13.05.22

E subînțeles că spiritele superioare, adică feluriți intelectuali, au capacitatea să integreze întru sine tâlcul multor enigme la care ceilalți nu pot răspunde deloc și ajung uneori să aibă o concepție sistemic-holistică asupra universului. Datorită inteligenței și dezlegării diverselor taine, acești oameni sunt altfel de construcții psiho-biologice față de oamenii de rând, au o anumită aură pe care o poți simți în preajma lor. Nu am fost geniu, dar, prin forța împrejurărilor și proprie activitate, am fost un om lucid care a înțeles multe lucruri de la sine, din păcate însă am povestit totul sau am gândit cu voce tare în camera mea - oricine îmi putea fura și apropria zborul jucăuș al minții și inimii. Din această cauză se pune problema secretului, tainei. Eu am fost profesor și am ”predat” toate cele înțelese de mine, alții însă au teoria că secretul le dă putere și avantaje, în ciuda unui intelect slab, că are funcție de potențare la fel cum au tainele descoperite cinstit și prin muncă. Astfel, ar fi posibil oare (?) ca niște oameni slabi ca intelect și plini de vicii morale și sufletești să vrea să domine pe alții și, de exemplu, să comită o crimă monstruoasă asupra unui om nevinovat, doar în acest scop - cum e cazul cu mine, căci ei mă omoară cu adevărat, deși am demascat toate secretele celor răi - dare evident că nu cred sau nu au înțeles decât o parte, fiindcă altfel nu m-ar fi omorât. Fiind pentru oameni incredibil, după cât se vede, astfel cei răi și puțin dotați intelectual îi calcă în picioare pe ceilalți, fiindcă fac ceva ușor și simplu pentru proști - omoară și distrug, mint și terorizează. S_ar putea, repet, să fie doar un șantaj fiindcă mi-au făcut rău și nimeni nu mă vrea, cum spun ei mereu. S-ar putea ca medicul de familie să nu fi fost de vină, poate că e altceva de data asta, poate cancer sau doar ciroză - dar dacă e așa, oricum toți sunt de vină indirect sau direct, inclusiv eu că am fumat din nou, datorită izolării. E adevărat că am înțeles tot ce puteam înțelege despre viață și oameni până la această vârstă, poate pentru totdeauna, dar am fost izolată mereu, deci nu e chiar mult - nu știu multe datorită faptului că nu am putut verifica prin realitate - însă mă doare puțin că tot binele și frumosul sufletesc a fost la cheremul altora. Dacă nu eram singură, sigur nu vorbeam singură în casă.

14.05.22
azi mi-au montat termopane, dar am făcut o greșeală destul de costisitoare - am comandat ușă la baie și nu prea e bună și are pragul de jos înalt și aș intra foarte greu înăuntru în cârje, asta e, am greșit, mama a greșit și ea că a schimbat geamul termopan de la baie, care era bun și eu am spus asta, dar ea a vrut schimbat și acum îi pare rău, că e mai prost și a costat și s-a stricat pe margini destul de rău
ei spun că ei au tot sperat că oamenii se vor trezi la realitate în ce mă privește, dar în zadar, ideea e că vor să mă omoare, ceea ce au spus mereu, de mult timp, dar e adevărul și e ceva rău, ei spun că oamenii comit o mare eroare, crezând că se războiesc cu cineva prin lovirea mea
alții spun din nou că eu sunt absolut nevinovată și oamenii mă omoară - nu înțeleg, normal că sunt nevinovată, la ce vină se referă ei?
Dureri extrem de mari în tot corpul și mai ales în brațe, abia mă mișc... ei zic că oameni extrem de răi vor să mă omoare, altul zice din nou și din nou ”Și încă nu poate să o înghită?!” Altul zice din nou că i se cere cu insistență să mă omoare. Îmi pare extrem de rău că și dvs îmi doriți moartea, după cum se vede clar - ar fi trebuit invers, asta e... ei zic mereu că oamenii pur și simplu nu pot crede adevărul, care e extrem de bun despre mine și mă omoară crezând că eu delirez sau sunt ceva rău. Degetele aproape mi-au paralizat. Se pare că au pus otravă în apa de la duș de mai mulți ani. Obezitatea mea morbidă e acum și monstruoasă - am un aspect de om extrem de gras și bolnav și diform - am povestit cum am ajuns așa - mai ales prin otravă și tortură cerebrală, abia mă scol din pat și de pe scaun, de mâine vreau să nu mai mănânc
ei spun că femeile obeze sunt aproape toate proaste și că poporul crede că și eu sunt proastă și eu sunt extrem de inteligentă, de parcă asta ar conta sau ar fi vreo problemă

