ti-o spun din proprie experienta. Deci du-te si ofera-ti ajutorul si lasa-i pe altii sa-si etaleze vietile (asa cum bine spuneai ca preferi....)
O alta recomandare ar fi sa te inscrii la un curs de ceva....orice iti face placere (poate chiar ceva cu componenta manuala, face f. bine la psihic). Asa poti veni in contact cu oameni si ai si un subiect/activitate comuna despre care poti vorbi cu ei.
Ti-ar prinde bine poate sa faci si mici drumetii. Nu stiu cat de "fit" esti in materie de excursii, stiu doar ca mersul pe jos si natura ne fac tuturor f. f. bine. Sunt grupuri multe care organizeaza excursii. Te poti interesa pe facebook sau pe net si poti sa-ti alegi ce-ti place.
Un ultim sfat ar fi sa incerci sa-ti gasesti un psiholog/consilier/coach si sa te duci la cateva sedinte. Nu spun psihiatru, ci psiholog. Te-ar putea ajuta sa-ti gasesti un echilibru, sa te desprinzi de trecut si sa te uiti cu incredere la prezent si viitor.
Oricat de grea ti-a fost viata pana in prezent, doar de tine depinde sa ii schimbi cursul. In fiecare zi incepi o noua viata. O poti trai cu ochii intorsi spre trecut, sau poti sa pui punct trecutului (indiferent cata suferinta si probleme au existat) si sa incepi sa-ti construiesti, pas cu pas, o alta viata. Aici ar fi bine ca la inceput sa te sprijine un profesionist. Trebuie sa ajungi sa ia incredere in tine si in oameni.
Treci la fapte si cauta sa te bucuri de lucrurile marunte pe care ti le ofera ziua de azi.
Iti doresc mult bine si-ti tin pumnii in tot ce vei intreprinde!
Cu drag
Și eu am răspuns iar, deși scrisoarea era negativă:
dragă X, mulțumesc pentru răspuns. Vreau doar să știi că eu am căutat mulți ani ceva pe internet și nu există sau nu găsesc eu - ideal era să mă recomande cineva. Sau să îmi spună cineva ceva clar, unde și cum și pentru ce. De exemplu, am telefonat când aveam doar 47 de ani la Trepte și nu m-au acceptat numai după apelul telefonic. Practic nu există nimic, nici măcar ceva online, nici măcar cenacluri de poezie - am așteptat ani mulți. Am observat că tu ții cursuri [text abreviat]. Nu am stat niciodată în carapace, cum spui tu. Am observat că există doar cursurile de pe calea Victoriei, destul de scumpe, dar inutile, fiindcă au doar câteva ședințe, timp în care nu poți învăța nimic și nu poți face cunoștință cu alții, că altfel m-aș fi dus. Bineînțeles că nu spun altora nimic despre povestea mea, nici nu am spus vreodată - oare tu așa mă ții minte, dacă te gândești ce și cum am vorbit împreună? Nu ți-am spus nimic și nici altora nu am spus. Dacă întâmplător afli ceva concret pentru mine, îmi poți scrie.
Mulțumesc, Cristina
ei au inventat acum că există un motiv al morții mele de care eu nu am habar - că politicienii au mințit despre mine și că sunt nebuni și m-au f-t (?!!) și de aceea vor să mor eu, fiindcă ei sunt persoane importante ???!!
dacă ar fi așa, ceea ce eu nu cred, atunci de ce să mă omoare pe mine - eu nici măcar nu am urmărit știrile decât o dată în viață, demult - sunt atâția oameni răi sau proști sau nebuni cu adevărat interesați de politică, eu am fost un om complet bun și nevinovat și chiar un om de valoare, dar ei toți, oamenii toți m-au închis și m-au torturat cutremurător zeci de ani în izolare - nu m-au lăsat să dovedesc ce eram nici măcar prin scrierea unor poezii mai bune!! Au fost torturi monstruoase încontinuu și acum sunt aproape 38 de ani de izolare.
ce fel de regi sau împărați inumani și monstruoși se cred ei? Voi chiar credeți așa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...