O altă concluzie

Repet, ceea ce am spus mereu, de mai multe sute de ori: Trebuia să fie adevărul tot despre mine și atunci ar fi fost dreptatea în mod sigur, adică aș fi avut dreptul la muncă și la studii și aș fi fost precis acceptată, fiindcă eram cu adevărat motivată, dar și capabilă cu adevărat. Ei reacționează urât când eu spun asta, cu ideea - ”O, Doamne, Doamne, Doamne”, bătându-și joc de mine. Ei spun că în ultimii ani m-au incapacitat oricum și deci e prea târziu pentru așa ceva, deși chiar numai lipsa dreptului la studii mă ucide. Doamna Minulescu, de care am mai vorbit, mi-a dat sfatul să merg la Colegiul psihologilor, unde m-aș fi dus în mod sigur, fiindcă nu am primit niciun alt sfat întreaga viață și nu mai puteam îndura, dar tocmai atunci a început pandemia, cam acum 2 ani și ceva, și acum e din păcate prea tărziu, căci m-au torturat cerebral mult prea puternic și aproape în fiecare zi sau seară, distrugând ceea ce eram. Nu am găsit nicio formă de învățământ la distanță, nu am știut unde să caut și oricum, din cauza izolării din 84, trebuia să văd măcar puțin câțiva oameni. Nu avea niciun rost să mă distrugă, totul a fost cum am povestit aici pe blog și nu am avut greșeli sau defecte toată viața - dar ei spun mereu că trebuiau să mușamalizeze adeăvărul și faptul că am fost abuzată monstruos. În mod sigur erau multe forme de studiu, inclusiv de formare continuă sau reprofilare, de pildă pentru profesorii de științe socio-umane erau doi ani de filozofie, exact ce îmi trebuia, dar nu aveam serviciu, și trebuia să fiu acceptată, să mă vrea cineva, să mă invite cineva, oriunde. Deci trebuia să fie adevărul, inclusiv ce este pe blogul meu, pentru a avea dreptul la muncă și la studii superioare, pe care le meritam. Dacă aș fi avut dreptul, atunci aș fi fost și acceptată. Nu era prea târziu, am explicat. Eu am scris multor psihologi care nu au vrut să mă accepte sau mi-au trimis (doar unul) o scrisoare de batjocură, ca și cum nu aveam minte deloc și eram idioată și copil mic, vă pot arăta. Am scris și multor instituții de sănătate mintală și de terapie și am dat adresa blogului, dar nu vor se pare decât distrugerea și moartea meea, cum au spus și aceștia care m-au torturat cerebral monstruos în ultimii ani. Ei mereu vin cu ideea torturii și distrugerii cerebrale, ca să nu fie adevărul, cum au și făcut mai ales în ultimii 6 ani. Iar la studii și muncă, cum eu încă visam, sunt în general acceptați doar oamenii care au relații cu alții. Ei mereu au spus că este exclus, fiindcă toți au mințit. Acum iar e măduva atacată, căci mă dor rău coloana lombară și degetele mâinii, probabil din cauza otrăvurilor de mai demult. Scriu foarte greu. Păcat că nu m-au acceptat, căci eram cu adevărat un om fericit în esență și capabil de multe lucruri bune. Dar ei, dacă vorbesc eu așa ceva, mereu spun că pe mine m-au aruncat la gunoi și trebuie să înțeleg asta.

Au început din nou să dea vina pe popor - că poporul român a fost mințit și vrea ca eu să mor și să trăiască mama, care e un monstru, după tot ce a făcut atâția ani... nu cred bineînțeles, dar ei așa fac mereu. Au început să spună că "disjuncția" nu e posibilă și că uciderea mea etc. Ei spun din nou că mama e ceva extrem de monstruos, atât de monstruos încât lumea nu poate crede adevărul - care nu poate fi spus - și mă omoară pe mine ??? DA, confirm, e și a fost mereu un monstru și disimulează totul. Dar nu înțeleg de ce trebuie să fiu omorâtă eu, după tot răul făcut de mama mie și altora. Eu nu știu de data asta care e adevărul - unii spun că atunci când toți (toți ce?) mint oamenii nevinovați sunt omorâți de proștii care cred minciuna și că acesta cazul meu, alții spun că toți au înțeles adevărul și totuși vor să mor. Alții că toți cred că sunt nebună, ceea ce e fals etc. E prea confuz totul și nu știu de ce trebuiau ei să mintă, am fost totuși un om perfect. Dureri de bont - junghiuri cu frecvență mare și de burtă, iar creierul mi-e chinuit. Ei spun iar aberația lor preferată - că oamenii cred că eu sunt altceva decât sunt, ceea ce ar putea fi adevărul, nu mai explic.

9 mai 2022
Azi parcă m-au lăsat în pace, nu știu de ce. Întreaga viață, din copilărie, nu am lovit niciodată pe nimeni, nu am făcut niciun rău, nu am fost agresivă sau rea etc. Totuși ei au lovit aproape zi de zi și pare foarte straniu când ei nu lovesc. Dar, din păcate, mi-e cam rău cerebral, după ce m-au torturat ani de zile oribil. Azi nu m-a mai durut coloana așa rău, am putut merge pe drum.
din nou ideea că eu sunt omorâtă fiindcă nimeni nu crede adevărul!?

