24.05.22

Îmi aminteam azi cum am trecut eu prin anumite piese de teatru montate pe scenele bucureștene. Au fost multe care au avut tangență cu viața mea, cu suferința mea, dacă ar fi să amintesc doar Zbor deasupra unui cuib de cuci și Arsenic și dantelă veche. Au fost multe, dar la un moment dat nu le-am mai ținut socoteala, și la fel au fost multe romane sau alte lucrări literare care includeau o parte din viața mea, de obicei mistificată, așa cum făceau diverse persoane, psihiatrii sau alții. O exploatare a micuțelor mele celule cenușii. Bineînțeles, nu actorii aleg ”nebunii” sau viitorii oameni considerați nebuni. Parțial, îi alege înseși logica sistemului social, cu toate compartimentele sale.

Ce este un nebun? Acela care este mereu luat drept altceva decât este, chiar dacă este complet singur toată viața, deci nu e logic așa ceva. Acela a cărui sinceritate e considerată delir sau minciună. Acela ale cărui dureri și suferințe nemeritate nu impresionează pe nimeni, nu dor pe nimeni. Acela care s-ar sacrifica lesne pentru alții, dar primește ca răspuns ura și violența celorlalți. Acela a cărui moarte lasă indiferenți pe toți, chiar dacă e omorât. Acela asupra căruia se aruncă vina, el fiind nevinovat. Acela pentru care nu există decât o singură variantă și nicio opțiune toată viața. Acela care plânge după gratii, până când uită gustul lacrimilor. Până când țipătul devine cântec și apoi nici atât. Acela în a cărui viață nu există nimeni, care nu înseamnă nimic pentru nimeni.

Teatrul e o instituție socială, nu o clădire din oțel și sticlă. Nebunul mijlocește între realitatea dezarmantă, sălbatică și sterilă și ficțiunea artistică care prilejuiește emoție publicului. Realitatea este încadrată și civilizată după gusturile și nevoile piblicului. Ca orice instituție, teatrul e o bază, un fundament, o cale bătătorită care transfigurează viața. O face mai acceptabilă. Astfel, iubim cu toții giganții culturii, care ne permit să circulăm cu sinapsele noastre nu doar din aproape în aproape, ci în salturi existențiale. Societatea are nevoie de instituții și de cultură, de plase și rețele care permit o mobilitate mai mare și sunt baza diverselor progrese sau evoluții, biologic și economic etc. Atunci care ar fi funcția nebunului, de stâlp al lumii? Din acest punct de vedere poate fi și așa ceva. Un releu puternic,un om puternic - ceva ce poate facilita și îndura mai multe prăbușiri sau schimbări vertical, necesara viață și necesara moarte din sistem.

Poate greșesc în ceea ce mă privește - poate iar am făcut generalizări pripite. Mă refeream la nebunii intelectuali și mai precis la mine. Nebunul este totodată o lume care se deșiră - de exemplu una din sorele șefe la psihiatrie semăna bine cu cea din piesa de teatru binecunoscută. Numele ei era Achim, ceea ce era și numle unui cântăreț ascultat demult de mine dar mai ales numele unui loc în satul bunicilor. Părăul lui Achim. Abia după mai mulți ani de suferință am realizat că lucrurile din trecutul meu, cele dinaintea nașterii mele chiar, se deșirau, fiind reluate de alți oameni din jurul vieții mele. Deci nebunul în acest caz este un om mâncat de viu câte puțin, fără să i se acorde nicio șansă de a clădi ceva, de a fi el însuși. Un om jucat, dar care nu (se) joacă niciodată.
Dar nu trebuia să fie așa - puteau să mă accepte oricât de puțin, nu era normal și bine să mă omoare, au fost păcăliți. Ei spun că oamenii care mă omoară mint ca niște porci și nimeni nu crede adevărul. Poate și dvs., acum.

Toată seara numai durere groaznică în tot corpul și numeroase amenințări de moarte. Au spus din nou că i-au păcălit pe toți că e vorba de un circ politic în viața mea, în care niște puteri politice porcine își dau mâna să îi lovească pe ceilalți prin mine sau prin omorârea mea. În realitate, spun ei, i-au păcălit doar, eu fiind clar un om singur și izolat și nenorocit de toți din 84, nimic politic legat de mine. Ei zic că absolut toate popoarele s-au păcălit între ele și eu eram momeala și că toți mă omoară, ca să scape ei basma curată.??? Dureri foarte mari în ambii ochi, fenomene apneice - ei zic că medicii mă lovesc toți, nu doar psihiatrii.

25.05.22
Când m-am trezit, după răul cerebral și durerile în tot corpul de ieri, aveam mâna dreaptă cu toate degetele umflată și cu sensibilitatea scăzută. Am scris ieri un text cam aiurit aici, dar mi-era tare rău. Am găsit în Mica Biblie miracolul produs de Isus asupra unui om bolnav de 38 de ani, numărul anilor mei de calvar până acum. De fapt eu abia acum citesc Biblia mare, printre altele. Nu știu dacă o voi termina.
26.05.22
ei zic că oamenii m-au proscris și condamnat doar în numele unor bănuieli, fără dovezi și mai apoi nu au vrut să își repare greșeala și de aceea mor??
29.05.22
Iar au această idee: cum să le explic oamenilor că un om total nevinovat a suferit mai mult decât toți vinovații? ??! 1 și 17 noaptea - iar au început cocoșii să cânte, ai dracu.
30.05.22
Ei spun că oamenii mă ”consideră” nebună - e unul din motivele prin care m-au forțat să scriu adevărul tot. Adică, după toate că sunt izolată din 84 și abia mai îndur, ei cred că sunt nebună, mă tratează în mintea lor, dar și fizic, ca pe un animal. Nu am fost și nu sunt nebună, dar probabil ei spun că așa zic toți nebunii, dar nu au dreptate - însă, repet, nu am avut nicio șansă de a dovedi că sunt normală și inteligentă - vă implor în genunchi, aveți milă, e inuman, vă rog mult... Ei spun din nou că toată lumea a înnebunit și mă omoară crezând că eu sunt altceva decât sunt (??) și eu de fapt am fost mereu exact ceea ce am declarat despre mine.