15.05.22
Ei spun că familia mă detestă că am spus adevărul, că vor să mor, fiindcă e o rușine să spui adevărul, deși eu nu am intenționat asta, am fost torturată monstruos și otrăvită. Vă dați seama că nimeni nu are intenția să se plângă, să spună tot, chiar dacă e masacrat, dar în cazul meu crima a fost puțin diferită și torturile și otrava nemeritate și nu am greșit absolut nimic și au fost unele lucruri pe care le-am înțeles abia după ce le-am notat. La fel e cu generația tânără spun ei, de exemplu Cosmin, vărul meu, care trăia încă în vise, a avut un șoc când a descoperit adevărul din ceea ce spun eu, și mai ales în acest mod public. Eu cred că da, e ceva rău și urât și nu am intenționat asta. Mai știu și altceva, că unele taine nemărturisite pot duce la repetarea lor dacă individul le ține minte (sau dimpotrivă) - eu mărturisind totul am curățat o parte din rău, dar se pare că cu prețul vieții. În cazul meu condamnarea e nedreaptă, nu doar fiindcă am fost martirizată atâția ani, e un accident rău. E greșit. Unul dintre secrete sau lucruri neplăcute care se țin ascunse e că Cosmin eventual nu era copilul lui Nelu, fiindcă a apărut pe lume așa devreme după nunta lor din iarnă și ei insinuează că nu ar fi copilul lui Nelu, și că de aceea eu, fără să bănuiesc nimic, am ținut minte cum o tachina el pe Genica când era gravidă. Unii așa au crezut citind scrisele mele - dar poate nu e așa! E drept că nici el nu seamănă cu tatăl lui. Sora lui seamănă cu amândoi părinții. Și mie mi-au spus că m-am născut exact la 9 luni după nunta părinților și nu am bănuit nimic. Eu trăiam în vise și nu văzusem că nu semănam cu tata deloc. E posibil ca din cauza bănuielilor față de Genica noastră să fi fost bârfită și o vecină tot Genica pe lume că a avut copil cu tatăl ei, care era bețiv și violent, ceea ce am notat în primele povestiri și ceea ce poate nu a fost adevărat, sau ea a avut copil ilegitim din cauza poveștii din familia mea, care devenise prototip. Ambele povești pot fi false, dar am mai întâlnit asemenea coincidențe, deci poveștile se puteau influența una pe cealaltă, chiar dacă erau doar bârfe fără temei. Poate unii au suferit anumite necazuri similare cu ale mele, dar, povestindu-le am îndepărtat poate o ulterioară poveste rea. Măcar atâta. Dar poate că nu. Dar otrava a fost ceva monstruos și eu oricum nu aș fi povestit viața mea nimănui, asta era cert. Nici nu aș fi avut niciodată cui. Și oricum verii mei mă respingeau complet dinainte să scriu totul. Cam așa e și metafora biblică - moștenim cu toții răul de la păcatul originar. Ei spun că copiilor li s-a spus că sunt nebună și au fost astfel crescuți încât să mă respingă.

17.05.22
ei spun că e o chestie pe care eu încă nu am înțeles-o - că toți oamenii buni sau normali din viața mea au fost trimiși în exil???
și că poporul avea ceva cu mine cu mult înainte ca eu să scriu adevărul tot pe blogul meu ???
și că poporul mă condamnase cu mult înainte dar eu nu am ghicit asta și nici de ce, sau ce aveau cu mine
ei zic că poporul a fost mințit în cele mai mici detalii despre mine???
și că poporul crede că a fost jignit de mine și de aceea se purtau bizar de mult timp???
nu am avut niciodată idei greșite despre popor, nu am fost persoană publică și poporul nu are cum să știe ceva despre mine, practic nimic, fiindcă am fost cu adevărat izolată, nici măcar un geniu nu are cum să mă cunoască, nu am vorbit în public decât de 2 ori, legat de poeziile mele
ei spun că principalul motiv pentru care am fost complet izolată e că unii neagă totul despre mine și nu voiau ca alți oameni să înțeleagă că tot ce am spus e adevărul, inclusiv că eram otrăvită cu adevărat, intenționat

18.05.22
Aseară iar am avut rău cerebral înfiorător, ca și acum două zile și dureri mari în brațe și picioare - oasele - dar nu chiar ca acum două zile. Atunci, adică duminică seara, 15 mai 2022, a fost monstruos. Cel mai rău axila și umărul drept. Și luni a fost rece și noros, iar azi mai rău, numai marți, când nu m-au lovit a fost bine, ca întotdeauna. Dacă ar fi fost adevărul despre mine totuși nu m-ar fi omorât sau torturat monstruos și aș fi avut câteva relații cu alți oameni, aș fi avut un rost oarecare și e adevărat că răul tot ar fi dispărut, prin simplul fapt că nu aș fi mai fost singură. Știu că nu credeți, dar există un fel de rău fizic care e doar din cauza izolării și dicordanței față de realitate. Acest fel de rău a apărut numai în ultimii câțiva ani, de când speranța de a avea viață împreună cu alții a pierit.