Azi, 10.05.22
Ei spun că e vorba de o imensă greșeală judiciară și de aceea m-au izolat complet, fiindcă nimeni nu vrea să respire adevărul și dreptatea. Vă implor, aveți milă! Nu am greșit nimic toată viața și chiar am fost un om de valoare și aș fi dovedit ușor dacă aș fi avut dreptul la studii și la muncă. Sau măcar unul dintre ele. Ei spun că sunt omorâtă cu asentimentul tuturor. Totuși acest blog nu îl citește nimeni, deși am trimis adresa peste tot unde am putut. Dacă îl citește cineva, poate că nu apare exact așa cum am scris eu. Ei spun că proștii toți cred că numai o parte din ce am scris e adevărul și de fapt totul e adevărat, dar am fost torturată prea mult ca să fiu acceptată, și că nu am avut nici cea mai mică greșeală, dar proștii visează că am avut mai multe greșeli.??? Rog încă o dată în genunchi, aveți milă. Ei spun că prin izolare ei vor să înnebunesc, nu să mor. Fiind izolată din 1984 practic, dar în ultimii 16-17 ani absolut nimeni, nici măcar să îi văd de departe, cum era în facultate. Dar izolată eram și atunci. Fiindcă eu nu am aberat despre politică niciodată, cum pot crede proștii, poate că e altceva, alt motiv pentru care mă omoară. Am fost totuși numai binele și ceea ce e inteligent și frumos. Azi am descoperit că ziua de nașterea lui Galilei era 15 februarie ( a mea în 16), dacă adăugăm și faptul că Isus a preschimbat apa în vin în Galilea și că el provine din Galilea, atunci aveam posibile motive care au facilitat crearea modelului meu astronomic naiv și fantezist. Tata avea și o melodie americană despre un misionar din Galilea. Bineînțeles că fiecare detaliu aparent insignifiant contează în construcția persoanlității și gândirii unui om.

Vă rog în genunchi încă o dată - ei spun că eu am fost scoasă afară din sistemul de muncă și remunerație, dar încă sunt capabilă de formare profesională și de anumite munci și sarcini, vă rog în genunchi...
Iar au intrat paranoicii politici peste mine cu ideea că poporul meu a fost păcălit de alte popoare despre mine. Deci pentru a îmi face rău. Nu spun de ce sau cine.

12.05.22
Deci ideea lor e că în sfârșit am cancer, după atâta otravă, începând cu anul 2000. Ei spun că nenorocirea se petrece din cauză că toți oamenii cred că eu sunt altceva decât sunt, inclusiv că sunt ceva foarte bun și ei cred că eu aș fi ceva rău, de exemplu nebună. Nu e vina mea, am fost izolată cu forța, exact cum spuneau că trebuie să mă izoleze, ca să mă distrugă și să mușamalizeze totul omorându-mă. Numai că izolarea e din 84 de fapt, eu am sperat degeaba și am făcut tot posibilul. Simptomele s-au agravat brusc, după ce am fost la sfârșitul lui martie la dentist - acum am zilnic disconfort digestiv cum nu am avut deloc înainte și mă umflu des la picioare, dar și la mâini și degete și umerii dor tare. Mă voi duce iar la medicul de familie, care practic ea m-a omorât, refuzând să îmi dea adeverință pentru angajare, ca un Javert veritabil, crezând poate că eram ceva rău, numai fiindcă aveam diagnostic psihiatric. A intrat peste mine un prost care insinuează că credea că eu mint, când tot ce am spus e adevărat în cele mai mici detalii. Nu știu, poate nu e cancer. Repet, sunt izolată din 84, pot număra pe degete oamenii cu care am interacționat. Rudele nu au vorbit deloc cu mine, dinainte să scriu adevărul, în afară de mama, și ei spun că oamenii cred minciunile mamei. E înfiorător, poate că e mai bine să mor. Ei spun că eu nici acum nu am înțeles că eu am spus numai adevărul și familia mea a spus numai minciună și oamenii îi cred pe ei.???!
Nu mai prea pot scrie poezii, și oricum nu scrisesem bine, acum e tare greu, las aici un semn dintr-un fel de poezie, dar nu e nici măcar așa cum scriam mai demult:

diminețile sunt uneori
ca niște fructe zbârcite, cu carnea tare și rea
serile ca niște nuci cu miezul sec
bătrâna marionetă lovește ceasul deșteptător cu ciocanul
și așchiile zboară în toate colțurile casei

noaptea nu e de miere și lapte
prin fumul înecăcios de vise care ard mocnit
respiră fluturi cafenii cu miros de ciuperci și buturugă,
ce mor lăsând pete pe pernă,
doar vise fără rost, gânduri ca o infuzie de buruiană
mă ridic în capul oaselor și trag aerul în piept
o rugăciune frântă, o pagină de biblie barată în zigzag
șoptesc - Doamne Dumnezeule, ajută-mă dacă se poate,
de parcă Dumnezeu ar fi impotent
coborât la poalele umanității

și totuși un miros de uger ud și plin de vacă,
o aromă de mălai răscopt, o boare de busuioc și cimbru
vin să mă răcorească și văd că încă mai am în perete
o ferestruică cu pasăre

Tot medicul de familie este cea care mi-a scos Pentoxi retard deși primul cardiolog îmi recomandase și pentoxi și coreflux și concor - ea nu e cardiolog și nu trebuia să își ia libertatea să scoată - cu ideea că acționau în aceeași direcție două medicamente. Ei spun că mama e un monstru, dar lumea nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul despre ea și despre mine!!! Oripilant, indivizii aceștia predică răul, minciuna, întunericul și lumea îi aprobă - ei spun că oricum nimeni nu poate crede adevărul, fiind prea proști, deși eu l-am spus curat. vă rog din suflet să fiți drepți și să nu mă acuzați că o acuz pe medicul de familie sau că sunt paranoică - ea într-adevăr m-a ajutat de multe ori, dar au existat lucruri mai ambigue dar poate nu e ea de vină - nu știu sigur. Azi mi-am scos buletinul nou și am trecut prin piața Obor. Mi-am reamintit și că tot medicul de familie mi-a mai scos o dată medicamentul și mi-a fost rău și l-am luat din nou.