Din nou despre idei "politice", fiindcă și ieri m-au înțepat cu ideea că proștii cred că eu sunt masacrată și omorâtă din cauza ideilor politice ale altora, nu ale mele. Au creat un fel de delir urât, pe care îl voi explica. În primul rând, e normal pentru ei că oamenii în situația mea sunt omorâți din cauze politice, ideea aceasta prinde la proști, dar în cazul meu nu e așa, e doar o etichetă care e comod de aplicat. Eu nu am avut niciodată interese politice - adică gânduri legate de așa ceva, și nici măcar nu am urmărit știrile politice decât o dată în viață, din motive create de alții, nu de mine. Dar ei au inventat, printre altele, că anumiți oameni politici români și nu numai au inventat minciuni despre mine și sunt omorâtă din această cauză, pentru a apăra onoarea acelor oameni politici, sau a poporului, care a mințit și el despre mine, fiind păcălit de acei politicieni. Bineînțeles că nu cred așa ceva și nici nu am cea mai vagă idee ce ar fi putut inventa oamenii despre mine, în afară de ideea că aș fi nebună. Totuși ei spun că poporul avea idei ”politice” despre mine dinainte ca eu să scriu tot adevărul pe blog, fapt pentru care au decis să fiu omorâtă, deși nu pot ghici acele idei și ele sunt în mod sigur false. Voi continua imediat

O altă idee a lor e că sunt ostracizată și omorâtă fiindcă nu am mințit la fel cu ceilalți despre revoluție sau despre perioada comunistă din istorie, fiindcă așa e regula în societate, că mulți mint și sunt acceptați și alții mint fără să știe nimic despre revoluție sau politica comunistă, mint din cauză că alții au mințit și i-au păcălit sau au creat această cutumă. Acum sunt mai mult de 30 de ani de la revoluție, dar ei mint sau vorbesc sforăitor și cu emfază și cu același ton de voce despre ce a fost demult, la fel cum făceau în comunism despre Al Doilea Război Mondial, chiar până la schimbarea regimului și eu, fiind copil sau prea tânără, mi se părea puțin ciudat acest procedeu. Poate e așa din cauză că astfel se creează propaganda necesară, fiindcă oricum trebuie să existe propagandă, care să justifice anumite schimbări sociale, care să creeze fondul energetic necesar. Este adevărat, din câte am văzut, că unii consideră ororile comunismului ca fiind plasate numai în anii 50, obsedantul deceniu, cum îl numesc ei. Deci acum 70 de ani, deci numai oamenii de 90 de ani pot avea o idee clară despre așa ceva, dacă nu sunt ramoliți, decrepiți, sclerozați etc. Cât despre ce a fost înainte de revoluție, numai cei de peste 60 de ani știu în mod real. Revenind la viața mea, repet, eu nu am avut nicio legătură cu politica și nu am vrut de mică să am, căci am fost crescută într-un fel de dezgust față de aprinsele patimi politice ale unora (fiindcă ai mei erau vulgari și violenți legat de idei politice, părea o nebunie urâtă). Singura mea tangență cu anumite idei politice a fost faptul că eram foarte săracă din naștere. În orice caz, am fost un om bun și inteligent, fără greșeli și chiar am trăit în limitele unei stări de încântare și sublim, și e completă nebunie să omori un astfel de om cu pretext politic; pentru ce?!

Am observat de pildă că așa zis prietenii mei, poeți de facebook, vehiculează multe idei politice, și fac propagandă pentru regimul poltitic actual de mulți ani, de parcă ar avea ei dușmani comuniști acum, la peste 30 de ani de la revoluție, așa au făcut mereu, un fel de vânătoare de fantome. Ideea unora peste mintea mea e că astfel sunt acceptați și au bani, în timp ce eu, care am spus numai adevărul, sunt omorâtă. Dar eu nici măcar nu am cui să spun minciuni, cei de pe facebook m-au respins total și nu am avut niciodată pe nimeni și oricum nu aș fi făcut așa ceva, nu am mințit niciodată și știu că minciuna e ceva rău și lovește eventual, indirect, în oameni buni și curați cum am fost eu și eu nu aș face așa ceva. Mai demult mi-au spus că pe oameni i-a deranjat faptul că am spus adevărul curat despre revoluție - și că toți știu că a fost atunci lovitură de stat. Nu știu acest lucru, nu știu ce înseamnă, am povestit doar din perspectiva unui martor ocular, doar adevărul, fiindcă am suferit atunci când am fost la revoluție și fiindcă m-au forțat prin otravă și tortură. E o chestiune de terminologie pentru care nimeni nu trebuie să moară! Am mai observat că, de-a lungul anilor, versiunea oficială despre acel eveniment s-a mai modificat, apropiindu-se de adevărul subliniez - incomplet - al lucrurilor spuse de mine. Atunci au spus că pe oameni i-a deranjat mai mult faptul că am spus adevărul despre pregătirea revoluției și ”circul foamei” și minciunile de atunci, dinainte de revoluție, în timp ce azi toți mint despre acel lucru, cu scopul de a crea pagină de istorie mai frumoasă și de a se alinia minciunilor și ideilor politice ale altor entități statale. Oricum, nu cred că ei mint sau vor să mint eu în scopul acreditării unei idei care circula după revoluție în mass-media - anume că atunci a fost o ”revoltă spontană”. Am observat ceva ce mi se spunea de mică - anume că în politică toți se apleacă după cum bate vântul, dar eu nu aveam cum, nu am avut nicio intruziune în ideile politice.

Aseară au intrat unii cu ideea că lumea așteaptă să mint și să dezmint adevărul legat de politică - foarte puțin de altfel - prezentat de mine pe acest blog. Adică să dezmint în scris. Totuși știu că dezmințirea, adică minciuna, nu mi-ar folosi nici mie, nici altora. E total absurd. Eu nu sunt Socrate - deși am avut înclinații filozofice, și nu sunt otrăvită, precum el, din cauze politice. El a avut real legătură cu politica, adică i-a deranjat - se zice, pe unii oameni bogați și puternici, pe ei ca indivizi, fiindcă ei reprezentau politica Atenei. Eu nu am deranjat pe nimeni și nu am atacat pe nimeni, am spus doar adevărul și chiar tot adevărul, fără să acuz, fără să judec.
Este adevărat că nu am scris poezii bune, că nu am har și de aceea nu au plăcut nimănui, dar pe facebook pare puțin bizar, fiindcă sunt totuși comparabile cu ale celorlalți, care nici ele nu sunt excepționale, dar sunt acceptate. Poeții sau artiștii de facebook nu m-au acceptat. Ideea e că, deși în contextul ”globalizării”, artiștii mici sau poate chiar și cei mari, trebuie să se complacă în minciună, ba chiar să fie angajați în propagandă politică mincinoasă, fiindcă au nevoie de bani și acceptare în lume, și că așa a fost viața artiștilor mai ales, întotdeauna, în orice epocă, în orice breaslă artistică, ei fiind obligați să fie servili potentaților fiecărei epoci. Mai ales a fost la modă în ultimele decenii imaginea poetului sau prozatorului angajat politic, moară vremelnică a ideologiilor de tot felul. Nu mă deranjează realitatea niciodată, în afară de crimele monstruoase asupra incocenților, cum am fost eu. E vorba de o cruzime cutremurătoare, cum ei nici măcar nu au descris legat de regimul trecut și eu am reușit să spun doar o parte, esențialul adică. Mă deranjează și ura lor nejustificată și ideea de mușamalizare începând cam cu 2006. Dar eu am început acest blog abia în 2013. Cei care intră peste mintea mea spuneau că e ciudat că, fiind într-o epocă de mare prosperitate pe toate planurile, totuși oamenii mă omoară și sunt nemulțumiți. Mai spun ei că orânduirea politică anterioară era mult mai dreaptă, dar cea actuală este mai prosperă, mai prolifică. Eu nu am emis astfel de judecăți sau evaluări.
Iar au început - că pe oameni îi deranjează că, fiind eu cel mai nenorocit om, sunt cea mai deșteaptă.??? Ei spun că și de data asta m-au f_t înfiorător și că tot ce am spus despre familia mea e adevărul, în cele mai mici detalii. Ei spun din nou, fără rost, că sunt un om extrem de bun și toți proștii cred că sunt ceva rău - poate au dreptate, căci de zeci de ani, deși izolată, toți se strâmbă la mine. Iar au început cu ideea că nu pot să mă taie, rupă etc.,ca și cum au ceva cu mine și îmi vor răul. Ei spun că eu nu am făcut nu știu ce lucru nici măcar o dată viața întreagă - dar nu știu la ce lucru se referă - oricum nu am mințit deloc și nu am făcut răul. Ei spun că toată viața am fost persecutată pentru lucruri la care nici măcar nu m-am gândit.